Sunteți pe pagina 1din 28

SUBIECTE POLITICI PUBLICE REZOLVATE

1.Caracteristici ale conceptului de politica publica in acceptiunea unor sociolo i si politolo i din literatura !rance"a. In prezent, in literature franceza exista un relative consens in randul sociologilor si politologilor in sensul ca o politica publica reprezinta in acelasi timp: un continut activitatea publica apare sub forma unei substante, a unui continut.Pt a genera rezultate sau produse trebuiesc allocate resurse. Aceste produse rezulta dintrun process de munca si de actiune. un pro ra# o politica publica nu se rezuma la un act punctual luat in considerare in mod izolat. In spatele unui act se afla un cadru mai general in care se integreaza actul sau activitatile respective, iar ca exemlu, prin actiunile sale, ministrul se inscrie intro politic pe termen mediu. Se poate emite teoria conform careia, desi acest cadru nu este definit in mod explicit (prin legi putem totusi sa reperam legaturi intre aceste acte, o structura de referinta sau de orientare relativ permanenta. o orientare nor#ati$a se presupune ca activitatea publica nu este rezultatul unor raspunsuri aleatorii ci din contra, este expresia finalitatilor si preferintelor pe care decidentul , constient sau nu, in mod voluntar sau fortat de impre!urari nu poate decat sa le accepte drept pentru care este raspunzator. Actele traduc orientari: intentionat sau nu, satisfac anumite interese, poarta anumite valori. Analistul este cel care tb sa le reconstituie textura. un !actor coerciti$ activitatea publica provine din natura autoritara cu care este investit actorul guvernamental. Acesta are o legitimitate a autoritatii legale sau exercita o coercitie care se bazeaza pe monopolul fortei. Actul public se impune tocmai prin faptul ca este abilitat ca expresie a puterii publice. Autoritatea cu care este investit actorul guvernamental se impune colectivitatii. un resort social " o pol pub se defineste in cele din urma prin resortul sau, prin cetatenii ale caror situatii, interese comportamente sunt afectate de aceste acte si dispozitii. Analiza tb sa identifice publicul, indivizii grupurile sau institutiile care intra in campul de actiune guvernamentala avuta in vedere. %. &or#ulati si e'plicati ( de!initii ale conceptului de pol publica ) T*o#as +,e de!initia an lo.sa'ona- de!inita /u, Peters. #onceptul de politica este esential pentru a intelege modul in care se guverneaza,spre exemplu, impactul guvernarii asupra bunastarii cetatenilor este asociat cu termenul de $politica sociala%. &ermenul semnifica ceea ce 'uvernul doreste sa faca. ()e largeste sfera de cuprindere a notiunii de pol publica, aratand ca aceasta este alcatuita din $tot ceea ce actorii guvernamentali *otarasc sa se faca sau sa nu se faca%. &otusi, definitia lui ()e are cateva merite: in pri#ul rand , stabileste clar faptul ca organele administrative reprezinta

agentul elaborarii politicilor publice, c*iar da+ exista o serie de alte grupuri din afara organelor adm publice care pot influenta ceea ce acestea *otarasc, insa deciziile acestora nu constituie esenta politicilor publice. in al doilea rand , &*omas ()e evidentiaza faptul ca politica publica implica o alegere fundamentala din partea organelor administrative de a face sau nu ceva. ,n concept mai dificil de inteles este acela de nondeci"ie , de ex. decizia unei autoritati publice de a nu actiona, de a nu crea un program. Acestea ar tb sa fie decizii deliberate. In definitia anglo"saxona, termenul $polic)% reprezinta transpunerea prioritatilor politice si a principiilor guvernului in programe si punerea lor in practica pt a furniza sc*imburile dorite. Prcatic, o politica publica reprezinta un program de actiune guvernamentala intruun sector de societati sau intrun spatiu geografic: sanatate, ordine publica, un oras sau o tara determinate in mod precis. 'u) Peters defineste politica drept $ansamblul care afecteaza direct sau indirect cetatenii%,care opereaza pe - niveluri:alegerile publice, rezultatele politicilor si impactul politicilor. (. +e!initi conceptele de polic, #a0in si polic, c,clin $Polic)% reprezinta un concept central atat in analiza cat si in practica modului in care se guverneaza. ,nul dintre aspectele pe care tb sa le intelegem despre procesul de elaborare a politicii (polic) ma+ing este faptul ca poate fi vazut atat ca un proces analitic cat si ca un proces politic. (in perspectiva rezolvarii problemelor, P./I#0 1A2I3' reprezinta cautarea de solutii pentru problemele existente facand apel la rationalitate in vederea indeplinirii scopurilor publice. In acest caz, c*eia procesului de elaborare a politicii consta in definirea corecta a problemei, identificarea si analiza unui set de solutii adecvat, selectarea alternativei care rezolva cel mai bine problema. (in perspectiva procesului politic atentia cade asupra conflictelor si dezacordurilor, asupra luptelor pt a controla procesul de luare a deciziei, asupra urmarii propriului interes si eforturilor de a defini scopurile publice. Politica ocupa un loc central in procesul politic deoarece noi suntem diferiti in ceea ce priveste valorile, credintele si sentimentele. Polic, c,clin explica politicile ca pe o succesiune logica de $pasi% (ex.definirea problemei, identificare raspunsurilor alternative, evaluarea optiunilor, decizia, implementarea, evaluarea . 1. Identi!icarea principalelor abordari ale studiului politicilor publice reali"ate de 2o3lett si Ra#es* . distinctie interesanta este cea dintre studiul politicii publice si anali"a politicii publice care are la baza drept criteriu gradul de neutralitate si interesele politice ale analistilor. 4o5lett si 6ames* aratau ca studiile asupra politicilor publice, coordonate mai ales de academicieni sunt axate pe intelegerea proceselor de constituire a politicii publice, in timp ce analizele politicilor sunt conduse de functionari sau de organismele private de $t*in+ tan+%(banci de idei si sunt axate, in general, pe conceperea politicii reale. Primele sunt descriptive si explicative in timp ce acestea din urma au o orientare mai curand prescriptiva.

4. E'plicati care este aportul di!eritelor discipline la elaborarea studiilor pri$ind politicile publice Studiile despre politicile publice preiau elemente de la mai multe discipline: stiinta politica preocupata de procesul prin care se iau deciziile privind politicile econo#ia preocupata de concepte precum: rationalitatea instrumentala, cost7beneficii8 ad#inistratia publica " preocupata de rolul birocratiei in formularea politicii si implementarea deciziilor8 psi*olo ia de logica ,valori ,etica8 sociolo ia preocupata de clasa ,statutul si problemele sociale. Aceasta lista poate fi completata prin includerea altor perspective:antropologia si importanta culturii, legile matematicii, istoria si lectiile politicie ale trecutului,stiintele naturale etc. 5. E'plicati di!erenta dintre polic, anal,sis si polic, desi n Polic, Anal,sis (analiza politicilor presupune o privire neutra, expertul studiaza o politica publica fara sa isi asume a priori, in mod constient, vreo alternativa prestabilita, o alegere precisa si din mai multe optiuni posibile. Analiza consta in identificarea tuturor consecintelor pe care le implica toate alternativele disponibile precum si in descrierea lantului de efecte previzibile. Analiza tb astfel sa raspunda la 9 intrebari: :. #are sunt alternativele de actiune imaginabile dpdv politic pe care actorul guvernamental le poate lua in considerare in situatia in care se afla ; 9. #um si de ce o astfel de alternativa si nu o alta apare pe scena politica ; In sc*imb, Polic, +esi n desmneaza o abordare mult mai anga!ata, mai activa, in acest caz analistul nemailimitanduse la simpla observare a alternativelor, ci elaboreaza el insusi astfel de alternative. <xpertul isi exprima, in mod constient, preferinta pt un rezultat final care tb obtinut pt un efect concret. .data tinta aleasa, el va modela apoi mi!loace si solutii care au cele mai mari sanse de a genera rezultatul dorit, de a atinge tina stabilita. 6. Tipuri de analisti de politica publica 7conceptia lui +urnin si Osuna8 (urning si .suna au identificat, in practica, cinci tipuri de analisti de politica publica: te*nicienii obiecti$i ce considera ca tine de responsabilitatea lor sa asigure consultanta in formularea obiectivelor si implicit a consecintelor generate de politicile propuse8 consultantii pentru client ce considera, de asemenea, ca intra in responsabilitatea lor sa asigure consultanta in formularea politicilor tinand cont de integritatea analitica, dar, in viziunea lor politica este parte intrinseca a activitatii exercitate. #lientii sunt o sursa de legitimitate si ca fiind elementul central al muncii lor8

acti$istii in directia proble#elor resping ideea de neutralitate valorica si credinta conform careia optiunile de selectie a valorilor este mai bine sa fie lasata pe mana politicienilor. <i cred in implicarea personala in politica, dar nu pun in imbra politica in favoarea preferintelor personale. acti$isitii in directia proble#elor a#bi$alente sunt asemenea activistilor in directia problemelor. <i cred cu mai multa tarie in necesitatea obiectivitatii analizei lor, dar recunosc, de asemenea, ca sunt mult mai interesati de rezultatele politicii publice decat de integritatea analitica si responsabilitatea fata de client8 sustinatorii clientului sunt asemenea consultantilor pentru client dar sunt mai inclinati spre activisti7avocati. 9. :odele de aparitie a politicilor publice

