SIMBOLISM! Simbolismul a fost o mi?care artistica ?i literara de la finele secolului XIX, c are se opunea naturalismului ?

i parnasianismului, potrivit careia valoarea fieca rui obiect ?i fenomen din lumea nconjuratoare poate fi exprimat ?i descifrat cu a jutorul simbolurilor; mod de exprimare, de manifestare propriu acestui curent Trasaturile simbolismului literar: - raportul dintre simbol (semn,cuvant) ?i eul poetic nu este exprimat, ci sugera t, a?adar sugestia este o maniera artistica obligatorie a crea?iei simboliste; - tema generala o constituie starea confuza ?i nevrotica a poetului ntr-o societa te superficiala, meschina, incapabila sa perceapa, sa inteleaga ?i sa aprecieze nivelul artei adevarate; alte teme ?i motive simboliste: ora?ul de provincie suf ocant, natura ca stare de spirit, anotimpurile apocaliptice, dezintegrarea de ma terie, iubirea scitoare, moartea ca proces de descompunere, solitudinea dezolanta, motivul apei ca substan?a eroziva, motivul instrumentelor muzicale, motivul cro matic, olfactiv, etc. - poezia simbolista exprima numai atitudini poetice sau stari suflete?ti specifi ce acestui curent literar: triste?ea, dezgustul, oboseala psihica, disperarea, a pasarea, spaima, nevroza, toate fiind sugerate prin simboluri, fara a fi numite; - coresponden?a dintre cuvintele-simbol ?i elementele din natura este principalu l procedeu artistic de construire a poeziilor simboliste. Trasaturile obiectului din natura sugereaza starile interioare ale eului liric. (De ex: cuvntul-simbol "plumb" are drept corespondent un metal greu, de culoare cenu?ie, maleabil ?i cu o sonoritate surda) - preferin?a pentru imagini imprecise, difuze, fara contur; - muzicalitatea crea?iei simboliste se construie?te fie prin prezen?a instrument elor muzicale, fie prin muzicalitatea interioara a versurilor (prin verbe sau in terjec?ii auditive); - cromatica este de asemenea fie exprimata direct prin culori cu putere de simbo l, fie sugerata prin coresponden?e; - olfactivul se manifesta prin mirosuri puternice; - sinestezia este un procedeu artistic care marcheaza asocierea concomitenta a m ai multor percep?ii diferite (sunet,culoare, parfum) ?i trezirea simultana a sim ?urilor; - versul liber este o noutate prozodica; refrenul accentueaza starea poetica, pr in repeti?ia cromatica, olfactiva sau muzicala a simbolurilor.

BACOVIA! Dupa Mihai Eminescu, George Bacovia este unul dintre cei mai de seama poeti roma ni ce se remarca printr-o originalitate incontestabila. b3z1zt Volumele publicate de acest poet sunt: Plumb , Scantei galbene , Bucati de noapte , Cu vo Comedii de fond , Stante burgheze , Plumb. Versuri si proza , Stante tarzii . Bacovia este creatorul unei poezii de atmosfera. Intreaga opera a lui Bacovia este consecinta framantarilor sale cauzate de anumi te evenimente si imprejurari din epoca in care a trait, receptate prin sensibili tatea sa artistica extraordinara. Volumele de poezii poarta vadit pecetea influentei lui Edgar Alan Poe si mai ale s a unor simbolisti francezi: Rolliant, Baudelaire, Laforgue si Verlaine. Influe ntele de factura simbolista se concretizeaza la Bacovia prin: gustul pentru sata nic, atmosfera de nevroza, ideea mortii, cromatica si nu in ultimul rand prin pr edilectia pentru muzica. Impresiile sunt sugerate prin corespondente muzicale, p rin culoare, ele fiind tributare unor pictori impresionisti ca Renoir si Degas. Temelor simboliste li se adauga conditia poetului, poezia obiectelor si poezia o rasului. Bacovia este un poet de atmosfera si atitudinea din poezie este conform a cu sufletul sau, de aici impresia de autenticitate. In ceea ce priveste tema orasului, Bacovia este un poet citadin, al orasului-;ta rg deci al orasului de tranzitie intre orasul metropola si sat. Orasul bacovian este unul in descompunere, un spatiu abiotic in care se moare lent. Este un spat iu de tranzitie, de aceea omul e solitar si are impresia ca nu apartine acestui spatiu. Personajul bacovian pare uitat, pierdut intr-o lume pustie.

