Sunteți pe pagina 1din 146

BUGET SI TREZORERIE PUBLICA

SUPORT DE CURS

CUPRINS

INTRODUCERE

4

Capitolul I

6

BUGETUL PUBLIC

6

1.1. CONSIDERAŢII GENERALE

6

1.2. CONŢINUTUL BUGETULUI PUBLIC NATIONAL

6

1.3. PARTICIPAREA BUGETULUI PUBLIC NAŢIONAL LA REPARTIŢIA

PRODUSULUI INTERN BRUT

7

1.4.

FUNCŢIILE BUGETULUI PUBLIC NAŢIONAL

8

Capitolul II.

10

SISTEMUL

BUGETAR ÎN ROMÂNIA

10

2.1. STRUCTURA SISTEMULUI BUGETAR

10

2.2. BUGETUL DE

STAT

11

2.2.1. Conţinut şi caracteristici

11

2.2.2. Principiile de bază ale elaborării bugetului de

11

2.2.3. Conţinutul fazelor procesului bugetar

17

2.3.

BUGETELE LOCALE

24

2.3.1. Elaborarea proiectelor bugetelor locale

25

2.3.2. Aprobarea bugetelor locale

26

2.3.3, Execuţia veniturilor bugetelor locale

27

 

2.3.3.

Execuţia cheltuielilor bugetelor locale

27

2.4.

BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT

28

2.4.1. Conţinutul economic al. bugetului asigurărilor sociale de stat

28

2.4.2. Elaborarea bugetului asigurărilor sociale de stat

29

2.4.3. Adoptarea bugetului asigurărilor sociale de stat

30

2.4.4. Execuţia bugetului asigurărilor sociale ele stat

30

2.4.5. încheierea bugetului asigurărilor sociale de stat

31

2.5.

BUGETELE FONDURILOR SPECIALE

32

Capitolul 3

34

TREZORERIA FINANŢELOR PUBLICE ÎN ROMÂNIA

34

3.1.

ORGANIZAREA

Şl FUNCŢIONAREA TREZORERIEI FINANŢELOR PUBLICE

34

3.1.1. Necesitatea şi premisele înfiinţării trezoreriei

34

3.1.2. Funcţiile de bază ale trezoreriei

35

3.1.3. Sistemul de organizare a trezoreriei

39

IV Serviciul (biroul) îndrumarea şi verificarea activităţii trezoreriilor locale

43

 

Capitolul 4

53

ÎNCASAREA VENITURILOR BUGETARE PRIN TREZORERIE

53

4.1.

VENITURILE BUGETULUI DE STAT, BUGETULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE DE

STAT Şl BUGETELOR LOCALE

53

4.2. OBLIGAŢIA CALCULĂRII ŞI VĂRSĂRII LA TERMEN A IMPOZITELOR, TAXELOR,

CONTRIBUŢIEI LA ASIGURĂRI SOCIALE ŞI A ALTOR VĂRSĂMINTE LA BUGET

54

4.3. MODALITĂŢI DE ÎNCASARE A VENITURILOR BUGETARE

54

4.4. ÎNCASAREA VENITURILOR BUGETARE DE LA

55

AGENŢII ECONOMICI, INSTITUŢII PUBLICE Şl CONTRIBUABILI (PERSOANE FIZICE)

55

4.5. CONTROLUL PRIN TREZORERIE ASUPRA ÎNCASĂRII VENITURILOR BUGETARE

 

57

4.6. ÎNCASAREA VENITURILOR BUGETARE PRIN UNITĂŢILE CEC BANK

58

4.7. AMÂNAREA, EŞALONAREA, COMPENSAREA ŞI RESTITUIREA VENITURILOR

BUGETARE

 

58

Capitolul

61

FINANŢAREA CHELTUIELILOR DIN BUGETUL PUBLIC NAŢIONAL

61

5.1. DESCHIDERI DE CREDITE DIN BUGETUL DE STAT

61

5.2. DESCHIDERI DE CREDITE DIN BUGETELE LOCALE

63

5.3. DESCHIDEREA DE CREDITE DIN BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT

 

64

5.4. EFECTUAREA PLĂŢILOR PRIN TREZORERIE DIN CREDITELE BUGETARE

DESCHISE ŞI REPARTIZATE DIN BUGETUL DE

65

5.5.

EFECTUAREA PLĂŢILOR PRIN TREZORERIE DIN CREDITELE DESCHISE DIN

BUGETUL LOCAL

 

66

5.6.

EFECTUAREA PLĂŢILOR PRIN TREZORERIE DIN CREDITELE DESCHISE DIN

BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT

 

67

Capitolul 6

69

ORGANIZAREA ŞI EFECTUAREA OPERAŢIUNILOR DE ÎNCASĂRI ŞI

69

PLĂTI PRIN CASERIA TREZORERIEI

69

6.1.

ORGANIZAREA SERVICIULUI (BIROULUI)

 

69

SAU COMPARTIMENTULUI CASIERIE TEZAUR

69

6.2.

ORGANIZAREA, FUNCŢIONAREA ŞI ÎNCHIDEREA CASEI DE ÎNCASĂRI

69

6.3. ORGANIZAREA,

FUNCŢIONAREA

ŞI

ÎNCHIDEREA CASEI DE PLĂŢI

70

6.4. ORGANIZAREA,

FUNCŢIONAREA

Şl

ÎNCHIDEREA

71

CASEI-TEZAUR

 

71

Capitolul 7

72

DECONTAREA ÎNTRE TREZORERIA JUDEŢEANĂ ŞI BANCA NAŢIONALĂ

72

Capitolul 8

74

ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA. CONTABILITĂŢII TREZORERIEI

74

8.1. PLANUL DE CONTURI PENTRU ACTIVITATEA TREZORERIEI

74

8.2. DESCHIDEREA CONTURILOR SINTETICE ŞI ANALITICE ÎN CONTABILITATEA

TREZORERIEI

 

75

8.3.

DESCHIDEREA CONTURILOR ANALITICE PENTRU INSTITUŢII PUBLICE ÎN

CONTABILITATEA

TREZORERIEI

 

76

8.4. SISTEMUL DE ÎNREGISTRARE ÎN CONTABILITATEA TREZORERIEI

77

8.5. FUNCŢIUNEA CONTURILOR SINTETICE (DE GR. I ŞI II) DIN PLANUL DE

CONTURI PENTRU TREZORERIE

 

79

Capitolul 9

138

RAPORTAREA EXECUŢIEI BUGETARE ŞI A CONTURILOR TREZORERIEI

138

9.1. ÎNTOCMIREA Şl TRANSMITEREA LUCRĂRILOR DE EXECUŢIE

138

9.2. VERIFICAREA CONTURILOR DIN CONTABILITATEA TREZORERIEI LA FINELE

ANULUI ŞI ÎNTOCMIREA BILANŢULUI CONTABIL

145

INTRODUCERE

FINANŢELE: Într-o accepţiune mai cuprinzătoare, reprezintă totalitatea resurselor (fondurilor) băneşti aflate la dispoziţia colectivităţilor publice şi a unităţilor patrimoniale private şi de stat şi care sunt destinate îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor acestora.

În sfera finanţelor se cuprind:

- Finanţele publice (de stat şi locale);

- Finanţele private.

Finanţele publice: reprezintă ansamblul mijloacelor băneşti prelevate la dispoziţia statului şi a colectivităţilor locale pentru acoperirea cheltuielilor publice de interes naţional sau local.

Finanţele private reprezintă totalitatea fondurilor băneşti aflate la dispoziţia unităţilor patrimoniale private şi care sunt destinate realizării sarcinilor acestora.

1. Finanţele publice, într-o definiţie deasemeni mai cuprinzătoare, reprezintă:

a) Fondurile băneşti (resursele financiare) prelevate la dispoziţia statului şi autorităţilor

administraţiei publice locale în vederea îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor acestora;

b) Mijloacele de intervenţie ale statului sau ale autorităţilor publice locale în economie,

prin intermediul unor pârghii sau instrumente specifice (formate din impozite, taxe, contribuţii, împrumuturi, alocaţii bugetare, subvenţii, bonificaţii şi alte facilităţi fiscale) în vederea stimulării

într-un sens sau altul a activităţilor economice;

c) Tehnici şi metode concrete de administrare a banului public;

d) Acte juridice de dispoziţie autoritară sau contractuală, vizând preluarea la dispoziţia

statului a unei părţi din produsul intern brut, în scopul îndeplinirii funcţiilor şi realizării sarcinilor statului;

e) Relaţii economice şi financiare ce se manifestă în procesele de constituire şi de

repartizare a fondurilor publice de resurse băneşti, în scopul satisfacerii nevoilor generale ale societăţii.

În funcţie de nivelul şi structurile organizatorice în cadrul cărora se derulează, finanţele publice cuprind:

a) Finanţele generale ale statului reflectate prin:

- bugetul public şi trezoreria publică aferentă;

- fondurile cu destinaţie specială;

- asigurările publice (de bunuri şi persoane);

b) Finanţele publice locale, reflectate prin:

bugetele locale (bugetele de venituri şi cheltuieli ale unităţilor administrativ

- teritoriale) şi bugetele de venituri şi cheltuieli ale mijloacelor extrabugetare.

c)

Finanţele regiilor autonome (de interes naţional şi local);

d)

Finanţele instituţiilor de stat(organizate la nivel central şi local).

Constituirea şi distribuirea resurselor financiare publice se realizează în procesul repartizării produsului intern brut cu ajutorul unor metode şi instrumente specifice, într-un cadru juridic adecvat, în scopul satisfacerii nevoilor sociale şi al influenţării activităţii economice. Prelevările şi redistribuirile resurselor financiare publice au loc între persoane fizice şi juridice prin intermediul autorităţilor publice, astfel încât finanţele publice exprimă relaţiile sociale de natură economică, în expresie bănească ce apar într-un anumit proces şi au un scop bine determinat.

Resursele financiare publice ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice se constituie şi se gestionează printr-un anumit sistem unitar de bugete:

bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului şi bugetele altor instituţii publice cu caracter autonom, iar modul cum se constituie, păstrează şi întrebuinţează este supus controlului Curţii de Conturi, Ministerului Finanţelor Publice şi a altor organe împuternicite de lege.

2. Finanţele private, reprezintă relaţiile financiare care se derulează între persoane fizice şi juridice autonome, altele decât cele de stat sau instituţiile publice, toate în calitate de subiecţi care se află sub incidenţa dreptului comercial.

În structura acestui tip de finanţe sunt cuprinse: finanţele agenţilor eco-nomico-sociali şi asigurările private; finanţele societăţilor comerciale indiferent de forma de organizare şi proprietate; finanţele asociaţiilor familiale şi ale persoanelor fizice autorizate să desfăşoare activităţi comerciale în mod independent; finanţele fundaţiilor, finanţele asociaţiilor şi diverselor instituţii cu caracter privat care nu primesc resurse de la bugetul de stat, local sau al asigurărilor sociale de stat; finanţele asigurărilor private.

Constituirea şi utilizarea resurselor financiare din acest domeniu se desfăşoară pe baza unor bugete de venituri şi cheltuieli întocmite şi aprobate, în baza statutelor proprii de funcţionare aprobate şi înregistrate la instituţiile abilitate ale statului, iar controlul asupra modului cum se derulează şi se raportează execuţia acestora este precizat de asemenea în statut.

Capitolul I.

BUGETUL

PUBLIC

1.1. CONSIDERAŢII GENERALE

În cadrul sistemului financiar în care se desfăşoară relaţiile financiare, un rol distinct specific îl ocupă relaţiile bugetare care se manifestă în procesul formarii repartizării şi utilizării fondurilor bugetare necesare organelor statului de la nivel naţional şi de la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale - relaţii ce se derulează în cadrul unui sistem unitar de bugete.

În ţara noastră nevoile de resurse la nivelul societăţii şi posibilităţile de acoperire a acestor nevoi sunt reflectate în bugetul consolidat al statului iar gestionarea resurselor financiare publice se realizează prin intermediul: bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale, bugetului trezoreriei statului, bugetelor altor instituţii cu caracter autonom, în condiţiile asigurării echilibrului financiar.

Bugetul consolidat al statului reflectă fluxurile financiare publice de formare a veniturilor fiscale şi nefiscale şi de repartizare a acestora pe destinaţii potrivit cu nevoia socială şi cu obiectivele de politică financiară şi economică a guvernului.

Conform Legii 72/1996 - Legea finanţelor publice bugetul consolidat cuprinde

- bugetul de stat;

- bugetul asigurărilor sociale de stat;

- bugetele locale;

- bugetele fondurilor speciale;

- bugetul trezoreriei statului;

- bugetul altor instituţii cu caracter autonom în condiţiile asigurării echilibrului financiar.

1.2. CONŢINUTUL BUGETULUI PUBLIC NATIONAL

Bugetul public consolidat al statului pe lângă caracterul său statistic asigură şi informaţiile necesare organului executiv - guvernul în cunoaşterea modului cum a decurs execuţia bugetară în exerciţiul financiar expirat, mai contribuie şi la stabilirea de către legislativ, în concordanţă cu programele de guvernare a armonizării politicilor bugetare cu politicile economice corespunzătoare etapelor respective.

Bugetul public naţional constituie veriga centrală a sistemului financiar al ţării şi este privit ca un document care prezintă previziunea pentru o anumită perioadă (an, trimestru) atât a

veniturilor cât şi a cheltuielilor statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice de interes naţional sau local, aprobat la diferite nivele după care devine un document cu putere de lege, cu caracter operativ şi obligatoriu pentru cei care gestionează şi urmăresc execuţia fiecăruia din bugetele componente.

Ca o primă concluzie putem afirma că Bugetul public naţional reprezintă expresia sintetizată a relaţiilor economice ce se manifestă în procesele formării şi utilizării principalului fond centralizat de mijloace băneşti ale statului şi a fondurilor unităţilor administrativ - teritoriale, în vederea finanţării activităţilor social culturale (învăţământ, sănătate, cultură şi artă, sport, protecţie socială şi ecologică, activităţilor de cult; de cercetare ştiinţifică, de modernizare şi dezvoltare a infrastructurii, de gospodărire comunală, de apărare naţională, de securitate şi a ordinii publice şi de drept; de integrare şi participare la forumurile internaţionale unde statul a aderat sau doreşte să adere).

Deşi Bugetul Public Naţional reflectă doar relaţiile ce se manifestă în procesele de formare, repartizare şi utilizare a principalelor fonduri băneşti ale statului la nivelul puterii şi administraţiei centrale de stat şi la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, el se regăseşte numai în sfera finanţelor publice în care statul este în mod obligatoriu unul dintre subiecţii relaţiilor respective, fie în procesul mobilizării (constituirii) resurselor, fie în cel al utilizării lor (distribuirea acestora) şi se caracterizează prin două laturi esenţiale:

- latura relaţiilor care se nasc în procesul formării pe baza aprobării legislativului a

principalelor fonduri de mijloace băneşti ale statului la nivel central şi la cel a veniturilor bugetare.

- latura relaţiilor ce reies din repartizarea fondurilor bugetare, denumite alocaţii bugetare, aprobate de acelaşi for legislativ şi care se materializează în alocaţii bugetare.

1.2. PARTICIPAREA BUGETULUI PUBLIC NAŢIONAL LA REPARTIŢIA PRODUSULUI INTERN BRUT

În teoria economică modernă, bugetul public naţional exprimă relaţiile economice în formă bănească care iau naştere în procesul repartiţiei produsului intern brut, în concordanţă cu obiectivele de politică economică, socială şi financiară ale fiecărei perioade. Produsul intern brut aşa cum acesta este acceptat de teoria economică cuprinde valoarea tuturor bunurilor şi a serviciilor produse în interiorul unei ţări de toţo agenţii economici într-o anumită perioadă de timp dată, de obicei un an din care se scade consumul intermediar.

Resursele care alimentează bugetul public îşi au izvorul, în majoritatea lor, în produsul intern brut şi într-o măsură mai mică, în avuţia naţională sau în transferuri primite din străinătate, în împrumuturi primite de la persoane juridice şi fizice, în donaţii, ajutoare, în alte transferuri primite şi în alte venituri. La constituirea resurselor bugetului public naţional participă toate sectoarele sociale: public; privat; mixt; precum şi populaţia în proporţii diferite în raport cu capacitatea lor financiară. Cele mai multe resurse financiare ale Bugetului Public Naţional sunt mobilizate cu titlu definitiv şi fără contraprestaţie, dar sunt şi resurse financiare primite cu titlu

rambursabil (ex: titlurile de trezorerie).

Relaţiile de mobilizare a resurselor financiare prin bugetul public sunt în principal relaţiile de repartiţie a produsului intern brut în favoarea statului prin intermediul impozitelor, taxelor şi a contribuţiilor.

Impozitele trebuiesc înţelese ca o prelevare a unei părţi din veniturile şi din averea persoanelor fizice şi juridice, care este obligatorie, cu titlu nerambursabil şi fără vreo contraprestaţie, între acestea menţionăm: veniturile obţinute din muncă; din capital imobiliar şi mobiliar; din câştig de capital; din antreprenoriat şi din profesii libere.

Taxele, reprezintă suma plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă pentru serviciile prestate acesteia de un agent economic, o instituţie sau un serviciu de utilitate publică, între cele mai importante situându-se: taxele vamale, taxe de timbru, taxe de autorizare de orice fel, taxe consulare, taxe judiciare etc.

Contribuţiile, reprezintă sumele achitate de un anume segment al contribuabililor pentru activitatea desfăşurată şi care beneficiază de anumite prestaţii sau utilităţi publice în domenii distincte cum ar fi: contribuţiile pentru fondul de sănătate, contribuţiile pentru pensie suplimentară, contribuţiile pentru fondul de şomaj, contribuţiile pentru fondul de risc şi accidente, contribuţiile pentru fondul de turism, contribuţiile pentru fondul de trecerea frontierei, etc.

1.4. FUNCŢIILE BUGETULUI PUBLIC NAŢIONAL

În cadrul mecanismului de funcţionare a economiei de piaţă, bugetul public naţional îndeplineşte în procesul de constituire a celor mai importante fonduri băneşti la dispoziţia autorităţilor publice, două funcţii de bază:

a) funcţia de repartiţie

b) funcţia de control

a) Funcţia de repartiţie are în vedere constituirea fondurilor bugetare şi alocarea

acestora pe destinaţii, potrivit normelor prevăzute în legea anuală de aprobare a bugetului public

şi

Constituirea fondurilor bugetare constituie prima fază, la constituirea lor participând agenţii economici, indiferent de forma de organizare şi de proprietate, instituţiile publice şi unităţile din subordinea acestora; contribuabilii persoane fizice; persoanele juridice şi fizice rezidente în străinătate; persoanele fizice străine rezidente sau nerezidente în condiţiile prevederilor convenţiilor de evitarea dublei impuneri.

Aşadar, constituirea fondurilor publice se realizează în procesul distribuirii şi redistribuirii produsului intern brut, între diverse persoane juridice şi fizice pe de o parte şi stat pe de altă parte.

Distribuirea reprezintă a doua fază a funcţiei de repartiţie a fondurilor băneşti la dispoziţia autorităţilor publice şi constă în distribuirea resur-: selor financiare publice pe beneficiari persoane fizice şi juridice, respectiv alocarea (repartizarea) pe destinaţii a fondurilor financiare constituite în condiţiile legii.

cuprinde două faze: constituirea fondurilor şi distribuirea acestora.

b) Funcţia de control se realizează în strânsă legătură cu cea de repartiţie şi vizează corelaţiile ce se manifestă între bugetul public şi subiecţii care participă la constituirea acestuia, la utilizarea resurselor ce le sunt alocate, la sfera de manifestare funcţia de control fiind mai largă decât cea de repartiţie, deoarece vizează, pe lângă constituirea şi repartizarea fondurilor din bugetul public naţional, şi modul de utilizare a acestora.

Necesitatea funcţiei de control este determinată de faptul că fondurile bugetare constituite la dispoziţia statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice, aparţin întregii societăţi, colectivităţilor locale şi care sunt interesate, atât în asigurarea resurselor băneşti necesare satisfacerii nevoilor sociale şi dirijarea lor spre priorităţile stabilite de autorităţile abilitate, cât şi asupra utilizării acestor resurse în condiţii de maximă eficienţă economică, eficacitate socială şi de altă natură.

Faptul că resursele bugetare îşi au izvorul în majoritatea lor, în produsul intern brut impune organizarea unui control riguros, asupra modului de constituire, repartizare şi utilizare a fondurilor bugetare publice, asupra păstrării integrităţii şi a bunei gospodăriri a bunurilor proprietate de stat, asupra încasării integrale şi la timp a obligaţiilor bugetare, concomitent cu onorarea plăţilor datorate către furnizori şi diverşi terţi.

În ţara noastră, controlul asupra execuţiei bugetare se exercită de : organe ale Curţii de conturi, organe ale Ministerului Finanţelor Publice; organe specializate ale ministerelor, departamentelor, instituţiilor publice centrale, atribuţii de control având şi Parlamentul şi Guvernul României.

Capitolul II.

SISTEMUL BUGETAR ÎN ROMÂNIA

2.1. STRUCTURA SISTEMULUI BUGETAR

Sistemul bugetar al statului cuprinde ansamblul relaţiilor şi al formelor organizatorice prin care se asigură formarea, repartizarea şi utilizarea fondurilor bugetare. Structura acestuia este determinată de ierarhizarea dreptului de decizie şi a competenţei de a stabili nivelul impozitelor, taxelor şi altor contribuţii a veniturilor bugetare, instituirea unui sistem unitar de stabilire a acestora la nivelul fiecărei verigi, precum şi a modalităţilor specifice de încasare a veniturilor şi de alocare pe destinaţii a resurselor bugetare. Această ierarhizare, competenţe şi modalităţi sunt stabilite prin legi de organizare şi funcţionare pentru organele centrale şi locale ale puterii şi administraţiei de stat, completate sau modificate prin legea anuală de aprobare a bugetului de stat şi al bugetului asigurărilor sociale de stat.

Potrivit structurii organizatorice a statului structura sistemului bugetar public cuprinde:

Bugetul de stat; Bugetul Parlamentului; Bugetul Pre-şedenţiei; Bugetul Guvernului; Bugetul Autorităţii Judecătoreşti; Bugetul Curţii de Conturi; Bugetul Curţii Constituţionale; Bugetul Consiliului Legislativ; Bugetul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare , Bugetul asigurărilor sociale de stat, Bugetele locale.

Această structura suferă modificări de la an ia an în funcţie de politica economică financiară şi bugetară a Guvernului desemnat să transpună în practică prevederile legislativului.

Cu excepţia bugetului de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, şi bugetele fondurilor speciale, la celelalte bugete nu sunt instituite venituri proprii dar care sunt nominalizate expres ca fiind alimentate din bugetul de stat, bugetul de stat fiind cel care concentrează partea principală din fondul bugetar al statului, privit ca întreg.

2.2. BUGETUL DE STAT

2.2.1. Conţinut şi caracteristici

Bugetul de stat, reprezintă actul juridic în care sunt prevăzute şi autorizate în formă legislativă veniturile şi cheltuielile anuale ale statului, are aprobarea parlamentară sub forma indicatorilor bugetari, ceea ce îi dă un caracter obligatoriu, şi este aprobat prin legea anuală.

Bugetul de stat se elaborează pe o perioadă de un an calendaristic dar între prevederile înscrise în legea bugetului de stat şi pe parcursul execuţiei acestuia pot interveni unele neconcordanţe între veniturile realizate (ce pot fi mai mici sau mai mari) şi cheltuielile realizate (care dease-meni pot fi mai mari sau mai mici) ceea ce impune rectificarea acestuia de către Guvern şi aprobarea de către puterea legislativă, dar numai în cadrul aceluiaşi exerciţiu bugetar.

Bugetulde stat cuprinde resursele financiare mobilizate la dispoziţia statului şi repartizarea acestora în vederea realizării obiectivelor de dezvoltare economică şi socială a ţării, precum şi pentru funcţionarea autorităţilor publice centrale şi locale.

Constituirea resurselor financiare se face pe seama impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a veniturilor nefiscale, prelevate de la persoane juridice şi fizice, cu luarea în consideraţie a potenţialului lor economic şi a altor criterii stabilite de lege. Dimensionarea cheltuielilor bugetare şi repartizarea acestora pe destinaţii şi beneficiarii de resurse financiare alocate se efectuează în concordanţă cu obiectivele strategiei de dezvoltare economico-sociaiă cu priorităţile imediate stabilite de autorităţile publice competente. Nivelul resurselor (veniturilor), cât şi dimensionarea cheltuielilor sunt stabilite prin legi bugetare anuale în concordanţă cu evoluţia economiei.

2.2.2. Principiile de bază ale elaborării bugetului de stat.

Atât prin Constituţie, cât şi prin Legea Finanţelor Publice sunt stabilite principiile în baza cărora se elaborează şi se execută bugetul de stat, principii valabile şi pentru celelalte bugete ce compun bugetul public naţional.

Principiile acceptate de literatura financiar-fiscală sunt:

2.2.2.1 principiul unicităţii constă în însuşirea bugetului de a fi unic, atât din punct de vedere al aprobării, cât şi al gestionării, printr-un sistem unitar de indicatori şi corelaţii. Astfel, bugetul de sfat se aprobă prin legea anuală de către Parlament; bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat se aprobă de organul ierarhic superior al acestora, dacă legea nu prevede altfel. Principiul unicităţii stă la baza constituirii resurselor de finanţare şi utilizare într-un sistem pe bază de legi, la nivelul întregii ţări şi se aprobă pentru o perioadă de un an calendaristic (un exerciţiu financiar).

Principiul unicităţii presupune înscrierea tuturor veniturilor şi cheltuielilor statului, în sumele lor globale, într-un singur document care oferă informaţii de ansamblu privind resursele publice şi utilizarea lor, înlesnind Parlamentului să aprecieze corect structura şi volumul cheltuielilor propuse de Guvern, dând posibilitatea puterii legislative de a lua unele decizii de anulare sau respingere a anumitor cheltuieli, iar după aprobare să poată exercita un control

riguros asupra execuţiei veniturilor şi cheltuielilor publice.

Unicitatea este asigurată de sistemul conturilor naţionale, în cadrul căruia conturile administraţiei publice grupează atât veniturile, cât şi cheltuielile statului.