<xista - modele traditionale care explica aparitia politicilor publice: A. Aparitia politicilor publice pornind de la cerere In acest model, sursa politicilor publice este reprezentata de nevoile oamenilor, problemele unui anumit sector, ale unei zone sau ale unei colectivitati locale. Atunci cand amploarea lor creste, aceste nevoi si probleme exprimate sunt receptate de persoane calificate, de intermediari politici sau antreprenori politici care, in numele mandantilor lor vor face presiuni asupra autoritatilor publice pt ca acestea sa intervina. Atunci cand intermediarii sunt suficienti, autoritatea publica poate recurge la metode de ascultare: studii ale nevoilor, mar+eting etc. =olumul cererilor ascultate si gradul lor de bruiere depind de o serie de factori: presiunile di!eritelor rupuri de interese asupra deci"iilor politice cu cat sunt mai multe cresc sansele de a fi ascultate8 di!erentele e'istente intre capacitatile de anali"a si anali"a ale di!eritilor inter#ediari sau antreprenori politici anumite persoane sau grupuri sunt percepute de decidentii politici ca fiind purtatori de opinie. <ste vb despre persoane influentet aflate in varful ierar*iei sociale sensibilitatile de perceptie di!erite ale actorilor politici fiecare actor politic are tendinta de a percepe numai acele fenomene care corespund cel mai bine cadrului sau ideologic si cultural de referinta. Problemele, fenomenele sociale nu sunt percepute de actorii politici la fel. Pericolul este ca sistemul politic sa nu fie prins intro retea de presiuni care sa nui permita o ierar*izare a cererilor in functie de criterii obiective. B. Aparitia politicilor publice prin i#punerea o!ertei 1odelul opus este cel in care nevoile incep sa se manifeste, iar autoritatile publice sunt acum cele care modeleaza nevoile. In versiunea $usoara% a acestui model, cetatenii a!ung, introo anumita masura, sa perceapa bunurile si serviciile ca fiind aspiratii proprii. In versiunea $dura% aceste scenariu duce la ipoteze de manipulare prin care autoritatile publice influenteaza perceptiile cetatenilor in privinta anumitor nevoi, facandui sa le resimta mai intens sau sa le considere de!a rezolvate. C. Inlantuirea politicilor publice In realitate, nasterea unei politici nu se face neaparat intrun gol, sub impulsul cererilor si

ofertelor, al nevoilor sociale sau al raspunsurilor politice. Politicie publice se intretin singure. 3u exista nicio obligatie ca ele sa fie generate in mod spontan, independent unele de celelalte, prin impulsul exclusiv initial al cererii si ofertei. Abordarea numita $a grupurilor de interese% afirma ca scena politica este un loc de infruntari si de negocieri intre grupuri de interse, partide, sindicate asociatii fiecare urmarindusi propriile interese. Aceasta abordare porneste de la ideea conform careia in spatele interesului general si al guvernului democratic se afla interese mari care influenteaza in ultima instanta deciziile politice. Pe de alta parte, procedurile activitatii politice si continutul problemelor sunt puse intre paranteze: fie nu influenteaza cursul luptei fie se reduc la niste variabile independente. ; .E'plicati tipolo ia politicilor publice d.p.d.$ al coercitei si al stilului (in punctul de vedere al coercitiei, o pol pub poate fi calificata in 9 moduri: " pe deo parte, aceasta coercitie se exercita in mod direct sau constrangator asupra cetateanului sau, din contra, in mod indirect8 " pe de alta parte, aceasta coercitie ii afecteaza pe cei catre care este indreptata, modificandule comportamentul acestora si limitandule autonomia sau, din contra, se exercita printro presiune asupra mediului in care traiesc acestia8 astfel putem reduce consumul gospodariilor printro crestere a impozitului pe venit sau printro diminuare a c* publice ale statului. Intersectarea acestor parametrii ne permite sa facem dinstinctia intre > tipuri de politici publice. &ipologia pol publice bazata pe coercitie se prezinta astfel: o politica re le#entara este o actiune publica ce consta in adoptarea de norme autoritare care afecteaza comportamentul destinatarilor. /ibertatile individuale ale destinatarilor politicilor sunt limitate, interesele lor sunt transformate prin decret. 6ipl) si ?ran+lin au completat aceasta tipologie prin impartirea politicilor de reglementare in 9 categorii: politici de reglementare protective si competitive. o politicile de re le#entare co#petiti$e presupun ca politicile elaborate sa limiteze furnizarea de bunuri si servicii de catre una sau cateva categorii desemnate de furnizori. o politicile de re le#entare protecti$e < sunt cele care incearca sa prote!eze publicul in general de efectele negative ale activitatii private. o politica distributi$a reprezinta o actiune prin care puterea publica autorizeaza cazuri speciale desemnate nominal. <x:permisele de constructie8 o politica redistributi$a consta in adoptarea de catre puterea publica a unor criterii care confera acces la anumite avanta!e, acest acces fiind acordat anumitor grupuri de destinatari neindividualizati. o politica constituti$a actiunea publica defineste reguli privind puterea.ex: prin revizuirea constitutiei unei tari, prin realizarea de reforme institutionale sau administrative.

. alta clasificare imaprte politicile in functie de stilul acestora in: politici publice liberale < sunt cele care intervin acolo unde un interese individual ameninta interesul public acceptat8 politicile publice paternaliste impun interesul public recunoscut, uneori fara sa se preocupe de impactul nefast al unei asemenea politici asupra intereselor individuale sau de sc*imabrea caracterului nevoilor si asteptarilor oamenilor. Ric*ardson identifica, la randul sau, urmatoarele tipuri de stiluri de politica: A. politici in care autorii politici cauta consensul= B. politici in care autorii reactionea"a la proble#e= C. politici in care autorii cauta sa i#puna deci"ii= +. politici in care autorii anticipea"a proble#e. 1>. E'plicati conceptia lui 2o3lett si Ra#es* pri$ind actorii politici si rolul lor 4o5lett si 6ames* impart actorii politici in urmatoarele @ categorii: oficialii alesi, oficialii numiti in functie, grupurile de interese, grupurile de cercetatori si mass"media. Primele 9 categorii apartin statului iar celelate societatii. 6olul acestora in ciclul politicilor publice este diferit: " e'ecuti$ul- u$ernul sau cabinetul rolul acestuia in procesul pol publice este cel mai important, el intervenind in toate etapele ciclului politicilor (elaborarea, implementarea, evaluarea .Puterea variaza in functie de regimul politic. In sistemele parlamentare guvernele tb sa dispuna de o ma!oritate confortabila in cadrul parlamentului pt ca propunerile pe care le inainteaza acestuia sa fie aprobate in timp ce in regimurile prezidentiale executivul are deseori sarcina dificila de a convinge #ongresul sa ii accepte propunerile. " le islati$ul acesta are un rol secundar, in sensul ca, in general el nu este cel care initiaza propuneri de politici, desi acest lucru nu este exclus. <l are rolul de a aproba proiectele de legi inaintate de executiv, poate aduce amendamente acestora dar si de a finanta implementarea acestora8 " !unctionarii- #ai ales cei de ran inalt, reprezinta, in perioada contemporana un element principal al procesului politicilor publice mai ales datorita complexitatilor de guvernare. Atat executivul cat si legislativul apeleaza adesea la expertiza functionarilor pt asi transpune in practica propriile optiuni in ceea ce priveste politicile publice, care le pot influenta aceste opinii8 " rupurile de interese reprezinta principalul mi!loc de reprezentare a opiniilor publicului si de aducere a acestora in fara autoritatilor guvernamentale. Partidele politice nu pot face acest lucru foarte bine, deoarece incearca sa acapareze puterea guvernamentala pt propriul interes si uneori sunt nevoite sa faca numeroase compromisuri in ceea ce priveste programale publice promovate pt asi atrage un nr cat mai mare de sustinatori. 'rupurile de interese pot pune la dispozitia oficialilor guvernamentali atat expertiza si informatii cat si importante resurse financiare

"

rupurile de uni$ersitari- cercetatori si consultati sunt formate din persoane ce activeaza in cadrul universitatilor, institutelor de cercetare, firmelor de consultanta si organismelor de tip t*in+ t*an+. " :ass.#edia !oaca de multe ori rolul unui amplificator al problemelor publice sau a unor solutii promovate de anumite grupuri de interese sau organisme de tip t*in+"t*an+. <a reprezinta totodata o oportunitate pt ca anumite probleme sa a!unga in atentia publicului In ceea ce priveste alegatorii si partidele politice, 4o5lett si 6ames* sunt de parere ca aceste 9 categorii apartin atat statului cat si societatii insa rolul lor in procesul formularii politicilor publice este net diferit. Astfel, rolul alegatorilor este redus, ei nefiind implicati in mod direct, ci prin intermediul reprezentantilor lor, oamenii politici alesi, care desi tin cont de opinia publica atunci cand isi formuleaza politicile ei pot fi dominati de expertii existenti in anumite domenii. .pinia publica detine o influenta vaga si difuza asupra agendei guvernamentale. 11. Enu#erati #odelele de co#unitati politice si e'plicati unul dintre ele Co#unitatile politice reprezinta grupuri relativ stabile ale indivizilor din diferite organizatii, care se gasesc ei insisi lasati impreuna sa adreseze in permanenta c*estiuni politice, ei fiind $grupati permanent in !urul oricarei surse de probleme%. <i pot fi organizari sau nu dar pot !uca un rol semnificativ in procesul politic. 4o5lett si 6ames* au inventariat existenta mai multor modele de comunitati politice: " 1odelul triung*iului de fier8 " 1odelul reteleor de interese sau de probleme8 " 1odelul coalitiilor de spri!in8 " 1odelul retelelor administrative8 " 1odelul comunitatilor administrative :odelul triun *iului de !ier alcatuit de reprezentantii grupurilor de interese, ai legislativului si ai agentilor guvernamentale din S,A au dezvoltat un sistem de spri!in reciproc. Aceste grupari au fost acuzate ca au acaparat procesul politicilor publice, subminand principiile democratiei populare prin faptul ca au acordat intaietate propriilor interese, si nu celor ale populatiei. 1%. E'plicati di!erentierea actorilor politici in !unctie de capacitatea lor de a se #obili"a in ?urul proble#elor 7Cobb si Elder8 Avem 9 tipuri de actori politici: " Actori propriu."isi acestia se mobilizeaza la nivel social si politic, prin forme de participare si organizare (partide, asociatii, miscari sociale . #ei mai activi constituie grupuri de identifixcare. #ei mai putin activi devin grupuri de atentie in raport cu problemele8 " /rupuri de public acestia sunt spectatori. #ei mai implicati si cei mai informati formeza publicul interesat, atent iar cei mai neimplicati publicul in general. Putem vorbi c*iar de existenta unui antreprenoriat politic. In literatura de specilitate pot fi identificate 9 tipuri principale de antreprenori:elite sociale si miscari sociale.