Cadrul de manifestare il constituie orasul de provincie in care totul e cenusiu, in parcurile solitare si devastate de toamna canta o fanfara militara, cafenele le sunt marcate de saracie. Poezia Decor ne prezinta acest peisaj funerar si macab ru: Copacii albi, copacii negri Stau goi in parcul solitar Decor de doliu, funerar Copacii albi, copacii negri. In parc regretele plang iar Cu pene albe, pene negre O pasare cu glas amar Strabate parcul secular Cu pene albe, pene negre In parc fantasmele apar Si frunze albe, frunze negre; Copacii albi, copacii negri; Si pene albe, pene negre, Decor de doliu funerar In parc ninsoarea cade rar Reperele orasului bacovian: parcurile, case sordide, strazi pustii, atmosfera um eda. Este un decor bantuit de moarte cu un numar redus de repere: piata, strada, abatorul, periferia, cimitirul, cazarma, biserica: Sunt solitarul pustiilor piete Cu tristele becuri cu pala lumina -; Cand suna arama in noaptea deplina, Sunt solitarul pustiilor piete. Tovaras mi-i rasul hidos, si cu umbra Ce sperie cainii pribegi prin canale; Sub tristele becuri cu razele pale, Tovaras mi-i rasul hidos, si cu umbra. ( Palind ) Orasul bacovian e depopulat, creand impresia preexistentei unui cataclism din ca re au ramas putini supravietuitori. Oamenii sunt rari, adeseori bolnavi. Pe aces t fundal terifiant, alaturi de copii, de fecioarele tuberculoase, de muncitoarea palida si de poetul insusi, aflat intr-o continua peregrinare, se mai proiectea za: toamna, primavara, vara, frigul, golul, somnul, raceala, umezeala, nevroza, descompunerea, plansul, ploaia, tristetea. Peisajul a animat de pasari de prada sau de animale de prada: E albul aprins de sange-nchegat Si corbii se plimba prin sange si sug; Dar ceasu-i tarziu in zari corbii fug, Pe camp, la abator, s-a innoptat. Ninge mereu in zarea-nnoptata Si-acum cand geamuri triste se aprind Spre abator vin lupii licarind. - Iubito sunt eu la usa inghetata ( Tablou de iarna ) Itinerariile personajului bacovian sunt putine, scurte, limitate, totusi persona jul apare dezorientat: Stau si moina cade, apa, glod Sa nu mai stiu nimic ar fi un singur mod. Un bec agonizeaza, - exista, nu exista, Un alcoolic trece piata trista. ( Nocturna ) Orasul e un loc monstruos unde poetul cauta leac pentru nevrozele, spaimele si o bsesiile sale. Poetul e un inadaptat in societatea burgheza de aici si dorinta d e evadare. O alta tema intalnita la Bacovia este cea a naturii. In orasul bacovian intalnim copaci scheletici, soare anemic, campii pe care parca curga sange, parcuri bant uite de vanturi, cu frunzele in delir, clima rece, umeda, ploioasa, cu ninsori i mpure sau imaculate. Natura pare ca un decor pentru tristetile poetului, este in concordanta cu sufle

tul sau. Poezia Ploua este cea mai sugestiva in acest sens: Da, ploua cum n-am mai vazut Si grele talangi adormite, Cum suna sub suri invechite! Cum suna in sufletu-mi mut! Oh, plansul talangii cand ploua! a i Ce basme talangile spun! Ce lume-asa goala de vise! Si cum sa nu plangi in abise, Da, cum sa nu mori si nebun? Oh, plansul talangii cand ploua! Toamna apare in numeroase poezii: Note de toamna , Vals de toamna , Monosilab de toamna , Plumb de toamna etc. In aceste poezii atmosfera