Sunteți pe pagina 1din 2

clinica angoasei preverbale a sugarului si a copilului foarte mic Fiecare mama cunoaste registrul de strigate ale copilului ei care

exprima furie, placerea leganatului, chemarea, dar uneori si panica. Aceste strigate de panica se asociaza cu: -tu;burari tonice: hipertonie, mari descarcari motorii in cadrul unei motricitati adesea dezorganizate, sacadate; -o hipervigilenta cu o figura imobila, slilentioasa, atenta dat "inghetata"; -comportamente de agatare tonicomotorie sau vizuala, de agatare de celalalt sau de gesticulare anarhica, cu mare retragere a capului sau a trunchiului in spate; -o incapacitate a copilului de a se cuibari sau de a gasi o atitudine confortabila in bratele adultului in pofida eforturilor acestuia din urma. Tulburarile somatice sunt frecvente, anorexie, colici, dar in specal tulburari de somn sai mai ales dificultatile bebelusului de a gasi un ritm somn-veghe regulat si satisfacator. clinica anxietatii copilului Copilul hiperanxios traiestein permanenta cu un sentiment vag de teama, ca si cum ceva teribil urmeaza sa se intample. Aceasta asteptare anxioasa se manifesta prin: -neliniste cu privire la viitor, insotita adesea de teama c ar putea survbeni un accident, o boala; -iritabilitate, furii, refuzuri, capricii; -exigente sau nevoia de a avea un adult in preajma, de a fi linistit; -temeri privind atitudini trecute (am facut rau asa ca...)'; -ganduri depresive (devalorizare, Culpabilitate) conduite fobice la copii Fricile constituie prin frecventa lor un eveniment cvasi-constant in cursul cresterii: teama de intuneric intre 18 luni si 2 ani, teama de animale mici, teama de animale care musca (lupul), de straini, de fantome. Incepand de la aproximativ * ani, apare teama exitentiala, teama de moarte uneori exprimata direct sau sub forma fricii hipocondriace. In aceste reactii de frica, intervin mai multi factori: -aparitia sentimentului de individualitate, a unui Sine pe care trebuie sa il pastreze; -climatul familial: frica de animale poate fi indusa printr-o slabiciune excesiva a parintilor, terorizati de fiecare data cand copilul se apropie de un animal; -obisnuinta. Fobiile arhaice sunt stari de panica intensa cu toate semnele de teroare declansate prin obiecte sau situatii foarte obisnuite ale vietii cotidinene si observate cel mai frecvent la copii care prezinte manifestari psihotice. Totul se poate observa despre asta in materie de teama de a trage apa la WC., Teama de aparate electrocasnice, de baie sau orificul de scurgere, de o trasatura particulara (barba). Aceste frici arhaice par sa corespunda incapacitatii de elaborare mintala a angoasei. Fobiile perioadei oedipiene Natura obiectelor si situatiilor fobice este cvasi-infinita: animale (soricel, sobolan, paianjen), elemente naturale (apa, furtuna, tunet, fulger), peisaj urban (lift, macara, masina sau camion), personaje (strain, barbos, doctor), personaje magice (monstru, fantoma, capcaun), situatii (un hol, inaltime, gol, agorafobia), teama d boala (murdarie, de micribi). conduite obsesionale ale copilului a.ritualurile obsesionale - exista o legatura directa intre primele interactiuni ale belelusului cu anturajul sau, repetarea si invatarea care rezulta de aici pentru a ajunge la ritualul insusi. Exigentele familiale nu trec fara a influenta exigentel pulsionale interne: a se spala pe maini, a se purta bine, a nu pronunta cuvinte "grele" sau a lasa sa-si exprime duritatea limbajului si a comportamentului. Aceasta atitudine educativa moduleaza perioada anala, sursa de posibila fixatie ulterioara. In decursul fazei anale si o data cu perioada oedipiana, daca manifestarea fobica este cea mai frecventa, tentativa de stapanire a angoasei prin ritualizare este a doua modalitate aleasa de copil. Ritualurile de culcare sunt un exemplu: de aranjare a papucilor, a pernei, istorii de povestit. Spre varsta de 7-8 ani acestea dispar. La unii copii persista ritualurile care se organizeaza in cursul curateniei: spalatul mainilor, stersul ochelarilor, ritualuri de verificare diverse (gaz, usa, electricitate).

b.ideile obsedante - obsesii obisnuite/compulsii: teme de contaminare/spalare; a vorbi de rau/recitare; teme agresive/verificare; teme sexuale/atingere; teme religioase/numarare; ganduri interzise/aranjare; nevoia de simetrie/acumulare; nevoia de a marturisi/rugaciune. inhibitia Toate gradele de inhibitie pot fi vazute in comportament. Exista astfel intotdeauna copii calmi, usor submisivi, care nu vorbesc niciodata despre ei, care sunt calificati ca fiind prea cuminti, dar care pastreaza totusi o posibilitate de contact cu ceilalti copii: se joaca sau lucreaza cu placere. Se pot intalni inhibitii mai accentuate: copii mereu izolati, neindraznind sa se apropie de ceilalti copii sau adulti: nu se joaca in curtea scolii, raman acasa in zilele de vacanta, refuza activitatile de grup Cel mai grav tablou se realizeaza in mutismul extrafamilial care poate impiedica procesul de socializare a copilului, de unde termenul de fobie sociala. Inhibitia poate atinge si corpul copilului: putin mobil, putin activ, cu o mimica foarte saraca. depresia bebelusului si a copilului foarte mic (pana la 24-30 de luni): -apare o perioada de plans, apor o stare de retregare mergand pana la "depresie anaclitica" (belelusi sau copii mici apatici, cu privire stearsa, izolati, in aparenta indiferenti la anturaj, retrasi. Se observa absenta manifestarilor de la trezire sau jocurile adecvate acestei varste:absenta ganguritului, a jocului cu mainile sau jucarioarele, a curiozitatii expliratorii). Marile achizitii psihomotorii sunt intarziate. Mai frecvente sunt reactiile depresive care corespund fiecare kipsurilor afective partiale (absente scurte dar repetate, imagini materne multiple, depresia mamei), fie inadecvarilor in interactiunea mama-copil. Sunt frecvente tulburarile de somn, afcetiuni respiratorii, dermatologice. depresia copilului mic(3 ani pana la 5-6 ani): -perturbari comportamentale: izolare sau retragere, calm excesiv, agitatie, instabilitate importanta, conduite agresive auto sau hetero; -aspect haotic al starii afective: cerere afectiva intensa alternand cu atitudini de prestanta, de refuz relational, de furie, violenta la cel mai mic refuz, oscilatii agitatie euforica cu plans silentios; -afectarea achizitiilor sociale: fara jocuri cu alti copii, fara autonomizare in conduitele vietii cotidiene (toaleta, imbracat); -perturbari somatice: tulburari ale somnului. ale apetitului; -"prostiile" sunt frecvente, copilul cautand in mod manifest pedeapsa adultului ca sanctiune pentru o culpabilitate imaginara intotdeauna vie (daniel marcelli, tratat de psihopatologie)