primul tip reuneste grupuri sau indivizi care detin pozitii de elite sociale, culturale, economice sau politice, care au un rol permanent: alesii din parlament, personalitatile economice si culturale, sefii de partide, sefii de sindicate. " iar cel deal doilea se regaseste in cadrul unor ansambluri mai difuze a caror actiune este punctuala si episodica. ,n antreprenor politic se mobilizeaza in functie de scopuri variate. #obb si <lder amintesc ca aceste scopuri induc un proces specific de actiune: " rea!unstarea8 " exploatarea8 " ameliorarea8 " reactia circumstantiala. 1(. E'plicati cele doua di#ensiuni ale politici <xista 9 dimensiuni ale politicii, una verticala si una orizontala si acest fapt are un impact asupra modului in care intelegem politica. In cadrul di#ensiunii $erticale politica este considerata drept o regula care are in vedere transmiterea de sus in !os a deciziilor autorizate. (ecidentii autorizati aleg mi!loacele de actiune ale valorilor pe care le sustin si le trasmit functionarilor subordonati pentru a le implementa. In cadrul di#ensiunii ori"ontale politica este privita ca o structura a actiunii. <a se refera la relatiile dintre participantii la procesul de formulare si implementare a politicii, care se afla in diferite organizatii, la ceea ce se afla in afara liniei autoritatii ierar*ice. #ele doua dimensiuni nu sunt alternative fiecare tinzand sa o inglobeze pe cealalta in sensul ca implementarea deciziei autorizate presupune cooperarea si a altor persoane din afara liniei de autoritate ierar*ica. 11. Enu#erati #odelele procesului politicii si e'plicati unul dintre ele Procesul politicii implica o tensiune structurala. " pe verticala politica este caracterizata de claritatea obiectivelor8 " pe orizontala implica recunoasterea diversitatii !ucatorilor implicati si urmareste divergentele aparute in timpul procesului de evaluare. 1odelele procesului politic sunt : :. 1odelul sistemic al procesului politicii publice8 9. 1odelul procesual al politicii publice8 -. 1odele recente ale procesului politicii publice. :odelul siste#ic al procesului politicilor publice 1odelul sistemic al procesului politicilor publice elaborat de (avid <aston porneste de la premisa conform careia procesul politcii publice este rezultatul unui sistem, care influenteaza si care este influentat de mediul in care actioneaza. Sistemul primeste inputuri si raspunde cu outputuri. Inputurile sunt multe si iau forma problemelor, presiunilor, informatiei sau orice alt aspect la care sistemul reactioneaza. .utputurile reprezinta decizii de politica publica de a face sau a nu face ceva.

"

:ediul de elaborare a politicii contine caracteristici ale sistemului institutional, social, politic si economic in care are loc elaborarea politicii. Intre mediu si sistemul politicii au loc legaturi de influenta reciproce. :ediul institutional are in vedere modul de organizare a sistemului politic (puterea legislativa, executiva, !udecatoreasca , modul de impartire a competentelor intre sistemul central, federal si cel local cu delegarea puterii si responsabilitatilor catre guvernele locale. :ediul social are in vedere natura si alcatuirea populatiei si a structurii sale sociale (varsta, rasa, sex . :ediul econo#ic include distributia avutiei in cadrul societatii, natura capitalului, marimea si strctura sectoarelor industriale, inflatia, forta de munca, materii prime. Inputurile sistemului de elaborare a politicii reprezinta cereri introduse in sistem cu scopul de a face ceva in legatura cu o problema. =otul pare sa fie cel mai evident input. <ste cea mai uzuala forma de participare politica. . alta categorie de inputuri este prezentata de opinia publica, de satisfactia pe care o au cetatenii de situatia curenta si preferintele lor specifice fata de o anumita politica. 1ai poate fi luat drept input si #odul in care cetatenii- indi$idual sau rupati- isi co#unica pre!erintele catre autoritatile publice sau catre !unctionarii publici. Acest lucru se realizeaza prin petitii, audiente, scrisori, mail"uri etc. Outputurile sunt reprezentate de decizii, de ceea ce guvernele *otarasc sa faca sau sa nu faca. .utputurile se materializeza in legi, supraveg*eri, evaluari. Cutia nea ra 7blac0 bo'8 incercarea de a considera procesul politicii publice drept produsul unui sistem reprezinta o provocare pt orice analist. (ificultatea vine din a intelege cu aceste inputuri se transforma in outputuri. #*iar da+ acest model este simplist, el ne a!uta sa intelegem anumite aspecte ale procesului politcii publice. 14. E'plicati cele doua !unctii 7!atete8 ale acti$itatilor u$erna#entale #ele douna functii ale activitatilor guvernamentale sunt :gestiunea interna si managementul politicilor publice. 1. /estiunea interna desemneaza mobilizarea de catrea autoritate publica a resurselor proprii pentru a produce rezultate specificate in mod concret si usor de inndividualizat. Autoritatea dispune de mi!loace cum ar fi personal, material, credite fianciare. Aceste resurse sunt utilizate pentru a fi transformate in produse. Aceasta activitate publica este in principiu reglementata in interiorul autoritatii luate in considerare. Aceasta este delegata cu aigurarea eficientei, cu a!ustarea resurselor si a produselor, responsabila cu o functie de productie. In sc*imb e'ista o opo"itie radicala intre autoritatea publica si intreprindere. &ine de finalita" tile fiecareia dintre ele. Intreprinderea urmareste o finalitate interna, pt proprietarii sau membrii sai:bunastarea, prestigiul, satisfactia membrilor, profitul, cresterea, cota de piata a intreprinderii. In sc*imb, autoritatea publica se legitimeaza prin urmarirea unor finalitati externe. <ste vorba despre modificarea atributelor sau caracteristicilor structurii sociale care, in opinia factorilor de decizie publici tb sa fie prote!ate in fata unor amenintari(mediu, liniste publica sau transformate pentru a atinge o stare mai buna (educatie, ocuparea fortei de munca .

%. A doua !unctie este #ana e#entul politicilor publice. Analiza politicilor publice isi are sursa in identificare efectelor reale generate de activitatile administrative care nu sunt neaparat efectele scontate la inceput:efecte disfunctionale, efecte induse mai simplu, impactul nefiind cel scontat ci un altul, sau impactul fiind c*iar contrat celui dorit. 6ealizarile obtinute se dovedesc de multe ori nesatisfacatore: deoarece nu erau cele bune8 pentru ca impre!urarile din momentul respectiv nu erau cele anticipate8 deoarece erau insuficiente8 deoarece subordonatii sau responsabilii cu punerea in aplicare nu aveau comportamentul corespunzator pentru reusita impactului dorit. 15. E'plicati care este rolul analistului in identi!icarea sc*i#barilor sociale aduse de politica 7para#etrii ce trebuiesc identi!icati8 Pentru un analist, orice politica publica tine de o teorie a schimbarii sociale sau o teorie cauza. &eoria inseamna ca o relatie cauza"efect este inclusa in dispozitiile care reglementeaza si fundamenteaza actiunea publica avuta in vedere. Aceasta cauzalitate este observata prin obiectivele, continuturile si instrumentele de actiune pe care autoritatea guvernamentala le are la dispozitie pentru a genera efecte sau impacturi asupa societatii. Orice politica publica contine o teorie a schimbarilor sociale. <xplicitarea acestei teorii pe care actorul public sio asuma trece printrun stadiu atent al continutului aceste politici din doua ung*iuri diferite, cel al obiectivelor si cel al realizarilor. Aceasta identi!icare a !eno#enelor nor#ati$e- a credintelor si repre"entarilor in ceea ce priveste functionarea societatii si sc*imbarea sociala, care sau inscris in fiecare politica publica poate fi realizata sistematic cu a!utorul urmatorilor parametrii: obiecti$ele ur#arite de politica publica a$ute in $edere ne confruntam cu urmatoarele intrebari: exista criterii pentru desemnarea si aprecierea acestora; <ste vorba despre cantitative, calitative, referitoare la termenul de realizare sau la evaluarea impacturilor; Aceste criterii sunt relaxate, abstracte sau dure,con" strangatoare; cetatenii $i"ati de politica publica exista vreun deziderat cu privire la modul in care cetatenii se vor adapta la actiunea publica, cu privire la comportamentul acestora; responsabilii cu punerea in aplicare carora li s@a incredintat #isiunea de i#ple#entare a #asurilor u$erna#entale interesul lor in realizarile si impacturile prevazute de politica publica este considerat prioritare sau marginal, este structurat pt + aceasta politica sa devina prioritatea lor de fapt sau este structurat pt a deveni o sarcina printre altele la fel de prioritare ;

