Mihai Eminescu

Ft-Frumos din tei

- Blanca, afl c din leagn Domnul este al tu mire, Cci nscut eti, copil, Din nevrednic iubire. Mini n schit la sfnta Ana Vei gsi la cel din stele Mngierea vieii tale, Mntuirea feei mele. - Nu voi, tat, s usuce Al meu suflet tnr, vesel: Eu iubesc vnatul, jocul; Traiul lumii alii lese-l. Nu voi prul s mi-l taie, Ce-mi ajunge la clcie, S orbesc citind pe carte n fum vnt de tmie. - tiu mai bine ce-i priete, Las' de-a lumii orice gnd, Mini n zori de zi pleca-vom Ctre schitul vechi i sfnt. Ea aude - plnge. Parc i venea s plece-n lume, Dus de pustie gnduri i de-un dor fr de nume. i plngnd nfrn calul, Calul ei cel alb ca neaua, i neteaz mndra coam i plngnd i pune eaua. S-avnt pe el i pleac, Pru-n vnturi, capu-n piept, Nu se uit nainte-i,

Nu privete ndrpt. Pe crri pierdute-n vale Merge-n codri fr' de capt, Cnd a serei raze roii Asfinind din ceruri scapt. Umbra-n codri ici i colo Fulgereaz de lumine... Ea trecea prin frunza-n freamt i prin murmur de albine; n mijloc de codru-ajunse Lng teiul nalt i vechi, Unde-izvorul cel n vraj Sun dulce n urechi. De murmur duios de ape Ea trezit-atunci tresare, Vede-un tnr, ce alturi Pe-un cal negru st clare. Cu ochi mari la ea se uit, Plini de vis, duioi plutind, Flori de tei n pru-i negru i la old un corn de-argint. i-ncepu ncet s sune, Fermecat i dureros Inima-i cretea de dorul Al strinului frumos. Prul lui i-atinge prul, i atunci c-obrazul ro Ea apleac gene lunge Peste ochii cuvioi. Iar pe buze-i trece-un zmbet necat, fermector, Care gur-abia-i deschide, Cea uscat de amor. Cnd cu totului rpit Se-ndoi spre el din ele,

El nceat din cntare i-i gri cu grai de jele, -o cuprinde de clare Ea se apr c-o mn, ns totui lui se las, Simte inima c-i plin. i pe umrul lui cade Al ei cap cu faa-n sus; Pe cnd caii pasc alturi, Ea-l privea cu suflet dus. Numai murmurul cel dulce Din izvorul fermecat Asurzete melancolic A lor suflet mbtat. Lun-atunci din codri iese, Noaptea toat st s-o vad, Zugrvete umbre negre Pe cmp alb ca de zpad. i mereu ea le lungete, i urcnd pe cer le mut, Dar ei trec, se pierd n codri Cu viaa lor pierdut. La castel n poart calul St a doua zi n spume, Dar frumoasa lui stpn A rmas pierdut-n lume.