Ministerul Educatiei al Republicii Moldova Universitatea Tehnic a Moldovei Facultatea Inginerie Economic i Bussines

Referat la Geoeconomie TEMA: Geoeconomia Globala. Noua ordine mondiala

A efectuat studentul grupei ML-131: Gherman M. Verificator: Brdan V.

Chiinu 2014

CUPRINS Introducere...3 Impactul noii ordini mondiale4 Modificarile geoeconomice din sec. XX.7 Ce ne aduce noua ordine mondiala?......................................................................8 Concluzie..9

Introducere
Motto : Aceia care nu nva din istorie sunt condamnai s o repete. George Santayana Daca luam o broscuta testoasa si o vom arunca intr-o oala cu apa clocotita, aceasta va incerca din toate puterile sa iasa din oala si daca conditiile ii sunt propice (nivelul apei este destul de aproape de buza vasului), testoasa chiar va reusi sa se salveze. Daca insa vom pune broscuta in oala cu apa rece iar apoi vom incalzi incetisor apa, pana la punctul de fierbere, experienta a aratat ca in 99% din cazuri broasca ramane in oala si nu face nici o tentativa de a se salva, murind fiarta. In 1% din cazuri insa, unele broscute par sa sesizeze incalzirea apei si cu ultimele puteri, molesite de caldura ies din apa clocotita. Acest experiment (pe care, din compasiune fata de bietele animale, nu va indemn sa il reproduceti), are o semnificatie profunda pentru fiecare dintre noi. Asa cum organismul testoasei nu detecteaza incalzirea apei si implicit pericolul de moarte in care ea se afla, daca incalzirea apei se petrece suficient de lent, la fel si in cazul oamenilor, acestia isi pierd capacitatea si puterea de a spune NU cu fermitate, respectiv de a face un efort volitiv de a se sustrage unor circumstante sau conditii de viata daunatoare lor. Este un subiect la care merita sa meditam, respectiv sa ne analizam prezentul, actiunile, crezurile si convingerile noastre actuale prin comparatie cu cele din trecut. S-ar putea sa constatam, intr-un moment de luciditate, ca in momentul de fata innotam in apa clocotita si ca e probabil ultima sansa, ultimul moment pentru a actiona, pentru a schimba ceva in viata noastra. Adevraii stpni ai lumii nu mai sunt guvernele rilor, ci conductorii grupurilor multinaionale financiare sau industriale i ai unor instituiilor internaionale opace (FMI, Banca Mondial, OCDE, OMC, bncile centrale). Prin urmare, cei care conduc lumea nu sunt alei n mod democratic, n ciuda impactului deciziilor lor asupra vieii populaiei. Puterea acestor organizaii se exercit la o dimensiune planetar, n timp ce puterea statelor e limitat la o dimensiune naional. De altfel ponderea societilor multinaionale n fluxurile financiare a depit-o de mult pe cea a statelor. La dimensiune transnaional, mai bogate dect statele i reprezintnd principalele surse de finanare ale partidelor politice de orice orientare n majoritatea rilor, aceste organizaii se situeaz de fapt mai presus de legi i de puterea politic, mai presus de democraie.