16. Tipurile de a ende #obb si <lder disting existenta a doua tipuri principale de agende: a enda !or#ala sau institutionala ce permite problemelor sa fie inscrise in cadrul de actiune administrativa, si, pe de alta parte, a enda siste#ica sau publica prin care problemele sunt supuse dezbaterilor publice. A enda institutionala include probleme care tin, prin consens sau functie, de competenta autoritatii publice respective. Astfel, #onstitutia unui stat enumera probleme, institutionalizeaza modul de aparitie a acestora, calendarul de rezolvare a problemelor si ordinea de zi a organismelor politice si administrative. ,n exemplu elocvent este bugetul. Acesta este standardizat in mod automat in fiecare an. A enda publica sau siste#ica este alcatuita din probleme care nu tin de competenta obisnuita a autoritatii publice dar care sunt percepute in mod obisnuit de membrii comunitatii politice ca necesitand atentie publica si ca avand legatura cu autoritatea publica respectiva. Putem spune ca un exemplu ar fi acela de a da dreptul la viata unei fiinte, care, inaintea oricarei experiente este o libertate ce tine de indivizi iar interventia oricarei autoritati publice in procreare fiind exclusa. Aceste 9 tipuri de agenda reprezinta 9 idealuri"tip. Altfel spus, agenda publica este destinata discutiilor in timp ce agenda institutionala este destinata actiunii. 19. :entionati care sunt para#etrii care sporesc probabilitatea ca o proble#a sa intre pe a enda 7in $i"iunea lui Cobb- Elder si Aal0er8 #obb si <lder mentioneaza @ parametrii care sporesc probabilitatea ca o problema sa intre pe agenda: ambiguitatea definitiei problemi problema tb sa fie ambigua, caracterul sau imprecis permitand multiple intrari posibile si atragerea de aliante vaste8 persistenta in timp problema nu eset definita intrun spatiu momentan ci este relativ persistenta, inscriinduse intro durata mai mare8 simplitatea problema tb sa fie enuntata in termeni simpli8 noutatea o problema noua mobilizeaza mai mult decat o miza recurenta, care are in spate o experienta trecuta indelungata si la care tinta interesata a fost de!a expusa8 caracterul imperfect al problemei publicul se arata mai sensibil la mizele care evoca imperfectiuni decat la cauzele mai banale. (e asemenea, Aal+er afirma ca atractivitatea unei probleme creste da+ aceasta are un impact asupra unui numar mare de oameni8 tb sa exista dovezi concrete ca legislatia propusa vizeaza o problema serioasa si reala. <a este mai usor de inscris in agenda da+ exista o solutie usor de inteles pt problema. 3e putem gandi la urmatoarele elemente ale stabilirii agendei: evenimentele care implica eforturti mari de a le face cunsocute autoritatilor

publice8 organizarea resurselor celor afectati8 accesul si reprezentarea grupurilor8 structura procesului politic si anga!amentele decidentilor. 1;. E'plicati care sunt raspunsurile alternati$e pe care le poate da o autoritate publica cu pri$ire la o cerere de inscriere in a enda

&a"a de inscriere in a enda presupune analiza cererilor si problemelor identificate care se considera ca ar putea sa necesite atentie din partea autoritatilor publice. In aceasta faza se au in vedere diferite criterii de importanta, de pertinenta (resursele necesare a fi mobilizate, restrictiile existente . Aceasta le va permite decidentilor politici sa poata elabora o serie de raspunsuri la cererile formulate. Accesul la agenda nu este liber sau neutru. In ceea ce priveste agenda institutionala, presa dispune de un potential de influenta urias, de ex atunci cand isi concentreaza toata atentia asupra unei probleme si trecand sub tacere alte mize. Interesul sa i#portanta pe care o repre"inta di!eritele cereri se poate #asura de decidenti prin inter#ediul unor sc*e#e) sc*e#a co#parati$a diacronica pp o comparare a 9 situatii in timp pe baza careia sa se poata constata existenta unui dezec*ilibru intre situatia data si asteptari8 sc*e#a co#parati$a sincronica decidentii politici compara situatia constata cu o situatie identica, dar dintro alta colectivitate8 sc*e#a de estiune se pune problema da+ exista sau nu resursele necesare pt a satisface cererile formulate8 sc*e#a de oportunitate politica se aplica atunci cand cererea nu intra in $referentialul de gestiune% ci intrun plan de rentabilitate politica. sc*e#a culturala sau ideolo ica reprezinta un model mai mult sau mai putin explicit. (e exemplu, in domeniul dezvoltarii economice, decidentii politici care sunt adeptii unei ideologii interventioniste au o desc*idere mai larga in ceea ce priveste a!utorarea intreprinderilor, fata de cei care sunt adeptii ideologiei liberaleB Aceasta faza de analiza a cererilor va depinde de un ansamblu de factori cum ar fi: instantele politice, memoria sistemului, modelele culturale si ideologice, consilierii decidentilor politici. %>. E'plicati care sunt conditiile in opinia lui Cobb si Elder pt ca o #i"a sau o proble#a sa !ie inscrisa pe a enda /u$ernului Inscrierea pe agenda este un proces de concurenta intre miza multiple si intre ierar*ii. #obb si <lder definesc conditiile necesare si suficiente pentru ca o miza sau o problema sa fie inscrisa pe o agenda guvernamentala. <xista - tipuri de conditii: #i"a sau proble#a tb sa tina de co#petenta autoritatilor publice in eneral actiunea politica cu ocazia inscrierii in agenda consta in reconsiderarea portofolilui de sarcini atribuite autoritatii publice. ,nii actori politici doresc ca acest portofoliu sa se extinda (ex: legiferarea in materie de procreatie altii doresc

sa limiteze acest portofoliu (ex: liberalizarea transportului aerian sau privatizarea intreprinderilor . o alta conditie de inscriere in a enda tri#ite la !aptul ca o #i"a este perceputa ca !iind proble#atica si este de!inita ca necesitand atentia publicului o astfel de situatie este perceputa ca nesatisfacatoare. Se creaza anumite diferente intre ceea ce este si ceea ce ar trebui sa fie. Aceste diferente sunt suficient de puternice pentru a ne face sa consideram ca situatia este inaceptabila si ca necesita o actiune publica8 aceasta proble#a si #i"a pe care o poate constitui tb sa !ie abordate in ter#eni de atentie publica " adica nu toate cererile pot fi solutionate de o autoritate publica, ele tb sa fie codificate si traduse intrun limba! adecvat pt autoritatea publica. Intrun fel , ea se politizeaza prin mediatizarem deoarece problemele sunt numeroase si fiecare individ sau grup are o cerere care tb solutionata. Pentru ca o problema sa fie inscrisa pe agenda institutionala, actorii politici tb sa se sesizeze. Punerea pe agenda necesita multa insistenta. Insa odata a!unsa acolo, urmatoarea provocare o constituie mentinerea ei si ca este necesara o actiune continua pt rez problemei.

%1. :odelele de elaborare a a endei /u$ernului in opinia lui Cobb- Ross si Ross si 2o3lett si Ra#es*. Cobb- Ross si Ross au dezvoltat - astfel de modele de elaborare a agendei care difera in functie de regimul politic existent in tara respectiva: #odelul de initiere din e'terior problemele sunt formulate de gruparile neguvernamentale iar apoi sunt dezvoltate pentru a a!unge mai intai pe agenda publica si apoi pe cea oficiala. Acest model se aplica in situatia in care o grupare aflata in afara structurilor administratiei publice : :. formuleaza o nemultumire8 9.incearca sa atraga interesul asupra problemei din partea unui nr cat mai mare de grupari pt a introduce problema pe agenda publica8 -. ca sa poata exercita suficienta presiune asupra responsabililor cu luarea deciziilor pt ca apoi problema sa a!unga pe agenda oficiala. Acest model se regaseste in societatile liberal" pluraliste. #odelul de #obili"are se poate utiliza in cazul in care decidentii politici incearca sa transfere o problema dp agenda oficiala pe cea publica. Acest model se intalneste in regimurile totalitare8 #odelul de initiere din interior este cel in care propunerile apar in cadrul unitatilor administrative sau al grupurilor strans legate de acestea. Problema este apoi extinsa la grupurile care o identifica si care pot crea suficienta presiune asupra decidentilor pt ca aceasta sa a!unga pe agenda oficiala. Populatia nu are nicio implicare iar cei care au initiat problema nu zadarnicesc pt ca aceasta sa a!unga pe agenda publica, ba dimpotriva.

2o3lett si Ra#es* aratau faptul ca stabilirea agendei nu depinde atat de regimul politic ci mai degraba de interactiunea dintre subsistemele administrative si natura problemei care tb solutionata. 4o5lett si 6ames* au construit un model de stabilire a agendei care depinde de 9 variabile: initiatorul de"baterii in le atura cu solutionarea proble#ei, care poate fi statul sau societatea, si #asura in care populatia spri?ina re"ol$area acesteia. Pe langa cele - tipuri de agende acestia mai adauga unul denumit de consolidare- care se aplica atunci cand organele administrative initiaza procesul de solutionare a problemei. #eea ce caracterizeaza o inscriere pe agenda este radul de consens sau radul de con!lict care predomina in problema avuta in vedere. #onflictul se poate exprima in termeni de interese materiale, de influenta politica. (ezbaterea si controversa ilustreaza de fapt interesele de opinii, de norme, de perceptii si de !udecati. Aceste diferente traverseaza opinia publica sau grupurile si actorii individuali care intervin in procesul de inscriere in agenda . %%. Enu#erati #odelele de luare a deci"iilor publice si e'plicati unul dintre ele <tapele generale de luare a deciziilor publice sunt urmatoarele: :. definirea problemei8 9. gasirea alternativelor posibile de actiune8 -. evaluarea alternativelor8 >. selectarea alternativei. 1odelele de luare a deciziilor publice sunt: a. 1odelul rationalitatii absolute si abordarea rational compre*ensiva8 b. 1odelul rationalitatii limitate ale lui Simon8 c. &eoria comportamentala a organizatiei a lui #)ert si 1arc*8 d. 1odelul incremental al lui /indbolm8 e. 1odele mixte. :odelul incre#ental al lui Lindbol# Acest model a fost introdus de politologul #*arles /indbolm in :C@C si este cunoscut drept metoda pasilor marunti si se bazeaza in principal pe interesele proprii ale diferitilor actori ai organizatiilor si pe experienta cotidiana. #onceptia lui /indbolm presupune ca deciziile sunt luate de actori relativ independenti, care pot avea interese divergente. Acest model poate fi rezumat drept un set de strategii el putand fi organizat in urmatoarele etape: a. limitarea analizei la cateva alternative oarecum similare si care difera doar marginal de situatia initiala8 b. o impletire a analizei obiectivelor urmarite si a altor valori cu aspecte empirice ale problemei8 c. o preocupare analitica orientata spre remedierea problemelor existente decast pt cautarea indeplinirii unor obiective pozitive8

