Sunteți pe pagina 1din 6

LOCUL SI ROLUL IMAGINATIEI IN SISTEMUL PSIHIC UMAN Imaginatia, este prin excelenta, un proces de generare, de producere mai mult

sau mai putin activa, mai mult sau mai putin intentionata a imaginilor si de articulare a lor in variate moduri. Imaginatia este strins legata de toate celelalte functii psihice si in intelegerea specificului psihologic al acesteia este necesara intelegerea relatiilor sale cu fiecare dintre celelalte functii psihice: senzatia, perceptia, gindirea, memoria, afectivitatea/motivatia, personalitatea. In cadrul sistemului psihic uman imaginatia este un subsistem tributar tuturor celorlalte subsisteme, dar individualizat prin strategiile transformative si combinatorii; este tributara si altor sistem, din afara sistemului psihic uman: realitatii obiective naturale si sistemului realitatii sociale. Faptul ca imaginatia este stans legata de toate celelalte functii a fost constientizat de timpuriu. VIGOTSKI: ,,Imaginatia este o combinatie a catorva functii prin intermediul unor relatii specifice" Desi legaturile imaginatiei cu alte fenomene psihice au fost surprinse de cercetatori, diferentierea ei de acestea a fost extrem de dificila, atitudinile exclusiviste sau reductioniste predominand multa vreme. Filosofii aveau tendinta de a-i diminua rolul sau de a o exclude pur si simplu din sfera cunoasterii. Psihologii ii dadeau de fiecare data o alta interpretare. Pentru: asociationisti - ,,atom fizic" structuralisti - ,,o totalitate" fenomenologi - ,,o continuitate" functionalisti - ,,o atitudine a constiintei" existentialisti - ,,o cvasi-observatie" Golu: Spre deosebire de reprezentare, care doar expune constiintei imagini deja constituite, imaginatia este prin excelenta, un proces de generare, de producere mai mult sau mai putin activa, mai mult sau mai putin intentionata a imaginilor si de articulare lor in variate moduri.

Pentru a intelege mai bine atat specificul psihologic al imaginatiei, cat si locul si rolul ei in sistemul psihic uman, este necesara parcurgerea relatiilor sale cu fiecare dintre celelalte functii psihice. Imaginatie si senzatie (I - S) Intre I si S se contureaza o stransa interactiune, chiar daca par distantate (S reflecta ceea ce exista deja, I creaza ceva nou). HOBBES: ,,Imaginatia nu este nimic altceva decat o S in curs de degradare." I se naste din impresii senzoriale care subzista prin inertie S reprezinta un fel de materie prima pentru I Senzatiile sunt obiective, de aceea, imaginile sugerate de S au si ele caracterul obiectivitatii senzatiei. Totodata, imaginile sugerate de imaginatie pot lua un caracter halucinatoriu. Se poate considera ca senzatia joaca un rol dublu in raport cu I: - ea intra in conflict cu I, o franeaza o stapaneste; - serveste a punct de plecare, sprijin, ii da corp si viata. Imaginatie si perceptie Adesea I a fost redusa la P sau identifcata cu ea. Dar, in I esentiala este reunirea reprezentarilor si nu ordinea reprezentarilor. Pentru Wundt, dar si pentru Ribot I nu depaseste datele perceptiei; I este capabila sa creeze numeroase combinatii noi din elementele anterioare, dar nu poate crea nici un element nou. Fantezia subiectului este limitata de cantitatea de imagini obtinute pe cale asociativa. La polul opus se amplaseaza autorii care traseaza o linie de demarcatie neta intre I si P. SARTRE: in P constiinta intalneste obiectul , in I constiinta isi da siesi obiectul, in ea realul se deplaseaza spre posibil, subordonandu-se intentiei; obiectul imaginat poseda doar determinarile pe care constiinta I le da. Constiinta imaginativa este reprezentativa, in sensul ca isi cauta obiectul in terenul P, vizand elementele sensibile din care acesta este constituit; este spontana si creatoare. Concluzie I porneste de la P, isi extrage materialul din ea, se bazeaza aproape permanent pe ea, nu pentru a o repeta, ci pentru a o depasi. Produsul imaginativ o data obtinut se inchide in el insusi, se fixeaza si se stabilizeaza, luand uneori aspectul perceptiei.