2.2.2.2 principiul universalităţii potrivit căruia elaborarea şi execuţia bugetului se realizează într-un sistem de norme obligatorii prevăzute de legea finanţelor publice, norme ce sunt obligatorii la elaborarea şi aprobarea prin legile anuale de adoptare a bugetului de stat, norme recunoscute pe pian internaţional şi acceptate ca valabile de către instituţiile internaţionale (Fondul monetar internaţional; Banca mondială; Uniunea europeană) şi în relaţiile interstatale.

Universalitatea presupune că atât veniturile, cât şi cheltuielile publice vor fi înscrise în buget în sumele lor totale, fără omisiuni şi fără compensări între cheltuieli şi venituri proprii, pentru a facilita ca în buget, veniturile să figureze cu sumele lor brute, iar cheltuielile cu sumele lor totale, oferind puterii legislative posibilitatea de a cunoaşte veniturile pe care executivul urmează să le încaseze în cursul anului, precum şi a destinaţiei ce va fi dată acestora.

În unele situaţii sunt necesare şi acceptarea unor excepţii de ia principiul universalităţii, cum ar fi:

- donaţiile acordate cu o destinaţie specială de către cei care o face, dar care nu

majorează resursele publice totale şi sunt utilizate numai pentru realizarea acelor acţiuni dorite de cel care efectuează donaţia;

- fondurile de sprijin ce se constituie din resurse financiare acordate de diverse persoane

juridice sau fizice şi puse la dispoziţia administraţiilor publice în scopul realizării numai a anumitor lucrări publice sau

prestaţii bine delimitate de care va beneficia o anumită colectivitate locală sau umană;

- reconstituirea creditelor bugetare urmarea restituirii către buget a unor sume necuvenite

acordate din bugetele anilor precedenţi, constatate de către organele de control financiar ale

Curţii de conturi, ale Guvernului sau ale Ministerului Finanţelor Publice.

Respectarea prevederilor Legii finanţelor publice şi ale legilor anuale constituie elementul esenţial al principiului universalităţii atât în faza adoptării cât şi pe parcursul execuţiei bugetului de stat, ca de altfel şi a celorlalte bugete (bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat bugetele fondurilor speciale).

2.2.2.3. principiul echilibrului potrivit căruia pentru ca un buget să fie valabil veniturile prevăzute a se realiza trebuie să asigure acoperirea cheltuielilor propuse a se efectua în perioada de referinţă, respectiv pentru un an calendaristic (fiscal).

Potrivit unei norme constituţionale, nici o cheltuială nu poate fi aprobată fără stabilirea resurselor de finanţare, ca urmare bugetul trebuie să fie echilibrat sub forma unei balanţe unde veniturile trebuie să acopere cheltuielile.

Echilibrul bugetar trebuie asigurat atât anual cât şi pe trimestre, eventual veniturile pot depăşi cheltuielile cumulate de la începutul anului până la finele perioadei de raportare.

2.2.2.4. principiul realităţii acţionează mai ales în perioada de fundamentare a proiectului de buget presupune evaluarea realistă a veniturilor şi dimensionarea judicioasă şi în conformitate cu prevederile legale a cheltuielilor bugetare şi care vizează mobilizarea tuturor veniturilor ce pot fi atrase la bugetul statului şi stabilirea obiectivă a priorităţilor la cheltuielile ce

pot fi finanţate din veniturile bugetare.

Pentru a elabora un proiect de buget realist şi mai ales modern, care să satisfacă cerinţele rezultate din Programul de guvernare, este necesară folosirea unor tehnici de previziune şi de analiză la nivel macroeconomic care să permită evidenţierea impactului economico-social şi politic determinate de modul de procurare a veniturilor bugetare şi de nivelul şi destinaţia cheltuielilor bugetare.

Metodele (tehnicile) de previzionare a cuantumului veniturilor ce se pot realiza, depind de modul de înţelegere şi stadiul de funcţionare a economiei de piaţă şi instrumentele fiscale prin care statul doreşte să acţioneze, prin promovarea de acte normative în domeniul fiscal.

La determinarea şi previzionarea cheltuielilor bugetare metodele folosite trebuie să aibă în vedere sarcinile asumate de Guvern, prin Programul de guvernare, pentru stimularea dezvoltării econornico-sociale, asigurarea unei protecţii sociale sau asumarea unei situaţii de austeritate, cu consecinţe care pot corecta sau agrava dezechilibrele economice şi deficitele bugetare.

Pentru determinarea cuantumului veniturilor ce urmează a fi prevăzute în bugetul de stat (ce reprezintă necesităţile de resurse financiare) şi nivelul cheltuielilor ce pot îi finanţate din bugetul de stat, în practica financiar-bugetară se folosesc metode clasice, cât şi metode moderne bazate pe analiza cost-avantaje, finanţarea pe bază de programe şi alte studii de eficienţă.

Între metodele clasice ce se pot folosi se pot enumera:

- metoda automată, care presupune ca la întocmirea bugetului pe anul următor, la stabilirea prevederilor de venituri şi cheltuieli, se ţine seama de execuţia anului încheiat anterior celui în care se fac propunerile pentru anul următor. Având în vedere că propunerile pentru anul următor se fac în anul curent, iar datele privind execuţia bugetară, luată ca nivel de orientare, se referă la anul precedent, fără a ţine seama de evoluţia economică a anului în care se fac propunerile de proiect de buget pentru anul următor, este dezavantajoasă şi anacronică mai ales într-o economie instabilă:

- metoda majorării (diminuării) care ia în considerare rezultatele exerciţiilor bugetare pe un interval mai lung sau mai scurt premergătoare anului pentru care se elaborează proiectul de buget, prin care se determină ritmul mediu anual de creştere (sau descreştere) a veniturilor şi cheltuielilor bugetare. Aplicându-se acest ritm se determină nivelul veniturilor şi cheltuielilor bugetare pe anul următor, iar prin extrapolarea tendinţelor rezultate din evoluţia indicatorilor aferente perioadei considerate drept bază, se determină nivelul veniturilor şi cheltuielilor ce urmează a fi prevăzute în proiectul bugetului de stat;

- metoda evaluării directe ce presupune efectuarea de calcule concrete pentru fiecare

sursă de venit, estimarea făcându-se ţinând seama atât de execuţia preliminată pe anul în curs, dar şi de previziunile în domeniul economic şi social în anul următor şi de propunerile făcute de executiv către legislativ cu privire la necesarul de resurse financiare pentru finanţarea acţiunilor şi activităţilor economico-sociale prevăzute în programul de guvernare pe anul următor.

Dimensionarea prevederilor indicatorilor bugetari trebuie să se realizeze în directă corelaţie cu nivelul produsului intern brut previzionat pentru anul următor, în condiţiile unei rate estimate a inflaţiei şi a unui curs de schimb previzibil al monedei naţionale.

La evaluarea cheltuielilor din fondurile bugetare nu trebuie urmărit în special, creşterea acestora în funcţie de influenţa ratei inflaţiei sau a scăderii cursului de schimb a monedei ci

trebuiesc avute în vedere reducerea acestora la nivelul strict necesar, creşterea eficienţei şi economicităţii lor, precum şi la suportarea acestora pe seama altor surse de finanţare.

Folosirea acestor metode clasice de elaborare şi aprobare a bugetului de stat implică sau mai mult impun rectificări periodice în funcţie de realizarea indicatorilor bugetari nivelul realizării veniturilor şi stadiul efectuării cheltuielilor pe parcursul execuţiei bugetului de stat, rectificări ce trebuiesc supuse aprobării puterii legislative, iar până la aprobare efectul este deja înregistrat.

Toate cele trei metode clasice sunt folosite în perioadele de tranziţie la economia de piaţă, prin care se încearcă rezolvarea problemelor curente cu care se confruntă guvernele aflate ia putere, pentru a asigura suportabilitatea la presiunile economico-sociale la care sunt supuse.

Metodele moderne de dimensionare a indicatorilor bugetari:

După cum am văzut metodele clasice de evaluare a veniturilor şi cheltuielilor bugetare prezintă limitele determinate de volumul insuficient de informaţii şi de imposibilitatea previzionării şi cuantificării nivelului veniturilor şi a cheltuielilor bugetare pentru o perioadă de timp şi mai ales care nu vizează eficienţa acţiunilor ce ar urma să se realizeze prin acordarea de mijloace bugetare acordate.

Drept urmare se impune renunţarea la aceste metode clasice folosite la elaborarea bugetelor în favoarea unor metode moderne, practicate de către ţările cu state vechi în aplicarea economiei de piaţă.

Metodele moderne de raţionalizare a opţiunilor bugetare se bazează, în principal, pe analiza cost - avantaje sau cost - eficacitate, a căror aplicabilitate este condiţionată de existenţa a cel puţin două sau mai multe variante pentru realizarea unei acţiuni sau a unui obiectiv, cu costuri diferite şi rezultate diferite.

Metoda de analiză cost - avantaje, presupune utilizarea unui set întreg de tehnici care să asigure alocarea eficientă a resurselor limitate între cele două sectoare privat şi public, precum şi între diferitele proiecte ale sectorului public. în formă simplificată metoda cost - avantaje repre- zintă un mod practic de a alege acea variantă care maximizează rezultatele ce se pot obţine cu un anumit nivel al costurilor sau conduce la obţinerea aceloraşi efecte cu costuri minime.

Această metodă este folosită, în special, pentru selectarea obiectivelor de investiţii ale sectorului public în domeniile: infrastructurii, al asigurării securităţii energetice, alimentare sau protecţiei mediului şi al protecţiei sociale (construcţii de locuinţe sociale, cămine de protecţia copilului şi a bătrânilor, cămine - spital, etc), obiective ce urmează să satisfacă nevoia unei largi colectivităţi regionale sau chiar naţionale.

Şi această metodă are anumite limite, ea confruntându-se cu o serie de dificultăţi legate de dimensionarea reală a costurilor totale, având în vedere că unele obiective nu se pot realiza într- un singur an bugetar, cât şi cu privire la acoperirea efectelor ce se pot obţine în timp, fără a mai considera şi o serie de factori de influenţă - rata inflaţiei, cursul de schimb al monedei naţionale faţă de alte monede convertibile, situaţia politică internă, situaţia internaţională şi relaţiile cu organele financiare internaţionale.

Metoda de planificare, programare, hugetizare care se referă tot la identificarea obiectivelor ce trebuie finanţate pe termen lung şi cuantificarea valorii costurilor, cu determinarea mărimii creditelor bugetare ce urmează a fi înscrise anual în bugetul de stat. Finanţarea se va

asigura numai după analizarea mai multor variante de programe întocmite pentru acelaşi obiectiv, după criterii comune de eficacitate, valabile pentru toţi ordonatorii principali de credite.

Fazele metodei planificare, programare, bugetizare sunt:

- Planificarea prin care se stabileşte în urma unor studii prospective, obiectivele ce

urmează a se analiza pe termen lung şi căile de realizarea acestora cu integrarea în procesul administrativ de elaborare a bugetului, cu posibilitatea ca acestea să fie supuse unor revizuiri periodice în funcţie de condiţiile economice, sociale şi politice nou apărute.

- Programarea ce presupune definirea clară a obiectivelor ce urmează a fi realizate, după

alegerea unuia dintre programele alternative propuse care răspunde cel mai bine obiectivelor de perspectivă şi care maximizează rezultatele la acelaşi efort bugetar şi care corespunde politicii

administrative în domeniul asumat.

- Bugetizarea care reprezintă, înscrierea în bugetul de stat a tranşei anuale din creditul

bugetar corespunzător realizării obiectivelor de program prevăzute pentru anul de referinţă după

ce programul a fost ales prin finanţarea pe parcursul mai multor execuţii bugetare.

Această metodă ce funcţionează pe criterii uneori strict tehnocratice, limitează într-o oarecare măsură libertatea deciziei politice de a se pronunţa asupra unor programe întocmite pe criterii ştiinţifice, dar este eficientă în cazul asumării responsabilităţii administratorului de a realiza obiective pe termen mijlociu sau lung, cu consecinţe asupra realizării opţiunilor strategice privind dezvoltarea economico - socială.

Metoda managmentului prin obiective (MMO)

Dimensionarea indicatorilor cuprinşi în bugetul de stat care să satisfacă necesităţile reale ale economiei la un moment dat a impus căutarea de soluţii noi bazate pe calcule ştiinţifice, folosind tehnica de calcul, care să permită cuantificarea cât mai exactă a efortului bugetar, urmărirea obţinerii veniturilor ce urmează a se realiza din aplicarea politicii fiscale promovate, şi a efectului ce s-ar obţine din alocarea fondurilor constituite

Metoda managmentului prin obiective, se poate utiliza la nivelul ordonatorilor principali de credite (ministere, organe ale administraţiei de stat), unde pentru fiecare domeniu de activitate cel care gestionează resursele financiare publice îşi defineşte propriile sale obiective şi con- tribuţia la finalizarea acţiunilor.

- Metoda raţionalizării opţiunilor bugetare se bazează pe o analiză sisternică, ce vizează

dimensionarea indicatorilor bugetari în contextul gestiuni prin obiective a resurselor publice. Analiza sisternică urmăreşte ca prin interaţii succesive să reformuleze obiectivele şi mijloacele utilizate pentru atingerea lor, dând posibilitatea celor care decid să aleagă un mod de acţiune preferenţial dintre mai multe alternative.

metodă coerentă de

Raţionalizarea opţiunilor bugetare este considerată ca fiind elaborare a bugetului, de execuţie a acestuia şi de control.

o

Principalele faze ale metodei raţionalizării opţiunilor bugetare sunt:

a) Studiul unde se realizează:

- formularea problemei;

- identificarea obiectivelor şi a mijloacelor de realizarea lor;

- confruntarea soluţiilor de realizare a obiectivelor;

- elaborarea programelor alternative sau

- redefinirea obiectivelor.

b) Decizia când se realizează:

- alegerea programului care maximizează efectele;

- elaborarea bugetului - program;

- includerea în bugetul anual.

c) Execuţia când se urmăreşte:

- realizarea programului;

- efectuarea cheltuielilor;

- identificarea efectelor obţinute

d) Controlul care are drept scop:

- verificarea modului cum s-a realizat determinarea indicatorilor de gestionare a resurselor şi de execuţie a acestora;

-

reevaluarea opţiunilor, în urma cunoaşterii rezultatului controlului;

-

reajustarea programelor, în funcţie de noile informaţii

deţinute.

Metoda raţionalizării opţiunilor bugetare porneşte de la comensura-rea cheltuielilor generate de realizarea unui program şi de la identificarea resurselor ce pot fi mobilizate şi afectate. La aprobarea bugetului practic se votează varianta optimă ce a rezultat, cea ce reduce la minimum decizia politică pe de o parte. Pe de altă parte pe parcursul execuţiei bugetare ordonatorii principali de credite nu mai au libertatea gestionării resurselor, ci îşi asumă obligaţia de a realiza obiectivul într-o anumită cantitate, la un anumit nivel calitativ şi într-un interval de timp strict delimitat.

2.2.2.5 principiul anuaiităţii prevăzut de Legea finanţelor publice, şi de Constituţia României presupune ca fundamentarea, echilibrarea şi analiza execuţiei bugetare să aibă drept criterii de referinţă anul ca durată a exerciţiului financiar, bugetul întocmit ca proiect de către Guvern, aprobat de către Parlament şi raportat anual prin dările de seamă ce cuprind conturile anuale şi raportul de gestiune privind exerciţiul bugetar încheiat.

Anualitatea bugetului are două semnificaţii distincte: prima se referă la perioada de timp pentru care se întocmeşte şi se aprobă bugetul, iar cea de a doua, la perioada de timp în care se încasează veniturile şi se efectuează cheltuielile aferente unui buget, conform autorizaţiei date de către Parlament Guvernului.

Apreciindu-se că eficacitatea controlului parlamentar asupra activităţii de gestionare a resurselor publice a Guvernului este reală doar în condiţiile autorizaţiei efectuării de cheltuieli publice pentru perioade nu prea îndelungate, din raţiuni de ordin politic s-a ales durata de un an, de obicei anul calendaristic. Orice venit şi orice cheltuială neefectuată până la 31 decembrie, se va încasa sau se va plăti în contul bugetului anului următor, iar creditele bugetare neutilizate până

la închiderea anului sunt nule de drept, (potrivit sistemului de gestiune de stabilire a operaţiunilor bugetare).

2.2.2.6 principiul publicităţii, potrivit căruia, după aprobarea bugetului de stat anual de către Parlament acesta trebuie publicat în Monitorul Oficial, dată de la care începe execuţia acestuia.

Pentru o bună informare a cetăţenilor cu privire la cifrele înscrise în bugetul de stat şi informare a contribuabililor cu privire la nivelul fiscalităţii şi la evoluţia veniturilor şi cheltuielilor bugetare, printr-o formă cât mai simplă, clară şi precisă, publicitatea este asigurată prin mass media, în presa scrisă şi audio-vizuală.

În contextul participării ţării la relaţiile economice, financiare şi monetare internaţionale, sau în calitate de membră al unor organisme sau instituţii internaţionale, mondiale sau regionale, publicitatea cu privire la situaţia finanţelor publice, evoluţia veniturilor şi cheltuielilor bugetare, starea de echilibru sau dezechilibru, evoluţia datoriei publice, disponibilităţile din contul trezoreriei statului, se realizează şi prin diverse studii întocmite de organele financiare de specialitate, publicate în reviste de specialitate şi transmise organelor financiar-bancare interesate interne sau externe.

Având în vedere că, pentru a intra în relaţii economice, financiare şi monetare, cu diverse ţări, organisme internaţionale, investitori străini, etc. pentru desfăşurarea activităţilor de export, de comerţ exterior, este necesar stabilirea gradului de bonitate şi de risc al ţării, publicitatea cu privire la cele menţionate mai sus trebuie asigurată şi prin mijloace moderne şi rapide de informare, ca de exemplu: deschiderea unei pagini pe internet prin care se va prezenta permanent evoluţia indicatorilor bugetari şi financiari.

2.2.3. Conţinutul fazelor procesului bugetar

Înainte de a descrie conţinutul fazelor procesului bugetar, se impune a defini anumiţi termeni şi anumite expresii ce sunt utilizate în practica financiar - bugetară, expresii ce de fapt reprezintă instrumente de operare în toate fazele procesului bugetar.

1. Venituri bugetare - resurse băneşti care se cuvin bugetului, în baza unor prevederi

legale, formate din impozite, taxe şi alte vărsăminte.

2. Cheltuieli bugetare - alocaţii aprobate şi efectuate în limita şi cu destinaţiile stabilite

prin bugetul aprobat

3. Clasificaţia bugetară - gruparea, într-o ordine obligatorie şi după criterii unitare,

precis determinate, a veniturilor şi cheltuielilor cuprinse în buget, ce se utilizează atât în faza de elaborare şi aprobare a bugetului, cât şi în execuţia acestuia, servind la înscrierea în buget a veniturilor în funcţie de provenienţa lor şi a cheltuielilor în raport cu obiectivul sau cu funcţia căreia îi sunt destinate aceste cheltuieli şi cu caracterul economic al operaţiunilor în care acestea se concretizează

4. Articol bugetar- subdiviziune a clasificaţiei bugetare deschis în funcţie de caracterul economic al operaţiunilor în care acestea se concretizează şi care desemnează natura unei cheltuieli, indiferent de acţiunea la care se referă.

5. Ordonator de credite - conducător al administraţiei centrale, locale sau al instituţiilor publice din subordinea acestora mandat prin lege să contribuie la proiectarea bugetului şi la

executarea acestuia după aprobare.

Ordonatorii de credite sunt ierarhizaţi pe trei nivele:

- ordonatorii principali de credite din această categorie fac parte miniştrii şi conducătorii organelor centrale finanţaţi din bugetul de stat;

- ordonatorii secundari de credite, din această categorie fac parte conducătorii instituţiilor

de stat care au în subordine instituţii de stat cu personalitate juridică (Direcţia de Sănătate,

Direcţia de Finanţe Publice, Inspectorate Şcolare, Direcţia de Muncă şi Solidaritate Socială);

- ordonatorii terţiari de credite, conducătorii instituţiilor de stat care nu au în subordine unităţi cu personalitate juridică, aceştiş fiind răspunzători numai de folosirea creditelor repartizate;

6. Credit bugetar - suma aprobată prin buget reprezentând limita maximă până la care se

pot angaja şi efectua cheltuieli;

7. Echilibru bugetar - egalitatea dintre veniturile bugetare şi cheltuielile bugetare în

cadrul unui exerciţiu bugetar;

8. Exerciţiu bugetar- activitatea de încasare a veniturilor bugetare şi de efectuare a

cheltuielilor aprobate prin buget;

9. Execuţia de casă a bugetului - complexul de operaţiuni care se referă la încasarea,

păstrarea şi eliberarea de resurse financiare pentru efectuarea cheltuielilor publice;

10. Vărsământ - plata unei sume, efectuată de un agent economic, o instituţie publică,

sau financiară în vederea stingerii unei obligaţii legale;

11. Impozit - prelevarea unei părţi din veniturile şi averea persoanelor fizice şi juridice, obligatorie, cu titlu nerambursabil şi fără contra-prestaţie;

12. Taxă - suma plătită de o persoană fizică sau juridică de regulă pentru serviciile

prestate acesteia de către un agent economic, o instituţie sau un serviciu de utilitate publică;

13 Împrumut - suma acordată de un creditor unei autorităţi a administraţiei publice, rambursabilă ia un anumit termen (scadenţă) cu obţinerea unei sume în plus (dobândă) în favoarea creditorului;

14. Dobândă - preţul folosirii temporare a capitalului împrumutat;

15. Trezorerie - totalitatea operaţiunilor băneşti financiare şi bugetare, efectuate de către

autorităţile executive pentru mobilizarea mijloacelor băneşti necesare îndeplinirii sarcinilor şi

funcţiilor acestora.

2.2.3.1. Elaborarea proiectului de buget În Anglia, unde proiectul bugetului public se elaborează sub coordonarea Cancelarului Tezaurului, se practică sistemul iniţiativei guvernamentale, care constă în abilitarea Guvernului de a stabili sau sprijini măsurile vizând aprobarea cheltuielilor publice sau instituirea de venituri publice. în această concepţie, Instituţia Tezaurului Public primeşte şi centralizează toate propunerile de cheltuieli elaborate de celelalte ministere, având dreptul de a controla aceste propuneri şi de a cere eventuala lor revizuire. în cazul ivirii divergenţelor, soluţionarea acestora se realizează de către Primul ministru sau de către Guvern. De asemenea, Tezaurul are competenţă în a se îngriji de stabilirea structurii şi a dimensiunii veniturilor publice.Propunerile

bugetare pot fi amendate de către Camera Comunelor, dar aceste amendamente trebuie să fie însuşite de către Guvern. De aceea, cel mai adesea această cameră evită modificarea propunerilor bugetare primite.Camera primeşte proiectul bugetului doar pentru informarea sa, întrucât nu are atribuţii în acest domeniu.În Franţa şi în alte ţări europene la elaborarea proiectului de buget se

practică sistemul mixt şi se referă la asumarea iniţiativei bugetare atât de către Parlament, cât şi de către Guvern. Potrivit acestui sistem, Ministerul Finanţelor are rolul îndrumării metodologice

a operaţiunilor de elaborare a proiectelor de buget şi a centralizării propunerilor tuturor

ministerelor şi al altor subiecţi bugetari, întocmind o schiţă de buget cu alocaţiile bugetare şi veniturile publice propuse.Dacă între orientările de politică bugetară elaborate de Ministerul Finanţelor şi nivelurile transmise de acesta pentru diversele tipuri de cheltuieli, pe de o parte, şi propunerile proprii ale ministerelor, diverselor agenţii guvernamentale sau centre de responsabilitate, pe de altă parte, intervin divergenţe, acestea sunt analizate, în prima instanţă de către specialiştii în domeniu. în etapa a doua, se încearcă soluţionarea divergenţelor, prin discuţii

ale Ministerului Finanţelor cu ceilalţi miniştri sau conducători ai centrelor de responsabilitate, iar

în a treia etapă se ajunge la Primul ministru.Echilibrarea şi definitivarea proiectului de buget,

precum şi elaborarea finală a textului celorlalte documente însoţitoare ale proiectului se realizează de către Guvern, după care, toate acestea se înaintează Parlamentului spre dezbatere şi aprobare. Aceste documente sunt următoarele:

- expunerea de motive şi proiectul de lege pentru aprobarea bugetului;

- anexele la proiectul de lege, care redau structura veniturilor şi a alocaţiilor bugetare,

potrivit cerinţelor acceptate în aplicarea principiilor unităţii bugetului şi al specializării bugetare;

- elementele de fundamentare luate în considerare de către Guvern, care sunt necesare

Parlamentului pentru analiza proiectului de buget. Propunerile bugetare ale Guvernului sunt discutate detaliat în cadrul Comisiei de specialitate a fiecărei camere, după care se dezbat în şedinţele publice ale camerelor, precum şi în reuniuni comune ale Parlamentului. Întrucât proiectul de buget a fost însuşit de către Guvern, fiecare membru al Guvernului

are obligaţia de a susţine acest proiect în cadrul dezbaterilor parlamentare, în măsura în care este solicitat să participe la asemenea dezbateri.În România proiectul de buget de stat (de fapt proiectul legii bugetare anuale) este rezultatul unui proces complex, cu caracter iterativ, care constă în dimensionarea mărimii alocaţiei bugetare destinate finanţării obiectivelor şi acţiunilor

de utilitate publică ale perioadei, precum şi a resurselor financiare ce urmează să fie mobilizate în

acest scop, pe surse de provenienţă. Totodată, proiectul legii bugetare cuprinde o serie de prevederi cu privire la modul în care urmează a fi aplicată legislaţia referitoare la veniturile mobilizabile, la repartizarea şi utilizarea creditelor bugetare, la unele limite cu caracter normativ vizând constituirea unor fonduri ale microeconomici sau efectuarea unor cheltuieli (de reclamă, sponsorizare protocol, etc), la facilităţile fiscale nou instituite, la majorarea sau diminuarea unor cote de impozite, etc.Proiectul de buget este elaborat de Guvern prin subsistemul instituţiilor publice aflate în structura acestuia, în el fiind reflectate principalele opţiuni ale Guvernului în diversele domenii ale vieţii social-economice, acest proiect devenind un document complex de cea mai mare importanţă. Elaborarea proiectului de buget se face în raport de rezultatele obţinute în domeniile econornico-sociale finanţate de la buget, urmărindu~se în special armonizarea alocării şi utilizarea eficientă a resurselor bugetare.În acest scop, este obiectiv necesară structurarea cheltuielilor fiecărei unităţi din componenţa guvernului (ministere, instituţii centrale, etc.) pe programe specifice atribuţiilor acestora, precum şi stabilirea de criterii concrete de performanţă adoptate la particularităţile fiecărui sector de activitate, pentru evaluarea eficienţei, eficacităţii şi economicităţii programelor cu finanţare bugetară şi pe ansamblul bugetului.Pentru a

permite factorilor de decizie atât eliminarea în cea mai mare măsură, a subiectivismului şi arbitrariului în alocarea resurselor, cât şi aprecierea corectă a eficienţei, eficacităţii şi

economicităţii cu care sunt utilizate fondurile publice, este obligatorie, elaborarea unor criterii de performanţă, concrete în raport cu specificul fiecărui sector guvernamental. Semnificaţia acestor noţiuni:

- eficienţa exprimă rezultatele ce se obţin dintr-o activitate econornico-socială

prin utilizarea anumitor resurse economice (materiale financiare şi umane, cuantificarea ei

făcându-se ca raport între efectele (rezultatele) obţinute şi eforturile (cheltuielile) făcute într-o perioadă de timp, fie invers, potrivit nivelului de performanţă preconizat.