d. o secventa de incercari revizuite8 e. o analiza care nu exploreaza toate consecintele posbilie ale unei alternative luate in considerare, ci doar pe cele importante8 f. fragmentarea muncii de analiza intre mai multi participanti. #*iar da+ acest model politic pare realist, el prezinta o serie de limite: I. regulile si structurile, in cadrul carora se exercita !ocul actorilor, sunt si ele instrumente ale puterii8 II. acest model politic negli!eaza existenta elementelor care depasesc !ocurile si strategiile actorilor, precum: cultura organizationala, valorile comune. &eoreticienii si practicienii au discutat aceste modele de luare a deciziilor insa nu au clarificat pe deplin deoarece: in primul rand nu a fost intotdeauna clar da+ aceste modele au fost discutate dpdv normativ8 in al doilea rand, incrementalismul are mai multe sensuri si nu este mereu clar ce are analistul in minte. Poate semnifica decizii luate in pasi marunti, decizii luate pe baza unui nr limitat de optiuni sau o decizie disparata care ignora legaturile cu alte politici. &oate abordarile insa incearca sa conduca la rezultate mai bune. Abordarea incre#entalista este #ai putin solicitanta dpd$ analitic. Ea pare sa enere"e #ai putin opo"itie politica. Pe de alta parte- aboradarea incre#entalista poate !i inadec$ata pentru a te ocupa de o proble#a. Poate produce sc*i#bari #ici cu un i#pact nese#ni!icati$. +eci"iile pot i noara le aturile dintre proble#e si pot da nastere unor e!ecte ad$erse. %(. E'plicati succint etapele procesului deci"ional Procesul decizional are doua faze principale: faza de formulare si cea de legitimizare. &or#ularea desemneaza activitatea prin care o cerere sau o problema inscrisa pe agenda guvernamentala se transforma in alternative pentru actiune, in solutii. ?ormularea incorporeaza atat planificare rationala cat si reactii subiective. Procesul consta in a determina care actiuni sunt posibile si care nu. &or#ularea poate sa se i#parta la randul sau in % subetape) cea a anali"ei si cea a selectiei. Anali"a defineste o activitate de investigare a problemei, de cautare a optiunilor si alternativelor. Analiza situatiei existente se poate realiza pornind de la urmatoarele aspecte: identificarea grupului tina ce va fi afectat de aceasta politica, analiza caracteristicilor principale ale acestui public si a relatiilor dintre acesta si agentii publici si partenerii privati8 analiza coerentei si a legaturilor dintre acestea, conflictele de interese dintre actorii participanti8 identificare efectelor mediului extern asupra fenomenelor observate la populatia vizata8 analiza pertinentei actiunii publice in !ocul acestor mecanisme. Selectia reprezinta procesul de reducere a optiunilor la o singura alegere. . atentie tb acordata de asemenea stilului de !or#ulare propunerilor. Avem - tipuri de

formulari: rutiniera, analoga si creativa. &or#ularea rutiniera reprezinta un proces repetitiv si nesc*imbat , de reformulare a propunerilor similare din cadrul unui domeniu stabilit pe agenda institutionala. &or#ularea analo a vizeaza tratarea unei noi probleme pornind de la ceea ce sa facut anterior pt rezolvarea unei probleme similare. In !or#ularea creati$a tratarea unei probleme se face in mod diferit de ceea ce sa intamplat in acel moment. &a"a de le iti#are este mai scurta si mai usor de identificat. #oincide cu momentul in care individul sau grupul caruia ii revin dreptul si sarcina de a decide ia decizia efectiva. <l voteaza, *otaraste. In practica se observa ca acest lucru se intampla destul de rar. In teorie, el detine autoritatea, monopolul alegerii. Le iti#i"area nu este un act protocolar- c*iar si atunci cand BdecidentulC se #ultu#este sa rati!icea acti$itatea des!asurata. Ea are o $aloare adau ata care este decisi$a dpd$ politic si si#bolic)prin votul sau, prin semnatura sa, el confera legitimitate unei alegeri si o oficializeaza, in confera autoritate. /egitimizarea este un element central intrun sistem politic, implica autoritate, aprobare, obligatie, sustinere. . modalitate de a masura legitimitatea este de a analiza spri!inul disponibil pt guvern si pt ceea ce face acesta. %1. Enu#erati care ar !i proble#ele i#ple#entarii unei politici in cadrul unei societati Problemele implementarii unei politici in cadrul unei societati sunt: autonomia dezvoltarii sociale vs. eforturile de a influenta intrun anumit fel aceasta dezvoltare. (ezvoltarea societatii poate fi influentata dar nu poate fi cu adevarat $controlata%8 complexitatea crescanda a mediului in care trai8 nicio politica nu este realizata in izolare. Pot fi realizate sute de alte politici in acelasi timp8 influenta considerabila exercitata de valori, atitudini si comportamente, atat ale oamenilor cat si a institutiilor8 dificultatea in anticiparea dezvoltarilor ulterioare si posibilitatile limitate de a le pregati dinainte8 problema cauzata de consecintele nedorite ale politcii care pot discredita implementarea ei8 problema simularii politicii. In practica, intalnim cazuri in care o politica publica se aplica intrun anumit mod si nu in altul. <xperienta practica ne sugereaza abordarea si punerea in aplicare a unei pol publice sub forma unei ecuatii cu - parametrii: :. caracteristicile programului8 9. comportamentele celor insarcinati cu punerea in aplicare8 -. reactiile grupurilor"tinta.

%4. E'plicati #odelul de i#ple#entare top.do3n Primele studii de analiza a politicilor publice, elaborate in S,A, siau concentrat atentia asupra fazei de formulare a politicilor, considerand executia drept un act automat. Perspectiva traditionala asupra executiei, proprie analistilor, cat si planificatorilor era urmatoarea: procesul decizional si cel de executie sau lumea politica si cea administrativa sunt foarte clar delimitate8 procesul de decizie se afla inaintea executiei8 executantul primeste o sarcina de la decident pe baza unor criterii te*nice, de competenta si fidelitate8 politica publica este comunicata si incredintata executantului sub forma de interactiuni specifice detaliate, programe de activitate8 executantul pune in aplicare instructiunile in conformitate cu obiectivele si indicatiile date de factorul de decizie. 1odelul top"do5n sia concentrat atentia asupra controlului si executiei, adica asupra subordonatilor si superiorilor ierar*ici, asupra relatiei dintre administratie si grupul"tinta. (in perspectiva top"do5n, gradul de indeplinire a obiectivelor politicii depinde in mare masura de modalitatea de implementare. (eficitele de implementare pot fi datorate atat organizarii cat si comportamentului celor ce executa. Primele critici ale modelului top"do5n considerau ca abordarea de sus in !us rareori poate fi eficace deoarece nu ia in considerare factorii care cauzeaza intarzierea, proasta coordo" nare, incoerenta obiectivelor si conflictele. Astfel sa a!uns la concluzia ca cei mai importanti decidenti nu sunt cei formali ci birocratii care comunica direct cu grupurile sociale. #ontrolul ierar*ic din partea decidentilor este practic imposibil, iar obiectivele politicilor aproape niciodata nu sunt clare. #riticii modelului au aratat ca $practicienii% considera atragerea diversilor participanti intrun cadru comun, ca o parte importanta a politicii de lucru. Aceasta face ca perspectiva sa fie nerealista. %5. E'plicati #odelele alternati$e de i#ple#entare :odelul botto#.up 7de ?os in sus8 Acest mod de abordare se bazeaza pe situatiile concrete in care se gasesc cetatenii pentru a prescrie un proces generat de punere in aplicare, care sa fie implementat in special in cazul tarilor cu economie mixta. Aceasta abordare porneste de la toti actorii publici si privati implicati in programele de implementare si analizeaza obiectivele personale si organizationale ale acestora, strategiile lor si relatiile de contacte pe care leau construit. 4!ern si Porter su erau ca atentia nu ar trebui !ocali"ata asupra unei sin ure or ani"atii- ci asupra tuturor actorilor i#plicati de a caror seriozitate si capacitate depinde succesul sau esecul unui program.

:odelul de plani!icare inainte si inapoi 7&or3ard and Bac03ard #appin 8 Planificarea inapoi incepe cu o tinta relativ precisa la nivelul inferior al sistemului si defineste capacitatile si resursele necesare pt ca acestea as fie atinse. Implicatia este destul de clara: $capacitatea de a rezolva probleme ale sistemelor complexe nu depinde de controlul ierar*ic, ci de maximizarea discretiei in punctul in care problema este urgenta. Succesul planificarii inapoi impune o perceptie mai adanca a modului de utilizare a structurii si procesului in organizatii pt a elabora, specifica si implementa poli" tici. 6ic*ard <lmore a combinat elemente de planificare inapoi cu elemente de planificare inainte. Privind atat inainte cat si inapoi putem intelege ca cei de la nivelul cel mai inalt al elaborarii politicii fac alegeri in ceea ce priveste instrumentele pt structura de implementare luand in considerare motivatiile si nevoile celor aflati la nivelul de !os al implementarii. :odelul de abordare siste#ica 1odul sistemic de abordare are 9 avanta!e: in primul rand detecteaza efectele de retroactiune pe care le antreneaza insusi continutul politicii publice. In al doilea rand, determina punerea in aplicare drept o activitate constituanta a sistemului politic. In loc sa fie liniar si unidirectional, procesul punerii in aplicare apare sc*imbat de un principiu la circularitatii. Acesta poate fi definit ca o declaratie de preferinte guvernamentale, mediatizata de un anumit nr de actori care creaza un proces circular caracterizat prin relatii reciproce de putere si de negocieri. 6ein si 6abinovitz spun ca la momentul pu" nerii in aplicare !ocul este dominat de - imperative diferite: un imperativ legal, respectul pe care actorii il acorda legiii si subordonarii ierar*ice in ceea ce priveste autoritatile mandate8 un imperativ organizational atasamentul pe care actorii il manifesta fata de norme (moralitatea profesionala, interesul de serviciu etc 8 un imperativ consensual cautarea de catre actori a unui nivel considerat ca fiind acceptabil, al acordului intre partie influente care au o miza afectata de politica pusa in aplicare. %6. Aratati care pot !i cau"ele dis!unctionalitatilor de i#ple#entare a politicilor publice Implementare exista in momentul in care intentiile creatorilor de politici au fost urmate si obiectivul dorit ar trebui sa fi fost atins. ,nii autori au identificat cauzele disfunctionali" tatilor de implementare ca fiind: nu#arul #are participanti la proces, fiecare cu o perspectiva diferita asupra problemei si cu u nivel deosebit de incredere si implicare si diversificare scopurilor. #u cat o politica depinde mai mult de clarificari si de explicatii, cu atat mai mult cresc sansele ca obiectivele initiale sa fie atinse8 a#bi uitatea scopului initial=

