ERMETISM!

Ion Barbu isi permite mari libertati de limbaj si de tehnica artistica, ceea ce imprima versurilor caracter ermetic: gust pentru cuvantul rar sau neologic, cuvi nte ad-hoc create, suprimarea conjunctiilor si a prepozitiilor, saturatie de ter meni abstracti, cu sugestie de muzicalitate, tradand o importanta mare acordata invelisului sonor. Poetul creeaza o sintaxa poetica originala, cu dislocari, elipse, pentru a ilust ra ideea ca poezia sa, atitudine de vis si extaz", se vrea o explorare textualis ta a unui discurs care elimina sentimentalitatea. intr-un lirism initiatic, cuvi ntele sunt transformate in simboluri, in coduri, investindu-le astfel cu mai mul t mister, pentru a exprima un mesaj cu rezonante cosmice, telurice, ideale (obie ctul este sublimat pana unde ingaduie arta, restabilirea unei ordini pe planul a l doilea", poezia initiaza in aceasta ordine prin imagini esentiale si, uneori, muzicalE). Pitorescul folcloric de tip balcanic, limbajul usor arhaic si popular sau termen ii neologici (stiintificI), sintagme-simbol, campuri semantice ermetice, jocul d e metafore--semn, concentrarea maxima a ideii poetice, dislocari, inversiuni, el ipse, structuri sintactice savante, prozodia moderna evidentiaza virtuozitatea p oetului matematician intr-o poezie care permite accesul prin revelatie si initie re. Un joc al formei, al imaginii, poezia ca stare de intelectualitate se combina cu simplitatea, pitorescul magiei populare in poeme cu caracter narativ-filosofic, topind in creatia sa formule abstracte, criptice, exercitii de fantezie socante care fac din poezie un pitagorism poetic".

Teme predilecte: - meditatia grava asupra avatarurilor fiintei, de la desfacerea din somn, trecer ea prin dragoste si viata pana la intrarea in cosmosul organizat numeric; - initierea in cunoastere (a naturii, cosmosului, vietii, iubirii si creatieI); - geneze si prabusiri cosmice, raportul creat/increat; - miticul si magicul folcloric. Simboluri figurative: melcul, oul, nunta, rapa, somnul, cercurile de mister, joc ul, oglinda. BARBU! Ion Barbu, poet si matematician, pseudonimul lui Dan Barbilian, s-a nascut la 19 martie 1895 la Gampulung-Museel si a murit la 11 august 1961, la Bucuresti Fenomenul artistic barbian s-a nascut n punctul de interferen?a al Poeziei cu Mat ematica, de aceea poezia lui este cu mult deosebita de cea a lui Arghezi ?i Blag a, ntruct gradul ei de dificultate e mai mare. Mai exact spus, n?elegerea poetului asupra a ceea ce trebuie sa fie poezia e mai aproape de concep?ia unor poe?i mod erni ?i singulari ca Stephane Mallarm sau Paul Valry, dect de concep?ia mai general a, impusa de romantism. Etapa parnasiana Scurte ?i riguroase ca forma - cteva sunt sonete -, poeziile propun un univers te matic divers. Barbu descrie peisaje mineralizate, forme ale geologicului ?i ale florei , evoca zeita?i mitologice sau surprinde procese de con?tiin?a, cum ar fi solemnul legamnt al lepadarii de pacatul contempla?iei abstracte n favoarea voin? ei de a trai cu frenezie, ntr-o totala consonan?a cu ritmurile vii ale naturii. Evitnd poezia - confesiune, exprimarea directa a nazuin?elor sufletului sau, Ion Barbu le transfera unor elemente ale naturii: copacul, banchizele, mun?ii, pamntu

l ceea ce indica o tendin?a de a folosi simboluri " obiective". Peisajele , past eluri exotice ?i imaginare, nchid n ele elanuri ?i ncorsetari ale fiin?ei umane, as pira?ii patetice ?i ncrncenate refuzuri, Etapa baladica-orientala Aceasta indica orientarea spiritului poetului spre concretul lumii, cum ?i anun? ase n Umanizare. Aici pot fi integrate poeme ca: Dupa melci, Riga Crypto ?i lapon a Enigel, Domni?oara Hus, Isarlk, Nastratin Hogea la Isarlk, publicate din a doua jumatate a lui 1921 pna n 1925. Mai toate sunt lungi, datorita n mare masura pasaje lor descriptive, consecin?a imediata a preocuparii de concret; au un caracter na rativ, "baladic" , pentru ca n ele "se zice" o poveste; n sfr?it evoca o lume pitor easca, de inspira?ie autohtona sau balcanica, asemanatoare cu cea din viziunea l ui Anton Pann. Excep?ionala este acum sugestia picturala. Expresia este proaspat a ?i pregnanta dezvaluind n I. Barbu un poet al cuvntului , nu numai al ideii ?i v iziunii, cum l cunoa?tem la nceput. Descrip?ia nsa nu exista exclusiv pictural, ci fixeaza o atmosfera adecvata. Dar farmecul ei nu sta n ineditul pitoresc al ntmplarii ci n extraordinara incanta?i e a versurilor ?i n sugestia de fantastic a descntecului. Substratul simbolic al e lementelor narative ?i descriptive din poeziile etapei a doua poate fi ntlnit n Dup a melci, poem lung n care se stilizeaza motive folclorice pentru a se povesti o e xperien?a de ini?iere n tainele naturii, devenita drama a cunoa?terii sau n Riga C rypto ?i lapona Enigel. Etapa ermetica Ultima etapa a poeziei lui Ion Barbu este una de ncifrare a semnifica?iilor, numi ta din aceasta cauza etapa ermetica. Dar mai nti a existat un moment de tranzi?ie, reprezentat de Ritmuri pentru nun?ile necesare sau Uvedenrode, publicate ntre 19 25 - 1926. n ele se pastreaza nca legatura cu etapa anterioara att prin pasajele de scriptive ct ?i prin cele narative, care fac poezia mai u?or de n?eles ?i descifra t. George Calinescu sus?ine ca de fapt aici exista ermetismul autentic al poezii lor lui Ion Barbu, pentru ca se bazeaza pe simboluri, cel din Joc secund nefiind dect un ermetism de " dificultate filologica ", ?innd de o sintaxa poetica difici la. Ion Barbu este un poet singular in literatura romana, creator al unui univers li ric si stilistic inedit, profund si tulburator, un poet al esentelor exprimate i ntr-un limbaj criptic, care exprima atat de mult in cuvinte putine si la care "c oncizia este virtutea capitala a stilului sau"