- eficacitatea constituie calitatea pe care o are acţiunea de a produce rezultatele

scontate, cuantificarea ei fiind dată de raportul dintre rezultatul (sau efortul) efectiv înregistrat şi rezultatul (sau efortul) prevăzut la proiectarea unui anumit program economico-social.

- economicitatea se materializează în surprinderea fenomenului de reducere a volumului

mijloacelor consumate efectiv pentru realizarea unui anumit volum al rezultatelor proiectate. Revenind la mecanismul elaborării proiectului de buget, trebuie subliniat că atribuţiile de coordonare, finalizare şi prezentare la Guvern a acestuia le are Ministerul Finanţelor Publice. Acesta, împreună cu o serie de instituţii de prognoză, B.N.R. şi celelalte ministere, stabileşte pe baza programului de guvernare aprobat de Parlament, premisele de la care se porneşte în elaborarea proiectului de buget. Aceste premise se referă la principalii parametrii macroeconomici care condiţionează fundamentarea proiectului de buget în corelaţie cu evoluţiile din economie, fiind vorba de indicatorii sintetici (expl: evoluţia produsului intern brut, a ratei inflaţiei, a gradului de fiscalitate, evoluţia creditului intern.

În prima fază instituţiile publice formulează propuneri de alocaţii bugetare pentru anul viitor, pornind de la cheltuielile aprobate în anul curent şi de proiectele de viitor, potrivit programului guvernamental în domeniul respectiv de activitate, în anul următor.Pe baza acestor propuneri, Ministerul Finanţelor Publice, după consultarea primului ministru, emite nivelurile orientative pentru cheltuielile fiecărui sector public finanţat de la buget, limitele în cadrul cărora trebuie să se înscrie propunerile de cheltuieli, fiind trimise ministerelor şi celorlalte agenţii guvernamentale. La rândul lor, acestea defalcă plafoanele orientative de cheltuieli pe fiecare dintre instituţiile bugetare din subordine, acestea urmând să-şi fundamenteze în detaliu şi pe total volumul de cheltuieli considerate necesare pentru buna funcţionare.De obicei, cu ocazia centralizării cererilor de fonduri formulate de ministere şi alte agenţii guvernamentale, Ministerul Finanţelor Publice constată că acestea sunt substanţial mai mari chiar decât cele iniţiale, astfel că prin hotărâri de guvern şi norme metodologice acesta stabileşte procedurile de conciliere a contradicţiilor între Ministerul Finanţelor Publice şi ceilalţi solicitanţi, pe anumite niveluri aie ierarhiilor de competenţă, urmând ca divergenţele care nu au fost conciliate să fie soluţionate în cadrul Guvernului, astfel încât după această etapă proiectul să fie supus spre aprobare Parlamentului.La concilieri stau la bază o serie de criterii, prioritare respectiv cele prevăzute în programul de guvernare pentru fiecare sector de activitate, precum şi cele privind eficienţa, eficacitatea şi economicitatea apreciate în raport cu indicatorii specifici de performanţă din fiecare domeniu bugetar.Odată finalizat, proiectul de buget acesta se concretizează într-un pachet de documente care constă în:

- expunerea de motive şi proiectul legii bugetului de stat;

- anexele la proiectul de lege bugetară în care sunt reflectate veniturile pe diferite categorii de impozite, taxe şi alte surse;

- informaţiile documentare privind modul de fundamentare a bugetului ce sunt utile

forului legislativ Proiectul de buget, conţinând setul de documente enumerate mai sus se transmite Parlamentului spre aprobare.

2.2.3.2. Aprobarea bugetului

Întrucât proiectul bugetului de stat are incidenţă asupra celei mai mari părţi a populaţiei ţării, conţinând prelevări la fondurile publice efectuate din veniturile persoanelor fizice şi juridice, el reprezentând principalul instrument şi mijloc de înfăptuire a politicii economico- sociaie şi financiare a statului, este în mod obiectiv obligatoriu ca aprobarea prevederilor bugetare să o facă forul legislativ, Parlamentul, în care sunt reprezentate interesele cetăţenilor.Sursele de venituri le reprezintă impozitele, taxele şi alte contribuţii ce sunt reglementate în mod exclusiv prin legi anterioare aprobate de Parlament, uneori însă regimul fiscal poate fi modificat prin prevederi de amendare a cadrului juridic reglementat, în special

asupra nivelului cotelor impozitelor sau nivelul mărimii taxelor, prevăzute în proiectul de buget şi care sunt valabile numai pentru anul bugetar respectiv.La fel de importantă ca decizia fiscală care videază veniturile bugetare, este decizia de alocare a resurselor bugetare pe diferite destinaţii sociale şi economice, materializarea acesteia localizându-se în partea de cheltuieli a proiectului de buget transmis forului legislativ spre aprobare.Pentru aprobarea în Parlament proiectul de buget parcurge o serie de etape:- prima fază este prezentarea, în plenul Parlamentului, de către primul ministru (sau ministrul finanţelor publice) a raportului pe marginea proiectului de buget;- a doua fază o constituie examinarea acestuia în comisiile permanente ale Parlamentului, structurate pe domenii: educaţie, cultură, ocrotirea sănătăţii, amenajarea teritoriului şi protecţia mediului, apărare şi siguranţă naţională, agricultură, industrie, transporturi etc. , unde se pot depune o serie de amendamente;- urmează analiza şi aprobarea proiectului de buget în comisia de buget, finanţe, bănci unde se ia şi decizia de admitere sau respingere a amendamentelor formulate în comisiile permanente de specialitate, hotărârea finală urmând a fi luată în plenul Parlamentului;- următoarea fază o constituie dezbaterea şi aprobarea proiectului de buget în

Parlament;- ultima fază o reprezintă promulgarea de către Preşedintele României a iegii

bugetului aprobată de Parlament.

Data intrării în vigoare este cea în care aceasta este făcută publică în Monitorul Oficial al României, moment în care bugetul devine operaţional, trecându-se la execuţia acestuia care se realizează pe durata anului bugetar.Foarte important în aprobarea bugetului de stat, îl constituie termenul votării şi promulgării care, potrivit prevederilor Legii finanţelor publice, este cel mai târziu la data de 31 decembrie al anului curent pentru anul următor, ce trebuie aprobat pe ansamblu, pe capitole, pe articole şi pe ministere şi celelalte organe centrale de stat.În practică, se întâlnesc, însă situaţii când fie Guvernul nu se încadrează în termenul prevăzut de lege pentru depunerea proiectului de buget, sau când dezbaterea parlamentară se prelungeşte peste durata limită prevăzută iniţial, iar legea bugetară anuală să nu fie votată până la începutul exerciţiului financiar următor.În situaţia în care bugetul de stat nu s-a aprobat cu cel, puţin trei zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, Guvernul aplică în anul următor prevederile din bugetul anului precedent sau cele prevăzute în proiectul de buget prezentate spre aprobare Parlamentului, în condiţiile respectării normelor elaborate de Ministerul Finanţelor Publice pentru finanţare a acţiunilor social-economice până la aprobarea bugetului, Guvernul având încredinţarea legală pentru aceasta. în aceste cazuri, ţinând seama că proiectul de buget a devenit un instrument tot mai activ, dar şi mai complex utiiizat de Guvern în scopul influenţării creşterii economice şi al

redistribuirii veniturilor în societate, posibilităţile Parlamentului de a efectua modificări substanţiale, vizând fondul politicii fiscal-bugetare devin tot mai restrânse. Aceasta este determinată de o execuţie provizorie stabilită de Guvern, cu o decizie preponderent politică a acestuia, fără a ţine seama de caracterul democratic al reprezentanţilor aleşi în Parlament.

2.2.3.3. Execuţia bugetului

Execuţia bugetului constă în încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor aprobate de Parlament. Fiind un proces deosebit de amplu şi de complex, la execuţia bugetului participă un număr foarte mare de operatori bugetari, începând cu aparatul fiscal central şi teritorial al Ministerului Finanţelor Publice, ministerele şi alte agenţii guvernamentale, şi până la instituţiile publice operative - şcoli, spitale, muzee, teatre, unităţi militare, instanţe judecătoreşti, unităţi administrativ teritoriale şi alte entităţi publice care primesc transferuri de la bugetul de stat sau care sunt finanţate de la bugetul de stat.Responsabilitatea execuţiei bugetare revine Guvernului, prin instituţiile sale competente cărora li s-a acordat competenţe de administrare atât a procesului de colectare la un nivel cât mai ridicat a veniturilor, cât şi a procesului de utilizare eficientă a alocaţiilor bugetare, respectându-se principiul potrivit căruia veniturile reprezintă limite minime de realizat, iar cheltuielile bugetare aprobate reprezintă limite maxime ce nu pot fi depăşite, instituţiile publice fiind obligate să respecte întocmai destinaţiile stabilite pentru fiecare alocaţie bugetară.Urmărirea operativă a execuţiei bugetare se realizează de către Ministerul Finanţelor Publice, căruia îi revine sarcina de a menţine pe tot parcursul execuţiei, raportul dintre veniturile şi cheltuielile în limitele aprobate prin legea bugetară anuală.Derularea execuţiei bugetului de stat, respectiv încasarea veniturilor cuvenite bugetului precum şi efectuarea plăţilor de la buget se realizează prin trezoreria statului şi a unităţilor sale teritoriale, ocazie cu care se efectuează şi un control fiscal - bugetar prealabil.

2.2.3.3.1. Execuţia veniturilor bugetului de sfert

Se realizează cu ajutorul aparatului fiscal al Ministerului Finanţelor Publice, şi cuprinde 4 etape succesive şi anume: aşezarea, lichidarea, emiterea titlului de percepere şi perceperea propriu-zisă a impozitului.Aşezarea impozitului, reprezintă identificarea şi dimensionarea (stabilirea) materiei impozabile de care dispune o persoană juridică sau fizică şi care este supusă impozitării potrivit legilor fiscale specifice naturii sursei de venit.Lichidarea constă în determinarea cuantumului impozitului datorat de o persoană fizică şi juridică în funcţie de mărimea (volumul) materiei impozabile, de cotele de impozit şi alte condiţii prevăzută de actul normativ care reglementează fiecare impozit în parte.Emiterea titlului de percepere a impozitului, operaţiune prin care se înscriu într-un document (dispoziţie) în baza căruia se autorizează perceperea impozitului ca venit şi care reprezintă titlu de încasare sau un titlu executoriu de încasare prin procedurile specifice executării silite, în cazul în care contribuabilul nu îşi achită din proprie iniţiativă obligaţia faţă de buget.Perceperea impozitului constă în încasarea efectivă a acestuia în cuantumul şi la termenele stabilite, operaţiune prin care se sting obligaţiile fiecărui contribuabil faţă de buget, încasarea realizânduse de către unităţile trezoreriei statului.

2.2.3.3.2. Execuţia cheltuielilor bugetului de stat

În execuţia cheltuielilor bugetului de stat se parcurg patru faze procedurale succesive

pentru fiecare alocaţie bugetară, etape prin care se urmăresc respectarea destinaţiei şi a cuantumului aprobat pentru fiecare categorie de cheltuieli bugetare şi care vizează angajarea lichidarea, ordonanţarea şi plata propriu-zisă a alocaţiei.Angajarea cheltuielilor bugetare reprezintă asumarea deciziei de angajare, de către un ordonator de credite (conducătorii instituţiilor publice) asupra cheltuielilor bugetare şi care generează obligaţia unei instituţii publice de a efectua plăţi pe seama creditelor deschise din Bugetul de stat pentru livrarea de bunuri, executarea de lucrări sau prestări servicii.Angajarea cheltuielilor şi efectuarea plăţilor nu pot avea loc dacă acestea nu rezultă dintr-un act legal - contracte, comenzi, facturi prin care sunt stabilite obligaţiile furnizorilor şi ale beneficiarului şi fără a purta viza de control financiar preventiv a şefului compartimentului financiar contabil sau a înlocuitorului acestuia.Lichidarea reprezintă operaţiunea prin care se verifică şi se constată realizarea furnizării bunurilor, a execuţiei lucrărilor şi/sau a serviciilor prestate, în urma recepţiilor efectuate, în funcţie de care se stabileşte cuantumul sumelor ce urmează a fi achitate din creditul bugetar aprobat. Fiind o operaţiune posterioară realizării livrărilor de mărfuri, lucrărilor executate şi / sau serviciilor prestate către o instituţie de stat angajatoare a cheltuielilor bugetare, lichidarea trebuie să aibă la bază acte justificative - facturi, avize de însoţire, procese verbale de recepţie, situaţii de lucrări, etc- prin care se determină cuantumul (nivelul) plăţilor ce urmează a se efectua de către instituţia publică beneficiară.Ordonanţarea constituie actul de emitere, de către instituţia publică, a ordinului de plată, prin care, pe baza evaluării realizate prin lichidare, se dispune plata unei sume de bani din alocaţia bugetară în favoarea unui terţ, operaţiune care va fi deasemenea vizată de către controlul financiar preventiv.Plata reprezintă achitarea efectivă de către instituţia publică a sumei datorate către furnizori sau creditori pentru stingerea obligaţiilor băneşti faţă de aceştia pentru livrările de mărfuri, executarea de lucrări şi/sau serviciile prestate.Derularea plăţilor se realizează prin unităţile teritoriale ale trezoreriei statului şi care ia rândul lor înainte de a debita contul instituţiei publice deschis la trezoreria unde aceasta este arondată, efectuează un control bugetar prealabil, verificând încadrarea în prevederile bugetului de venituri şi cheltuieli al acesteia aprobat de cei competenţi, încadrarea în limita creditelor deschise pentru o anumită perioadă şi pe destinaţii distincte (în special a celor privind cheltuielile salai iale şi a celor de capital) şi chiar verificarea documentelor justificative (facturi, situaţii de lucrări state de piaţă, achitarea obligaţiilor bugetare etc.)

2.2.3.4. închiderea execuţiei bugetara

Închiderea execuţiei bugetare se efectuează prin întocmirea contului de execuţie bugetară, la sfârşitul anului bugetar, în care sunt reflectate executarea veniturilor, efectuarea cheltuielilor bugetare, modul curn s-a respectat încadrarea în veniturile, cheltuielile şi destinaţia soldului bugetar aprobat prin legea anuală a bugetului.Contul de execuţie bugetară cuprinde operaţiunile de încasări ale veniturilor şi plăţile efectuate în contul cheltuielilor realizate efectiv în anul bugetar respectiv, indiferent de exerciţiul bugetar la care se referă.Contul de execuţie bugetară se întocmeşte de Ministerul Finanţelor Publice pe baza dărilor de seamă şi a conturilor privind execuţia de casă a bugetului elaborate de fiecare instituţie publică.Aceste documente de raportare contabilă se centralizează pe verticală la nivelul fiecărui ordonator de credite, care depune apoi la Ministerul Finanţelor Publice, situaţia execuţiei bugetare din domeniul său de activitate.Ministerul Finanţelor Publice întocmeşte Contul general de execuţie bugetară pe care- l prezintă Guvernului spre analiză discutare şi care hotărăşte supunerea lui Parlamentului pentru dezbatere şi aprobare.

2.2.3.5. Controlul execuţiei bugetare

Controlul vizând legalitatea şi realitatea datelor cuprinse în contul de execuţie bugetară este un control ulterior şi se realizează de către Curtea de Conturi înainte de supunerea spre

dezbatere şi aprobare a Parlamentului.Curtea de Conturi, instituţia supremă de control financiar şi

de

jurisdicţie, verifică eficienţa, eficacitatea şi economicitatea execuţiei bugetare, pronunţându-se

şi

asupra modului de gestionare a banilor publici de către fiecare instituţie publică şi pe ansamblu

bugetului. După verificare dacă nu s-au constatat nelegalităţi şi prejudicii aduse fondurilor publice, Curtea de Conturi emite actul de descărcare de gestiune fiecărui ordonator de credite (conducătorului instituţiei publice).În final se prezintă Parlamentului raportul privind controlul contului de execuţie bugetară în vederea dezbaterii şi aprobării contului.De menţionat că, pe parcursul anului bugetar, controlul asupra execuţiei bugetare se exercită şi de către organele de control ale Ministerului Finanţelor Publice şi ale Guvernului. în afara controlului financiar se exercită şi un control politic realizat de către Parlament atât pe parcursul execuţiei, cât şi odată cu aprobarea contului de execuţie anuală bugetară.

2.2.3.6. Aprobarea execuţiei bugetare

Raportul întocmit de către Curtea de Conturi se supune spre dezbatere în forul legislativ, respectiv Parlamentul, fiind analizat mai întâi în comisiile permanente buget - finanţe ale celor două camere, după care în plen se dezbate proiectul de Lege privind aprobarea contului de execuţie bugetară. Guvernul prezintă sinteza evoluţiilor economico-financiare din anul la care se referă execuţia bugetară şi factorii care au influenţat evoluţia acestuia şi în continuare se trece la discutarea pe articole a proiectului legii privind aprobarea contului de execuţie bugetară, ocazie cu care se pot solicita verificări suplimentare din partea Curţii de Conturi a anumitor aspecte ale execuţiei cu raportări ulterioare.În final proiectul de lege privind aprobarea contului de execuţie bugetară se supune votului parlamentarilor, iar dacă acesta este favorabil el marchează încheierea etapelor procesului bugetar.

2.3. BUGETELE LOCALE

Asigurarea autonomiei administrative potrivit principiului descentralizării si autonomiei locale nu se poate face fără existenta unui cadru legislativ si a mecanismelor adecvate respectiv a instrumentelor necesare autorităţilor locale pentru îndeplinirea atribuţiilor care le revin. Cadrul legislativ este asigurat de către Legea administraţiei publice locale, Legea privind finanţele publice si Legea privind finanţele publice locale, precum şi de o serie de reglementari anuale aduse odată cu legea bugetară (legea bugetului de stat). Între cele mai importante instrumente la îndemâna autorităţilor locale necesare in vederea îndeplinirii atribuţiilor ce le revin, un loc prioritar îl ocupa bugetul local. Potrivit Legii finanţelor publice locale, nr. 189/1998 prin bugete locale se înţeleg bugetele

de venituri si cheltuieli ale unităţilor admi-nistrativ-teritoriale

Fiecare comuna, oraş, municipiu,

sector al capitalei, judeţ, respectiv municipiul Bucureşti, întocmeşte bugetul local, in condiţii de autonomie potrivit legii. „Intre aceste bugete nu exista relaţii de subordonare", mai sintetic prin

bugetul local se înţelege actul in care se înscriu veniturile si cheltuielile colectivităţilor locale pe

o perioada de un an, adică bugetele unităţilor administrativ teritoriale care au personalitate juridica.

Structura bugetelor locale este următoarea:

- bugetele proprii ale judeţelor si al municipiului Bucureşti administrate de Consiliile

judeţene şi municipiul Bucureşti; - bugetele proprii ale comunelor, oraşelor, municipiilor si ale sectoarelor capitalei, ce sunt administrate de primarii in calitate de ordonatori principali de credite. În ţara noastră, autonomia financiara a colectivităţilor locale nu este încă deplina, existând raporturi de dependenta fata de bugetul de stat, mai ales cu privire la partea de venituri. În componenta bugetului local, partea de venituri cuprinde, atât venituri proprii provenind din impozite, taxe si vărsăminte de venituri cuvenite de la contribuabilii persoane juridice de importanta locala si de la populaţie, (acestea sunt prevăzute de actele normative ce se refera la impozitele si taxele locale si la modul de stabilire a competentei consiliilor locale in domeniu) dar si venituri atribuite din sume defalcate din unele venituri cuvenite, potrivit legii, bugetului de stat; transferuri acordate de la bugetul de stat pentru finanţarea unor investiţii de interes general ce

depăşesc perimetrul unor colectivităţi locale sau pentru acţiuni de protecţie sociala in instituţii publice cu caracter naţional sau regional (cămine de bătrâni, casa de copii, scoli speciale, etc). Cheltuielile ce se finanţează din bugetele locale pentru realizarea acţiunilor si activităţilor din competenta consiliilor locale, au la bază prevederi iegale şi vizează:

- activitatea autorităţilor executive si a serviciilor publice de subordonare locala;

- activitatea desfăşurată de instituţiile social-culturale (învăţământ, cultură, religie,

asistenta sociala, indemnizaţii, ajutoare)

- realizarea diverselor servicii (salubrizare, zone verzi, protecţia mediului), dezvoltare

publica (reţele de apa, canal, străzi, drumuri, trotoare, zone de agrement) si locuinţe;

- activitatea de transporturi, agricultura si diverse acţiuni economice.

- constituirea de fonduri de rezerva si pentru rambursări de împrumuturi si plaţi de

dobânzi. Atât veniturile cât şi cheltuielile bugetelor locale trebuiesc corect dimensionate, corect urmărite, dar mai ales prin buget să se atingă finalitatea vizată de legiuitor în ceea ce priveşte administraţia publică locală.

2.3.1. Elaborarea proiectelor bugetelor locale

La elaborarea proiectelor bugetelor locale se au în vedere prevederile Legii privind finanţele publice locale şi a celor rezultate din Legea privind administraţia publică locală, care stabilesc competenţele ce revin consiliilor iocale pe linia stabilirii surselor de venituri din impozite, taxe, şi alte vărsăminte, precum şi sarcinile pe linia finanţării instituţiilor şi serviciilor publice de subordonare locală.

Ordonatorii principali de credite ai bugetelor Socaie (primarii şi preşedinţii consiliilor judeţene şi al Consiliului general al capitalei) vor stabili acţiunile ce vor fi finanţate din bugetele locale, pe bază de programe care vor fi întocmite de către instituţiile şi serviciile publice de interes local, în scopul finanţării unor activităţi, obiective, proiecte, care vor constitui anexe la bugetul local.

Ordonatorii principali de credite trebuie să prezinte Direcţiilor Generale ale Finanţelor Publice Judeţene, până la 15 mai a fiecărui an, proiectele bugetelor locale echilibrate. Direcţiile Generale ale Finanţelor Publice Judeţene, după ce vor analiza nivelul veniturilor prevăzute ca posibil a se realiza pe teritoriul unei unităţi administrativ-teritoriale din informaţiile deţinute de

trezoreriile operative şi organele fiscale teritoriale) şi a nivelului de cheltuieli rezultate din programele instituţiilor şi serviciilor publice ce urmează a fi finanţate din bugetele locale, va depune la Ministerul Finanţelor Publice proiectele bugetelor locale pe ansamblul judeţului, până la 1 iunie ale fiecărui an.

Ministerul Finanţelor Publice, după examinarea propunerilor de acordare de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi de transferuri cu destinaţie specială, cuprinse în aceste proiecte, cu acordul guvernului, va comunica până la 1 iulie Direcţiilor Generale ale Finanţelor Publice Judeţene limitele sumelor defalcate şi a transferurilor, precum şi criteriile de repartizare a acestora pe fiecare unitate administrativ-terito--rială, judeţ în vederea definitivării proiectelor bugetelor locale. Limitele sumelor şi criteriile de repartizare se transmit şi Consiliilor judeţene şi Consiliului general al capitalei.

După primirea limitelor maxime din sume defalcate şi transferuri, ordonatorii principali de credite întocmesc noile propuneri de proiect de bugete locale şi le transmit Direcţiilor Generale ale Finanţelor Publice Judeţene, până la 20 iulie.

Direcţia Generală a Finanţelor Publice Judeţeană după confruntarea datelor primite prin proiecte de la unităţile administrativ teritoriale cu datele primite de la Ministerul Finanţelor Publice întocmeşte proiectul de buget local pe ansamblul judeţului şi îl transmite Ministerului Finanţelor Publice până la data de 1 august a fiecărui an.

2.3.2. Aprobarea bugetelor locale

Proiectele bugetelor locale elaborate în condiţiile expuse mai sus, se prezintă spre aprobare consiliilor locale, judeţene şi Consiliului local al municipiului Bucureşti, în termen de 30 zile de ia intrarea în vigoare a legii anuale a bugetului de stat.Pe baza bugetelor locale aprobate de consiliile locale şi judeţene, Direcţiile Generale ale Finanţelor Publice Judeţene întocmesc şi transmit Ministerului Finanţelor Publice bugetele pe ansamblul fiecărui judeţ, cu repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor, grupate pe comune, oraşe, municipii şi sectoare ale municipiului Bucureşti şi bugetul propriu al consiliului judeţean, pe structura clasificaţiei bugetare stabilită de Ministerul Finanţelor Publice.Veniturile şi cheltuielile prevăzute în bugetele locale se repartizează pe trimestre, în funcţie de termenele legale de plată a veniturilor şi de perioada în care este necesară efectuarea cheltuielilor potrivit programelor întocmite de instituţiile şi serviciile publice locale, şi se aprobă de către:

- Ministerul Finanţelor Publice pentru sumele defalcate din veniturile bugetului de stat şi pentru transferurile de la acest buget, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, transmise de Direcţiile Generale ale Finanţelor Publice Judeţene la Ministerul Finanţelor Publice, în termen de 20 zile de la intrarea în vigoare a legii bugetului de stat;

- de către ordonatorii principali de credite (primării) ai bugetelor locale pentru bugetele proprii şi bugetele instituţiilor şi serviciilor publice subordonate, în termen de 15 zile de la aprobarea sumelor repartizate de Ministerul Finanţelor Publice.