obiecti$ul nu a !ost considerat ca !iind prioritar= nu au e'istat su!iciente resurse pt a@l indeplini= a existat un conflict cu alti participanti importanti8 lucrurile !acute nu au a$ut i#pactul asteptat= rupul $i"at de politica a !ost reu de i#plicat- contactat= in ti#p- circu#stantele s@au sc*i#bat si atentia a !ost acaparata de alte proble#e- aparent #ai i#portante. #alificarea implementarii ca fiind problematica depinde de perspectiva abordata: :. din perspectiva verticala, implementarea se refera la deciziile autorizate de conducere care coincid intocmai rezultatelor obtinute de nivelurile inferioare8 9. din perspectiva orizontala, implementarea este un exercitiu de negociere colectiva : atentia se muta dp obiectivul propus pe procesul de realizarea a acestuia si oamenii implicati in acest proces. (in perspectiva $erticala, exista o tendinta de a privi politica drept stabilita in totalitate de mintea unui creator de politici detasat. (in cea ori"ontala, politica este ceva care ia nastere din interactiunea participantilor. Politica implica si o dimensiune temporala, adica procesul nu incepe cu elaborarea unei politici in momentul scrierii acesteia, ci este parte a unui joc continuu in cadrul caruia un grup de participanti recunosc intrebarile legate de politica si reactioneaza la acestea. Conceptul de i#ple#entare pri$este intr@un #od speci!ic actiunea. Anumite lucruri capata importanta mai mare decat altele, iar oamenii si procesele sunt definiti in raport cu pozitiile lor in cadrul politicii. Pe de alta parte, exista cazuri in care o politica publica este conceputa si structurata fara ca vreo atentie sa fie acordata modului in care actorii sociali sunt capabili de a neutraliza sau deturna aceasta politica. 3aivitatea celor care concep aceste politici se loveste de supriza cauzata de reactiile societatii: ei cred ca vor face un bine, dar presupusii beneficiari se simt agresati si inamicii incearca sa se opuna. Problema controlului punerii in aplicare a fost relansata de constatarea potrivit careia, odata cu multiplicarea interventiilor din partea guvernelor, transformarea acestora in realitate se reduce. %9. Aratati care sunt di!erentele dintre i#ple#entarea unui proiect sau pro ra# in $i"iunea lui Crosb, si Brin0er0o!! In opinia lui #rosb) si Drin+er+off, diferentele sunt: i#ple#entarea politicii este rareori un proces linear si coerent. Spre deosebire de aceasta, programele si proiectele au un inceput si un sfarsit. <le au termene bine stabilite, tinte si obiective clar specificate in fiecare faza, iar planurile si actiunile sunt definite pt a atinge aceste tine8 e!ortul de i#ple#entare a politcii nu poate !i condus doar de o sin ura or ani"atie 7#inister- departa#ent- a entie8. Spre deosebire de aceasta, pro" iectele si programele au un manager de proiect. Implementarea politcii necesita insa, in cele mai multe cazuri, actiuni concertate ale mai multor ministere, agentii sau grupuri, din cadrul sau din afara guvernului, din societatea civila sau din

sectorul privat8 i#ple#entarea politicii crea"a casti atori si perdanti- in timp ce proiectele si programele furnizeaza beneficii tuturor celor pe care ii afecteaza. #and se sc*imba politcile apar noi grupuri de beneficiari, in timp ce alte grupuri, care avea de castigat de pe urma politcii, se pot afla acuma in situatia de perdanti8 noile politici in eneral nu sunt insotite de bu ete- ceea ce nu este cazul proiectelor si a programelor. In lipsa bugetelor, acestea din urma nu ar putea exista.

%;. E'plicati ciclul i#ple#entarii unei politici in $i"iunea lui Crosb, si Brin0er0o!! In opinial lui Drin+er+off si #rosb), ciclul i#ple#entarii unei noi politici pre"inta ur#atoarele !a"e) legitimizarea politicii, construirea bazei de sustinere, acumularea resurselor, designul organizational si modificarea, mobilizarea resurselor si actiunilor, monitorizarea progresului si a impactului. Le iti#i"area politicii reprezinta acea faza in care anumiti indivizi, grupuri sau organizatii declara acea politica drept necesara si vitala, c*iar daca aceasta presupune costuri serioase. Acestia ar trebui sa posede credibiliate, resurse politice si sa fie dispusi sa piarda capital politic pentru a sustine noua politica. Pentru ca politica presupune sc*imbari semnificative de atitudini si actiuni, este necesar ca legitimitazorul sa o declare ca fiind valida si de dorit. Construirea ba"ei de sustinere deoarece suportul politicii este frecvent absent, este necesara dezvoltarea unei clientele care sa sustina reforma8 ea trebuie sa fie promovata. Sustinatorii sunt aceia care vor beneficia de sc*imbare intro anumita masura. <i pot fi clienti ai serviciilor furnizate, furnizori de materii prime sau functionarii ai unor agentii de implementare care cauta sa isi intareasca statutul sau pozitiile prin intermediul sc*imbarii. Acu#ularea resurselor reprezinta acea faza de alocare a resurselor umane, te*nice, materiale si financiare necesare implementarii reformei. (atorita faptului ca resursele externe nu acopera decat o parte din ceea ce este necesar, pt a aduna suficiente resurse este necesar sa luam o parte de la vec*ile politici. Avand in ve" dere insuficienta resurselor pentru problemele obisnuite ale activitatii guvernului este clar ca are lor o crestere a competitiei in ceea ce priveste alocarea resurselor. Incapacitatea guvernelor de a redistribui resursele catre noi prioritati este frecvent cauza neinceperii unor programe sau proiecte. 6esursele financiare nu sunt singura problema. 1ulte tari dezvoltate sufera si de lipsa resurselor umane. +esi nul or ani"ational sau #odi!icarea este o etapa absolut necesara atunci cand se stabilesc noi sarcini si obiective. <a ridica si unele probleme. Prima ar fi, datorita existentei unor proceduri si rutine adanc inradacinate se manifesta o re" zistenta fata de aceste sc*imbari. In al doilea rand, sarcinile cerute de reforma pot fi substantial diferite de cele curente si, ca urmare, poate exista o lipsa de capacitate organizationala in a le gestiona. Pt ca este foarte greu sa se instituie noi obiceiuri si sarcini intro organizatie de!a existenta, este preferabil sa se creeze noi structuri decat sa se reformeze cele vec*i. :obili"area resurselor si actiunile. Pt ca sc*imbarea politicii sa isi atinga rezultatele, resursele si actiunile tb mobilizate in cel mai adecvat mod. Inainte ca

resursele sa fie mobilizate, iar actiunile sa fie initiate, sc*imbarea politicii reprezinta doar un exercitiu pe *artie. <a tb sa se transforme in realitate. 1obi" lizarea resurselor include atat planificare cat si actiunea. #uprinde: pregatirea unor planuri concrete de actiune, stabilirea tintelor de performanta si a standardelor si apoi conducerea tuturor activitatilor. :onitori"area pro resului si a i#pactului sc*i#barii politicii daca sc*imbarile de politica au succes, atunci impactul lor va fi evident, prin trans" formarea comportamentelor, prin beneficiile mai mari sau imbunatatite ale con" sumatorilor sau clientilor, printro productie mai eficienta. 1onitorizarea este vitala si in stabilirea responsabilitatilor, pt a ne asigura ca managerii politici si agentiile de implementare isi indeplinesc obligatiile prevazute. (eoarece imple" mentarea politicii implica diverse organizatii, problema este cine monitorizeaza si raporteaza astfel incat sa se obtina o imagine cuprinzatoarea a impacturilor politicii care ar putea fi uneori problematice.

(>. E'plicati clasi!icarea instru#entelor ad#inistrati$e reali"at de 2o3lett si Ra#es* . clasificare a instrumentelor administrative este cea realizata de 4o5lett si 6ames*, ca" re au alcatuit o lista de :B tipuri de instrumente administrative, grupate pe - categorii (instrumente voluntare, mixte si obligatorii , asezate in ordinea crescatoarea a nivelului de implicare al statului. Acestea sunt: familia si comunitatea, organizatiile voluntare, pietele private, informarea si influentarea, subventiile, licitarea drepturilor de proprietate, impozitele si taxele, reglementarile, intreprinderile private si furnizarea directa. Instru#entele $oluntare sunt cele care presupun un grad cat mai mic de implicare a sta" tului, in care obiectivul dorit este indeplinit de o maniera voluntara. Administratia nu se implica in rezolvarea unei probleme de interes public considerand ca aceasta poate fi rezolvata mai bine de catre familie, comunitate, .3'"uri. Instru#entele obli atorii presupun cel mai mare grad de coercitie si constau in diectionarea actiunilor persoanelor fizice sau !uridice in limitele constitutionale si care acorda o puterea neinsemnata de decizie indivizilor, organizatiilor implicate. Acestea cuprind: reglementarile, intreprinderile publice sau furnizarea directa a bunurilor sau serviciilor de catre organele administrative. Instru#entele #i'te combina caracteristicile intrumentelor voluntare cu cele obligatorii. Intre acestea se numara raspandirea de informatii si influentarea persoanelor fizice sau !uridice de catre organele administrative, subventionarea unor activitati. (1. Obiecti$ele e$aluarii <valuarea vizeaza mai multe obiective: Intarirea cunoasterii efectelor actiunii publice prin confruntarea rezultatelor unei politici cu obiectivele initiale8 .ptimizarea alocarii resurselor financiare, maetriale si umane ale politicii sau programului evaluat8 (isemniarea bunelor practici in cadrul administratiei si a unei culturi a rezultatelor in scopul imbunatatirii managementului programelor si politicilor

existente8 Imbunatatirea transparentei acitunii publice in fata cetatenilor: exigenta democratiei locale este susceptibila de a favoriza dezvoltarea evaluarii8 #resterea vizibilitatii actiunii publice8 1odificarea politicilor existente daca acest lucru se impune.