Impactul noii ordini mondiale

Pentru a nelege cum funcioneaz lumea cu adevrat, trebuie s nelegem nti diferenele care exist ntre puterea formal (guvernele i preedinii statelor naionale) i puterea real (structurile globaliste suprastatale). Informaiile fcute publice i propagate de mass media n fiecare zi pe posturile tv i pe reelele de radio i n ziare se refer n mare parte la aciunile realizate de structurile puterii formale, mai ales acelea ale guvernelor naionale i ale infrastructurilor tehnologice, financiare i corporative/colective. n schimb, puterea real, care de fapt controleaz tot ce se petrece, acioneaz asupra evenimentelor mult prea puin vizibil. n realitate, structurile globaliste i elita au planificat ce se va ntmpla n lume, cnd, unde se va petrece i cine va duce planul la mplinire, chiar dac nou ni se prezint efectele n contextul lor local limitat. Puterea formal opereaz pe termene scurte i n mare msur transparent fa de public. Puterea real lucreaz n interior pe scheme de lucru pe termen lung i nu este aproape deloc accesibil publicului. n zilele noastre, puterea formal este n general public, iar puterea real este fundamental privat. Aceasta reflect faptul c instituiile Naiunilor Unite (prima dintre entitile puterii formale) a devenit subordonat intereselor private (adic puterea real este condus de interese materiale). Democraia a ncetat deja s mai fie o realitate. Responsabilii organizaiilor care exercit puterea real nu sunt alei n mod democratic i publicul nu e informat n ceea ce privete deciziile lor. Raza de aciune a statelor este din ce n ce mai redus datorit existenei unor acorduri economice internaionale n privina crora care cetenii n-au fost nici consultai, nici informai. Toate aceste tratate elaborate n ultimii cinci ani (GATT, OMC, AMI, NTM, NAFTA) vizeaz un scop unic: transferul puterii statelor ctre organizaii non-alese, cu ajutorul unui proces numit globalizare. Suspendarea proclamat i explicit a democraiei n-ar fi exclus s provoace o revoluie. Acesta e motivul pentru care s-a decis meninerea unei democraii de faad i o deplasare a puterii reale ctre alte focare de putere. Cetenii continu s voteze, dar votul lor a fost golit de orice coninut. Ei voteaz pentru alegerea unor responsabili care nu mai dein practic adevrata putere. Tot astfel, deoarece nu mai este nimic de hotrt, programele politice de dreapta i de stnga au ajuns s se asemene att de mult n toate rile occidentale. Pentru a rezuma, nu putem alege felul de mncare, dar putem alege sosul. Mncarea pe care suntem forai s-o consumm se numete noul sclavagism, asezonat cu sos picant de dreapta sau dulce acrior de stnga. Responsabilii puterii economice provin aproape n totalitate din aceleai cercuri, din aceleai medii sociale. Ei se cunosc ntre ei, se ntlnesc, mprtesc aceleai idei i aceleai interese. Deci n mod natural ei toi mprtesc aceeai viziune a ceea ce ar trebui s fie lumea viitoare ideal (pentru ei). n consecin este firesc ca ei s cad de acord n privina unei strategii i s-i sincronizeze respectivele aciuni ctre obiective comune, inducnd situaii economice favorabile realizrii obiectivelor lor. Iat cteva elemente ale strategiei lor. Slbirea statelor i a puterii politice. Destabilizare. Privatizarea serviciilor publice. Dezangajarea total a statelor din economie, incluznd
4

aici sectoarele educaiei, cercetrii, i la un moment dat al poliiei i al armatei, destinate s devin sectoare exploatabile de ctre ntreprinderi private. ndatorarea statelor cu ajutorul corupiei, a lucrrilor publice inutile, a subveniilor date ntreprinderilor fr justificare, sau a dispenselor militare. Cnd se acumuleaz un munte de datorii, guvernele sunt constrnse la privatizare i la desfiinarea serviciilor publice. Cu ct un guvern este mai mult sub controlul Stpnilor lumii, cu att mai mult el trebuie s mreasc datoria rii sale. Srcirea angajailor i meninerea unui nivel de omaj ridicat, ntreinut prin dislocarea i mondializarea pieei muncii. Aceasta mrete presiunea economic asupra salariailor, care sunt atunci gata s accepte orice salariu i orice condiii de munc. Reducerea ajutoarelor sociale, pentru a crete motivaia omerilor de a accepta orice munc pentru orice salariu. Ajutoare sociale prea ridicate mpiedic omajul s fac presiune n mod efectiv asupra pieii muncii. n mod ironic, elita puterii Noii Ordini Mondiale tie c nu exist vreo ameninare politic mai mare n continuitatea i consistena proiectrii i execuiei unor astfel de strategii globale pe termen lung, dect implicarea lor (a membrilor elitei) n structurile puterii formale democratice. Democraia impune o anumit transparen ctre public a liderilor, care trebuie (sau ar trebui) s asculte de vocea poporului la fiecare pas pe care l fac. La aceasta se adaug discontinuitile periodice de putere pe care orice proces electoral democratic l impune, prin realegerea periodic a liderilor. Pentru elit este mult mai avantajos s opereze discret, din organisme care pot fi descrise cel mai bine ca fiind nite cluburi private (cum este de exemplu CRE), n care persoane puternice i influente pot fi funcionari, directori i preedini pentru decenii fr ca s trebuiasc s dea vreo socoteal n faa nimnui, cu excepia egalilor lor. n aceast manier, 4.500 de indivizi puternici pot exercita un control uria asupra mediului politic, economic, financiar i asupra mass-mediei, iar prin intermediul acestora, pot controla i conduce nenumrate milioane de persoane de pe ntreaga planet. Tehnicile folosite sunt de a ne ine pe toi prea ocupai i fascinai ca spectatori pasivi ai acestei vltori a evenimentelor care au loc n fiecare zi n lume. Aceasta i asigur c aproape nimeni nu se gndete s priveasc altundeva pentru explicaii potrivite pentru gravele crize din zilele noastre. Asta ne va face pe noi incapabili s identificm, nu att de mult efectele i rezultatele ocante, ct mai degrab originile, organizarea i obiectivele lor reale i concrete. Pentru ca acest rzboi psihologic de mas pentru c despre asta este vorba n realitate s reueasc, mass-media joac un rol vital care nu poate fi subestimat. Mass-media este un instrument al crui scop este s submineze i s neutralizeze capacitatea de a gndi independent a populaiei lumii. De la nceputul anilor 90 informaia a disprut n mod progresiv din media destinat marelui public. Ca i alegerile, jurnalele televizate continu s existe, dar ele au fost golite de coninut. Un jurnal televizat conine maxim 2-3 minute de informaie real. Restul este constituit din subiecte de revist, din reportaje anecdotice, din fapte diverse, din mici brfe i realityshow-uri. Analizele jurnalitilor specializai ca i emisiunile de dezbatere a informaiilor au fost aproape n totalitate eliminate. Informaia se reduce de acum doar la anumite segmente din presa scris, citit de ctre o minoritate de persoane. Dispariia informaiei este semnul clar c regimul nostru politic i-a schimbat deja natura.
5