Următoarea etapă o constituie repartizarea creditelor bugetare, aprobate prin bugetele locale, de către ordonatorii principali de credite pe unităţile ierarhic inferioare potrivit sarcinilor ce revin acestora şi aprobarea efectuării cheltuielilor din bugetele proprii, respectiv ordonatorilor secundari.La rândul său ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate

pe unităţi ierarhic inferioare ai căror conducători au calitatea de ordonatori terţiari de credite.

2.3.3, Execuţia veniturilor bugetelor locale

Se realizează cu ajutorul aparatului fiscal al fiecărei primării, consiliu judeţean şi cuprinde de asemenea 4 etape succesive şi anume: aşezarea, lichidarea, emiterea titlului de percepere şi perceperea propriu-zisă a venitului (impozitului, taxei).Aşezarea impozitului, reprezintă identificarea şi dimensionarea (stabilirea) materiei impozabile de care dispune o persoană juridică sau fizică şi care este supusă impozitării potrivit legilor fiscale specifice naturii sursei de venit.Lichidarea constă în determinarea cuantumului impozitului datorat de o persoană fizică şi juridică în funcţie de mărimea (volumul) materiei impozabile, de cotele de impozit şi alte condiţii prevăzută de actul normativ care reglementează fiecare impozit în parte.Emiterea titlului de percepere a impozitului, operaţiune prin care se înscriu într-un document (dispoziţie) în baza căruia se autorizează perceperea impozitului ca venit şi care reprezintă titlul executoriu de încasare prin procedurile specifice executării silite, în cazul în care contribuabilul nu îşi achită din proprie iniţiativă obligaţia faţă de buget.Perceperea impozitului ce constă în încasarea efectivă a acestuia în cuantumul şi termenele stabilite, operaţiune prin care se sting obligaţiile fiecărui contribuabil faţă de buget, încasarea realizându-se de către unităţile trezoreriei statului.Execuţia veniturilor bugetelor locale reprezintă activitatea cea mai complexă deoarece, în funcţie de volumul veniturilor încasate se pot efectua cheltuieli, chiar dacă acestea sunt menţionate expres în bugetul local. Din acest motiv este foarte important ca veniturile să fie corect dimensionate, dar mai ales operativ încasate, utilizându-se toate metodele legale în această operaţiune.

2.3.3. Execuţia cheltuielilor bugetelor locale

În execuţia cheltuielilor bugetelor locale se parcurg de asemenea 4 faze procedurale succesive pentru fiecare alocaţie bugetară, etape prin care se urmăresc respectarea destinaţiei şi a cuantumului aprobat pentru fiecare categorie de cheltuieli bugetare şi care vizează angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata propriu-zisă a alocaţiei.Angajarea cheltuielilor bugetare reprezintă asumarea deciziei de angajare, de către un ordonator de credite (conducătorii instituţiilor publice) asupra cheltuielilor bugetare şi care generează obligaţia unei instituţii publice de a efectua plăţi pe seama creditelor deschise clin Bugetul de stat pentru livrarea de bunuri, executarea de lucrări sau prestări servicii.Angajarea cheltuielilor şi efectuarea plăţilor nu pot avea loc dacă acestea nu rezultă dintr-un act legal - contracte, comenzi, facturi prin care sunt stabilite obligaţiile furnizorilor şi ale beneficiarului şi fără a purta viza de control financiar preventiv a şefului compartimentului financiar contabil sau a înlocuitorului acestuia.Lichidarea reprezintă operaţiunea prin care se verifică şi se constată realizarea furnizării bunurilor, a execuţiei lucrărilor şi/sau a serviciilor prestate în urma recepţiilor efectuate, în funcţie de care se stabileşte cuantumul sumelor ce urmează a fi achitate din creditul bugetar aprobat. Fiind o operaţiune posterioară realizării livrărilor de mărfuri, lucrărilor executate şi / sau serviciilor prestate către o instituţie de stat angajatoare a cheltuieliior bugetare, lichidarea trebuie să aibă la bază acte justificative - facturi, avize de însoţire, procese verbale de recepţie, situaţii de lucrări, etc. - prin care se determină cuantumul (nivelul) plăţilor ce urmează a se efectua de către instituţia publică beneficiară.Ordonanţarea constituie actul de emitere, de către instituţia publică, a ordinului de plată, prin care, pe baza evaluării realizate prin lichidare, se dispune plata unei sume de bani din alocaţia bugetară în favoarea unui terţ, operaţiune care va fi deasemeni vizată de controlul financiar preventiv .Plata reprezintă achitarea efectivă de către instituţia publică a sumei datorate

către furnizori sau creditori pentru stingerea obligaţiilor băneşti faţă de aceştia pentru livrările de mărfuri, executarea de lucrări şi/sau serviciile prestate.Finanţarea cheltuielilor din bugetele locale se asigură de către trezoreriile operative teritoriale pe baza deschiderilor de credite de către ordo- natorii principali de credite, ocazie cu care se verifică încadrarea în limita creditelor bugetare aprobate prin bugetele locaie şi potrivit destinaţiei stabilite în aport cu gradul de folosire a sumelor puse la dispoziţie anterior şi respectarea dispoziţiilor legale care reglementează efectuarea cheltuielilor respective.Efectuarea plăţilor de casă se face numai dacă la baza acestora stau documente justificative care să confirme primirea mărfurilor, executarea lucrărilor, prestarea serviciilor, plata salariilor şi a altor drepturi băneşti, plata obligaţiilor bugetare - facturi, recepţii, state de plată, ordin de plată, etc. şi care sunt prezentate trezoreriei înainte de ordonarea plăţiiExecuţia bugetului local pe tot parcursul anului bugetar, este urmărită şi analizată periodic de către consiliile locale prin comisiile buget-finanţe, ordonatorii principali (primarii) întocmind conturile anuale de execuţie a bugetelor locale, pe care le supun spre aprobarea consiliilor locale până 31 mai a anului următor, în următoarea structură:

a)

la venituri:

1.

prevederi bugetare aprobate iniţial,

2.

prevederi bugetare definitive,

3.

încasări realizate.

c)

ia cheltuieli:

1.

credite aprobate iniţial,

2.

credite definitive,

3.

plăţi efectuate.

Execuţia de casă a bugetelor locale se efectuează prin unităţile teritoriale ale trezoreriei statului unde se evidenţiază în conturi distincte:

1. veniturile bugetare pe structura clasificaţiei bugetare;

2. cheltuielile în limita creditelor bugetare aprobate şi a destinaţiei stabilite;

3. alte operaţiuni financiare ale ordonatorilor de credite bugetare dispuse de aceştia;

4. veniturile extrabugetare şi cheltuielile dispuse de aceştia. Stadiul execuţiei bugetului se

raportează trimestrial şi anual prin ntocmirea Dărilor de seamă contabile, unde sunt reflectate detaliat realizarea veniturilor pe sursele de venituri faţă de prevederi şi nivelul cheltuielilor şi plăţilor nete de casă pe destinaţii, capitole, subcapitole, articole şi alineate faţă de creditele definitive aprobate.Dările de seamă contabile, semnate de ordonatorii principali de credite şi compartimentul financiar contabil după ce în prealabil au fost vizate de trezoreriile teritoriale, se depun ia Direcţiile Generale ale Finanţelor Publice Judeţene, care le centralizează şi întocmeşte darea de seamă pe ansamblul judeţului şi o trimite la Ministerul Finanţelor Publice.

2.4. BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT

2.4.1. Conţinutul economic al. bugetului asigurărilor sociale de stat

Bugetul asigurărilor sociale de stat este o componentă a bugetului public naţional, el se întocmeşte distinct de bugetul de stat şi se aprobă de către Parlament după aprobarea bugetului de stat, dobândind astfel o autonomie deplină. în el se reflectă constituirea, repartizarea şi utilizarea fondurilor băneşti necesare ocrotirii pensionarilor, salariaţilor şi membrilor familiei acestora.Bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde la venituri:- contribuţia pentru asigurările

sociale de stat;- contribuţia pentru pensia suplimentară;- contribuţia agricultorilor asiguraţi şi contribuţia agenţilor economici pentru asigurările sociale ale agricultorilor. La acestea se adaugă veniturile nefiscale provenite din contribuţia personalului pentru bilete de tratament şi odihn- alte venituri ce se obţin din lichidarea debitelor din anii anteriori, majorări sau amenzi aplicate pentru neplata la termen a obligaţiilor către bugetul asigurărilor sociale de stat şi pentru practicarea muncii la negru;- Subvenţii primite din bugetul de stat. La partea de cheltuieli Bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde:- pensii plătite prin mijloacele admise de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale prin oficiile de poştă sau sucursalele CEC;- îndemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă, pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea şi întărirea capacităţii de muncă, indemnizaţiile în caz de maternitate, pentru creşterea şi îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, ajutoarele sociale, acordarea biletelor de tratament balnear şi odihnă.

2.4.2. Elaborarea bugetului asigurărilor sociale de stat

Bugetul asigurărilor sociale de stat se elaborează şi se administrează de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale în care sens emite instrucţiuni şi norme metodologice cu avizul Ministerului Finanţelor Publice şi adoptă măsuri organizatorice care să asigure efectuarea corectă şi la timp a lucrărilor de elaborare a proiectului de buget. Bugetul asigurărilor sociale de stat se fundamentează pe prognoze anuale privind nivelul mediu al pensiilor, salariilor şi diverşilor indicatori economici, precum şi obiectivele şi modelul social promovat de Guvern cu privire la asigurarea măsurilor de protecţie şi asistenţă socială pentru anumite categorii sau grupuri de persoane, cu acţiuni care vor contribui la asigurarea locului de muncă pentru obţinerea de venituri permanente. Măsurile de asigurare socială trebuie să aibă ca obiective: creşterea gradului de ocupare a populaţiei active şi implicit, diminuarea corespunzătoare a şomajului prin stimularea cereri de noi locuri de muncă; alocaţiile pentru şomaj să fie dimensionate în funcţie de anumite criterii bine stabilite (vechimea în muncă şi ultimul salariu brut), iar utilizarea acestuia să fie îndreptată şi spre încadrarea tinerilor şi a şomerilor; acţiuni de calificare, recalificare şi reorientare a forţei de muncă în funcţie de cererea existentă pe piaţa muncii; din legislaţia în domeniu să fie eliminată plafonarea pensiilor şi stabilirea unei valori minime garantată de stat a punctului de pensie; indexarea pensiei periodic, care să acopere integral rata inflaţiei, implementarea unei scheme de pensii obligatorii echitabile, indiferent de data pensionării; asistenţa socială să pună în centrul preocupărilor de natură socială, familia care să beneficieze de alocaţii pentru asistenţă şi pentru dezvoltarea familială.La elaborarea proiectului Bugetul asigurărilor sociale de stat se au în vedere respectarea cu stricteţe a legislaţiei în vigoare cu privire la asigurările sociale, evoluţia indicatorilor social-culturali prevăzuţi în programul de dezvoltare economică şi socială pe anul următor, precum şi de încadrare în anumite norme de cheltuieli. Cheltuielile nu se înscriu în buget fără stabilirea surselor de venituri din care urmează a fi acoperite. Bugetul asigurărilor sociale de stat se constituie din:

a) bugetul asigurărilor sociale elaborat, centralizat, la nivelul ministerului;

b) bugetul pentru realizarea asigurărilor sociale la nivelul direcţiilor judeţene şi a municipiului bucureşti ce rezultă din concentrarea bugetelor de asigurări sociale întocmite de agenţii economici, instituţii şi consiliile locale. În lucrările de elaborare a proiectului de buget al asigurărilor sociale de stat, trebuie să se

ţină seama de stadiul execuţiei acestuia până la data elaborării iui, lunile iulie-august ale anului de bază, precum şi de obiectivele de dezvoltare economică şi socială asumate de Guvern, de evoluţia indicatorilor economici, de evoluţia ratei inflaţiei şi de măsurile legislative prevăzute a se elabora în vederea îmbunătăţirii activităţii în domeniul asigurărilor sociale.Proiectul de buget al asigurărilor sociale de stat, însoţit de un memoriu explicativ care urmează să cuprindă principiile după care a fost elaborat.Întocmit şi cu justificările referitoare la calculele de fundamentare a veniturilor şi cheltuielilor este supus verificării şi avizării de către Ministerul

Finanţelor Publice.După verificarea şi avizarea proiectului de Buget al asigurărilor sociale de stat de către Ministerul Finanţelor Publice, cu amendamentele aduse la venituri şi ia cheltuieli, acesta

se înaintează Parlamentului pentru dezbatere şi adoptare, până la 30 noiembrie a anului de bază.

2.4.3. Adoptarea bugetului asigurărilor sociale de stat

După înaintarea proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat la Parlament, acesta va fi analizat de către comisiile permanente buget-finanţe ale celor două camere, sub aspectul politic şi economic al dimensionării veniturilor şi cheltuielilor care-l compun.Analiza se va face pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare, adoptată de Ministerul Finanţelor Publice, potrivit indicatorilor din programul econo--mico-social asumat de guvern pentru anul următor, în corelaţie cu indicatorii economico-financiari prevăzuţi în bugetul de stat şi după analizarea dării de seamă şi a contului de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat pentru ultima raportare. Cu această ocazie se apreciază şi activitatea desfăşurată de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, iar în cazul, în care se apreciază eventualele cazuri de încălcări ale disciplinei financiare se va sesiza Curtea de Conturi pentru a face verificările ce se impun.După studierea proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat, comisiile permanente ale Parlamentului de buget-finanţe pot propune amendamente referitoare la venituri şi cheltuieli, pe care le supun spre examinare, dezbatere şi aprobare forumului acestuia, ca expresie a democratismului şi a exercitării controlului din partea Parlamentarilor . asupra mobilizării, repartizării şi utilizării eficiente a veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat.După adoptarea de către Parlament şi promulgare, bugetul asigurărilor sociale de stat se publică în Monitorul Oficial, cu datele din lege Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, modifică, după caz, bugetele direcţiilor sale judeţene. La rândul lor direcţiile judeţene operează modificările corespunzătoare în bugetele de asigurări sociale ale oficiilor, agenţilor economici şi instituţiilor subordonate şi face repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor.

2.4.4. Execuţia bugetului asigurărilor sociale ele stat

După aprobarea bugetului asigurărilor sociale cie stat de către Parlament, faza executării acestuia cuprinde modul de încasare a veniturilor la termenele legale şi efectuarea cheltuielilor la nivelul stabilit, precum şi în cuantumul aprobat.Ţinând seama de faptul că executarea bugetului asigurărilor sociale de stat se face prin intermediul unităţilor teritoriale ale trezoreriei statului,

toate operaţiunile de încasare a veniturilor şi de efectuarea cheltuielilor derulându-se prin aceste instituţii, se asigură respectarea disciplinei financiare de întocmite a contului general de încheiere

a exerciţiului bugetar şi a dării de seamă asupra executării bugetului de asigurări sociale de

stat.Agenţii economici şi instituţiile publice sunt obligate să calculeze corect şi să vireze la

termenele stabilite legal, contribuţia asigurărilor sociale de stat, etc, să onoreze la timp drepturile de asigurări sociale la locul de muncă şi să ţină corect şi la zi evidenţa veniturilor şi efectuarea cheltuielilor de asigurări sociale.Urmarea faptului că la nivelul direcţiilor judeţene ale Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale s-au înfiinţat servicii specializate de urmărire a veniturilor cuvenite bugetului asigurărilor sociale de stat , preluând această sarcină de la Direcţia Generală a Finanţelor Publice judeţeană, gradul de colectare a veniturilor a crescut simţitor.Organizarea execuţiei de casă a bugetul asigurărilor sociale de stat, este un proces complex, chiar dacă, aceasta se realizează prin sistemul de trezorerie care se ocupă de încasarea, păstrarea şi eliberarea resurselor bugetare, trebuie să respecte anumite principii, respectiv:

a) principiul delimitării atribuţiilor organelor care dispun de mijloacele bugetare (ordonatorul principal de credite - Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale), de atribuţiile organelor care se ocupă efectiv cu încasarea, păstrarea şi eliberarea resurselor bugetare (Direcţiile judeţene ale Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi trezoreriile teritoriale), care exercită controlul asupra respectării disciplinei financiare în domeniul veniturilor şi a cheltuielilor; b) principiul unităţii de casă ce presupune ca veniturile fiecărui buget al asigurărilor sociale, să fie concentrate într-un singur cont deschis la trezoreria statului, iar eliberarea resurselor să se facă numai pe baza deschiderilor de credite şi alimentarea conturilor direcţiilor judeţene pe baza dispoziţiilor de alimentare a conturilor, emise de ordonatorul principal de credite (Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale). Executarea la partea de venituri ale bugetul asigurărilor sociale de stat, care cuprinde venituri din contribuţia agricultorilor asiguraţi, contribuţia pentru asigurări sociale, contribuţia pentru pensia suplimentară, contribuţia pentru biletele de tratament şi odihnă sau alte încasări, datorate de companiile naţionale, regiile autonome, societăţile comerciale cu capital de stat sau mixt, instituţiile din sectorul public, organizaţiile cooperatiste şi obşteşti, agenţi economici cu capital privat şi persoanele fizice ce folosesc muncă socială şi care se supun impozitului pe venitul global. Se desfăşoară conform clasificaţiei bugetare în conturile deschise ia trezoreria statului de către Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi vizează:

Cheltuielile bugetare se vor efectua numai pe baza creditelor bugetare repartizate Direcţiilor Judeţene de Muncă şi Solidaritate Socială, în calitate de ordonatori secundari , se desfăşoară conform clasificaţiei bugetare în conturile deschise ia trezoreria statului de către Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi vizează:- bugetul asigurărilor sociale de stat pentru plata pensiilor din asigurări sociale, a ajutoarelor sociale, a ajutoarelor în caz de deces;- bugetul cheltuielilor pentru persoane îndreptăţite de a primi ajutoare sociale, pentru alocaţii de sprijin, pentru ajutoare de integrare şi pentru alte plăţi.Având în vedere că ordonatorul principal ai bugetului asigurărilor sociale de stat este Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, acestuia îi revin atribuţiile privind utilizarea directă a creditelor bugetare pentru satisfacerea cererilor centralizate de asigurări sociale, de repartizarea creditelor pe ordonatorii secundari (direcţiile judeţene), controlul asupra realizării indicatorilor sociali, clar şi răspunderea asupra realizării veniturilor şi a modului de efectuare a cheltuielilor, sub supravegherea Ministerului Finanţelor Publice şi a controlului efectuat de Curtea de Conturi.Executarea corectă a cheltuielilor se face sub exercitarea unui control preventiv ce se realizează de către Direcţiile Generale ale Finanţelor Publice Judeţene, prin trezoreriile teritoriale ale statului.

2.4.5. încheierea bugetului asigurărilor sociale de stat

La 31 decembrie prevederile bugetului asigurărilor sociale de stat încetează a mai avea

aplicabilitate, creditele bugetare de asigurări sociale neconsumate se închid cu 1 ianuarie a anului următor, ceea ce presupune efectuarea decontărilor corespunzător între Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Ministerul Finanţelor Publice, Trezoreria statului şi Oficiile de plăţi a pensiilor.Încheierea execuţiei bugetului asigurărilor sociale de stat , trebuie să aibă la bază datele din contabilitatea proprie, precum şi cele puse ia dispoziţie de unităţile teritoriale ale trezoreriei statului, conturile de execuţie şi dările de seamă întocmite de direcţiile judeţene ale Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, pe baza cărora se întocmeşte contul de execuţie şi Darea de seamă anuală. Contul de execuţie anuală se prezintă Guvernului pentru examinare, după care se înaintează Parlamentului pentru dezbatere şi aprobare. Contul de execuţie al bugetului asigurărilor sociale de stat urmează a fi aprobat prin Lege, după ce în prealabil a fost verificat de către Curtea de conturi, apoi se publică în Monitorul Oficial.Separat de bugetul asigurărilor sociale de stat, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale execută bugetul anual privind constituirea şi utilizarea fondului pentru plata ajutorului de şomaj, unde la partea de venituri se va menţiona fondul de salarii brut, inclusiv sporul de vechime în muncă, suma reprezentând cota pentru şomaj, dobânda anuală calculată asupra disponibilului păstrat la trezoreria statului, iar la partea de cheltuieli se prevede numărul beneficiarilor, de ajutor de şomaj şi totalul'cheltuielilor cu plata ajutorului de şornaj, în mod similar se procedeayă şi cu plata pensiei suplimentare.

2.5. BUGETELE FONDURILOR SPECIALE

Fondurile speciale sunt prevăzute şi aprobate prin iegi speciale, se constituie în afara bugetului de stat, iar bugetele de venituri şi cheltuieli ale fondurilor cu destinaţie specială se constituie ca anexe la bugetul de stat aprobat prin Legea anuală.Pentru elaborarea proiectelor bugetelor fondurilor speciale ordonatorii principali de credite (ministerele), care sunt responsabilii gestionării fondurilor respective, înaintează Ministerului Finanţelor Publice propunerile cu privire ia cifrele prevăzute în bugetele de venituri şi cheltuieli pe fiecare fond în parte pe care-l gestionează. Ministerul Finanţelor Publice va elabora proiectele fondurilor speciale pe care le supun spre examinare şi avizare Guvernului, după care urmează a le supune Parlamentului spre dezbatere şi aprobare ca anexe la proiectul legii anuale a bugetului de stat.Prin legea anuală de aprobare a bugetului de stat se nominalizează bugetele de venituri şi cheltuieli ale fondurilor speciale ce vor opera în cursul anului de referinţă.Având în vedere programul de guvernare al partidului de guvernământ acesta îşi propune reducerea gradului de fiscalitate asumat, iar o serie de contribuţii se vor desfiinţa, o serie de fonduri speciale vor dispărea, sarcinile de finanţare a unor acţiuni realizate din aceste fonduri speciale urmând a fi preluate de către bugetul de stat, de bugetele unităţilor administrativ teritoriale sau de finanţele private.La elaborarea şi execuţia bugetelor fondurilor speciale se respectă principiile prevăzute pentru elaborarea şi execuţia bugetului de stat. La stabilirea cuantumului veniturilor se ţine seama de indicatorii prevăzuţi de legile speciale de aprobare a fondurilor în cauză, iar la cheltuieli se va urmări respectarea destinaţiei prevăzută de lege, respectarea clasificaţiei bugetare stabilite prin normele metodologice avizate de Ministerul.Finanţelor Publice şi încadrarea în nivelul aprobat pe fiecare capitol, subcapitol, articol şi alineat înscris în bugetul de venituri şi cheltuieli.Cheltuielile prevăzute pe capitole şi articole trebuie să vizeze o destinaţie precisă şi delimitată, cheltuielile de personal urmând a se prezenta distinct de celelalte, iar determinarea lor se va face prin aplicarea de norme de cheltuieli privind drepturile de personal, cheltuieli materiale şi de dotări ale instituţiilor publice specializate.Pentru realizarea obiectivelor de investiţii noi sau

în continuare finanţate din fondurile speciale ce sunt prevăzute în lista de investiţii finanţate din fondurile speciale, documentaţiile tehnico-economice se aprobă în limita competenţelor stabilite prin legea anuală de aprobare a bugetului de stat, ordonatorii principali de credite, pe propria răspundere, pot actualiza şi aproba efectuarea fiecărui obiectiv de investiţii în funcţie de evoluţia preţurilor.

Capitolul 3

TREZORERIA FINANŢELOR PUBLICE ÎN ROMÂNIA

3.1. ORGANIZAREA Şl FUNCŢIONAREA TREZORERIEI FINANŢELOR PUBLICE

3.1.1. Necesitatea şi premisele înfiinţării trezoreriei

Trezoreria finanţelor publice din ţara noastră a fost înfiinţată în anul 1992 având ca temei legal HG 78/1992 ca instituţie financiară de interes public prin care se realizează execuţia operaţiunilor care privesc gestiunea, finanţelor publice, instituţiile publice, au obligaţia prin lege, să efectueze prin trezorerie toate operaţiunile de încasări şi plăţi care privesc fondurile publice asupra cărora statul (prin Ministerul Finanţelor Publice) exercită controlul fiscal şi financiar preventiv.Prin înfiinţarea trezoreriei finanţelor publice s-a completat cadrul instituţional din ţara noastră prin care statul (prin Ministerul Finanţelor Publice) poate să-şi organizeze activitatea financiară atât la nivel central cât şi în teritoriu, şi-a creat posibilitatea de a stabili şi aplica politica de venituri şi cheltuieli cu caracter public. Totodată, a devenit posibilă creşterea răspunderii în utilizarea banilor publici şi asigurarea finanţării obiectivelor şi acţiunilor aprobate de interes public.Trezoreria finanţelor publice înlesneşte folosirea de către Ministerul Finanţelor Publice, a instrumentelor de analiză fundamentală şi de supraveghere a realizării echilibrului financiar, monetar şi valutar şi a datoriei publice pe ansamblul economiei, cu ocazia întocmirii, aprobării şi execuţiei bugetelor autonome publice centrale şi locale.Premisele înfiinţării trezoreriei finanţelor publice în ţara noastră au fost:- reorganizarea sistemului bancar cu consecinţe asupra execuţiei finanţelor publice. Astfel are loc separarea Băncii Naţionale ca bancă centrală, independentă cu atribuţii clare pe linia realizării politicii monetare a tării şi înfiinţarea Băncii Comerciale Române, care a preluat de la Banca Naţională conturile de venituri şi cele de cheltuieli ale bugetului de stat, ale bugetului asigurărilor sociale, ale bugetelor locale, ale .bugetelor fondurilor speciale şi conturile instituţiilor publice, deci întreaga execuţie de casă a bugetului public;- schimbarea concepţiei privind administrarea şi utilizarea resurselor financiare publice;- întărirea autonomiei finanţelor publice care prin lege era împuternicită să efectueze execuţia de casă a bugetului de stat;- înfiinţarea şi funcţionarea unor fonduri speciale, în afara bugetului de stat;- diversificarea fondurilor extrabugetare.În baza legii, Ministerul Finanţelor Publice a conceput un sistem unitar de organizare şi funcţionare a trezoreriilor finanţelor publice atât la nivel central, cât şi la nivelul organelor financiare teritoriale, prin care se asigură execuţia de casă a bugetului public precum şl urmărirea acestuia. Ca urmare, execuţia de casă a bugetului public prin trezoreria finanţelor publice, se realizează cu costuri mai reduse comparativ cu cea efectuată prin sistemul bancar.