(%. &unctiile e$aluarii <valuarea poate indeplini @ functii principale: 1. E$aluarea < instru#ent al deci"iei publice o autoritate publica responsabila tb sa poata sa dispuna de proiectee care se adapteaza spatiului sau de actiune, mediului economic si social si care raspunde unor preocupari precise. Pt a indeplini acest obiect de spri!in in luarea deciziei, evaluarea tb sa contina un raport !inal de e$aluare si sa aiba urmatoarele caracteristici: Analiza precisa a resurselor endogene si exogene ale teritoriului sau ale admi" nistratiei studiate cu scopul aprecierii capacitatii de autofinantare8 Punerea in perspectiva avand la baza diferitele dimensiuni ale politici publice8 Analiza detaliata a nevoilor colectivitatii8 Analiza raspunsurilor furnizate pentru asteptarile exprimate. %. E$aluarea < un instru#ent de estiune econo#ica evaluatorul tb sa propuna mandatarului un tablou care sa permita definirea unui program pt ai permite acestuia pregatirea unui buget cat mai !ust posibil pt ca creditele bugetare sa fie c*eltuite ra"tional, pe deo parte, iar pe alta parte controlul c*eltuielilor publice. (. E$aluarea un instru#ent de #ana e#ent la ora actuala, aplicarea unei po" litici publice presupune: punerea in practica a unor delegari de activitate, pe ma" sura ce politica avanseaza si realizarea unor parteneriate intre diferitele persoane si organisme responsabile cu aplicarea sa. 1. E$aluarea < un #i?loc de co#unicare si de le iti#i"are a actiunii publice 4. E$aluarea < ca #i?loc de !or#are- de sc*i#bare a politicilor o evaluare re" usita tb sa aiba drept obiectiv final formarea orientata spre imbunatatirea conce" perii si managementului politicilor. ((. E'plicati di!erenta dintre e$aluarea politicii publice- controlul ad#inistrati$auditul- controlul de estiune si #onitori"area. E$aluare politicilor publice nu are nicio le atura cu controlul ad#inistrati$ de care sunt responsabile organele de inspectie generala sau #urtea de #onturi. In acest caz, controlul vizeaza regularitatea, legalitatea actelor initiate de un serviciu public, si nu efi" caitatea sau efectele actiunii acestuira. Controlul ad#inistrati$ vizeaza functionarea interna a serviciilor publice, nu pe cea externa sau efectul actiunii publice asupra societatii. E$aluarea nu este sinoni#a nici cu auditul, pt ca auditul este mai preocupat de analiza concordantei contabile si a corectitudinii financiare. <l verifica integritatea conturilor si optimizarea financiara. ?ie ca este organizational, analitic sau contabil, auditul nu poate fi decat un instrument de control, el nerecomandand solutii de imbunatatire decat in dome" niul bugetar.

E$aluarea este di!erita de controlul de estiune controlul de gestiune analizeaza relatia dintre mi!loace si realizari in timp ce evaluarea politicilor publice analizeaza relatia dintre realizarile publice si impactul lor aspura mediului social si natural. Controlul de estiune este axat pe controlul organizatiilor si se ocupa de eficienta interna, in timp ce e$aluarea vizeaza sa controleze impactul actiunii asupra mediului ocupanduse de eficacitatea externa a actiunii publice. +e ase#enea- e$aluarea nu trebuie con!undata cu #onitori"area ce reprezinta acel proces prin care creatorii de politici publice, managerii programelor, finantatorii pot ur" mari daca programele se deruleaza conform programului de implementare stabilit. <valu" area este strans legata de monitorizare pt ca datele obtinute din acest proces reprezinta una dintre sursele de informatii folosite in evaluare. (1. Tipurile de e$aluari in $i"iunea lui 2o3lett si Ra#es* . prima clasificare a evaluarilor o face 4o5lett si 6ames*, in !unctie de #odul in care sunt derulate- de actorii i#plicati si de e!ectele obtinute) a. e$aluarea ad#inistrati$a reprezinta tipul de evaluarea realizata de organele ad" ministrative, eventual de agentii specializate in evaluarea politicilor publice, de su" praveg*etori financiari, !udecatoresti etc. b. e$aluarea ?udiciara " reprezinta tipul de evaluare care se concentreaza pe aspectele legale ale implementarii programelor si nu pe bugete, eficienta, prioritati sau c*el" tuieli. <ste realizata de curtile !udecatoresti si analizeaza posibilele conflicte dintre programele unei guvernari si prevederile constitutionale. Se realizeaza din initiativa proprie a organelor !udecatoresti, fie la solicitarea unor persoane sau organizatii im" plicate in procesele intentate unui organ administrativ. c. e$aluarea politica este acel tip de evaluare care incearca sa analizeze succesul sau esecul unei politici, utilitatea ei, in vederea mentinerii sau modificarii acesteia. Are un caracter unilateral si poate fi intreprinsa de oricine este interesat de fenomenul po" litic:cetateni, organizatii ale societatii civile etc. . forma de evaluare politica poate fi considerat re!erendu#ul sau ale erile. (4. Clasi!icarea tipurilor de e$aluari din perspecti$a reali"arii . alta clasificare a evaluarilor de politici publice poate avea la baza drept criteriu perspectiva din care se realizeaza: un ex"post, una ex"ante si una intermediara E$aluarea e'.post este retrospecti$a dupa generarea impactului unei politici publice, analistul incearca sa inteleaga ce sa intamplat si sa elaboreze cunostinte privind realitatea. <a poate avea in vedere atat masurarea rezultatelor cat si studi" erea procesului prin care sa a!uns la aceste rezultate. Identificarea si masurarea rezultatelor unei politici publice constituie nucleul dur al intregii evaluari. #el deal doilea obiectiv al evaluarii aprecierea i#pactului- a e!icientei si e!ica.citatii unei politici publice se bazeaza in principal pe intelegerea procesului de punere in practica a unei politici publice. &inand cont de complexitatea sistemului politic de productie si a procesului de implementare a politicilor publice, putem enumera cativa factori care permit cuantificarea efecte" lor acestor politici:

a. 3ivelul si natura mi!loacelor anga!ate8 b. Performanta organizatiilor insarcinate cu implementarea politicii c. &eoria sc*imbarii sociale vizate prin respectiva politica in practica. E$aluarea e'.ante care este prospecti$a este utilizata ca instrument care sa spri" !ine luarea de decizii atunci cand exista mai multe alternative. In practica, evaluarea e'.ante acorda prioritate criteriilor, precum si efectelor de tip econo" mico"financiar, lasand la o parte criteriile de ordin social si politic. <a se bazeaza pe metode de calcul economic, de exemplu abordarea cost"beneficii. <valuarea ex"ante trebuie sa includa E elemente principale: " luarea in considerare a experientei dobandite8 " contextul socio"economic al interventiei8 " optiunile strategice, prioritatile retinute8 " cuantificarea obiectivelor8 " estimarea impactului socio"economic scontat si alocare de resurse8 " modalitatile de punere in practica a programului. E$aluarea inter#ediara are drept obiect determinarea primelor rezultate ale politicii sau programului. Aceste studii furnizeaza informatii care pot fi utilizate pentru imbunatatirea programului aflat in derulare. <le pot fi folositoare si in cadrul programelor ale caror costuri variabile detin o pondere ridicata in totalul costurilor programele care furnizeaza servicii populatiei. In asemenea cazuri evaluarea poate fi utilizata pentru a determina daca un program aflat in derulare ar trebui sa continue. <a consta in: " a stabili daca prioritatile retinute sunt intotdeauna pertinente in raport cu evolutiile contextului8 " a analiza coerenta dintre nevoi, obiective si rezultate scontate8 " a evidentia gradul de integrare a prioritatilor orizontale8 " a analiza adaptarea sistemului de punere in practica si urmarire8 " a prezenta rezultatele gratie unei analize a indicatorilor si a se pronunta asupra rezervei de performanta.