Banii sunt astazi n mod esential virtuali. Ei au ca singura realitate un sir de 0 si 1 n computerele bancilor. Marea majoritate a comertului mondial are loc fara bani fizici si doar 10% din tranzactiile financiare zilnice corespund unor schimburi economice n lumea reala. Pietele financiare ele nsele constituie un sistem de creatie a banilor virtuali, a unui profit care nu se bazeaza pe crearea unei adevarate bogatii. Gratie jocului pietelor financiare (care permite transformarea n beneficii a oscilatiilor cursurilor bancare), investitorii avizati pot fi declarati mai bogati , printr-o simpla circulatie a electronilor n computere. Aceasta creatie de bani fara a crea o bogatie economica corespunzatoare este nsasi definitia crearii artificiale a banilor. Ceea ce legea interzice falsificatorilor de bani si ceea ce ortodoxia economica liberala interzice statelor este deci posibil si legal pentru un numar restrns de beneficiari. Daca dorim sa ntelegem ce este n mod real banul si la ce serveste el, e sufiecient sa inversam vechea zicala: timpul nseamna bani. Banii nseamn timp. Banii reprezinta ceea ce permite cumpararea timpului altora, timp care a fost necesar sa se creeze produse sau servicii de consum. Pe msur ce devenim contieni de aceste realiti, drumul pe care e nevoie s pim devine din ce n ce mai clar. n realitate, lucrurile atunci nu mai par att de complexe sau inexorabile cum am crezut la nceput. Este de fapt o chestiune de a gndi cu mintea ta, nu cu minile adversarilor; de a ncepe s evaluezi i s aperi interesele naionale, care implic a avea propria noastr viziune asupra evenimentelor, intereselor i forelor lumii i apoi s lum msuri inteligente care s rspund nevoilor noastre, posibilitilor reale i idiosincrasiei (comportamentului specific al nostru ca grup).n acest sens avem un avantaj pentru c nu trebuie s reinventm roata, dat fiind c elitele ne ofer proiecte briliante i de succes pentru planificarea politic, economic, financiar i social i pentru administrarea puterii naionale. De ce s nu nvm de la ei? De ce s nu crem propria noastr reea, aducnd mpreun o gam larg de interese locale i regionale de acelai gen, juctori i gnditori din diferite domenii? De ce s nu-i punem pe toi s lucreze pentru a promova interesele naionale ale rii noastre i ale vecinilor notri, astfel nct s rectigm suveranitatea i autodeterminarea pentru poporul nostru ntr-o manier consistent i coerent, independent de ceea ce juctorii puterilor mondiale vor s ne impun? Dar ca s facem aceasta trebuie n primul rnd s nelegem c n realitate globalizarea este: o serie larg de ameninri pe care avem nevoie s le evitm i oportuniti de care ar trebui s ne bucurm. Privitor la orice subiect cu potenial de impact asupra noastr, avem nevoie s nelegem care sunt, din punctul nostru de vedere, punctele tari i slabe, pentru a fi capabili s ne confruntm cu ele cu succes; dac nu azi atunci cu siguran n viitor. Aceasta presupune planificare propice pe termen mediu i pe termen lung. Aceasta solicit s ncercm s fim mereu cu un pas naintea adversarului, s realizm i s pstrm un vrf i un avantaj mai presus de evenimente.