3.1.2. Funcţiile de bază ale trezoreriei

Trezoreria finanţelor publice a fost concepută ca o instituţie financiară prin care sectorul public îşi efectuează operaţiunile de încasări şi plăţi, asupra cărora Ministerul Finanţelor Publice exercită controlul fiscal şi financiar preventiv. Funcţiile de bază ale trezoreriei finanţelor publice sunt următoarele:

a. casier (casierie) al sectorului public prin care se asigură încasarea veniturilor bugetare,

efectuarea plăţilor în numerar sau pe calea decontărilor cât şi păstrarea disponibilităţilor;

b. asigurarea execuţiei de casă a bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat

şi a bugetelor locale, a bugetelor fondurilor speciale, a mijloacelor extrabugetare, reflectate în încasarea veniturilor din impozite şi taxe de la agenţii economici şi contribuabili (persoane fizice) precum şi în efectuarea plăţilor dispuse de ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare aprobate;

c. exercitarea operativă a controlului financiar preventiv asupra încasării veniturilor cât

şi a încadrării cheltuielilor dispuse de ordonatorii de credite în conformitate cu prevederile şi destinaţia aprobată prin bugetele de venituri şi cheltuieli;

d. efectuarea operaţiunilor de decontare în contul instituţiilor publice precum şi păstrarea

disponibilităţilor acestora, în urma constituirii şj utilizării mijloacelor extrabugetare şi a fondurilor speciale;

e. atragerea disponibilităţilor din economie (de la agenţi economici, instituţii financiare şi

populaţie) pe calea constituirii de depozite cât şi prin împrumuturi de stat lansate în vederea asigurării resurselor financiare pentru reabilitarea şi retehnologizarea unor sectoare din economie, pentru acoperirea deficitului bugetar, ş.a;

f. efectuarea de plasamente financiare pe termen a disponibilităţilor statului existente în mod temporar în conturile trezoreriei finanţelor publice;

g. gestionarea datoriei publice, reflectată atât în primirea împrumuturilor interne şi

externe cât şi în folosirea acestora conform destinaţiei prevăzute în contractele încheiate, precum

şi în rambursarea la scadenţă a creditelor şi plata dobânzilor aferente:

h. asigură evidenţa operativă şi contabilă privind execuţia de casă pentru toate operaţiunile de încasări şi plăţi, cu ajutorul conturilor sintetice şi analitice desfăşurate pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare şi pe plătitori;

i. asigură funcţionarea corespunzătoare a sistemului informaţional contabil privind

raportarea execuţiei bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, fondurilor speciale şi extrabugetare, s.a.

Într-o accepţiune mai largă, privită din punct de vedere al politicii financiare impusă de partidul de guvernământ, când politica financiară are ca obiect principal ajustarea capacităţilor financiare (sau a nevoilor de finanţare) şi punerea finanţelor în serviciul unor acţiuni economice, instrumentul operativ solicitat să pună în aplicare politica financiară este trezoreria. Aceasta împreună cu administraţia publică în general şi cu cea locală în special reprezintă factorii care pun în aplicare politica financiară.

De-a sungul evoluţiei societăţii omeneşti şi, în special a evoluţiei sale economice - politica financiară, care reprezintă expresia claselor conducătoare, s-a concretizat într-un

ansamblu, mai mult sau mai puţin empiric, de funcţiuni şi practici iar trezoreria, ca instrument efectiv de realizare a politicii financiare, a fost destul de puţin reflectată în cadrul legislativ ai perioadei respective.

Trezoreria era tratată mai ales prin intermediul unor "circulare" (sau "note") care, de fapt, reglementau o anumită "secvenţă" a circuitelor economice. De exemplu, controlul schimburilor era tratat ca o "înţelegere ţntre intermediari", ca o "negociere discretă, prin conversaţii şi prin schimburi de scrisori", într-un anumit loc în secret.

Discreţia, care trebuie să caracterizeze operaţiunile trezoreriei, este datorată, în mare parte, unor raţiuni de ordin şi de necesitate politică.

Planurile sociologice, pregătirea lansării unui împrumut de stat, salvarea unor agenţi economici de importanţă strategică etc. sunt operaţiuni care nu pot reuşi decât dacă sunt înconjurate de un secret destul de etanş şi sunt derulate numai prin trezorerie.

Politica financiară - pentru a-şi asigura finalitatea vizată de către puterea politică - trebuie să fie cât se poate de simplă, adoptând mijloace în funcţie de scadenţa acţiunilor. Obiectivele sunt (sau ar trebui să fie) foarte clare: evitarea inflaţiei, limitarea sau combaterea deficitelor interne sau externe (care se rezumă într-un exces o'e angajamente dorite asupra unor resurse disponibile sau mobilizabile), pe de o parte, sau promovarea unei încrederi durabile şi nelăsarea sub angajament a niciuneia dintre resursele financiare şi orientarea fondurilor spre activităţile cele mai utile, pe de aită parte, reprezintă, în principal, coordonatele unei politici financiare sănătoase.

Trezoreria statului trebuie să aibă în vedere şi să dispună, în vederea realizării politicii financiare, de mijloace considerabile şi foarte diversificate, asigurând o "confidenţialitate" extrem de complexă pe linia circuitelor financiare private şi publice, aflate într-o evoluţie permanentă.

Pornind de la aceste considerente de ordin general, în etapa actuală, trezoreriei, ca instrument operativ al politicii financiare a statului, i se pot atribui următoarele funcţii principale:

1) garant al statului;

2) intermediar financiar şi distribuitor de capital;

3) exercitarea rolului de putere publică;

4) administrator al instrumentelor de intervenţie financiară publică în favoarea unităţiloe economice;

5) gardian al noilor echilibre.

1. TREZORERIA, GARANT AL STATULUI

Această funcţie reflectă foarte bine vechea denumire a trezoreriei legată de "mişcarea generală a fondurilor" şi constă în ajustarea resurselor cu obligaţiunile (cheltuielile), asigurând un întreg ansamblu de circuite a valorilor financiare, intrările şi ieşirile de fonduri necesitând un echilibru permanent (şi în orice moment). Trezoreria este chemată, în acest caz, să poată să pună la dispoziţia statului resurse superior disponibile pe termen scurt, capabile să facă faţă oricăror nevoi neprevăzute. Trezoreria, ca şi garant al statului, impune să se facă o distincţie între echilibrul bugetar şi echilibrul trezoreriei. Chiar în cazul unui buget echilibrat, există diferite decalaje temporare, iar trezoreria este cea care face "sudura".În perioada de deficit bugetar, trezoreria are rolul de acoperire a nevoilor de finanţe ale statului, ridicând resursele pe piaţa

capitalului, ceea ce înseamnă un împrumut pe termen lung.În accepţiunea clasică de trezorerie a statului, ea este structurată pe împrumuturi pe termen scurt de pe piaţa monetară, pe împrumuturi pe termen mijlociu, prin emiterea bonurilor de tezaur şi pe împrumuturi pe termen lung, prin împrumuturi de stat de pe pieţele financiare. Trezoreria recurge însă foarte rar la împrumuturi pe termen scurt şi acesta numai atunci când există un excedent temporar de lichidităţi.

2. INTERMEDIAR FINANCIAR, DISTRIBUITOR DE CAPITAL

În această funcţie, trezoreria va trebui să fie un fel de placă turnată a finanţărilor, un punct de trecere obligatoriu, împrumutând nu doar pentru a acoperi un deficit, ci şi pentru a înlesni fluxul fondurilor între îrnprumu-tători şi împrumutaţi. Trezoreria va împrumuta pe unii agenţi financiari, jucând rolul de intermediar, dar cu atribuţiuni ca oricare sistem bancar (sau instituţie financiară specializată). Ea împrumută unor agenţi financiari - pe termen scurt - anumite sume, sub forma unor avansuri, sau alte împrumuturi pe termen lung, pentru a contribui la finanţarea unor sectoare prioritare. Acest rol de intermediar financiar al trezoreriei va trebui să fie real obiectiv şi să contribuie, împreună cu celelalte instituţii financiare, la funcţionarea corespunzătoare a "tabloului de finanţare al economiei".

3. EXRCITAREA ROLULUI DE PUTERE PUBLICĂ

Trezoreria poate să execute numeroase misiuni de autoritate, iniţiate de stat în sectoarele financiare şi economice şi trebuie să deţină participaţiuni în aceste sectoare, ţinând cont şi de tendinţele contemporane de intervenţionism a statului în sectoarele sau domeniile prioritare. Trezoreria poate lua şi rolul de tutore al unor instituţii financiare, rezultate din dezmembrarea puterii publice, odată cu creşterea autonomiei locale, exercitând o influenţă pe măsură.Trezoreria trebuie să fie tutore asupra instituţiilor de credit şi sub acest titlu, să vegheze la buna funcţionare, ia orientarea şi funcţionarea acestora, reprezentând, pentru puterea publică, un real executant în înfăptuirea politicii sale. Această funcţie de tutelă nu trebuie, însă, confundată cu funcţia de supraveghere şi de control a sistemului bancar, pe care o are Banca Naţională.În condiţiile unei economii sănătoae, Trezoreria are o alimentare fluentă a veniturilor bugetare şi, cu o execuţie sănătoasă a cheltuielilor publice, disponibilităţile temporare existente pot fi folosite pentru acope- rirea, de scurtă durată, a unor deficite bugetare, cum de fapt, este prevăzut şi în Ordonanţa Guvernului nr. 66/1994 (contribuind, şi pe această cale, la realizarea unor misiuni de putere publică). în egală măsură, ea poate fi acţionar şi gestionar al participărilor publice de orice natură (din sectorul industrial, financiar, comercial etc), aceasta punând în mişcare mijloacele de acţiune de care dispune statul.Instituţia mai poate fi asociată şi ca reprezentant al statului în relaţiile cu instituţiile financiare economice internaţionale (FMI, BERD, etc), jucând un rol principal, alături de BNR, în introducerea unei discipline economice şi financiare în ţara noastră.

INTERVENŢIE

FINANCIARĂ PUBLICĂ ÎN FAVOAREA UNITĂŢILOR ECONOMICE

Pentru a stimula dezvoltarea economică, trezoreria trebuie să joace nu numai rolul de împrumutător şi beneficiar de împrumut, ci să pună în aplicare şi alte mijloace care să uşureze accesul pe piaţă, respectiv, să preia o parte din eventualul risc al agenţilor economici care recurg la împrumuturi. Garantarea unor împrumuturi ale agenţilor economici de către stat, prin organele

4.

ADMINISTRATOR

AL

INSTRUMENTELOR

DE

Ministerului Finanţelor Publice, respectiv subvenţionarea unei anumite părţi a unor cheltuieli prin intermediul Trezoreriei, pot influenţa dezvoltarea regională.Prin acest procedeu, Trezoreria se poate substitui debitorului, în caz de declin economic al acestuia, dar această substituire poate însemna un dublu avantaj. Pe de o parte, eaiizarea unei siguranţe pentru instituţia financiară care acordă împrumutul, pe de altă parte realizarea unei siguranţe pentru agentul economic care, girat fiind de trezorerie, are un câmp mai mare (mai larg) de acţiune şi de utilizare a împrumutului contractat.În astfel de condiţii, trezoreria poate acorda avansuri rambursabile, mai ales în domeniul cercetării sau al unor domenii prioritare.Prin asumarea rolului de administrator ai unor instrumente de intervenţie financiară publică în favoarea agenţilor economici, trezoreria vizează o serie de obiective, care pot să conducă la: dezvoltarea regională şi amenajarea teritoriului; creşterea "chiriei sociale" şi a accesului de proprietate; susţinerea unor ramuri în procesul de restructurare (siderur-gia, construcţiile navale, etc), aflate în declin financiar; finanţarea investi- ţiilor din domeniul public; susţinerea inovaţiei prin intermediul societăţilor financiare de inovare sau al ajutorului pentru cercetare; dezvoltarea exporturilor şi, în general, ameliorarea soldului balanţei de plăţi.

5. GARDIAN AL MARILOR ECHILIBRE

Această funcţie a trezoreriei poate fi socotită ca o încoronare a celorlalte funcţii menţionate anterior. Marile echilibre pot fi definite ca raporturi de egalitate între nevoile şi capacităţile de finanţare, exprimând obiectul politicii financiare a unui stat.Mai întâi, echilibrul trezoreriei publice va consta în asigurarea unei situaţii speciale - aceea că bugetele şi conturile speciale aie acesteia trebuie să aibă, în raport de cheltuieli, destule resurse şi posibilităţi de împrumut pentru a putea închide circuitul fondurilor publice.La fel, echilibrul pieţelor de capitaluri presupune că economia trebuie să fie capabilă pentru finanţarea investiţiilor. CEC- ui alături de trezorerie -trebuie să contribuie la realizarea acestui .circuit, pentru bunul mers al pieţei financiare, programarea şi realizarea investiţiilor publice reprezentând obiective prioritare ale politicii financiare.Echilibrul circuitelor monetare trebuie supravegheat şi de către trezorerie, aceasta fiind chemată, alături de BANCA NAŢIONALĂ, să supravegheze ca moneda emisă să fie în cantitate suficientă, dar nu excesivă, pentru funcţionarea economiei şi ca aceasta să circule, în bune condiţii, între agenţii economici.Echilibrul plăţilor exterioare presupune ca trezoreria, prin intermediul împrumuturilor, al contractelor de împrumuturi din exterior, să poată finanţa un deficit sau să poată utiliza eficient un excedent al balanţei de plăţi.Echilibrul pieţei de schimb presupune, pentru trezorerie, posibilitatea supravegherii, alături de BNR, a valorii exterioare a monedei naţionale, acoperind (sau preluând) astfel diferenţele de curs valutar nefavorabil ale acesteia.

Toate aceste echilibre trebuie să fie asigurate de către trezorerie în condiţiile realizării politicii economice a statului de drept, trezoreria trebuind să se situeze în centrul "pilotajului macroeconomic" .Pornind de la câteva consideraţii de ordin teoretic, menţionate anterior, cu privire la trezorerie - ca instrument operativ al politicii financiare - putem concluziona că trezoreria poate fi definită astfel: "Trezoreria este un organism financiar de stat care asigură menţinerea marilor echilibre financiare şi monetare, efectuând operaţiunile de casă, bancă şi contabilitate necesare finanţelor publice şi exercitând o activitate de tutelă, finanţare şi impuls în materie economică şi financiară".Reuniunea acestor elemente într-o acţiune coordonată formează politica financiară a oricărui stat bine structurat şi bine stabilizat, care are toate instituţiile sale financiare într-o funcţionalitate cât mai apropiată de necesităţile obiective ale

perioadei pe care acesta o parcurge.

3.1.3. Sistemul de organizare a trezoreriei

Trezoreria finanţelor publice este organizată într-un sistem unitar, atât la nivel central, cât

şi teritorial, în scopul cuprinderii tuturor operaţiunilor financiare ale sectorului public. Prin sistemul trezoreriei aşa cum este conceput, s-a reuşit separarea finanţelor sectorului public în conturi distincte deschise la Banca Naţională, de resursele proprii ale băncilor comerciale.Sistemul' de organizare a trezoreriei finanţelor publice din ţara noastră, conform HG 18/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice se prezintă astfel:

- la nivel central,

• Trezoreria centrală, este organizată în cadrul Direcţiei Generale a Trezoreriei Statului şi a Direcţiei Contabilităţii Publice din Ministerul Finanţelor Publice

- la nivel teritorial

a. Trezoreria Judeţeană şi a municipiului Bucureşti, este organizată în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Judeţene sau a municipiului Bucureşti;

b. Trezoreria municipală, organizată în cadrul Administraţiei financiare municipale;

c. Trezoreria orăşenească, organizată în cadrul Administraţiei financiare orăşeneşti;

d. Trezoreria comunală organizată în cadrul Administraţiei financiare comunale.

Trezoreria centrală organizată în cadrul Direcţiei Generale a Trezoreriei îndeplineşte rolul de coordonare şi control asupra activităţii trezoreriilor teritoriale în domeniul datoriei publice interne. Trezoreria centrală organizată în cadrul Contabilităţii Publice îndeplineşte rolul de coordonare şi control asupra trezoreriilor teritoriale şi totodată reprezintă organul de sinteză privind activitatea de ansamblu a trezoreriilor publice din ţara noastră. Asigură evidenţa creditelor bugetare repartizate pentru acţiunile finanţate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, de ordonatorii secundari şi le transmite trezoreriilor teritoriale |a care ordonatorii terţiari au conturile deschise; Organizează la toate trezoreriile din judeţ activitatea de lansare a emisiunilor de certificate de trezorerie, asigurând repartizarea imprimatelor respective, funcţionarea casieriilor, instruirea personalului, şi alte măsuri; Asigură funcţionarea în bune condiţii a sistemului informaţional la nivelul fiecărei trezorerii pe baza căruia se ţine contabilitatea şi se realizează raportarea execuţiei bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat, fondurilor speciale şi extrabugetare; Colaborează cu celelalte direcţii de specialitate din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Judeţene pe baza programelor informatice stabilite în acest scop pentru furnizarea datelor privind încasarea veniturilor bugetare atât pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare cât şi pe persoane juridice pentru conturile prevăzute în norme a se ţine evidenţa analitică pe plătitori; Dispune măsuri pentru asigurarea încheierii exerciţiului financiar la activitatea de trezorerie la nivelul judeţului; întocmeşte bilanţul contabil centralizat ai trezoreriei la nivelul judeţului, analizează conturile de activ şi pasiv din bilanţ şi elaborează raportul de analiză;

Coordonează şi organizează activitatea compartimentelor casierie tezaur în ceea ce priveşte asigurarea numerarului necesar efectuării plăţilor, redistribuirea soldului de casă şi stabilirea plafoanelor de casă; Verifică activitatea trezoreriilor locale din subordine pe baza planului tematic transmis de Direcţia Generală a Trezoreriei şi Contabilitate Publică din cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi stabileşte măsuri pentru îmbunătăţirea funcţionării mecanismelor trezoreriei statului Analizează periodic pe baza rapoartelor întocmite în urma verificării efectuate, activitatea fiecărei trezorerii şi stabileşte măsuri pentru îmbunătăţirea muncii în acest sector. Principalele probleme se comunică lunar la Direcţia Generală din Ministerul Finanţelor; Examinează funcţionarea sistemului informaţional, a bazei tehnice din dotare şi propune Direcţiei Generale a Trezoreriei din Ministerul Finanţelor, măsuri pentru eliminarea eventualelor neajunsuri rezultate. Principalele atribuţii ale fiecărui compartiment serviciu (birou) din cadrul Direcţiei de trezorerie şi contabilitate publică judeţene stabilite prinRegulamentul de organizare şi funcţionare al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Judeţene, aprobat prin Ordin al ministerului finanţelor sunt:

/. Serviciul (biroul) buget şi contabilitate publică

Atribuţii:

1. organizează şi coordonează acţiunea de elaborare- de către ordonatorii principali de

cfredite a proiectelor bugetelor locale, potrivit Legii finanţelor publice locale nr. 189/1998 şi a metodologiei elaborate de Ministerul Finanţelor Publice în acest sens;

2. verifică, centralizează şi întocmeşte sinteza proiectelor bugetelor locale pe ansamblul

judeţului, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, în etapele prevăzute de Legea privind finanţele publice locale, pe care le depune la Ministerul Finanţelor Publice;

3. asigură transmiterea la ordonatorii principali de credite a limitelor sumelor defalcate

din unele venituri ale bugetului de stat şi ale transferurilor cu destinaţie specială stabilite de

Ministerul Finanţelor Publice, potrivit criteriilor de repartizare pe unităţi administrativ-teritoriale, în vederea definitivării proiectelor bugetelor locale; 4. elaborează calcule (variante) privind nivelul veniturilor şi cheltuielilor bugetelor locale, pe bugete componente, precum şi a mijloacelor de echilibrare a bugetului fiecărei unităţi administrativ-teritoriale cu surse de la bugetul de stat;

5. după aprobarea Legii bugetului de stat, asigură asistenţa tehnică de specialitate pentru

repartizarea pe unităţi administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi comunică transferurile din bugetul de stat cu destinaţie specială aprobate de Ministerul Finanţelor Publice pe ansamblul judeţului şi pe proiecte cu asemenea finanţare;

6. transmite la Ministerul Finanţelor Publice propunerile de repartizare pe trimestre a

sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi a transferurilor cu destinaţie specială,

după care comunică ordonatorilor principali de credite repartizarea pe trimestre aprobată; 7. urmăreşte ca în termen de 30 de zile de ia intrarea în vigoare a Legii bugetului de stat, proiectele bugetelor locale să fie aprobate de către consiliile locale şi judeţene, iar pe baza bugetelor locale aprobate, în condiţiile legii, întocmeşte şi transmite la Ministerul Finanţelor Publice bugetul centralizat pe ansamblul judeţului cu repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor, grupate pe comune, oraşe, municipii şi bugetului propriu ai judeţului, pe structura clasificaţiei bugetare stabilită de Ministerul Finanţelor Publice;

8.

verifică listele de investiţii aprobate ca anexă la bugetul local de către consiliul local,

urmărindu-se ca obiectivele înscrise în programul de investiţii să aibă documentaţiile tehnico-

economice, respectiv notele de fundamentare privind necesitatea şi oportunitatea efectuării cheltuielilor de investiţii elaborate şi aprobate potrivit dispoziţiilor legale;

9. asigură centralizarea bugetelor locale rectificate de către consiliile locale şi judeţene pe

parcursul exerciţiului bugetar la termenele stabilite prin actele normative emise în acest scop şi întocmeşte sinteza pe ansamblul judeţului;

10. verifică, analizează şi centralizează dările de seamă contabile trimestriale şi anuale

privind execuţia bugetelor locale, a mijloacelor extrabugetare şi prezintă Ministerului Finanţelor Publice caietul de dare de seamă privind execuţia bugetului pe ansamblul judeţului la termenele prevăzute în normele metodologice;

11. efectuează lucrări de sinteză şi analiză privind elaborarea şi execuţia bugetelor locale

şi pe baza concluziilor prezintă propuneri pentru îmbunătăţirea stadiului execuţiei bugetare;

12. asigură transmiterea ia ordonatorii principali de credite a normelor metodologice,

precizărilor şi a altor informaţii privind elaborarea şi execuţia bugetelor locale şi organizează instruiri cu contabilii consiliilor locale cu privire la aplicarea acestora;

13. verifică şi avizează notele justificative ale ordonatorilor principali de credite şi asigură

deschiderea de credite pentru transferurile din bugetul de stat către bugetele locale cu destinaţie specială;

14. asigură alocarea de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pe seama

ordonatorilor principali de credite, cu încadrare în prevederile anuale şi trimestriale aprobate;

15. verifică, analizează şi centralizează, de la toate instituţiile publice (indiferent de

subordine) din judeţ, datele şi informaţiile privind realizarea numărului de salariaţi şi a fondului de salarii aferent, la sfârşitul semestrelor 1 şi 2 din fiecare an, potrivit iegii şi a normelor metodologice elaborate în acest sens. in acest scop, colaborează şi cu Direcţia Generală a Muncii şi Protecţiei Sociale judeţeană; Urmăreşte şi participă efectiv în comisiile privind organizarea licitaţiilor pentru achiziţii publice şi lucrări de bunuri şi de servicii, ca reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice, în care scop verifică modul în care este aplicat în teritoriu Regulamentul privind organizarea licitaţiilor, achiziţiilor publice de lucrări de bunuri şi servicii, cu referire la: organizarea procedurii de licitaţii, publicitatea acestora, prezentarea, primirea, deschiderea şi acceptarea ofertelor etc.Analizează şi avizează decizia luată de conducerea persoanei juridice achiziţionate,

ca răspuns la constatările înaintate de ofertanţii participanţi la achiziţiile publice de lucrări, de bunuri şi servicii. Analizează documentaţiile de achiziţie a lucrărilor, bunurilor şi serviciilor dintr-o singură sursă, prezentate de persoane juridice achizitoare şi supun conducerii direcţiei utilizarea procedurii de achiziţie, în conformitate cu prevederile legale;

16. în conformitate cu prevederile legale la solicitarea primăriilor comunale, orăşeneşti şi

municipale, Consiliul Judeţean, participă în comisiile pentru examinarea şi promovarea în funcţii

a personalului din compartimentele financiar-contabile ale acestora, în care scop, prezintă

directorului trezoreriei concluziile desprinse şi împuternicirea respectivă pentru semnare.

//. Serviciul administrarea şi contabilitatea contului curent al Trezoreriei

Atribuţii:

general al trezoreriei statului deschis la sucursala B.N.R., în care se înregistrează operaţiunile de încasări şi plăţi;

2. - verifică pe baza extrasului de cont şi a documentelor anexate la acestea, primite de la

sucursala 6.N.R., operaţiunile de încasare a veniturilor bugetare şi le transmite la trezoreriile teritoriale în funcţie de sediul fiscal al plătitorului de impozite şi taxe;

3. - asigură înregistrarea zilnică a operaţiunilor de încasări şi plăţi derulate prin contul

curent general al trezoreriei statului şi urmăreşte concordanţa soldurilor contului de corespondent al trezoreriilor locale cu cele din contabilitatea proprie;

4. - efectuează zilnic decontarea din contul general al trezoreriei statului a documentelor

de plăţi transmise de către trezoreriile locale şi urmăreşte aplicarea procedurilor de decontări de

valori mici şi mari şi le prezintă unităţilor bancare la termenele stabilite de acestea;

5. - întocmeşte la finele fiecărei zile balanţa de verificare, iar soldurile conturilor de

corespondenţă se verifică prin sondaj cu trezoreriile locale;

6. - primeşte dispoziţii bugetare prin corespondenţă de la Ministerul Finanţelor Publice

pe care le transmite ordonatorilor secundari de ia nivelul judeţului, precum şi trezoreriilor locale la care au conturile deschise;

7. - pe baza cererilor trezoreriilor operative privind alimentarea cu numerar pentru

efectuarea de plăţi, procedează la întocmirea documentelor pentru virarea sumelor în conturile trezoreriilor deschise |a filialele băncilor comerciale din judeţ;

8. - elaborează şi raportează zilnic, lunar, trimestrial şi anual execuţia bugetului de stat, a

bugetelor locale, a bugetului asigurărilor sociale de stat, a fondurilor speciale şi a mijloacelor

extrabugetare în structura şi la termenele stabilite prin norme de către Ministerul Finanţelor Publice;

9. - analizează modul de efectuare a înregistrării operaţiunilor în contabilitatea trezoreriei

în conformitate cu normele în vigoare şi propune transmiterea de precizări la trezoreriile

locale pentru eliminarea neajunsurilor; 10.- elaborează şi întocmeşte lucrări în legătură cu.vânzarea şi răscumpărarea

certificatelor de trezorerie, plata dobânzilor şi constituirea depozitelor în contul trezoreriei; 11. - elaborează trimestrial şi anual bilanţul contabil ai trezoreriei statului la nivelul judeţului, examinează soldurile conturilor din bilanţ şi întocmeşte raportul de analiză care se prezintă Ministerului Finanţelor Publice la termenele stabilite de către acesta;

12. - pe baza normelor metodologice ale Ministerului Finanţelor Publice stabileşte măsuri

specifice pentru încheierea exerciţiului financiar urmăreşte încheierea execuţiei pe fiecare buget şi stabileşte rezultatele acestora în conturile corespunzătoare.

