Sunteți pe pagina 1din 4

Prima copilarie (de la 1 la 3 ani) Perioada anteprecolara Aceasta etapa, de intensa expansiune subiectiva are, printre altele, urmatoarele

caracteristici diferentiale: A. Este etapa constituirii primare coerente, a trairii experientei de viata curenta. Copilul incepe sa fie integrat in interrelatiile grupului familial si al celor ce frecventeaza familia. Incepe sa sesizeze regulile, interdictiile, orarul si stilul de viata al familiei, traind conflicte si stari de confort psihic sau de euforie conditionate de aceasta realitate complexa. B. Experienta de viata devine impregnata de invatarea comunicarii verbale. La inceputul acestei perioade, vorbirea copilului este restransa, inconsistenta si incarcata de mari dificultati de pronuntie la ! ani copilul vorbeste relativ fluent, in propozitii inteligibile, dispunand de un limba" situativ bogat. El poate sa formuleze impresii, dorinte, constatari, interogatii, etc. Lumea devine pentru copil un spectacol in care ii place sa fie asistat de comunicarea cu adultul. C. Copilul este anga"at in perioada anteprescolara in cautarea de mi"loace de a#si consolida autonomia prin perfectionarea deplasarii, pe de o parte si, pe de alta, prin consolidarea deprinderilor de manuire a obiectelor. Emaniciparea relativa de sub tutela mamei si a inlocuitorilor ei este mai evidenta pe planul actiunilor decat pe cel afectiv. $e acesta din urma se constituie adevarate inflatii de dorinte si intentii mi"locite doar de teama de a nu pierde afectiunea si asistenta adultului. Activitatea formativa cea mai frecventa intre %#! ani consta in manuirea de obiecte. In contextul intregii dezvoltari din perioada primei copilarii pot fi desprinse trei subetape. In prima din ele &de la %' la %( luni), caracteristica este consolidarea mersului si concomitent o mai buna percepere a mediului incon"urator. La %* luni copilul devine deosebit de nestatornic si instabil, atras de toate reperele campului vizual stimulat de cerinte exterioare. +eplasarea ii ofera conditii prielnice de a cauta prin colturile casei, prin sertare, ce este si cum este sub pat, vrea sa vada ce este pe masa si trage fata de masa, urca scara si o coboara, intai in patru labe, apoi spri"inindu#se de balustrada si aducand pe rand picioarele pe aceeasi treapta. A. ,esell a considerat ca in aceasta perioada copilul este ca un fel de -"eep. in plina schimbare de viteza. Copilul exploreaza cu frenezie toate suprafetele accesibile ale spatiului locativ al familiei. A doua perioada, intre %( si '( luni, se caracterizeaza mai ales printr#o accentuata dezvoltare a comunicarii verbale, si folosirea de solutii noi in diferite situatii de viata. In faza a treia &dupa ' ani si "umatate), se dezvolta o mai larga conciliere cu adultii, un echilibru usor meditativ / copilul este preocupat de aspectele evaluative ale actiunilor si demersurilor sale, devine sensibil fata de cei din "ur, se antreneaza in "ocuri, uneori cu un partener. Caracteristici ale cresterii biosomatice. Intre % si ! ani ritmul cresterii este inca foarte intens si multilateral, cu o usoara incetinire spre limita superioara a etapei. +iferitele segmente ale corpului au ritmuri de crestere inegale &cap, torace, membre), ceea ce contribuie la modificari ale infatisarii generale a copilului. Cresterea ponderala &in greutate), ceva mai influentata de sistemul de nutritie, insumeaza 0,* 1g. pe intreaga perioada. Dezvoltarea miscarilor este foarte activa intre %#! ani. Acestea se efectueaza si prin imitatie. La %2 luni copilul imita modul in care citeste tata ziarul sau miscarile de fumat ale bunicului, tusea lui, etc. $rin imitatie, copilul isi insuseste o vasta experienta. In genere, copilul dobandeste un mare grad de independenta prin intermediul miscarilor si activitatilor. 3iscarea si deplasarea creeaza o largire evidenta a cunoasterii si utilizarii caracteristicilor mediului incon"urator, fenomen vizibil in progresele ce se manifesta la copil in ceea ce priveste orientarea in mediul apropiat. Dezvoltarea comunicarii Intre %( si '0 de luni are loc formarea vorbirii in propozitii, iar intre 0( si 45 de luni are loc organizarea sintaxei &regulilor gramaticale) in vorbire, ceea ce ordoneaza vorbirea totala. %

