Sunteți pe pagina 1din 4

Capitolul 1

GENERALITĂŢI DESPRE URGENŢ E

Definiţia urgenţ elor. Caracteristici ale urgen ţelor în cabinetul stomatologic. Prin “urgenţă medical ă ” se înţ elege o alterarea gravă a func ţiilor vitale (respiraţie, circulaţie ş i stare de con ştienţă ), însoţ it ă sau nu de dureri sau agitaţie, paloare, transpiraţ ii sau stare de comă , care se poate produce în orice moment şi în orice loc (pe strad ă , acas ă , în cabinetul stomatologic) ş i poate afecta orice persoan ă care se prezint ă la tratament stomatologic, indiferent de vârst ă sau sex. În ultimul timp s-a statuat în înv ăţă mântul medical din România o nou ă specialitate: medicina de urgenţă , specialitate existent ă în ţă rile Uniunii Europene de mai mult ă vreme. Prin “medicin ă de urgen ţă” se în ţ elege acordarea de îngrijiri medicale pacien ţilor cu afec ţiuni sau traumatisme grave într-un timp foarte scurt sau cât mai scurt de la producerea accidentului. Sinonimul “medicin ă de urgenţă ” este pentru cei care lucrează în cabinete sau în alte unit ăţ i medicale : terapie intensivă în cabinet sau terapie intensivă la locul accidentului, la prima intervenţ ie. Pentru urgen ţele de pe strad ă şi de la domiciliul pacienţilor sau pentru cazurile transferate dintr-un spital în altul, există echipe de prim-ajutor specialit (medici specialişti ş i asistente de urgenţă). Ace ş tia acord ă asistenţă şi în UPU, SMURD, etc. Pentru urgen ţ ele care se produc în spitale, în cabinete stomatologice sau de alte specialit ăţi – medicii din aceste cabinete şi asistentele lor sunt obligaţi s ă cunoasc ă şi s ă rezolve corect şi la timp aceste urgenţ e, care de cele mai multe ori pot să se termine prin decesul bolnavului.

6

Neacordarea primului-ajutor calificat sau necunoaşterea acestuia în orice situa ţie de urgen ţă la nivelul locului de muncă , în cabinet sau chiar pe stradă (!) atrage după sine culpa medicală ş i condamnarea penală a medicului ş i a echipei sale. Indica ţiile tratamentului de urgenţă :

alteră ri severe ale funcţ iilor vitale (respira ţie, circula ţie, stare de con ştienţă );

leziuni severe, manifeste clinic ale unor segmente ale corpului (sau ale unor organe);

dureri acute (sau st ă ri de agitaţ ie severe).

Scopul tratamentului în urgenţ e este acela de a asigura:

restabilizarea funcţiilor vitale; instituirea unui tratament etiologic (atunci când se poate) pentru boala care a cauzat “urgenţa”; evitarea producerii altor leziuni (care ar agrava “urgenţ a”); ameliorarea suferinţ ei (a durerii acute a bolnavului) ! De regul ă , problemele bolnavului nu se pot rezolva la locul accidentului (pe teren, în cabinetul medicului stomatolog, etc.) – de aceea este necesar să se asigure transportul rapid spre cea mai apropiat ă unitate spitalicească , adecvată cazului (cardiologie, neurochirurgie,etc.).

Terapia de urgenţă are urm ătoarele caracteristici:

1.De regul ă , medicul merge spre pacient (şi nu pacientul la medic!). Excepţie face bolnavul care merge la cabinetul stomatologic (sau ORL, obstetrică-ginecologie, etc.) ! 2.Diagnosticul ş i tratamentul (dar personalul) sunt limitate în cazul urgenţ elor.! 3.Pacienţii pot fi aproape necunoscu ţi, iar antecedentele lor foarte puţ in cunoscute – în cazul medicului stomatolog.

7

4.Condiţ iile în care lucrează medicul stomatolog de multe ori sunt improprii (cabinetul poate fi la distanţă de o unitate sanitară cu specificul urgenţ ei, la etaj, la ţară ). 5.Deciziile vor fi luate rapid (dar în cunoştin ţă de cauză ) referitor la conduita terapeutică . 6.Cu mijloacele care se g ăsesc la îndemân ă în cabinetul stomatologic nu e posibil un diagnostic corect şi definitiv (de cele mai multe ori). 7.Raportat la beneficiile unui prim-ajutor corect aplicat ş i la revenirea sau stabilizarea funcţiilor vitale, acest fenomen devine secundar, precizia diagnosticului şi tratamentul ultra-specific fiind lăsate pentru clinicieni!!. Modul de rezolvare a unui caz de urgenţă medicală în cabinetul stomatologic. Pentru a avea controlul total al unui caz de urgenţă medical ă în cabinet, trebuie îndeplinite urmă toarele condi ţii:

1.Va fi identificat ă (diagnosticat ă) urgen ţa! 2.”Urgenţ a” va fi rapid semnalat ă (locul, data, ora) de la telefonul din cabinet sau de la mobil, la serviciul de urgenţă al oraş ului. 3.Bolnavului i se va acorda imediat primul-ajutor competent. 4.Vor fi trimise c ătre locul unde este pacientul (cabinet) mijloace de salvare adecvate (salvare cu medic de urgen ţ e, asistentă , monitoare, defibrilatoare, pulsoximetru, perfuzoare, sânge, plasmă , hemostatice, laringoscop, sonde IOT, INT, etc.). 5.Medicul stomatolog va trebui să acorde asisten ţ a de urgenţă corect ă şi competent ă pân ă la venirea ambulanţ ei cu medic de urgen ţă . 6.Spitalul trebuie anun ţ at despre caz de serviciul de ambulan ţă pentru a fi preg ă tit s ă rezolve urgen ţ a în continuare în timp foarte scurt! În cazul în care una dintre etape nu se poate realiza sau nu se rezolv ă satisf ă c ător, tot procesul de asisten ţă medical ă de urgen ţă a cazului se

8

compromite. Din aceast ă cauz ă , celor 9 etape li s-a dat denumirea de “lanţ interven ţional”(iar eficienţ a lui depinde de rezolvarea optimă a fiec ă rei

verigi).(Fig.nr.1).

Numă rul de telefon al “ambulanţ ei” trebuie memorat de to ţi medicii (mai ales de cei care lucreaz ă singuri în cabinete medicale, la distanţă , etc.). Fiecare cabinet trebuie să aib ă telefon fix (sau mobil). Con ţinutul apelului de urgenţă: va cuprinde toate informaţ iile de bază:

1.unde a apă rut urgenţ a; 2.ce s-a întâmplat; 3.cine anun ţă cazul (dr.Popescu, medic stomatolog, cabinet particular,

strada, nr. etaj, apartament, lângă

Ambulan ţa va veni cu medic de urgen ţ e dacă a fost anunţ at ă corespunzător ş i mai ales dacă medicul de cabinet apreciaz ă ca deosebit de grav ă starea bolnavului ş i solicită expres SALVARE DOTAT Ă PENTRU URGENŢE şi cu MEDIC. Aceasta se întâmpl ă atunci când funcţiile vitale ale bolnavului sunt amenin ţate grav sau când se transmite apelul NU SE POATE COMUNICA CU BOLNAVUL sau când bolnavul se afl ă în agita ţ ie intens ă

sau acuză dureri vii! Acordarea primului ajutor:

-Orice om are datoria morală (impusă şi prin lege) atât faţă de el, cât ş i fa ţă de divinitate, s ă acorde primul ajutor unui semen aflat în dificultate!

).