///. Serviciul (biroul) urmărirea activităţii de vânzare şi gestiune a titlurilor de stat şi a certificatelor de trezorerie

Atribuţii:

1. urmăreşte aplicarea normelor metodologice ale Ministerului Finanţelor Publice, cu

privire la derularea prin unităţile trezoreriei statului a operaţiunilor legate de certificatele de trezorerie emise pentru populaţie;

2. dispune măsuri pentru organizarea atât la nivelul trezoreriei judeţene cât şi ia

trezoreriile din subordine a operaţiunilor privind vânzarea certificatelor de trezorerie pentru populaţie, inclusiv a răscumpărării acestora şi a plăţii dobânzilor, în condiţii de securitate;

certificatele de trezorerie pentru populaţie care efectuează operaţiuni cu privire ia completarea, verificarea şi gestionarea certificatelor de trezorerie pentru populaţie, întocmirea documentelor, a registrelor, încheierea casieriei, etc;

4. asigură însuşirea de către toţi salariaţii trezoreriei, a prevederilor prospectelor de

emisiune aferente fiecărei emisiuni de certificate de trezorerie pentru populaţie, publicarea şi

afişarea acestora pentru informarea publicului, precum şi transmiterea acestuia la trezoreriile din subordine;

5. asigură ridicarea carnetelor de certificate de trezorerie pentru populaţie (CTP) tipărite,

de la Regia Autonomă-lmprimeria Naţională şi transportul acestora în condiţii de securitate, distribuie trezoreriilor din subordine carnete CTP asigurând evidenţa strictă a acestora conform normelor metodologice ale Ministerului Finanţelor Publice;

6. în cazul certificatelor de trezorerie pentru populaţie în forma materializată, asigură în

cantităţi suficiente fa toate ghişeele, pe perioada emisiunilor, a certificatelor de trezorerie pentru

populaţie, cât şi a tuturor celorlalte formulare specifice activităţilor ocazionate de emisiunea şi răscumpărarea acestora;

7. calculează dobânzile pentru perioada de subscriere a certificatelor de trezorerie pentru

populaţie în sumă absolută şi le comunică tuturor trezoreriilor din judeţ, pentru a fi avute în

vedere la completarea formularelor de certificate de trezorerie pentru populaţie;

8. supraveghează activitatea de vânzare a certificatelor de trezorerie pentru populaţie,

precum şi modul de încasare a contravalorii acestora, răscumpărarea CTP, calculul şi plata dobânzilor, întocmirea documentelor, conducerea evidenţelor, la trezoreria judeţeană precum şi ia trezoreriile din subordine;

9. primeşte de la trezoreriile din subordine situaţiile prevăzute de normele metodologice

şi întocmeşte în termenele stabilite, situaţiile privind vânzarea şi răscumpărarea CTP, plata dobânzilor pe structura acestora precum şi cele referitoare la stocul de CTP neutilizat în judeţul

respectiv;

10. elaborează rapoarte cu privire la modul de derulare a operaţiunilor legate de

emisiunea şi răscumpărarea CTP şi propune măsuri operative pentru eliminarea neajunsurilor constatate;

11. iniţiază acţiuni la nivel local pentru informarea publicului cu privire la emisiunea

CTP şi pentru a face cunoscute prevederile prospectului de emisiune;

12. desfăşoară activităţi pentru stimularea persoanelor fizice de a subscrie, potrivit

precizărilor Ministerului Finanţelor Publice.

IV Serviciul (biroul) îndrumarea şi verificarea activităţii trezoreriilor locale

Atribuţii:

1. organizarea efectuării operaţiunilor de încasări şi plăţi în numerar de la persoane fizice

şi juridice, analiza fluxului operaţiunilor, verificarea documentelor, gestiunea casei-tezaur,

restituirea de venituri prin casierie;

2. urmăreşte fluxul operaţiunilor de încasare a veniturilor bugetare prin virare din conturi

deschise la băncile comerciale; întocmirea corectă şi cu toate elementele a documentelor de plată; înscrierea conturilor potrivit clasificaţiei bugetare; evidenţierea zilnică a încasărilor; organizarea

şi conducerea evidenţei analitice a încasării impozitelor şi taxelor pe plătitori; respectarea procedurilor de amânare, eşalonare, compensare a diferitelor surse de venituri; analiza conturilor

pe plătitori inclusiv a balanţelor de verificare. 3. verificarea modului de finanţare a cheltuielilor bugetare; controlul efectuat asupra cheltuielilor; deschiderea creditelor bugetare şi evidenţierea corectă pe conturi în contabilitate; verificarea semnăturilor pe documente care angajează plăţi; decontarea zilnică din conturile de cheltuieli a documentelor prezentate de instituţiile publice, respectarea limitei şi destinaţiei

creditelor bugetare deschise; eliberarea extraselor de cont titular: certificarea plăţilor de casă a disponibilităţilor în bilanţul ordonatorilor de credite;

4. constituirea şi utilizarea fondurilor speciale; legalitatea constituirii fondurilor şi

respectarea destinaţiei şi utilizării acestora; modul de colectare a veniturilor fondurilor speciale şi transferarea sumelor în conturile ordonatorilor principali de credite;

5. gestionarea mijloacelor extrabugetare de către ordonatorii de credite; respectarea

dispoziţiilor legale care dau dreptul la constituirea acestor mijloace extrabugetare; existenţa bugetelor de venituri şi cheltuieli aprobate pentru mijloacele extrabugetare; modul de efectuare a

cheltuielilor şi respectarea destinaţiei mijloacelor extrabugetare;

6. organizarea operaţiunilor de vânzare, răscumpărare şi transformarea în depozite a

certificatelor de trezorerie pentru populaţie, plata dobânzilor din fondurile alocate cu această destinaţie; asigurarea evidenţei nominale; primirea, utilizarea şi justificarea certificatelor de trezorerie ca imprimate; 7. organizarea şi funcţionarea contabilităţii trezoreriei; înregistrarea zilnică a

operaţiunilor de încasări şi plăţi; folosirea corectă a conturilor din pianul de conturi; întocmirea zilnică a balanţei de verificare; analiza conturilor; elaborarea lucrărilor privind raportarea execuţiei financiare la termenele stabilite de Ministerul Finanţelor Publice, elementele care au stat la baza informărilor periodice şi a bilanţurilor contabile;

8. informează despre funcţionarea sistemului informaţional ai trezoreriei statului şi

propune măsuri pentru îmbunătăţirea acestuia corespunzător operaţiunilor efectuate, precum şi

pentru dotare cu echipamentde lucru. Trezoreriile teritoriale organizate la nivelul municipiilor, oraşelor şi comunelor sunt

unităţi operative care au ca atribuţii: asigurarea execuţiei bugetare pentru bugetul de stat, bugetele locale bugetul asigurărilor sociale, bugetele fondurilor speciale:

Acestea sunt:

b) Trezoreria municipală organizată în cadrul Administraţiei finanţelor publice, sub denumirea de Trezorerie şi contabilitate publică, este subordonată directorului adjunct şi are în structură, potrivit organigramei aprobate, următoarele compartimente:

- Serviciul (biroul) încasări şi evidenţa veniturilor;

- Serviciul (biroul) verificarea şi decontarea cheltuielilor instituţiilor publice;

- Serviciul (biroul) de vânzare şi gestiune a titlurilor de stat şi a certificatelor de

trezorerie;

- Serviciul (biroul) administrarea şi contabilitatea contului curent ai trezoreriei;

- Serviciul (biroul) casierie tezaur;

- Serviciul (biroul) administrarea conturilor persoanelor fizice şi juridice (agenţi economici, medici de familie,etc) Principalele atribuţii ale ale fiecărui compartiment serviciu (birou) din cadrul trezoreriilor municipale stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Administraţiei finanţelor publice a municipiului aprobat prin Ordin al ministrului finanţelor publice sunt:

/. Serviciul (biroul) încasarea şi evidenţa veniturilor

Atribuţii:

1. verifică documentele de încasare în numerar şi prin virament a veniturilor bugetului de

stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, fondurilor speciale şi extrabugetare şi altor fonduri din punct de vedere al legalităţii, termenelor de plată, încadrarea corectă pe subdi- viziunile clasificaţiei bugetare;

2. Urmăreşte încadrarea corectă pe surse de venituri şi bugete componente în

conformitate cu legislaţia în vigoare şi cu conturile deschise în acest sens, pe plătitori;

3. conduce evidenţa veniturilor încasate pe surse conform subdiviziunilor clasificaţiei

bugetare aprobate, pe bugete componente şi fonduri, precum şi evidenţa analitică pe plătitori, prevăzută de norme;

4. răspunde de păstrarea şi evidenţierea tuturor documentelor ce fac obiectul activităţii

desfăşurate urmărind circuitul acestora în cadrul legal;

5. verifică şi avizează prelevarea din veniturile bugetare încasate a sumelor pentru

constituirea fondurilor de stimulare a personalului potrivit reglementărilor legale;

6. întocmeşte jurnalul privind încasarea veniturilor, înregistrarea în ordine cronologică şi

sistematică a operaţiunilor efectuate numai pe baza documentelor justificative (foi de vărsământ,

ordine de plată sau dispoziţie de încasare, etc.) indicându-se corect conturile sintetice şi analitice; 7. verifică operaţiunile înregistrate în conturile de venituri cu debitul conturilor "Casa" şi "Cont corespondent al trezoreriei la B.N.R";

8. transmite sub semnătura şefului de serviciu la serviciul contabilitate decontări, jurnalul

de înregistrare şi documentele care au stat la baza înregistrării;

9. analizează şi verifică documentele privind compensarea între unele impozite şi taxe,

aprobate şi transmise de organele fiscale şi înregistrează operaţiunile respective în evidenţa

sintetică şi analitică;

10. stabileşte la finele anului sinteza încasării veniturilor pe localităţi şi în cadrul acestora

pe bugete componente cu desfăşurarea pe capitole şi subcapitole;

11.

asigură la finele anului închiderea conturilor sintetice şi analitice de venituri;

12.

îndosariază şi arhivează toate documentele ce au făcut obiectul activităţii desfăşurate;

13.

urmăreşte implementarea în operaţiunile trezoreriei a noilor reglementări pe linia execuţiei de casă la partea de venituri;

/. Serviciul (biroul) verificarea şi decontarea cheltuielilor instituţiilor publice Atribuţii:

1. exercită controlul asupra documentelor de piăţi prezentate de ordonatorii de credite,

asigură în mod deosebit respectarea încadrării plăţilor în limita creditelor bugetare repartizate pe

subdiviziunile clasifica-ţiei bugetare potrivit prevederilor din bugetele aprobate, precum şi în limita disponibilităţilor aflate în cont, după caz;

2. Verifică documentele şi deschide pe seama ordonatorilor de credite conturile de

cheltuieli şi de disponibilităţi aplicând prevederile din normele metodologice;

3. conduce evidenţa analitică a cheltuielilor pe categoriile bugetelor de stat, locale,

asigurărilor sociale de stat şi în cadrul acestora pe capitole şi titluri, precum şi a fondurilor

speciale şi a mijloacelor extrabugetare pe titulari;

4. verifică documentele privind deschiderea creditelor din bugetul de stat şi bugetele

locale şi asigură evidenţa pe subdiviziunile ciasificaţiei bugetare;

5.

verifică documentele privind finanţarea investiţiilor instituţiilor publice din fondurile

bugetare şi extrabugetare potrivit normelor Ministerului Finanţelor Publice, asigurând

evidenţierea pe obiective şi surse;

6. întocmeşte jurnale zilnice de înregistrare a plăţilor prin conturile deschise pe seama

ministerelor şi instituţiilor publice înregistrând în ordine cronologică şi sistematică operaţiile efectuate numai pe bază de documente justificative (ordine de plată sau dispoziţii de încasare), indicându-se corect conturile sintetice şi analitice;

7. verifică operaţiunile înregistrate în conturile de cheltuieli cu creditul conturilor "Casa"

şi "Cont corespondent al trezoreriei la B.N.R.";

8. transmite sub semnătura şefului de serviciu la serviciul conta-biiitate-decontări

jurnalele de înregistrare a cheltuielilor şi documentelor justificative care au stat la baza înregistrării;

9. conduce evidenţa analitică a conturilor de cheltuieli şi disponibilităţi deschise pe

ministere şi instituţii publice subordonate şi eliberează extrasele de cont împreună cu documentele justificative;

10. conduce .evidenţa zilnică a plăţilor în numerar pe simbolurile planului de casă;

11. stabileşte plafoanele de casă pe instituţii şi întocmeşte graficul lunar de plăţi în

numerar;

12. întocmeşte periodic şi la finele anului sinteza cheltuielilor şi propune măsuri pentru

realizarea execuţiei de casă în bune condiţii;

13. asigură la finele anului închiderea operaţiunilor în conturile de cheltuieli şi

disponibilităţi;

14. urmăreşte implementarea în operaţiunile trezoreriei a noiior reglementări pe linia

execuţiei de casă ia partea de cheltuieli;

15. îndosariază şi arhivează documentele ce au făcut obiectul activităţii serviciului;

16. răspunde de păstrarea şi evidenţa tuturor documentelor ce fac obiectul activităţii,

urmărind circuitul legal al acestora;

///. Serviciul (biroul) de vânzare şi gestiune a titlurilor de stat şi a certificatelor de trezorerie Atribuţii:

1. asigură păstrarea şi utilizarea, cu ajutorul evidenţei specifice pentru documentele cu

regim special a certificatelor de trezorerie în forma materializată pe emisiuni distincte şi în cadrul acestora pe termene, scadenţă şi valori nominale;

2. organizează şi efectuează operaţiunile de încasare din vânzarea certificatelor de

trezorerie în cadrul termenelor de începere şi închidere a emisiunilor;

3. la răscumpărarea certificatelor de trezorerie, asigură rambursa-rea la termenul stabilit a

valorii nominale a certificatelor de trezorerie vândute şi prezentate de persoanele fizice, inclusiv a dobânzii aferente perioadei subscrise ca şi a dobânzii la vedere pentru certificatele de trezorerie transformate în certificate de depozit;

4. conduce contabilitatea certificatelor de trezorerie şi a ceior transformate în certificate

de depozit, vândute populaţiei, a celor răscumpărate pe emisiuni, termene, valori nominale, beneficiari şi surse de acoperire;

5. întocmeşte balanţele de verificare, precum, şi situaţiile de raportare, zilnice şi

periodice, privind vânzarea şi răscumpărarea certificatelor de trezorerie conform normelor Ministerului Finanţelor Publice;

6. urmăreşte circuitul strict al tuturor documentelor legate de vânzarea şi răscumpărarea certificatelor de trezorerie;

IV. Serviciul (biroul) administrarea şi contabilitatea contului curent al trezoreriei Atribuţii:

1. asigură contabilitatea sintetică şi analitică privind execuţia de casă a bugetului de stat,

bugetelor locale, a bugetului asigurărilor sociale de stat, a mijloacelor extrabugetare şi a fondurilor cu destinaţie specială, prin înregistrarea în conturile sintetice şi analitice, în ordine cronologică şi sistematică a tuturor operaţiunilor de încasări şi plăţi, pe baza documentelor justificative şi a planului de conturi;

2. administrează "contul corespondent al trezoreriei" deschis la Direcţia judeţeană de

trezorerie;

3. pregăteşte şi eliberează zilnic extrase de cont pentru conturile de j venituri şi cheltuieli

ale unităţilor arondate;

4. întocmeşte lucrări privind execuţia de casă a bugetului de stat, bugetelor locale,

bugetul asigurărilor sociale de stat, fondurilor speciale şi extrabugetare precum şi a contului

trezoreriei;

I

 

5.

întocmeşte zilnic şi lunar balanţe de verificare pe care le analizează;

6.

calculează şi înregistrează dobânzile legale la fondurile de disponibilităţi stabilite

legal;

 

7.

exercită sarcinile specifice legate de operaţiunile cu numerar;

8.

urmăreşte implementarea în operaţiunile trezoreriei a noilor reglementări pe linia

execuţiei bugetare de casă;

9.

asigură lucrările de încheiere a execuţiei financiare la finele anului, precum şi

întocmirea bilanţului contabil anual;

10. îndosariază şi arhivează toate documentele ce au făcut obiectul | activităţii.

V. Senviciul (biroul) casier-tezaur Atribuţii:

1. efectuează operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar pe baza documentelor de încasări

şi plăţi verificate de serviciul de încasări şi evidenţa veniturilor după caz;

2. verifică, numără şi împachetează corespunzător numerarul încasat, întocmeşte

jurnalele casei de încasări, casei de plăţi şi casei-tezaur;

3. conduce zilnic evidenţa intrărilor şi ieşirilor de numerar, stabileşte soldul zilnic,

confruntă soldul zilnic din jurnalul de casă cu cel faptic existent în casierie;

4. ridică numerar din contul de disponibil deschis la Banca Naţională în scopul asigurării

necesarului de numerar pentru efectuarea plăţilor prin casierie.

5. urmăreşte încadrarea în plafonul de casă şi depune suma ce depăşeşte plafonul în

contul curent ai trezoreriei statului deschis la banca;

6. asigură integritatea, securitatea numerarului existent în casierie în timpul zilei

operative, depozitarea acestuia în condiţii de siguranţă la finele zilei, închiderea şi sigilarea caselor în prezenţa directorului adjunct şi a deţinătorului de chei şi predarea sub semnătură în

grija celor în drept, la finele zilei;

7. urmăreşte circuitul documentelor de încasări şi plăţi în numerar în scopul asigurării

integrităţii acestora;

8. îndosariază şi arhivează toate documentele ce au făcut obiectul activităţii;

9. întocmeşte periodic situaţii privind mişcarea numerarului pe care le transmite în termen

organelor competente.

VI. Serviciul (biroul) administrarea conturilor persoanelor fizice şi juridice (agenţi economici, medici de familie, etc.) Atribuţii:

1. preluarea dosarelor juridice în vederea deschiderii conturilor: agenţilor economici care

au de încasat sume de la instituţiile publice pentru, livrări de mărfuri, prestări de servicii,

executări de lucrări, etc; regiilor autonome şi societăţilor comerciale care beneficiază de transferuri şi subvenţii de la buget; persoanelor fizice autorizate, pentru activitatea medicală (medici de familie, medici stomatologi, medici veterinari);

2. organizează efectuarea operaţiunilor de încasare a veniturilor în conturile 50.69

"Disponibil al agenţilor economici"; 50.70 "Disponibil din transferuri şi subvenţii"; 50.74 "Disponibil al medicilor de familie" şi exercită controlul preventiv asupra documentelor preluate;

3. organizează efectuarea operaţiunilor de plăţi din conturile 50.69-50.70; 50.74;

4. asigură transmiterea zilnică a soldurilor conturilor 50.69 şi 50.7fj Direcţiei de

administrare a veniturilor statului în vederea stabilirii datoriilor acestora către B.S; B.L.; Fd. speciale.

5. efectuează operaţiuni de executare silită asupra conturilor agenţilor economici;

6. calculează lunar dobândă la disponibilităţile aflate în conturile 50.69 "Disponibil al

agenţilor economici";

7. emite ziinic extrase de cont;

8. asigură corespondenţa cu titularii de cont;

9. asigură decontările interbancare cu borderou de plăţi;

10. efectuează predarea documentelor de încasări şi plăţi pe bază de registru de plăţi la

serviciul venituri, ia serviciul cheltuieli, la serviciul colectarea şi urmărirea veniturilor;

11. întocmeşte dosarul zilei pentru operaţiunile efectuate.

d. Trezoreria orăşenească şi comunală organizată în cadrul Administraţiei finanţelor

publice a oraşului cât şi trezoreria organizată în cadrul Administraţiei finanţelor publice a comunei, este subordonată şefului de serviciu (birou) este organizată la nivelul serviciului (biroului) şi are în structură potrivit organigramei aprobate următoarele compartimente:

- compartimentul încasarea şi evidenţa veniturilor;

- compartimentul verificarea şi decontarea cheltuielilor instituţiilor publice

- compartimentul de vânzare şi gestiune a titlurilor de stat şi a certificatelor de trezorerie;

- compartimentul administrarea şi contabilitatea contului curent al trezoreriei;

- compartimentul casierie tezaur.

Principalele atruibuţii ale fiecărui compartiment din cadrul trezoreriei orăşeneşti şi comunale sunt stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Administraţiilor finanţelor publice a oraşului şi a comunei, aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice sunt:

/. Compartimentul încasarea şi evidenţa veniturilor Atribuţii:

1. verifică documentele de încasare, în numerar şi prin virament, a veniturilor bugetului

de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, fondurilor speciale şi altor fonduri din punct de vedere al

legalităţii, termene de plată, încadrarea corectă pe subdiviziunile clasi-fjcaţiei bugetare;

2. urmăreşte încadrarea corectă, pe surse de venituri şi bugete componente, cu legislaţia

în vigoare şi cu conturile deschise în acest sens pe plătitori;

3. conduce evidenţa veniturilor încasate pe surse conform-subdiviziunilor clasificaţiei

bugetare aprobate pe bugete componente şi fonduri, precum şi evidenţa analitică pe plătitor

prevăzute în norme;

4. răspunde de păstrarea şi evidenţierea tuturor documentelor ce fac obiectul activităţii

desfăşurate urmărind circuitul acestora în cadrul legal;

5. verifică şi avizează prelevarea din veniturile bugetare încasate a sumelor pentru

constituirea fondurilor de stimulare a personalului potrivit reglementărilor în vigoare;

6. întocmeşte jurnalul privind încasarea veniturilor, înregistrând în ordine cronologică ,şi

sistematică, operaţiunile efectuate numai pe baza documentelor justificative (foi de vărsământ, ordine de plată sau dispoziţie de încasare etc.) indicându se corect conturile sintetice şi analitice;

7. verifică operaţiunile înregistrate în conturile de venituri cu debitul conturilor" Casa" şi

"Cont curent al trezoreriei la B.N.R";

8. predă sub semnătură, compartimentului contabilitate-decontări, jurnalul de înregistrare

a veniturilor şi documentele care au stat ia baza înregistrării;

9. analizează şi verifică documentele privind compensarea între unele impozite şi taxe

aprobate şi transmise de organele fiscale şi înregistrează operaţiunile respective în evidenţa sintetică şi anaitică;

10. stabileşte la finele anului, sinteza încasării veniturilor pe localităţi şi în cadrul acestora

pe bugete componente, cu desfăşurarea pe capitole şi subcapitole;

11. asigură la finele anului închiderea conturilor sintetice şi analitice de venituri;

12. îndosariază şi arhivează toate documentele ce au făcut obiectul activităţii desfăşurate;

13. urmăreşte implementarea în operaţiunile trezoreriei a noilor reglementări pe linia

execuţiei de casă la partea de venituri;

//. Compartimentul verificarea şi decontarea cheltuielilor instituţiilor publice Atribuţii:

1. exercită controlul asupra documentelor de plăţi prezentate de ordonatorii de credite,

asigurând în mod deosebit respectarea încadrării plăţilor în limita creditelor bugetare, repartizate pe subdiviziunile clasifica-ţiei bugetare potrivit prevederilor din bugetele aprobate, precum şi în limita disponibilităţilor aflate în cont, după caz;

2. verifică documentele şi deschide pe seama ordonatorilor de credite conturile de

cheltuieli şi de disponibilităţi aplicând prevederile din normele metodologice;

3.

conduce evidenţa analitică a cheltuielilor, pe categoriile bugetelor de stat şi în cadrul

acestora pe capitole şi titluri, precum şi a fondurilor speciale şi a mijloacelor extrabugetare pe

titulari;

4. verifică documentele privind finanţarea investiţiilor inscituţuiilor publice din fondurile

bugetare şi extrabugetare potrivit normelor Ministerului Finanţelor Publice, asigurând evidenţierea pe obiective şi surse;

5. întocmeşte jurnalele zilnice de înregistrare a plăţilor prin conturile deschise pe seama

instituţiilor pubiice înregistrând în ordine cronologică şi sistematică operaţiile efectuate numai pe bază de documente justificative (cecuri, ordine de plată sau dispoziţii de încasare) indicânduse corect conturile sintetice şi analitice;

6. verifică operaţiunile înregistrate în conturile de cheltuieli cu creditul conturilor "Casa"

şi "Cont corespondent al trezoreriei la B.N.R";

7. transmite sub semnătura, compartimentului contabilitate-decon-tări, jurnalele de

înregistrare a cheltuielilor şi documentelor justificative care au stat la baza înregistrării;

8. conduce evidenţa analitică a conturilor de cheltuieli şi disponibilităţi deschise pe

instituţii publice şi eliberează extrasele de cont cu documentele justificative;

9.

conduce evidenţa zilnică a plăţilor în numerar pe simbolurile planului de casa;

10.

stabileşte plafoanele de casă pe instituţii şi întocmeşte graficul lunar de plăţi în

numerar;

11.