+upa % an, copilul construieste propozitii simple de ', apoi de ! cuvinte. El incepe sa foloseasca propriul nume in referintele despre sine, dupa modelul luat de#a gata de la ceilalti &vorbeste despre sine la persoana a treia o perioada de '#! luni). Copilul incepe sa denumeasca numeroase actiuni ca: gatitul, scrisul, desenatul, calcatul, dormitul, mancatul, "ocul, etc. La ! ani copilul dispune de aproximativ %.%55 cuvinte. $rogresele privind exprimarea sunt evidente la ' ani si in alte directii. Copilul incepe sa#si transfere foamea de experienta senzoriala pe planul interogatiei verbale: la ' ani, se manifesta o faza de acuta insistenta in intrebarea -Ce este asta6.. 7e considera acest moment ca un fel de -mare identificare. a lumii obiectuale. Copilul incepe sa#si exprime verbal dorintele, vointa, dificultatile, sentimentele. +orinta de comunicare devine intensa, copilul se straduieste sa povesteasca din ce in ce mai mult ceea ce i s#a intamplat sau ar fi voit sa i se intample. La ! ani copilul intra intr#o faza complicata de dezvoltare a limba"ului &ca instrument al gandirii). 7e instituie o noua etapa interogativa, in care intrebarile perseverente sunt -de ce6., -cum6.. Aceasta faza atrage atentia si interesul asupra planului gandirii in plina expansiune, spre numeroasele interrelatii si dependente &inclusiv de cauzalitate) dintre fenomenele din "urul copilului, dar si dintre actiunile infaptuite de cei din "urul lui. Interogatia -de ce6., -pentru ce6. permite o vasta acumulare de experienta, dar si cresterea curiozitatii fata de relatiile si interrelatiile dintre fenomene si obiecte si sensibilizarea fata de explicatii ca expresie a inteligentei ce se adapteaza la conditiile realitatii ca obiect al cunoasterii. +ezvoltarea evidenta a inteligentei practice, a miscarilor animate de curiozitate care se transforma in momente de interes, contribuie la acumularea de experienta umana si la transformarea acesteia in conduite. Dezvoltarea afectivitatii si a comunicarii afective La %( luni rezonanta afectiva creste, copilul este mai impresionabil si intuieste dispozitia mamei. Atasamentul fata de mama sau de persoana care o inlocuieste devine acaparant. 7e manifesta gelozia, daca mama acorda atentie altui copil sau daca nu#i acorda lui &copilului) destula atentie. ,elozia este la copiii mici un spatiu dramatic altrairilor psihice in care se activeaza ambiguitatea legata de intrusiune &o a treia persoana in relatiile de afectiune dintre copil si mama). Timiditatea fata de persoanele straine, simpatia, antipatia incep sa fie nuantate. Copilului de ' ani ii place -pacaleala., gluma, comicul, surade la complimente, are multe accese de generozitate. +upa ' ani, copilul devine impulsiv, neintelegator si instabil. 8endintele ostile fata de adult cresc, deoarece creste campul frustratiilor. 7e constituie negativismul primar ce devine vehement de multe ori. Copilul se tranteste, plange, tipa daca i se ia un obiect oarecare &"ucaria) daca i se restituie / il arunca. +eosebit de pregnant se manifesta la copiii anteprescolari atasamentul. Aceasta rezonanta afectiva &atasamentul) face ca in momentul de teama &de ceva cu totul neobisnuit) copilul sa se refugieze in bratele mamei, sau &dupa ' ani) sa se ascunda in spatele ei. Atasamentul se exprima ca o dorinta de conservare a unei apropieri emotionale de o persoana data. Conduitele de atasament se complica si se diferentiaza, pot sa se manifeste si fata de o "ucarie sau obiect, pe care copilul le poarta cu el peste tot. Atasamentul este selectiv activ si fata de membrii familiei. Aspecte deosebite sunt legate si de anxietate. 7e considera ca in copilaria timpurie se manifesta urmatoarele forme de anxietate: &a) anxietatea fata de persoane si situatii straine, &b) anxietatea de separatie. 8reptat se constituie si &c) anxietatea morala ca teama de pedeapsa si traire a sentimentelor de vinovatie. &a) La unii copii de %'#%0 luni, anxietatea fata de persoane straine este foarte intensa. 8eama de persoane straine se diminueaza spre varsta de ! ani. In schimb, anxietatea de acest tip se conserva fata de -necunoscut.. Astfel, copilul poate manifesta teama de -bau#bau., de -baba# cloanta., de -mosu. etc. In astfel de situatii se exprima insa si aspecte de teama morala &de pedepsire). '