Modificarile geoeconomice din sec. XX Crizele economice din sec. XX au dezmembrat economia mondiala. Prima criza din 1970 a avut un rol decisiv in reprofilarea industriei mondiale, iar criza de la sfirsitul anilor 90 reprezinta procesul de descompunere a societatii industriale. Daca pina in anii 30 ai sec.XX o mare parte din PIB se forma in sectorul agricol, atunci in a doua jumatate a sec.XX predomina industria. Ponderea agriculturii in PNB al SUA a scazut de la 40% in 1869 pina la 20% in 1920 si la numai 1.4% in 2000. la mijlocul sec.XX industria prelucratoare domina in majoritatea statelor inalt dezvoltate, iar agricultura numai in cele in curs de dezvoltare. S-a creat iluzia unei dependente mari a statelor inalt dezvoltate de materia prima importata. OPEC si alte uniuni regionale ale statelor exportatoare de materie prima ducea o politica radicala de majorare a preturilor la productia sa. Statele inalt dezvoltate au introdus noi tehnologii cu un consum mai mic de energie si materie prima. In majoritatea statelor inalt dezvoltate se accelereaza dezvoltarea sectorului serviciilor. Ca rezultat in perioada anilor 1970-1985 PNB s-a majorat cu 32%, pe cind consumul de energie numai cu 5%. De asemenea a scazut consumul de materie prima la o unitate de marfa produsa. Progresul etnic stiintific a inrautatit situatia financiara a multor state in curs de dezvoltare din cauza reducerii veniturilor din export. Balanta negativa a comertului extern a provocat un derficit de valuta internationala si a stimulat atragerea creditelor. In perioada anilor 1975-1995 datoriile externe a statelor in curs de dezvoltare au crescut de la 150 mln$ la 2 trilioane $. Ponderea in comertul mondial a celor mai sarace state din lume a scazut de la 4% in anul 1950 cu numai 1% in anul 2000. astfel sectorul tertiar a statelor inalt dezvoltate in numai 20 de ani a deplasat la periferia economiei sectorul primar din statele in curs de dezvoltare. La sfirsitul sec.XX a fost marcat printr-o crestere economica fara precedent a statelor inalt dezvoltate. Aici se dezvolta intens sectorul informationa (cuaternar). In anul 2000 in SUA in stiinta, medicina si producerea programelor de calcul s-a format 43% din PNB.

Ce ne aduce noua ordine mondiala?