întocmeşte periodic şi la finele anului sinteza cheltuielilor şi propune măsuri pentru

realizarea execuţiei de casă în bune condiţii;

12. asigură la finele anului închiderea operaţiunilor în conturile de cheltuieli şi

disponibilităţi;

13. urmăreşte implementarea în operaţiunile trezoreriei a noilor reglementări pe linia

execuţiei de casă la partea de cheltuieli;

|

14. îndosariază şi arhivează toate documentele ce au făcut obiectul activităţii serviciului;

15. răspunde de păstrarea şi evidenţa tuturor documentelor ce fac obiectul activităţii,

urmărind circuitul legal al acestora;

///. Compartimentul de vânzare şi gestiune a titlurilor de stat şi a certificatelor de trezorerie

Atribuţii:

1. asigură păstrarea şi utilizarea, cu ajutorul evidenţei specifice pentru documentele cu

regim special a certificatelor de trezorerie în forma materializată pe emisiuni distincte şi în cadrul acestora pe termene, scadenţă şi valori nominale;

2. organizează şi efectuează operaţiunile de încasare din vânzarea certificatelor de

trezorerie în cadrul termenelor de începere şi închidere a emisiunilor;

3. la răscumpărarea certificatelor de trezorerie, asigură rambursarea la termenul stabilit a

valorii nominale a certificatelor de trezorerie vândute şi prezentate de persoanele fizice, inclusiv a dobânzii aferente perioadei subscrise ca şi a dobânzii la vedere pentru certificatele de trezorerie transformate în certificate de depozit;

4. conduce contabilitatea certificatelor de trezorerie şi a celor transformate în certificate

de depozit, vândute populaţiei, a celor răscumpărate pe emisiuni, termene, valori nominale, beneficiari şi surse de acoperire;

5. întocmeşte balanţele de verificare, precum, şi situaţiile de raportare zilnice şi periodice

privind vânzarea şi răscumpărarea certificatelor de trezorerie conform normelor Ministerului Finanţelor Publice;

6.

urmăreşte circuitul strict al tuturor documentelor legate de vânzarea şi răscumpărarea

certificatelor de trezorerie;

IV. Compartimentul administrarea şi contabilitatea contului curent al trezoreriei Atribuţii:

1. asigură contabilitatea sintetică şi analitică privind execuţia de casă a bugetului de stat,

bugetelor locale, a bugetului asigurărilor sociale de stat, a mijloacelor extrabugetare şi a

fondurilor cu destinaţie specială, prin înregistrarea în conturile sintetice şi analitice, în ordine cronologică şi sistematică a tuturor operaţiunilor de încasări şi plăţi, pe baza documentelor justificative şi a pianului de conturi;

2.

administrează "contul corespondent al trezoreriei" deschis la Direcţia judeţeană de

trezorerie;

3.

asigură efectuarea operaţiunilor de decontare internă şi cele prin Direcţia judeţeană de

trezorerie;

4.

pregăteşte şi eliberează zilnic extrase de cont pentru conturile de venituri şi cheltuieli

ale unităţilor arondate;

5. întocmeşte lucrări privind execuţia de casă a bugetului de stat, bugetelor locale,

bugetul asigurărilor sociale de stat, fondurilor speciale şi extrabugetare precum şi a contului trezoreriei;

6. întocmeşte zilnic şi lunar balanţe de verificare pe care le analizează;

7. calculează şi înregistrează dobânzile legale la fondurile de disponibilităţi stabilite

legal;

8. exercită sarcinile specifice legate de operaţiunile cu numerar;

9. urmăreşte implementarea în operaţiunile trezoreriei a noilor reglementări pe linia

execuţiei bugetare de casă;

10. asigură lucrările de încheiere a execuţiei financiare la finele anului, precum şi

întocmirea bilanţului contabil anual;

11. îndosariază şi arhivează toate documentele ce au făcut obiectul activităţii.

V. Compartimentul caserie-tezaur Atribuţiii:

1. efectuează operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar pe baza documentelor de încasări

şi plăţi verificate de compartimentul încasări şi evidenţă a veniturilor bugetare sau

compartimentul verificarea şi decontarea cheltuielilor instituţiilor publice din cadrul trezoreriei;

2. verifică, numără şi împachetează corespunzător numerarul încasat, întocmeşte

jurnalele casei de încasări, casei de plăţi şi casei-tezaur;

3. conduce zilnic evidenţa intrărilor şi ieşirilor de numerar, stabileşte soldul zilnic,

confruntă soldul zilnic din "jurnalul de casă" cu cei faptic existent în casierie;

4. urmăreşte încadrarea în plafonul de casă şi depune suma ce depăşeşte plafonul în

"contul curent al trezoreriei statului" deschis la bancă;

5. asigură integritatea, securitatea numerarului existent în casierie în timpul zilei

operative, depozitarea în condiţii de siguranţă la finele zilei operative, închiderea şi sigilarea caselor în prezenţa şefului de serviciu şi a deţinătorilor de chei şi predarea sub semnătură în grija

celor în drept, la finele zilei operative;

6. urmăreşte circuitul documentelor de încasări şi plăţi în numerar în scopul asigurării

integrităţii acestora;

7.

îndosariază şi arhivează toate documentele ce au făcut obiectul activităţii:

8. întocmeşte periodic situaţii privind mişcarea numerarului pe care le transmite în

termen;

Capitolul 4

ÎNCASAREA VENITURILOR BUGETARE PRIN TREZORERIE

4.1. VENITURILE BUGETULUI DE STAT, BUGETULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT Şl BUGETELOR LOCALE

Veniturile bugetului de stat, reprezintă principalele resurse financiare publice care sunt mobilizate la dispoziţia statului, în condiţiile legii. Aceste venituri se constituie, conform legii, pe seama impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi veniturilor nefiscale încasate de la agenţi economici şi contribuabili (persoane fizice), din vărsăminte de la instituţiile publice cât şi alte venituri aprobate anual prin legea bugetară. Veniturile, sunt înscrise în bugetul de stat, pe capitole şi subcapitole corespunzător clasificaţiei bugetare aprobată prin ordin al ministrului finanţelor publice. Principalele venituri ale bugetului de stat se grupează după cum urmează:

I. Venituri curente A. Venituri fiscale

a1) impozite directe, formate din:

- impozitul pe profit;

- impozitul pe venit;

- alte venituri.

a2) impozite indirecte, formate din:

- taxa pe valoarea adăugată;

- accize şi impozit pe circulaţie;

- taxe vamale;

- alte impozite indirecte.

B Venituri nefiscale

- vărsăminte din profitul net al regiilor autonome;

- vărsăminte de ia instituţiile publice;

- diverse venituri.

II. Venituri din capital Veniturile bugetului asigurărilor sociale, sunt constituite în principal din contribuţii pentru asigurările sociale de stat şi contribuţii pentru pensia suplimentară, aprobate distinct prin legea anuală.a bugetului asigurărilor sociale. Tot prin legea bugetului asigurărilor sociale, sunt aprobate şi veniturile Fondului pentru plata ajutorului de şomaj constituit în cea mai mare parte din contribuţii de la persoane juridice şi fizice care utilizează muncă salariată.Veniturile bugetului asigurărilor sociale, inclusiv cele privind Fondul pentru plata ajutorului de şomaj sunt administrate de către Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale.Veniturile proprii ale bugetelor locale, sunt constituite din impozite, taxe şi alte venituri cu destinaţie specială, grupate pe

capitole şi subcapitole potrivit clasificaţiei indicatorilor privind finanţele publice (aprobată de Ministerul Finanţelor Publice) şi sunt aprobate de consiliile locale sau judeţene, după caz, în condiţiile legii. Veniturile lăsate la dispoziţia bugetelor locale pentru echilibrarea acestora prin defalcarea unor sume din impozitul pe venit încasat la bugetul de stat, sunt aprobate prin legea anuală a bugetului de stat.

4.2. OBLIGAŢIA CALCULĂRII ŞI VĂRSĂRII LA TERMEN A IMPOZITELOR, TAXELOR, CONTRIBUŢIEI LA ASIGURĂRI SOCIALE ŞI A ALTOR VĂRSĂMINTE LA BUGET

Obligaţia calculării şi vărsării la termen a impozitelor, taxelor, contribuţiei de asigurări sociale şi a altor vărsăminte datorate statului, revine, conform legii, agenţilor economici indiferent de forma de proprietate a acestora precum şi instituţiilor publice. Contribuabili (persoane fizice) au obligaţia de a vărsa la termen impozitele şi taxele datorate statului pe baza comunicării organelor fiscale cu privire la debitele stabilite pentru anul fiscal respectiv. Totodată fiecare contribuabil este obligat să declare cu sinceritate şi corectitudine la unitatea fiscală în raza căreia îşi are domiciliul sau sediul, veniturile realizate, ia la consiliile locale bunurile mobile şi imobile pe care le are în proprietate sau obţinute cu orice titlu legal, pentru care trebuie să plătească impozite şi taxe către bugetul de stat sau bugetul local. Agenţii economici şi instituţiile publice au obligaţia să reţină şi să vireze la termen către buget, impozitul pe venit calculat, potrivit legii, asupra veniturilor realizate de angajaţi sau alte persoane fizice care execută pe bază de contract sau convenţie diverse produse, servicii şi lucrări. De asemenea, agenţii economici şi instituţiile publice au obligaţia, ca pe baza documentelor de executare silită primite de la organele " fiscale, să reţină din drepturile de salarii ale personalului propriu, sumele datorate şi neachitate la termen de către aceştia şi să le vireze trezoreriei în raza căreia îşi au domiciliul pentru a fi evidenţiate la încasări şi scăzute din rolurile fiscale.

4.3. MODALITĂŢI DE ÎNCASARE A VENITURILOR BUGETARE

Veniturile cuvenite bugetului se încasează în contul trezoreriei astfel:

a) prin virarea sumelor din iniţiativa agenţilor economici din conturile lor deschise la

bănci în contul trezoreriei în raza căreia unitatea îşi are domiciliul fiscal;

b) plata în numerar direct la casieria trezoreriei de către contribuabili, precum şi încasarea

prin agenţi fiscali; Veniturile încasate prin trezorerie sunt urmărite şi evidenţiate distinct pe fiecare buget şi

anume:

- veniturile bugetului de stat;

- veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat;

- veniturile bugetelor locale.

în cadrul fiecărui buget se asigură evidenţa realizării veniturilor pe surse de venituri respectiv pe capitolele şi subcapitolele din clasiîicaţia bugetară aprobată de Ministerul Finanţelor

Publice, precum şi pe plătitori (agenţi economici, instituţii publice, contribuabili persoane fizice). Ca urmare, prin sistemul de codificare şi deschidere a conturilor de venituri, se asigură urmărirea, în cadrul fiecărei trezorerii a veniturilor pe fiecare buget în parte, pe capitolele şi subcapitolele de venituri în cadrul acestuia precum şi pe plătitori (persoane juridice şi fizice).

4.4. ÎNCASAREA VENITURILOR BUGETARE DE LA

AGENŢII ECONOMICI, INSTITUŢII PUBLICE Şl CONTRIBUABILI (PERSOANE FIZICE)

a) Agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, precum şi instituţiile publice îşi

achită impozitele şi taxele datorate bugetului astfel:

Plata prin virament:

- cu OPHT (Ordin de plată pe hârtie tip trezorerie, formular tipizat) pe baza căruia banca

comercială, pentru agenţii economici sau trezoreria în cazul instituţiilor publice, ia care au contul deschis, virează din contul lor în contul trezoreriei, în raza căreia îşi au domiciliul fiscal, achitarea obligaţiilor fiscale către bugetul de stat. Pentru plata contribuţiei privind asigurările sociale datorată bugetului asigurărilor sociale de stat se utilizează "Dispoziţia de plată specială" (formular tipizat). Pe verso formularului se înscriu elementele de calcul şi anume: contribuţia la asigurările sociale datorată bugetului pe lună precedentă, cheltuielile autorizate conform legii, care se acoperă din contribuţia de asigurări sociale, precum şi soldul contribuţiei care se varsă la buget. Documentul de piaţă prin cont a impozitelor şi taxelor, menţionat mai sus, se întocmeşte de către agenţii economici, separat pentru fiecare categorie de venit bugetar (cont de venit bugetar). b) Plata în numerar Prin depunerea la casieria trezoreriei a sumelor în numerar reprezentând impozite şi taxe. în acest scop, agentul economic se prezintă la compartimentul control şi evidenţa veniturilor în vederea stabilirii sumelor datorate şi termenul de plată, după care se întocmeşte "Nota de plată"

care se prezintă casierului. Casierul încasează suma şi eliberează "chitanţa" sau "foaia de vărsământ" corespunzătoare. Achitarea impozitelor şi taxelor datorate de către contribuabili (persoane fizice) Pentru achitarea impozitelor şi taxelor datorate, persoanele fizice (contribuabili) prezintă

compartimentului control şi evidenţa veniturilor, "înştiinţările de plată" primite de la organele fiscale, prin care le sunt comunicate debitele din impozite, taxe, amenzi s.a., care urmează a fi achitate în anul fiscal respectiv. În lipsa "înştiinţării de plată" contribuabilii, în vederea achitării impozitelor datorate, pot prezenta organelor fiscale următoarele documente:

- chitanţele de plată din perioadele anterioare;

- dispoziţiile de impunere ale organelor fiscale;

- procesele - verbale de contravenţii, amenzi, etc;

- alte documente din care să rezulte natura şi felul obligaţiei de plată către buget.

Pe baza documentelor prezentate de contribuabil şi a evidenţei proprii nominale condusă în cadrul trezoreriei operative, compartimentul fiscal întocmeşte "Avizul de plată" (formular tipizat) care se transmite casieriei. Aceasta, prin intermediul casierului pe baza "Avizului de

plată" întocmeşte "chitanţa" ca document justificativ de încasare a sumelor (impozitelor) de la contribuabili. c) încasarea impozitelor şi taxelor prin agenţii încasatori În unele localităţi încasarea impozitelor şi taxelor de la contribuabili se realizează prin agenţii încasatori, care eliberează "chitanţa tip M.F." pentru sumele încasate. Sumele încasate se depun la casieria trezoreriei pe bază de "borderou" la care se anexează chitanţele. Pentru suma

totală încasată potrivit borderoului, casierul trezoreriei eliberează chitanţă, foaie de vărsământ după caz.

d) realizarea şi vărsarea la buget a veniturilor obţinute din activitatea proprie a

instituţiilor publice. Potrivit legii, instituţiile publice, indiferent de.sistemul de finanţare şi de subordonare, au obligaţia să efectueze operaţiunile de încasări şi plăţi prin unităţile teritoriale ale trezoreriei

statului în raze cărora îşi au sediul şi unde au deschise conturile de venituri, cheltuieli şi disponibilităţi. Instituţiile publice realizează, în condiţiile legii, venituri şi din activitatea proprie

respectiv din prestări servicii, executări de lucrări şi din valorificări de produse s.a., către agenţi economici sau populaţie de la care încasează contravaloarea acestora. Destinaţia veniturilor realizate din activitatea proprie de către instituţiile publice este reglementată prin lege şi anume:

1) se varsă integral ca venituri la bugetul de stat sau local, în funcţie de subordonare, de către instituţiile finanţate integral din buget, redu-cându-se astfel efortul bugetar;

2) se utilizează pentru acoperirea cheltuielilor proprii ale instituţiilor, peste alocaţiile

bugetare acordate prin bugetul de stat sau bugetele locale, în funcţie de subordonare;

3) se utilizează ca mijloace extrabugetare sau fonduri speciale în cazul instituţiilor

publice finanţate din venituri extrabugetare sau din fonduri speciale. Nu se efectuează plăţi direct

din încasările efectuate, aceste încasări urmând a se depune ia trezorerie. În funcţie de regimul legal al destinaţiei veniturilor instituţiilor publice, operaţiunile de încasare şi vărsare a veniturilor proprii, se efectuează astfel:

1) încasarea veniturilor proprii, în numerar prin casieria instituţiei. Pentru veniturile

provenite din lucrările şi serviciile executate către populaţie, care sunt încasate în numerar, prin casieria proprie se eliberează "chitanţă" potrivit normelor în vigoare. Veniturile proprii încasate prin casieria instituţiei publice, se depun în conturile

corespunzătoare deschise la trezorerie potrivit destinaţiei stabilite de reglementările în vigoare. în acest scop, se procedează astfel:

a) instituţia comunică, prin adresă scrisă, trezoreriei suma în numerar care urmează a fi

depusa în conturi distincte, potrivit destinaţiei legale a acesteia şi anume:

- suma se varsă în contul de venituri ale bugetului (de stat, asigurărilor sociale după caz)

deschis pe capitol şi subcapitol bugetar cât şi pe instituţii, în cazul în care veniturile sunt de virat

la buget;

-

suma se depune în contul de cheltuieli bugetare al instituţiei publice, în cazul în care

veniturile, potrivit legii, se utilizează pentru acoperirea cheltuielilor proprii ale instituţiei;

- suma se varsă în contul de mijloace extrabugetare, în cazul în care s-a prevăzut prin

lege, această destinaţie. b) adresa de comunicare trimisă de instituţia publică, este verificată de compartimentul încasarea şi evidenţa veniturilor din cadrul trezoreriei, care stabileşte şi contul în care se varsă suma, după care, se transmite cu viza casieriei către plătitor în vederea încasării sumei şi eliberarea "chitanţei".

2)

încasarea prin virarea directă în contul de venituri al instituţiilor publice.

Instituţiile publice pot încasa contravaloarea serviciilor prestate, lucrărilor executate sau bunurilor livrate către unităţile beneficiare pe baza următoarelor documente:

- "Dispoziţie de încasare" emisă de instituţia publică în cauză către banca comercială a unităţii beneficiare a bunurilor livrate sau serviciilor executate cu înscrierea contului în care

urmează a se vira suma, potrivit destinaţiei legale a acesteia, (venit la buget, pentru acoperirea cheltuielilor bugetare proprii, sau la venituri extrabugetare, după caz).

- "OPHT" întocmit de agentul economic beneficiar, cu înscrierea contului de venituri în

care se va vira suma, potrivit destinaţiei legale a acesteia. Acest document se depune la unitatea bancară la care are deschis contul agentul economic sau la trezorerie în căzui unei instituţii publice beneficiare. - fila "C.E.C. cu limită de sumă" care se eliberează de agentul economic sau instituţia beneficiară pe seama instituţiei publice care a

executat lucrarea, sau a prestat serviciul, înscriindu-se contul de venituri în care se virează suma, potrivit destinaţiei acesteia. Dispoziţia de încasare, OPHT sau C.E.C. cu limită de suma, mai sus prezentate, sunt verificate în prealabil de compartimentul încasarea veniturilor din cadrul trezoreriei care deserveşte instituţia publică beneficiară a sumelor, după care suni transmise unităţi bancare sau trezoreriei la care îşi au conturile deschise, în vederea înregistrării operaţiunilor de încasări.

4.5. CONTROLUL PRIN TREZORERIE ASUPRA ÎNCASĂRII VENITURILOR BUGETARE

Fiecare trezorerie are obligaţia de a exercita controlul asupra încasării la termen a veniturilor datorate bugetului de stat, bugetelor locale sau bugetului asigurărilor sociale, după caz, de către agenţii economici, instituţii publice sau contribuabili (persoane fizice). Controlul veniturilor datorate bugetului se excita in mod permanent de către compartimentul încasarea şi evidenta veniturilor din cadrul trezoreriei pe baza documentelor de plata prezentate spre verificare primite în trezorerie, cum ar fi: chitanţe, dispoziţii de încasare, ordine de plata, s.a. Cu ocazia controlului se verifica si se analizează următoarele aspecte:

a) - temeiul legal prin care s-a stabilit obligaţia vărsării de impozite şi taxe către buget.

b)

- respectarea reglementarilor in vigoare privind vărsarea impozitelor si taxelor pe bugete, precum si încadrarea veniturilor pe capitole si subcapitole prevăzute de clasificaţia bugetara aprobata.

c)

respectarea termenelor de vărsare a impozitelor, taxelor si a altor venituri. Se considera ziua efectuării plătii:

-

- ziua depunerii sumei, când plata se face in numerar direct ia casieria trezoreriei.

- Ziua virării sumei din contul plătitorului, când plata se face cu ordin de plată din iniţiativa agentului economic.

- Ziua primirii cecului cu limita de suma pentru plata sumelor datorate bugetului de

stat. În cazul nerespectării termenelor de plată se calculează majorări de întârziere prevăzute ele legislaţia in vigoare. d) înscrierea corectă în documentele de plată, a conturilor sintetice pe feluri de venituri, şi

a celor analitice pe plătitori.

e) determinarea corectă a bonificaţiilor acordate contribuabililor pentru plata anticipată a

unor impozite si taxe stabilite prin reglementările in vigoare.

4.8. ÎNCASAREA VENITURILOR BUGETARE PRIN UNITĂŢILE CEC BANK

În baza dispoziţiilor legale in vigoare, Ministerul Finanţelor Publice are încheiata convenţie cu CEC BANK pentru încasarea veniturilor cuvenite bugetului de stat, in care scop au fost stabilite următoarele reguli:

a) unităţile CEC BANK. sunt autorizate sa încaseze venituii bugetare (impozite, taxe,

penalizări), in contul bugetului de stat, de la persoane fizice; b) pentru veniturile bugetare ce se încasează de la persoane fizice, unităţile C.E.C. eliberează "foaie de vărsământ - chitanţa". Sumele încasate sunt grupate zilnic intr-un borderou

pe conturi de venituri bugetare, deschise pentru bugetul de stat pe capitole si subcapitole conform clasificaţiei bugetare in vigoare.

c) sumele încasate, se varsă zilnic in contul corespondent ai trezoreriei cu „ordin de

plată" la care se anexează borderoul cu desfăşurarea încasărilor pe conturi, (împreuna cu un exemplar al foii de vărsământ - chitanţe eliberate pentru fiecare persoana fizică). În cazul in care sumele cuvenite bugetului de stat nu sunt virate zilnic, trezoreriile vor aplica majorări de întârziere, prevăzute de lege. La finele anului este interzis sa rămână venituri încasate de unităţile CEC BANK si nevirate in contul trezoreriei.

d) la primirea ordinului de plată cu documentele anexate (arătate mai sus) de la unitatea

CEC BANK compartimentul încasarea şi evidenţa veniturilor din cadrul trezoreriei trebuie sa verifice:

- încadrarea corectă a veniturilor cuvenite bugetului de stat pe capitole si subcapitole conform clasificaţiei bugetare; - concordanta sumei înscrise in dispoziţia de plata cu cea din borderoul desfăşurător; - existenta foilor de vărsământ - chitanţe ca anexa la borderoul desfăşurător si concordanta cu sumele înscrise in acesta; După verificare, documentele susmenţionate se predau compartimentului contabilitate in vederea înregistrării in conturile sintetice si analitice corespunzătoare.

4.7. AMÂNAREA, EŞALONAREA, COMPENSAREA ŞI RESTITUIREA VENITURILOR BUGETARE

a) Conform reglementarilor in vigoare, agenţii economici si contribuabili

(persoane fizice) pot solicita (la cerere), in anumite situaţii unele înlesniri (amânarea sau eşalonarea) la plata impozitelor, a taxelor si altor venituri datorate bugetului de stat, neachitate la termenul scadent, inclusiv a majorărilor de întârziere aferente acestora. Cererile de amânare sau eşalonare de plata a unor venituri datorate bugetului de stat se depun la organele fiscale teritoriale potrivit competenţelor stabilite prin normele aprobate, care

analizează dosarele respective după care le soluţionează sau le înaintează spre soluţionare si aprobare ia Ministerul Finanţelor Publice - Comisia de soluţionare a cererilor de înlesniri la plata obligaţiilor către bugetul de stat. În cazul rezolvării favorabile, aprobarea de eşalonare sau amânare a plătitorilor unor impozite si taxe, se comunică trezoreriei de către compartimentul de urmărire fiscală din cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene. Pentru eşalonarea sau amânarea la plata nu se datorează majorări de întârziere pe perioada respectiva cu excepţia celor menţionate în "aprobarea" acordată. Compartimentul încasări si evidenta veniturilor din cadrul trezoreriei, are obligaţia să verifice documentul primit (comunicarea de aprobare) urmărind cuprinderea tuturor elementelor si existenţa semnăturilor autorizate, după care se transmite compartimentului contabilitate pentru a fi înregistrate pe plătitorii în cauză.

b) Agenţii economici si contribuabili, in situaţia in care la unele impozite si taxe au vărsat

mai mult decât se cuvenea legal, pot solicita in scris (cerere) ca sumele vărsate in plus sa fie trecute in contul altor impozite si taxe datorate de către aceiaşi plătitor. Această operaţiune reprezintă compensare intre impozite si taxe. Cererea de compensare se prezintă de către plătitorul de impozite, trezoreriei, care verifica si analizează următoarele aspecte:

- existenta plusului de încasări (venituri) la unele debite din impozite si taxe ale

plătitorului, pe baza datelor din evidenta analitica;

- existenta unor debite din impozite si taxe ale aceluiaşi plătitor, pentru care urmează sa

efectueze încasări de sume. Rezultatul verificării se înscrie sub forma de "referat" pe cererea plătitorului si se semnează de cei în drept. Se întocmeşte şi anexează "Nota de înregistrare a compensăril" care sta la baza înregistrării in contabilitatea trezoreriei. Compensarea la aceeaşi sursa de venit a sumelor plătite in plus se efectuează de către plătitor prin reţinerea lor din sumele datorate la termenele de plata următoare, cu condiţia sa fie comunicate si trezoreriei de care aparţine. c) In situaţiile in care unii agenţi economici, instituţii publice sau contribuabili au vărsat la buget impozite, taxe, alte venituri, care ulterior se constata ca au fost vărsate necuvenit sau în sume mai mari decât prevăd reglementările în vigoare, aceştia au dreptul să solicite (la cerere)

restituirea lor. Restituirea are loc în toate cazurile, la cererea justificată a plătitorilor din care să rezulte în mod expres: surna solicitată a fi restituită şi documentele din care să rezulte încasarea sumei în conturile bugetului, temeiul legal privind cererea de restituire. Cererea se adresează organului fiscal şi trezoreriei care verifică şi analizează următoarele aspecte:

- temeiul legal în baza căruia s-a efectuat vărsarea sumelor la buget;

- dacă suma solicitată a fost efectiv încasată şi evidenţiată în conturile de venituri

bugetare;

- respectarea termenelor de prescripţie prevăzute de legislaţia în vigoare;

- stabilirea elementelor din care să rezulte că sumele au fost vărsate ca necuvenite

bugetului sau sunt mai mici decât limita stabilită în condiţiile legii În cazul în care s-a aprobat restituirea de la buget a unor venituri se procedează astfel:

- în cazul agenţilor economici şi instituţiilor publice, pe baza referatului aprobat de cei în drept şi a notei contabile se dispune virarea sumei din contul de venituri al bugetului în contul agentului economic deschis la bancă. Corespunzător se face înregistrarea operaţiunii în

contabilitatea trezoreriei.