(5. Pre"entati criteriile de e$aluare +AC !olosite la ni$elul UE #riteriile de evaluarea (A# folosite la nivelul ,< sunt: 1. Rele$anta relevanta unei politici, a unui proiect sau a unui program reprezinta masura in care obiectivele stabilite si planul de implementare propus se adreseaza corect problemelor identificate, Sc*imabarile privind natura problemelor identifi" cate sau anumite circumstante in care are loc implementarea, fie acestea fizice, e" conomice, institutionale sau politice, pot face politica sau proiectul irelevante pen" tru problemele"nevoile pe care au fost menite sa le rezolve. %. E!icienta criteriul de eficienta se refera la cat de bine au fost folosite resursele disponibile pentru a transforma activitatile propuse in rezultatele scontate. Acest criteriu vizeaza aspecte legate de rentabilitate obtinerea de rezultate mai bune si mai ieftine. (. E!icacitatea criteriul de eficacitate incearca sa identifice daca politica sau pro" iectul siau atins obiectivele stabilite in faza de programare. 1. I#pactul termenul de impact se refera la efectul de ansamblu al beneficiilor

aduse de o anumita politica sau proiect, asupra unui numar mai mare de persoane decat principalii beneficiari dintrun anumit sector, o anumita regiune sau c*iar din toata tara. 4. Sustenabilitatea criteriul de sustenabilitate arata daca exista probabilitatea ca rezultatele pozitive ale politicii sa continue si dupa incetarea interventiei si, daca impactul pe termen lung al politici asupra procesului mai amplu de dezvoltare poate fi mentinut la nivel de sector sau regiune. (6. Pre"entati tipurile de indicatori utili"ati in e$aluare &ipurile de indicatori utilizati in evaluarea politicilor publice sunt: indicatorii de re"ultate si de i#pact sunt cei care pun in evidenta volumul produselor si serviciilor furnizate de autoritatile publice si efectele obtinute in urma acestora. ,n exeplui ar fi acela al unei autostrazi, indicatorul de eficienta axanduse pe nr de +ilometri dati in folosinta pe cand cel de impact pe reducerea nr de accidente pe acea ruta8 indicatorii de e!icacitate acea categorie de indicatori care contin informatii asupra gradului in care obiectivele politicii au fost realizate. Indicatorii de eficaci" tate ar trebui sa contina informatii despre: " gradul in care se produc efecte neas" teptate asupra populatiei, efecte pozitive sau negative8 " calitatea serviciilor pres" tate in acord cu necesitatile si asteptarile populatiei destinatare8 indicatorii de acti$itate- de proces se utilizeaza pentru substituirea indicatori" lor de eficacitate deoarece sunt mai usor de calculat. Acesti indicatori pot fi: nr de ore de munca lucrate, nr de cereri la care sa dat raspuns etc8 indicatori de e!icienta sunt necesari pentru a pune in corelatie rezultatele ob" tinute (outputurile cu volumul de resurse consumate in acest scop. (9. Enu#erati cate oriile de #etode si te*nici de e$aluare si e'e#pli!icati pentru !iecare cate orie &e*nicile si metodele pot fi clasificate in mai multe categorii: te*nici de planificare si structurare a evaluarii8 te*nici de colectare si prezentare a datelor8 te*nici de analiza a informatiilor8 te*nici de realizare a unei !udecati evaluative. :. Intre te*nicile de planificare si structurare a evaluarii amintim te*nica de delimitare a problemei sau a conceptului de evaluat. 9. &e*nicile de colectare si prezentare a datelor includ anc*etele sociale asu" pra beneficiarilor sau asupra factorilor interesati relevanti. -. Intre te*nicile de analiza a informatiilor putem enumera analiza input7output, modelele econometrice, analiza regresiei, metodele experi" mentale, anc*eta (elp*i, analiza SA.&8 >. &e*nicile de realizare a unor !udecati evaluative reprezinta te*nici analiti" ce care pot fi utilizate pentru a realiza a apreciere sintetica asupra unui program.

(;. Pre"entati o te*nica de e$aluare dintr@o anu#ita cate orie =oi prezenta in continuare te*nicile de realizare a unor !udecati evaluative. <le reprezinta te*nici analitice care pot fi utlizate pt a realiza o apreciere sintetica asupra unui program. #ele mai importante sunt: analiza costuri"beneficii, analiza costuri"eficacitate, analiza multicriteriala, benc*mar+ing"ul, evaluarea impactului de gen. Anali"a costuri.bene!icii reprezinta o abordare teoretic ce se aplica in orice evaluare cantitativa proiectelor publice sau private, cu scopul de a determina daca acestea sunt de dorit dintroo perspectiva sociala. <a consta in evaluarea impactului economic net al unui proiect public, dar se poate aplica si altor interventii. <conomistii admit ca bunastarea so" ciala si functia"obiectiv a unei natiuni are doua dimensiuni principale: " eficacitatea economica sau alocarea optima a resurselor8 " distribuirea ec*itabila a bunastarii,a venitului si a avutiei nationale. Anali"a costuri.e!icacitate se aplica atunci cand, pe deo parte, programele ce trebuie comparate vizeaza acelasi obiectiv si, pe de alta parte, atunci cand gradul de realizare a acestuia din urma este masurabil cu a!utorul unui indicator de eficacitate. Alegerea celei mai bune solutii se bazeaza pe utilizarea a 9 criterii: cel de eficacitate si cel al costurilor de investitie si de exploatare. Astfel, ierar*izarea proiectelor poate sa se faca: " in functie de cost, pentru o eficacitate data: cel mai bun program va fi cel cu costurile cele mai mici8 " in functie de eficacitate, pentru un cost dat: cel mai bun program va fi cel cu eficacitatea cea mai mare. Anali"a #ulticriteriala se utilizeaza atunci cand pro ra#ele alternati$e propuse trebuie sa raspunda si#ultan #ai #ultor obiecti$e- care nu pot !i a re ate prin aducerea la un nu#itor co#un. 1>. Pre"entati caracteristicile sc*i#barii politice in $i"iunea lui Crosb, si Brin0er*o!! In viziunea lui #rosb) si Drin+er*off, caracteristicile sc*imbarii politice sunt urmatoarele: 1. Sti#ulii pentru sc*i#barea politicii $in adesea din surse a!late in a!ara u$ernului" noi lideri politici, grupuri de interese puternice cu o noua agenda, donori internationali (Danca 1ondiala, ,SAI( 8 %. +eci"iile de sc*i#bare a politicii au un puternic caracter politic reforma politicii este de natura politica, ea avand in vedere c*estiuni fundamantale despre ce trebuie facut, cum trebuie facut si cum se vor imparti beneficiile8 (. C*iar daca politicienii si rupurile de interes pot a$ea un rol i#portant in initierea sc*i#barii politicii- cei #ai i#plicati in !or#ularea politicilor de sc*i#bare tind sa !ie insa te*nocratii. <i actioneaza in general sub influenta u" nor calcule decizionale si sunt preocupati de gasirea unor solutii te*nice, de

maximizarea iesirilor si de rationalizarea consumului de resurse. 1. Re!or#atorii sunt- in #od !rec$ent- nou.$eniti in cadrul u$ernelor si ne!a. #iliari"ati cu #ediul i#ple#entarii politicii= 4. Resursele necesare pentru a conduce sc*i#barea politicii- !ie ca nu e'ista- !ie ca nu se a!la la locul potri$it pt ca bugetele sunt concepute intrun ciclu anual si nu pot include resursele necesare pentru noi eforturi. 5. Sc*i#barea politicii necesita ca or ani"atiile u$erna#entale sa se adapte"e la aceste noi sarcini, aceste sc*imbari facanduse adesea cu dificultate. 3oile po" litici presupun modificari extensive sau c*iar crearea de noi organizatii. E$ident- i#ple#entarea unei politici depinde de #odul in care sunt distribuite costurile si bene!iciile in ur#a acestei sc*i#bari. 14. &actorii !a$ori"anti ai aparitiei unor dis!unctionalitati de i#ple#entare 7in $i"i. unea lui Bre3er si Leon8 Dre5er si /eon au identificat o serie de factori favorizanti ai aparitiei unor disfunctionali" tati in implementarea politicilor. (ificultatile legate de punerea in aplicare cresc cu atat mai mult cu cat: Sursa politicii, nivelul autoritatii unde a fost conceput continutul se gaseste mai departe de executanti8 Politica urmand a fi pusa in aplicare nu este suficient de clara si de precisa in for" mularea programelor concrete destinate indeplinirii obiectivelor dorite, fie din cauza caracterului prea succint si prea abstract, fie din cauza complicatiilor pe care le comporta8 Politica declanseaza reactii ostile la nivelul opiniei publice in fata carora executantii se simt dezarmati8 <xecutantii nu considera ca li se ofera stimulente pozitive pentru a reusi. 15. Cau"ele dis!unctionalitatilor de i#ple#entare deter#inate de birocratie #auzele care tin de birocratie si care genereaza disfunctionalitatile care apar in momentul punerii in aplicare sunt: Interventia, in acelasi domeniu, a mai multor politici diferite Slaba motivatie a functionarilor publici cariera acestora comporta un minimum de avansare ierar*ica garantata8 #aracterul public al administratiilor obiectivul unei politici de stat include elemente normative sau calitative, cum ar fi interesul general sau calitatea vietii8 1odalitatile de gestiune administrativa8 3atura te*nologiilor administrative " consta in a distribui *otararile factorilor de decizie in sarcini operationale incredintate factorilor de punere in aplicare sub forma de reguli si proceduri8

16. &actorii de ale ere a te*nicilor si #etodelor de e$aluare Alegerea metodelor si te*nicilor de evaluare depinde de urmatorii factori: tipul inter$entiei socioecono#ice- respecti$ in !unctie de aria politicilor publice) agricultura, dezvoltare rurala, politici privind intreprinderile, transport, ocupare si resurse umane, securitate, mediu, energie, cercetare etc8 scopul e$aluarii) responsabilizarea, imbunatatirea managementului, explicarea a ceea ce merge si ce nu etc.8 stadiul din ciclul pro ra#ului sau politicii) analiza prospectiva sau retrospectiva8 stadiul in procesul e$aluarii) planificarea si structurarea evaluarii, obtinerea da" telor, analiza datelor, emiterea de concluzii. A$e# si cate$a consideratii care se i#pun #etodelor de e$aluare) pe deo parte, este necesara concentrarea eforturilor in gasirea unor indicatori in" terni, simpli si permanenti pentru a se putea duce la bun sfarsit evaluarea in viitor a respectivelor politici8 iar pe de alta parte este necesar ca informatiile obtinute sa poata fi utilizate pentru analizarea eficacitatii, eficientei si impactului politicii asupra administratiei si a societatii in general. 19. &or#ele de #odi!icare a politicilor publice . politica publica inceteaza nu numai in cazul in care dispare, ci si in cazul in care este supusa unei modificari semnificative. . astfel de modificare se poate referi la: continutul sau8 responsabilii cu punerea in aplicare si tutorii politici8 problema pentru care constituie un raspuns8 cetatenii asupra carora intervine.