e funebra, copacii canta jalnic, funerar, toamna este mohorata si infrigurata: Tacere e toamna in cetate Ploua si numai ploaia da cuvant -; E pace de plumb, e vant, si pe vant Grabite, trec frunze liberate. ( Note de toamna ) In aceste poezii de toamna apare frecvent si sentimentul de dezagregare, de desc ompunere pe care-l imprina ea. Iarna apare in: Tablou de iarna , De iarna , Ninge , Decembre , Moina . Poetul este surp amestecul dintre ploaie si ninsoare. Uneori albul zapezii imprumuta decorului o oarecare maretie, acoperindu-l, iar alteori poetul surprinde topirea zapezii si amestecul cu ploaia. Exista impresia unei inzapeziri totale, a unei izolari a oamenilor. Orasul bacov ian pare a fi transformat intr-un cimitir ale carui porti nu mai pot fi deschise pentru ca zapada blocheaza totul: Si toamna, si iarna Coboara-amandoua; Si ploua, si ninge -; Si ninge si ploua. Si noaptea se lasa Murdara si goala; Si galbeni trec bolnavi Copii de la scoala. Si-s umezi paretii, Si-un frig ma cuprinde -; Cu cei din morminte Un gand ma deprinde Si toamna, si iarna Coboara-amandoua; Si ploua, si ninge -; Si ninge, si ploua. ( Moina ) Anotimpul primavara apare in poezii ca: Nervi de primavara , Si toate si este lipsit de veselia si sperantele pe care le aduce de obicei. In sufletul poetului treze ste melancolia, ii rascoleste gandurile si intreaga sa existenta inutila: Melancolia m-a prins pe strada, Sunt ametit Oh, primavara, iar a venit Palid, si mut Mii de femei au trecut; Melancolia m-a prins pe strada. ( Nervi de primavara ) Vara apare in poezii ca: Cuptor , Noapte de vara , Miazazi de vara . Poetul e coplesit de arsita dogoritoare si este invadat de miasmele cadavrelor in descompunere: Sunt cativa morti in oras, iubito, Chiar pentru asta am venit sa-ti spun;

Pe catafalc, de caldura-n oras, Incet cadavrele se descompun. Cei vii se misca si ei descompusi, Cu lutul de caldura asudat; E miros de cadavre, iubito, Si azi, chiar sanul tau e mai lasat. Toarna pe covoare parfume tari, Adu roze pe tine sa le pun; Sunt cativa morti in oras, iubito, Si-ncet cadavrele se descompun ( Cuptor ) Tema singuratatii apare in foarte multe poezii. Aceasta tema este ca un laitmoti v. Motivul singuratatii este asemanat cu motivul vagabondajului pentru ca suflet ul poetului are predilectia spre solitudine, spre claustrare meditativa. Odaia pentru poet nu este incaperea care sa-i ofere ambianta romantica pentru sc ris, ci ii provoaca spaime, obsesii. Astfel el se simte nefericit in odaia sa si isi cauta linistea ratacind pe strada, rataciri fara sfarsit de altfel. Melancolia este cea care domina poeziile lui Bacovia care manifesta o aversiune fata de societate si isi compatimeste soarta. El nu gaseste in natura locul unde sa-si regenereze fortele, nu gaseste remediu pentru tristetile si singuratatile lui nici in alcool, nici in scris, nici in dragoste, ci doar in moarte. Singuratatea care genereaza melancolia apare in poezii ca: Singur , Spre toamna , Decem bre : Pe drumuri delirand, Pe vreme de toamna, Ma urmareste-un gand Ce ma indeamna: - Dispari mai curand! ( Spre toamna ) Dragostea apare in poezii ca: Decembre , Nevroza , Vals de toamna , Psalm , Poema in ogl cou de romanta etc. In aceste poezii