&b) Anxietatea de separatie &mai ales de mama) capata in "urul varstei de '%#'0 luni forme dramatice, mai ales daca copilul este obisnuit ca mama sa fie cu el tot timpul, sau daca persoana care ingri"este copilul, substituind mama, este putin tandra. 9enomenul de hospitalism, de abandon, in caz de avitaminoza afectiva opereaza prin marirea anxietatii care actioneaza asupra resurselor intime ale dezvoltarii, deteriorand#o. &c) +upa varsta de ' ani, copilul incepe sa intuiasca mai clar limitele ce i se impun si sa sesizeze conduitele admise, corectitudinea lor, etc. 7trategiile de evaziune se constituie din teama de pedeapsa. Acestea au un rol deosebit in formarea identitatii. Procesul de identificare In structura comportamentului imaginea de sine, identificarea de sine "oaca un rol important. 9enomenul legat de constientizarea identitatii a fost studiat mai ales prin -recunoasterea de sine. in oglinda a copiilor mici. 7e pot diferentia doua serii de evenimente cognitive in actul de identificare in oglinda. $rimul se refera la recunoasterea faptului ca in oglinda se afla propria persoana sau imaginea ei, al doilea la faptul ca ceea ce se vede in oglinda nu este o persoana in carne si oase, ci o imagine ce reflecta spatialitatea realitatii. Identificarea primara a fost plasata de A. ,esell la peste ' ani. :. ;azzo a deplasat spre ! ani aceasta recunoastere a copilului in oglinda. El semnaleaza o mare perplexitate a copilului in fata oglinzii, insotita de bucuria de recunoastere, o oarecare teama si uneori evitare. In aceste faze timpurii ale dezvoltarii umane sunt inca putin coezive cele trei fatete mai importante ale sinelui: sinele corporal material &ce se refera la constientizarea caracteristicilor proprii corporale), sinele social &ce se refera la statut, rol, la apartenenta de grup social) si sinele spiritual &care se refera la aptitudini, activitati). Acesta este -sanctuarul emotiilor si dorintelor.. In constituirea identitatii primare sunt implicate si reactiile opozante. La ' ani acestea pot deveni foarte intense. Cele mai multe manifestari de manie, ostilitate, agresivitate si negativism sunt legate de exercitarea obiceiurilor si a regimului zilnic. <r, se stie ca acestea incorporeaza reguli de convietuire. $e al doilea loc stau manifestarile protestatare si ostile fata de autoritatea celor din "ur &conflicte de autoritate). $e locul trei se afla reactiile de manie si protest fata de dificultatile care se manifesta in "oc sau in traseele de realizare a dorintelor. 7pre ! ani reactiile protestatare ale copilului se diminueaza &se semnaleaza un declin al tipatului de scurta durata). 7tarile afective ale copiilor mici sunt intense, fara a fi profunde. Ele se multiplica, se diferentiaza si se complica. Axul diferential afectiv al ambilor parinti creeaza echilibrul in familie si in comportarea copilului cu ei. Identitatea exprima o disponibilitate complexa, structurata, concretizata in largirea sinelui. Dezvoltarea sociabilitatii copilului in "oc face progrese importante intre % si ! ani. La ' ani copilul se "oaca cu alti copii, dar se opreste, din cand in cand spre a se odihni si observa "ocul partenerilor. In genere, cooperarea cu alti copii este complicata si dificila, adeseori dramatica. +upa varsta de ' ani copilul poate sa#si astepte randul cu alti copii la diferite activitati. Cu copiii mai mici este mai intelegator si cooperant, iar cu copiii mai mari, mai activ si integrat. Cu persoanele mari care se "oaca cu el este perfect integrat. +upa ' ani si "umatate relatiile in "oc se pot imparti in: active pozitive &copilul da o "ucarie, mangaie un copil, etc.) negative &rapirea de "ucarii, cearta care uneori degenereaza in bataie). pasive pozitive &copilul accepta mangaierea, schimbul de "ucarii, etc.) negative &copilul este blamat, certat sau chiar batut de catre partener). defensive active &fuga, solicitarea de a"utor de la adulti, anga"area in bataie pentru aparare) pasive &plansul copilului caruia i s#a luat "ucaria)