La fel de bine poate fi o consecinta a schimbarilor nu intotdeauna inspirate ori, si mai grav, a unor decizii ascunse. Cuibul acestora din urma se afla in stratosfera financiarbancara accesibila unui numar restrans de "zei ai banului". In documentatia de specialitate circula o teorie conform careia un episod al evolutiei pietei mondiale, intins pe trei decenii, este pe cale sa ia sfarsit. Mai exact, cel cuprins intre 1980 si 2010, anul in curs fiind inertial. Economia mondiala isi schimba strategiile, dupa ce in intervalul de timp mentionat factura sa a urmat directia liberala, ma rog, neoliberala, in care scripetele de baza s-a numit oferta. Apropo de modul de gandire al liberalismului economic. Unul dintre cei mai aprigi contestatari ai sai, germanul Friedrich List, sustinea in urma cu aproximativ 200 de ani ca acest tip de politica avantajeaza net statele dezvoltate in detrimentul celor ramase in urma. Principala sa trasatura este egoismul, cel care ignora fortele productive si natiunea in ansamblul ei. Neamtul cu pricina zicea in continuare ca profilul ii este dominat de trei caracteristici decisive: cosmopolitismul, individualismul si materialismul. Acel economist era de parere ca adevarata putere economica a unei tari consta in forta ei productiva, capabila sa perpetueze crearea de bogatie in proportii tot mai consistente. Adica, putinta de construire a valorilor este infinit mai importanta decat bogatia insasi. Revenind la trendul ce da sa se impuna pe viitor in economia lumii, el reclama ca o parghie are rol hotarator, mai cu seama in ceea ce priveste viitoarele generatii. Mai precis, resursele tot mai rare ale zestrei pamantului. Materiile prime devin, pe zi ce trece, un subiect menit sa reuneasca minti ascutite pentru asigurarea unui "maine", a devenit tot mai incert. Un deficit alarmant de crescut al resurselor este in masura sa determine noi reguli in cadrul comertului international. O serie de state au introdus restrictii in acest sens. Deci politicul se asaza la panoul cu butoane. Fireste, intentia declarata a guvernelor este aceea de a modera, daca nu elimina, disensiunile dintre piata de materii prime si diminuarea capitalurilor destinate. Imperativul se numeste impunerea reglementarilor stabilite pe intregul sector economic si financiar. Asia si continentul negru vor alcatui noi oportunitati pentru iesirea din impas. Afirmatia este sustinuta, fie si daca abordam cazul referitor la cresterea colosala a numarului bratelor de munca (4,5 miliarde in 2010). Doua treimi din ele sunt din Asia, excluzand Japonia. Alta consecinta a realei ingrijorari vizand evolutia avutiei mondiale poate fi intrarea in prim plan a inovatiei din latura de energie si tehnologie. Ei i se poate adauga o regionalizare masiva a comertului. In fine, protectionismul. Acea interventie a deciziei politice in sistemul economic propriu fiecarui stat. Ajungem din nou la List, omul care a militat candva cu ardoare pentru asemenea masura.

Concluzie
Zbuciumul care tulbura sistemul international ofera o sansa unica pentru politicienii cu curaj si creativitate, anume crearea unei noi ordini mondiale. Aceasta oportunitate implica o aparenta contradictie, noteaza fostul secretar de stat american Henry Kissinger pentru International Herald Tribune. La un anumit nivel, colapsul financiar reprezinta o lovitura serioasa pentru pozitia Statelor Unite. In acelasi timp, magnitudinea crizei nu mai permite restului lumii sa se tina la adapost in spatele dominatiei americane - sau a esecurilor sale. Fiecare tara va trebui sa-si reevalueze propria contributie la actuala criza. Fiecare va incerca sa devina independenta, pe cat posibil, de conditiile care au produs colapsul, insa, in acelasi timp, fiecare va fi obligata sa priveasca in fata realitatea ca dilemele sale pot fi lamurite doar de o actiune comuna. Chiar si cele mai bogate tari vor fi nevoite sa-si analizeze resursele in scadere, sa-si redefineasca prioritatile nationale. O noua ordine internationala va aparea doar daca exista un sistem de prioritati compatibile. Altfel, aceasta se va fragmenta daca diversele prioritati nu se pot reconcilia. Problemele sistemului financiar international coincid cu crizele politice izbucnite simultan in diferite parti ale lumii. Alternativa la o noua ordine inetrnationala ar fi haosul in aceste conditii. In cele din urma, sistemele economice si politice pot fi armonizate intr-una din doua variante: "Fie prin crearea unui sistem politic international regulator, cu aceeasi anvergura ca si cel economic; fie prin reducerea unitatilor economice la o dimensiune usor de manageriat de catre structurile politice existente, ceea ce va conduce, cel mai probabil, la un nou mercantilism". Un nou tip de intelegere globala de tipul Bretton Woods este de departe cea mai de dorit situatie. Rolul Americii va fi decisiv, scrie Kissinger, care nu mai tarziu de saptamana trecuta ii cerea presedintelui ales al SUA, Barack Obama, sa nu iroseasca "oportunitatea" crizei globale si sa se orienteze spre redefinirea politicii externe americane in concordanta cu aparitia unei noi ordini mondiale. Provocarea finala este imbinarea preocuparii principale pentru majoritatea tarilor si toate problemele majore privind criza economica, impreuna cu frica comuna de terorismul jihadist. Toate acestea trebuiesc combinate intr-o strategie comuna, intarita de increderea ca noi probleme precum proliferarea, schimbarea energetica si climatica, nu se rezolva prin solutii regionale sau nationale.