dragostea este in descompunere, este inabusi ta de poet. Personajul feminin este o aparitie fantastica, o prezenta ireala, fe cioarele sunt umbre albe si li se asociaza maladicul. Erotica bacoviana este funebra, se desfasoara intr-o ambianta de ritual grotesc. Scenele de intimitate sunt putine, nu se ajunge niciodata la sarut ci totul se rezuma la strangerea de mana si la frumusetea estetica. Uneori iubita il incanta, il alinta, alteori il invita in odaie si ii ofera cald ura. Poezia Ecou de romanta nu prezinta deznadejdea poetului pentru ca el isi asteapta iubita care nu mai vine: S-a dus albastrul cer senin Si primavara s-a sfarsit -; Te-am asteptat in lung suspin, - Tu, n-ai venit! Si vara, cu noptile ei S-a dus, si campu-i vestejit -; Te-am asteptat pe langa tei, - Tu, n-ai venit! Tarziu, si toamna a plecat, Frunzisul tot e ravasit -; Plangand, pe drumuri, te-am chemat, - Tu, n-ai venit! Iar, mani, cu-al iernii trist pustiu, De mine-atunci, nu vei mai sti -; Nu mai veni, e prea tarziu, - Nu mai veni! Sentimentul mortii e permanent, obsesiv, fascinant. Revolta poetului fata de soc ietate este prezenta peste tot pentru ca Bacovia nu se impaca cu starea de lucru ri existenta in lume, n-o uita, n-o accepta, dar nu e nici capabil sa-si domine durerea pentru a gasi tarie si rezistenta.

Bacovia sluteste realitatea modificandu-i trasaturile, alege anumite imagini din ea pentru a sublinia tristetea, mizeria, groaza, singuratatea. El condamna omen irea din perspectiva unei drame individuale si canta monoton, sfasietor pe tot p arcursul vietii. Versurile bacoviene sunt realizate intr-o formula simpla, vocabularul este sarac (exista multe cuvinte care se repeta: toamna , ploaia , lupi , corbi , plumb ; titluril ilor se repeta, iar unele poezii au titlul alcatuit dintr-un singur cuvant). Poetul stilizeaza notaiile, se intalnesc repetitii, elemente vizuale, muzicale, olfactive. Culorile sale nu numai ca nu au nuante, dar ele sunt foarte concentra te, transformandu-se in adevarate strigate ale unui suflet impovarat de tristete si de insingurare. Sentimentul singuratatii, acela al pustietatii interioare, este realizat prin co respondente intre sentiment si muzica, intre sentiment si culoare. Gama de culor i, care este foarte restransa, se bazeaza pe o serie de motive simboliste -; ura tul, plictisul, tristetea, vagabondajul si monotonia, acestea avand corespondent e in universul instrumentelor muzicale. De exemplu, melancolia grava e sugerata de vioara si clavir, iar nevroza este redata de culorile verde crud , de albastr u si roz in plan cromatic, iar in cel muzical de violina si flaut. Sunetele devin la Bacovia prelungiri ale naturii. Poetul traieste realitatea int ens, este un insingurat intr-o lume care trece printr-o criza si care intra in d escompunere. Poezia lui Bacovia este un advertisment dat lumii, de la care nu se asteapta vre un raspuns de intelegere. Elementele care duc la dezagregarea si la dezordinea l umii sunt: focul, care mocneste si agonizeaza, apa, care descompune, vantul, ale carui sunete sinistre reprezinta simbolic dezechilibrul lumii. Simbolist prin formatie, Bacovia isi depaseste epoca apartinand poeziei romane mo derne ca unul dintre marii precursori.