Imaginatie si gandire Imaginatia, cel putin o anumita forma a ei (subordonata unor obiective si scopuri de creare a unor produse pentru satisfacerea anumitor stari de necesitate) se leaga si de gandire, suferind influenta ei in structurarea succesiunii transformarilor, in vederea obtinerii unui produs final, mai mult sau mai putin inteligibil, cu sens. Dar si imaginatia reprezinta o premis si o sursa de alimentare a gandirii. Datele psihologiei genetice demonstreaza ca, in marea lor majoritate, semnificatiile conceptuale se sprijina pe si deriva dintr-un material perceput si imaginar . ALAIN, filosof francez: ,,I este un joc interior, o gandire cu ea insusi, un joc liber si fara obiect real."

I o gandire cu ajutorul imaginilor


PIERON in ,,Vocabular de psihologie" defineste I drept un produs al gandirii. Dupa ZLATE relatiile dintre I si G pot fi concepute in 2 planuri: 1. in plan genetic = asistam la o alternanta a I si G; I apare ca o premisa a G logice; G se elaboreaza in zona centrala a campului imaginativ. 2. in plan functional = I se integreaza in structura G abstracte, iar G abstracta are drept suport imaginarul; in felul acesta, imaginile se impregneaza de semnificatie, iar notiunile(cu semnificatiile lor) conduc la imagini. Concluzia I se construieste inlauntru G, ca o latura absolut necesara a acesteia, iar G se articuleaza intr-o zona centrala a campului imaginativ, ambele mijlocindu-se una pe alta. Imaginatia si memoria Faptul ca cele 2 functii psihice sunt distincte intre ele a fost intiut de multa vreme. PLATON compara M = cu un scrib care fixeaza amintirile in suflet I = pictor care da forma ideilor WUNDT - specificul M = il constituia reunirea asociativa a reprezentarilor I = asocierea reprezentarilor dupa un anumit plan, deci aperceptiv. M este pentru I punctul de plecare, dar si punctul de sosire La inceput ea furnizeaza I ,,caramizile" din care aceasta va construi

La sfarsitul procesului imaginativ ofera ,,spatii" de stocare a produselor realizate. Interpretata ca un proces si produs al restructurarii experientei, ca o combinatorica-transformativa, I depaseste M. Imaginatie si afectivitate/motivatie Se pare ca cei care au inteles cel mai profund relatia dintre I si procesele afectiv - motivationale au fost RIBOT si FREUD. RIBOT - I ,,propietatea pe care o au imaginile de a se reuni in combinatiile noi." conjugarea proceselor imaginative cu cele afective este surprinsa si redata de Ribot: ,,emotia este fermentul fara de care nici o creatie nu este posibila." Asadar, la baza asocierilor si disocierilor dintre imagini sau relatiile emotionale de tip preferential sau repulsiv. FREUD: concepe I ca pe o realizare in plan mintal a dorintelor refulate sau frustrate. sublimarea sau compensarea sunt procese care stau la baza I creatoare. Intre I si planul afectiv exista un izomorfism aproape complet: Starile afective (emotiile, sentimentele, pasiunile) declanseaza, faciliteaza sau inhiba I. Uneori influenta tensiunilor emotive asupra I este atat de mare, incat aceasta se supune unei alte logici decat celei rationale, si anume logicii afective, fapt care permite depasirea schemelor rigide ale gandirii. Procele afective reprezinta o sursa energetica majora pentru I, in conditiile de indiferenta sau de neutralitate afectiva nerealizandu-se produse imaginative de calitate. Socurile produc fantasme, viziuni cvasionirice sau cvasihalucinatorii. Asadar, incarcatura afectiva a I poate avea repercursiuni importante, uneori chiar grave, asupra intregii vieti psihice. 2 intrebari se ridica: afectivitatea defineste toate relatiile noastre cu lumea sau o parte dintre ele? R= ne ajuta sa raspundem observatiile clinice care au aratat ca numai in G autista rolul emotiei este foarte mare, in timp ce in G realista rolul ei este minim. Astfel, emotia nu constituie permanent baza exclusiva a I. Oricat de importante ar fi starile afective, I nu se epuizeaza prin ele. Totodata, efectul afectivitatii se diferentiaza in functie, de pilda, de formele imaginatiei. 1.de la ce prag I incepe sa devina patalogica si alienanta?

Este greu de definit pragul. HENRI EY vorbea despre o trecere gradata de la starile confuzo-onirice, in care ,,sb. traieste un spectacol in acelasi masura in care el este transformat in spectator", la starile crepusculare si oniroide, pana la experientele delirante ale dedublarii halucinatorii care se asociaza cu o dezorganizare a experientei senzoriale si intelectuale. I participa la aparitia starilor afective, la transformarea lor. Ea declanseaza si intretine emotia, maiales in arta, produce sentimene de placere, neplacere, teama, durere, ce pot influenta tot corpul persoanei, ba chiar si corpul altora. Ea poate transforma sentimentelor in pasiuni oarbe, pana la a-l priva pe subiect. de orice judecata in legatura cu adevaratele lor cauze. Aceste sentimente dezvolta de I pot deveni, la randul lor, imagini, in masura in care individul crede in realitatea lor, in justetea lor si in fundamentarea lor. Imaginatie si personalitate Demersurile imaginative poarta amprenta personalitatii; trasaturile caracteristice

influenteaza atit evolutia, cit si productivitatea imaginatiei; imaginatia poate fi influentata de teama, incredere in sine, atitudinile subiectului fata de propria sa activitate. Trasaturile caracteriale ale omului influenteaza evolutia si productivitatea I. Unii autori au subliniat importanta increderii in sine si in altii in procesul imaginativ. Atitudinile sb. fata de propia sa activitate s-au dovedit a fi factori esentiali ai comportamentului creativ. Ele declanseaza, sustin sau, dimpotriva, impiedica, creeaza dificultati I. Nonconformismul epistemic, asumarea riscului, curiozitatea, cautarea noului, ca atitudini cognitive si pragmatice ale personalitatii pot influenta pozitiv I, in sensul amplificarii ei. Tipul general de personalitate are o mare semnificatie in actul imaginativ: criticul - aflat in fata unei ipoteze sau idei noi, cauta sa-i demonstreze absurditatea, inexactitatea. Receptivul - se ,,joaca" cu noile idei, speculeaza asupra implicatiilor specifice. SILLAMY considera ca I este legata de stractura caracteriala a omului: ,,Pentru a o rupe cu un anumit mod de gandire si a crea noi sinteze mintale, trebuie o anumita suplete a spiritului, care, in mare parte, depinde de atitudinile profunde ale persoanei." Concluzii

Cele de mai sus arata ca I este stans legata de toate mecanismele psihice (cognitive, stimulativenergizante, integratoare). ZLATE asemuie I cu o ,,mana cu 5 degete", in care la baza mainii se afla I, care se continua cu: degetul mic: senzatiile inelarul: perceptia mijlociul: gandirea aratatorul: memoria degetul mare: afectivitatea si motivatia Personalitatea este forta care strange degetele la un loc, le apropie de I, le transforma in ,,pumn", le da putere sau le rasfira, le detaseaza, le slabeste puterea, tot ceea ce s-a agonisit putandu-se pierde. I este ,,pumnul care izbeste", ,,palma ca degete rasfirate printre care curge totul". Desi tributara realului, I se opune acestuia in vederea depasirii lui. I este atat de importanta pentru SPU, incat fara ea actiunea, cognitia, valorile ar fi paralizante, sb. ar deveni steril, incapabil sa prospecteze si sa se autoprospecteze.