In cazul contribuabililor (persoane fizice), sumele aprobate a fi restituite se plătesc prin casieria trezoreriei direct persoanei în cauză pe baza referatului aprobat de către organele autorizate.

Capitolul 5.

FINANŢAREA CHELTUIELILOR DIN BUGETUL PUBLIC NAŢIONAL

5.1. DESCHIDERI DE CREDITE DIN BUGETUL DE STAT

1) Prin legea bugetară anuală se aprobă creditele bugetare ca limită maximă, care nu poate fi depăşită, pentru cheltuielile fiecărui exerciţiu bugetar, pe acţiuni social-culturale (învăţământ, sănătate, cultură şi artă, asistenţă socială s.a.), apărare, ordine publică, siguranţă naţională, auto- ritate publică, acţiuni economice, precum şi pentru alte acţiuni, ce se finanţează de la bugetul de stat.

Cheltuielile care se înscriu în bugetul de stat se grupează pe baza clasificaţiei bugetare

elaborată de Ministerul Finanţelor Publice.

Această clasificaţie cuprinde la cheltuieli: părţi,

capitole, subcapitole, titluri şi articole, precum şi alineatele, după caz, care sunt aprobate prin

lege.

 

Potrivit legii finanţelor publice, (Legea 72/1996) cheltuielile prevăzute pe capitole şi articole de cheltuieli au destinaţie precisă şi limitată, iar cheltuielile de personal se prezintă distinct de cheltuielile materiale. în cadrul fiecărui capitol de cheltuieli bugetare, prin legea bugetară anuală (prin anexe distincte) sunt prevăzute şi aprobate următoarele categorii principale de cheltuieli:

cheltuieli curente, desfăşurate

a)

pe:

- cheltuieli de personal;

- cheltuieli materiale şi servicii;

- subvenţii;

- rezerve;

- transferuri.

b)

cheltuieli de capital

 

c) rambursări de credite, plăţi de dobânzi şi comisioane la credite.

2)

 

Creditele bugetare aprobate pentru cheltuielile unui exerciţiu bugetar, nu pot fi utilizate

pentru finanţarea cheltuielilor aferente altui exerciţiu. De asemenea creditele bugetare, aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanţarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite. Totodată, cheltuielile aprobate prin lege la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanţarea cheltuielilor aprobate altui capitol. Alocaţiile pentru cheltuielile de personal şi de capital, aprobate pentru ordonatorii principali de credite şi, în cadrul acestora, pe capitole, nu pot fi majorate şi nu pot fi utilizate la alte articole de cheltuieli. În mod excepţional şi pe baza unor justificări corespunzătoare, virările de credite de la un capitol la altul al clasificaţiei bugetare, cu excepţia cheltuielilor de personal şi de capital, se pot

efectua, în cadrul bugetului unui ordonator principal de credite, înainte de angajarea cheltuielilor şi numai începând cu trirn. III al anului, cu acordul Ministerului Finanţelor Publice. Modificarea în cursul exerciţiului bugetar a creditelor bugetare se poate face numai în condiţiile prevăzute de Legea finanţelor publice şi de Legea bugetului de stat anuală. Legea bugetară anuală poate fi modificată prin legi rectificative, care se prezintă spre aprobare Parlamentului cel mai târziu până la data de 30 noiembrie. 3) Creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat, potrivit legii, pot fi folosite pentru finanţarea cheltuielilor, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite sau alimentarea cu fonduri de către Ministerul Finanţelor Publice a conturilor deschise pe seama acestora la trezoreria statului sau la unităţile bancare, după caz. Creditele bugetare deschise pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare, reprezintă limită maximă până la care ordonatorii de credite pot angaja efectuarea plăţii. Acordarea fondurilor de ia bugetul de stat se face numai în limita creditelor bugetare şi potrivit destinaţiilor aprobate, ţinând seama de gradul de folosire a resurselor deschise anterior, cu respectarea dispoziţiilor legale care reglementează efectuarea cheltuielilor respective. Ordonatorii de credite, conform legii, au obligaţia de a angaja şi utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.

 

Angajarea şi efectuarea cheltuielilor din sumele aprobate prin bugetul de stat, se poate

aproba de ordonatorul de credite şi se efectuează numai cu viza prealabilă pentru controlul preventiv intern acordată de conducătorul compartimentului financiar-contabil sau a altor

persoane împuternicite cu exercitarea controlului financiar preventiv.

 
 

Este interzisă efectuarea de plăţi direct din veniturile încasate pentru bugetul de stat, cu

excepţia cazurilor prevăzute de lege.

 
 

4)

În vederea deschiderii creditelor bugetare aprobate, ordonatorii principali de credite

procedează ţinând seama de normele metodologice elaborate în acest scop de Ministerul

Finanţelor Publice astfel:

 

- Întocmesc "cererea de deschidere a creditelor bugetare" (formular tipizat) pentru fiecare capitol sau subcapitol de cheltuieli, aprobat prin lege, cu defalcarea pe:

- cheltuieli curente (de personal, materiale subvenţii şi transferuri); - cheltuieli de capital. Cererea însoţită de "Nota justificativă" (formular tipizat) cât şi de "Dispoziţia bugetară pentru repartizarea creditelor" aferentă cheltuielilor proprii, precum şi pentru instituţiile din subordine, este transmisă spre aprobare Direcţiei contabilităţii publice din Ministerul Finanţelor

contabilităţii publice din Ministerul Finanţelor Publice "Cererile pentru deschiderea creditelor

Publice "Cererile pentru deschiderea creditelor bugetare" se verifică urmărindu-se:

-

încadrarea sumelor solicitate în creditele aprobate;

-

completarea corectă a datelor din formular şi semnătura persoanelor autorizate;

- înscrierea şi codificarea conturilor corespunzător clasificaţiei bugetare a

cheltuielilor bugetului de stat şi planului de conturi pentru activitatea trezoreriei; - verificarea "notelor justificative" pentru categoriile de credite înscrise în cerere, în scopul stabilirii disponibilităţilor, a cheltuielilor preliminate şi pe această bază determinarea mărimii creditelor care pot fi deschise;

- încadrarea valorii totale a Dispoziţiei bugetare de repartizare a creditelor, în

totalul creditului bugetar şi pe subdiviziunile acestuia. Direcţia Contabilităţii Publice din cadrul Ministerul Finanţelor Publice, după verificarea şi aprobarea în condiţiile iegii, a cererilor de deschidere a creditelor bugetare, confirmă deschiderea creditelor pentru trimestrul respectiv, atât Ordonatorilor principali de credite cât şi Direcţiilor de

trezorerie şi contabilitate publică judeţene şi corespunzător procedează la înregistrarea operaţiunii în contabilitatea proprie. În continuare, Direcţiile de trezorerie şi contabilitate publică judeţene, după verificarea Dispoziţiilor bugetare de repartizare a creditelor primite de la Ministerul Finanţelor Publice, - Direcţia Contabilităţii Publice, confirmă şi clarifică eventualele nereguli cu aceasta, după care,

primite către trezoreriile, municipale,

orăşeneşti, din judeţ, care deservesc instituţiile publice pentru care au fost deschise creditele bugetare. Trezoreriile municipale, orăşeneşti şi comunale verifică documentele primite, confirmă primirea lor către Direcţia de trezorerie şi contabilitate publică judeţene, după care trece ia înregistrarea operaţiunilor în contabilitatea proprie cu respectarea metodologiei în vigoare. În cazul în care Ordonatorii principali de credite (ministerele) repartizează creditele bugetare direct ordonatorilor secundari de credite aceştia au obligaţia să prezinte "Dispoziţiile bugetare pentru repartizarea creditelor" deschise pentru instituţiile publice din cadrul judeţului la Direcţia de trezorerie şi contabilitate publică judeţeană, care ie verifică şi le transmite cu borderou la trezoreriile municipale, orăşeneşti sau comunale spre execuţie. Creditele din bugetul de stat aprobate pentru "transferuri" către bugetele locale se deschid de către Direcţia de Contabilitate Publică din Ministerul Finanţelor Publice pe seama Direcţiilor de trezorerie şi contabilitate publică judeţene care le repartizează, în condiţiile legii, către trezoreriile teritoriale din judeţ. Deschiderea creditelor bugetare pentru transferuri către bugetele locale se face pe baza cererilor de deschidere credite (formular tipizat) cât şi a "notelor justificative" întocmite şi prezentate de către Direcţiile de trezorerie şi contabilitate publică judeţene cu respectarea precizărilor date în acest scop de Ministerul Finanţelor Publice. Creditele bugetare deschise, în condiţiile legii, sunt înregistrate în contabilitatea trezoreriei de la toate nivelele, pe baza cererilor de deschidere de credite bugetare, a dispoziţiilor bugetare de repartizare, cât şi a celorlalte documente primare mai sus prezentate.

grupează şi transmite documentele (Dispoziţiile bugetare

)

 

Dacă în cursul execuţiei bugetare unele credite bugetare deschise trebuie retrase parţial

sau total, conform legii, această operaţiune se efectuează din iniţiativa ordonatorului de credite

principal, secundar sau terţiar, după caz, procedându-se astfel:

 
 

a)

Ordonatorul principal de credite întocmeşte "Dispoziţia bugetară pentru retragerea

creditelor deschise"

pe care o prezintă Direcţiei Contabilităţii Publice din Ministerul Finanţelor

Publice care o

înregistrează şi transmite către trezoreriile judeţene teritoriale,

 

până la trezoreria operativă la care instituţia publică îşi are bugetare;

-deschis contul de credite

 

b.

Trezoreria la care instituţia îşi are contul deschis, la primirea Dispoziţiei bugetare

pentru

retragere,

verifică

existenţa

disponibilităţilor

de

credite

şi

înregistrează

reducerea

creditelor deschise cu suma înscrisă în document;

 
 

c.

Ordonatorul de credite principal va comunica din timp unităţilor (instituţii publice) din

subordine valoarea creditelor bugetare care se

blochează

din

creditele

deschise,

până

la

transmiterea Dispoziţiilor bugetare de retragere prin trezorerii.

   

5.2. DESCHIDERI DE CREDITE DIN BUGETELE LOCALE

se înţeleg

bugetele de venituri şi cheltuieli ale unităţilor adminis-trativ-teritoriale (comune, oraşe, municipii, judeţ).Fiecare comună, oraş, municipiu, sector, judeţ întocmesc bugetul local propriu, în

sector, judeţ întocmesc bugetul local propriu, în Potrivit legii, (Legea nr. 72/1996 şi Legea 189/1998) prin

Potrivit legii, (Legea nr. 72/1996 şi Legea 189/1998) prin bugetele locale

 

condiţiile de autonomie, potrivit legii.Bugetele locale sunt aprobate şi administrate de către

consiliile locale, consiliile judeţene sau Consiliul General al municipiului Bucureşti,

după caz, ca

autorităţi desemnate ale administraţiei publice locale.Primarii şi preşedinţii consiliilor judeţene, ca autorităţi executive, îndeplinesc atribuţiile ordonatorilor principali de credite prevăzute de Legea finanţelor publice, în vigoare.Cheltuielile (plăţile) bugetare se efectuează numai în limita prevederilor din bugetul local, anual cu repartizare pe trimestre care se acoperă din veniturile proprii, precum şi din sumele defalcate din impozitul pe venit încasat de la bugetul de stat şi din transferurile diri bugetul de stat, pentru echilibrarea bugetelor locale, în condiţiile legii.Plăţile dispuse de ordonatorii de credite se pot efectua prin trezorerie numai după deschiderea creditelor bugetare, în limita prevederilor din bugetul local aprobat, conform legii.În vederea derulării în bune condiţii a executării bugetelor locale şi efectuării plăţilor dispuse, ia deschiderea creditelor din bugetul local se procedează astfel:Ordonatorii principali de credite (primarii şi preşedintele consiliului judeţean) pe baza elementelor proprii determină lunar volumul creditelor bugetare, în limita cărora urmează să se efectueze plăţi prin trezorerie pe seama surselor aprobate prin bugetul local, atât pentru activitatea proprie cât şi pentru instituţiile publice din subordine. în acest scop, fiecare ordonator principal de credite stabileşte necesarul de credite bugetare care urmează a se deschide pentru luna următoare, completând "Comunicarea de deschidere a creditelor" (formular tipizat) pe care o prezintă până la data de 20 ale fiecărei luni pentru luna următoare, spre analiză şi verificare trezoreriilor teritoriale operative, ale administraţiilor financiare de care aparţin.În cadrul trezoreriilor teritoriale se efectuează analiza şi verificarea documentelor prezentate lunar, de Ordonatorul principal de credite, urmărindu-se în principal următoarele aspectele:- încadrarea creditelor bugetare deschise pe ansamblul bugetului local în prevederile bugetelor locale aprobate anual cu defalcare pe trimestre;- încadrarea creditelor deschise pe capitole în prevederile corespunzătoare aprobate prin bugetul local;- completarea documentelor prezentate cu toate datele cerute de formular şi semnarea lor de persoanele în drept.După verificare şi acceptare, pe baza documentelor, se procedează la înregistrarea în contabilitatea trezoreriei a operaţiunii privind creditele bugetare deschise şi repartizate pe fiecare ordonator de credite finanţat din bugetul local cu respectarea normelor metodologice aprobate.În limita creditelor bugetare deschise, ordonatorul principal de credite repartizează prin dispoziţie bugetară (formular tipizat), creditele bugetare pe seama instituţiilor publice subordonate, ai căror conducători îndeplinesc atribuţiile ordonatorilor secundari sau terţiari de credite prevăzute de lege, după caz.La nivelul trezoreriilor teritoriale se verifică încadrarea Dispoziţiilor bugetare prezentate, în suma creditelor deschise pe capitole bugetare, înregistrate pe seama unităţilor administrativ-teritoriale respective, după care se înregistrează în contabilitatea trezoreriei prin conturi în afara bilanţului, analitice separate pe fiecare instituţie publică subordonată ordonatorului principal de credite.

5.3. DESCHIDEREA DE CREDITE DIN BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT

Bugetul asigurărilor sociale este aprobat anual prin lege de către Parlament, odată cu bugetul de stat. Prin aceiaşi lege se aprobă şi bugetul Fondului pentru plata ajutorului de şomaj.Potrivit legii finanţelor publice, în vigoare, administrarea bugetului asigurărilor sociale de stat cât şi a bugetului Fondului ajutorului de şomaj se face de către Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale.Prin anexă la Legea bugetului asigurărilor sociale de stat se aprobă detalierea veniturilor pe capitole şi subcapitole, cât şi a cheltuielilor, pe părţi, capitole, subcapitole, titluri,

articole şi alineate ale bugetului.Potrivit legii, cheltuielile aprobate se acoperă din veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat şi se execută prin ordonatorii de credite din sistemul asigurărilor sociale de stat.Ministrul Muncii şi Solidarităţii Sociale este ordonatorul principal de credite iar conducătorii instituţiilor subordonate, îndeplinesc atribuţiile ordonatorilor secundari sau terţiari, după caz, în condiţiile legii.Plăţile prin trezorerie din bugetul asigurărilor sociale de stat se efectuează numai în limita creditelor deschise, repartizate instituţiilor publice din subordine de către Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, în care scop procedează astfel:a) Lunar, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, pe baza bugetului asigurărilor sociale aprobat, stabileşte necesarul de cheltuieli în structura aprobată, ce urmează a se efectua de la buget în luna pentru care urmează a se deschide credite. în acest scop, ministerul întocmeşte "Cererea de deschidere a creditelor buge tare" (formular tipizat) pe fiecare subcapitol de cheltuieli aprobat prin buget, pe care o prezintă Direcţiei Contabilităţii Publice din cadrul Ministerul Finanţelor Publice până la data de 20 ale fiecărei luni pentru creditele bugetare aferente lunii următoare.Odată cu cererea de deschidere a creditelor, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, prezintă trezoreriei centrale şi Dispoziţia bugetară pentru repartizarea creditelor deschise pe seama instituţiilor subordonate.b) Direcţia Contabilităţii Publice pe baza documentelor primite de la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, verifică şi analizează următoarele aspecte:- încadrarea creditelor bugetare deschise pe subcapitole, în prevederile aprobate prin bugetul asigurărilor sociale de stat;- repartizarea creditelor bugetare la instituţiile publice din subordinea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale să se efectueze în limita sumelor deschise;-

completarea documentelor prezentate cu toate datele cerute de formular şi

semnarea acestora

de persoanele îndreptăţite.După analiză şi verificare, operaţiunea privind deschiderea creditelor bugetare este înregistrată în contabilitatea trezoreriei potrivit normelor metodologice în vigoare.

5.4. EFECTUAREA PLĂŢILOR PRIN TREZORERIE DIN CREDITELE BUGETARE DESCHISE ŞI REPARTIZATE DIN BUGETUL DE STAT.

Ordonatorii de credite pot dispune efectuarea de plăţi din creditele bugetare deschise sau repartizate, în conturile lor de la trezorerie, pentru efectuarea cheltuielilor aprobate prin bugetul propriu de venituri şi cheltuieli, pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare (capitole, subcapitole, articole şi alineate).Plăţile din creditele bugetare deschise sau repartizate, după caz, se efectuează în toate cazurile din iniţiativa ordonatorilor de credite care poartă răspunderea asupra utilizării creditelor bugetare în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare. Plăţile pot fi dispuse astfel:

a) în numerar prin casieria instituţiei publice, după ridicarea sumelor din cont prin CEC de numerar;

b) prin decontarea (virarea) din cont, în favoarea agenţilor economici care au livrat

mărfuri, au prestat servicii sau executat lucrări, după caz, în baza contractelor sau comenzilor încheiate cu aceştia în condiţiile legii în baza OPHT. Operaţiunile de plăţi se efectuează prin virare, în limita creditelor bugetare deschise şi repartizate sau a disponibilităţilor, după caz, şi evidenţiate în conturile deschise distinct la trezoreria statului pe bugete, cu desfăşurare pe instituţii publice. Instituţiile publice pot ridica din conturile de cheltuieli sau de disponibil, după caz, deschise la trezoreria statului, sume pentru efectuarea de plăţi în numerar, reprezentând drepturi

de personal, precum şi pentru alte cheltuieli care nu se justifică a fi efectuate prin decontări. În vederea efectuării plăţilor dispuse de către ordonatorii de credite prin trezorerie se

utilizează în principal următoarele documente:

a) Cecul pentru eliberarea numerarului din cont,

b) OPHT pentru virarea din cont prin care Ordonatorul de credite dispune efectuarea de

plăţi din conturile sale de ia trezorerie în favoarea agenţilor economici, bugetului de stat, bugetelor locale, s.a.

c) dispoziţia de încasare cu factura anexată întocmită de furnizor pe seama instituţiei

publice, ca urmare livrării unor mărfuri, energiei electrice, prestării de servicii sau executării de lucrări, pe bază de contracte legal încheiate şi confirmate de beneficiar. Odată cu documentele de plăţi, întocmite cu toate datele prevăzute de formular şi semnate de cei în drept, ordonatorii de credite au obligaţia de a prezenta şi documentele cu privire la necesitatea şi oportunitatea cheltuielilor propuse pentru care se solicită dispunerea plăţilor. Compartimentul decontări din cadrul trezoreriei pe baza documentelor prezentate are datoria să execute controlul financiar preventiv asupra plăţilor dispuse de ordonatorul de credite

urmărind în mod special:

 

a)

încadrarea plăţilor în limita creditelor bugetare deschise sau repartizate, pe capitole şi

categorii de cheltuieli. în cazul în care valoarea documentelor de plăţi nu are acoperire în disponibilul de credite deschise sau repartizate, documentele sunt restituite ordonatorului de

credite.

 

b)

respectarea utilizării creditelor bugetare potrivit destinaţiei stabilite

prin

buget,

pe

subdiviziunile

clasificaţiei

bugetare.

Se analizează natura şi conţinutul plăţilor dispuse prin

comparare cu creditele aprobate.

 

c)

respectarea dispoziţiilor legale prin care se autorizează efectuarea cheltuielilor.

 

Operaţiunile privind plăţile efectuate prin trezorerie sunt înregistrate în contabilitatea acesteia în conturi deschise pe instituţii publice cât şi pe capitole de cheltuieli cu desfăşurare pe categorii de cheltuieli aşa cum au fost aprobate prin Legea bugetului sau prin bugetele locale. Ordonatorii de credite finanţaţi din bugetul de stat, pe bază de documente de plată şi justificative corespunzătoare, pot dispune plăţi din creditele deschise sau repartizate, pentru efectuarea la instituţiile publice a următoarelor cheltuieli şi acţiuni:

- salarii;

- deplasări, detaşări şi transferuri;

- materiale;

- subvenţii pentru instituţii publice;

- subvenţii şi diferenţe de preţ acordate regiilor autonome cu capital de stat;

- transferuri către bugetele locale;

- burse pentru elevi şi studenţi;

- alocaţii şi ajutoare pentru copii;

- cheltuieli de capital.

5.5. EFECTUAREA PLĂŢILOR PRIN TREZORERIE DIN CREDITELE DESCHISE DIN BUGETUL LOCAL

Bugetul de venituri şi cheltuieli al fiecărei unităţi administrativ-teritoriale se execută, după aprobare, în condiţiile iegii, prin ordonatorii de credite, care sunt:

- ordonatorii principali de credite - primarii şi preşedinţii consiliilor judeţene sau

înlocuitorii lor de drept;

- ordonatorii secundari sau terţiari de credite -• conducătorii instituţiilor publice cu

personalitate juridică din subordinea ordonatorului principal. Pentru efectuarea plăţilor de către ordonatorii de credite finanţaţi din bugetul local, aceştia au deschise la trezoreria de care aparţin, următoarele conturi:

a) conturi de credite deschise sau repartizate din bugetul local în care se înregistrează

creditele respective pe fiecare instituţie publică locală, în limita cărora pot să aibă loc cheltuieli (piăţi) aşa cum au fost aprobate prin bugetul propriu de venituri şi cheltuieli;

b) cont de cheltuieli din bugetul local, care se deschide pe fiecare ordonator de credite,

capitole şi articole de cheltuieli în care se înregistrează plăţile dispuse numai pe bază de documente justificative. Plăţile din conturile instituţiilor finanţate din bugetul local cât şi cele la nivelul ordonatorilor de credite, se efectuează prin trezorerie numai în limita creditelor bugetare deschise sau repartizate, evidenţiate în conturi distincte. Plăţile din creditele bugetare deschise sau repartizate, după caz, din bugetul local, se fac

din iniţiativa ordonatorilor de credite care poartă răspunderea privind utilizarea acestora în conformitate cu dispoziţiile legale şi prevederile bugetului local aprobat. Plăţile pot fi dispuse atât în numerar prin casieria instituţiei după ridicarea din cont prin CEC cât şi prin decontare (virare) din cont în favoarea agenţilor economici sau pentru achitarea altor obligaţii. Plăţile din conturile instituţiilor publice finanţate din bugetele locale se fac numai pe baza documentelor de piăţi legai aprobate şi semnate de cei în drept cât şi a documentelor din care să rezulte necesitatea şi oportunitatea cheltuielilor efectuate pentru care se dispune plata. Toate aceste documente sunt verificate de compartimentele de specialitate din cadrul trezoreriei operative prin care se fac operaţiunile de plăţi ţinând seama de normele metodologice aprobate de Ministerul Finanţelor Publice, în acest scop. Operaţiunile privind plăţile efectuate din creditele deschise sau repartizate din bugetul

local, în condiţiile prevăzute de lege, sunt înregistrate după verificare, în contabilitatea trezoreriei teritoriale, în conturile deschise pe seama ordonatorilor de credite şi instituţiilor publice care sunt finanţaţi din bugetul local. În cadrul trezoreriei se întocmeşte zilnic o balanţă de verificare, prin care se urmăreşte la nivelul fiecărui buget local, ca totalul plăţilor înregistrate în conturile ordonatorilor de credite finanţaţi din bugetul local, să se încadreze în totalul veniturilor bugetului local respectiv, inclusiv transferurile clin bugetul de stat. În situaţii de excepţie, când plăţile efectuate depăşesc veniturile realizate şi înregistrate în bugetul local, se procedează la aplicarea următoarelor măsuri:

- alocarea de transferuri din bugetul de stat în măsura în care există disponibilităţi de credite bugetare, în condiţiile iegii, (foarte rar şl cu aprobările legale)

- sistarea plăţilor în conturile instituţiilor publice finanţate din bugetul iocal, până la crearea disponibilului necesar în contul de venituri al bugetului local.

5.6. EFECTUAREA PLĂŢILOR PRIN TREZORERIE DIN CREDITELE DESCHISE DIN BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT

Administrarea bugetului asigurărilor sociale de stat se face de către Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, în calitate de ordonator principal de credite. Din veniturile bugetului asigurărilor sociale aprobat prin lege, se suportă cheltuielile privind pensiile de asigurări sociale de stat, indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de

muncă, concediile de maternitate şi îngrijirea copiilor, ajutoarele sociale (conform clasificaţiei aprobate). Plăţile prin trezorerie se efectuează numai în limita creditelor deschise sau repartizate instituţiilor publice din subordine pe subcapitole de cheltuieli, de către Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale. Efectuarea plăţilor prin trezorerie clin creditele deschise din bugetul asigurărilor sociale se face cu respectarea precizărilor metodologice aprobate în acest domeniu de Ministerul Finanţelor Publice.

 

Spre exemplu la efectuarea prin trezorerie a plăţilor pentru pensiile de asigurări sociale de

stat se procedează astfel:

 
 

a)

Casa judeţeană de pensii şi asigurări sociale prezintă trezoreriei în raza căreia îşi

desfăşoară activitatea următoarele documente:

 

- Ordinul de plată pentru virarea în contul oficiului poştal judeţean a sumelor necesare

pentru plata pensiilor de asigurări sociale (inclusiv alocaţiile de stat pentru copii), care se efec- tuează prin mandatele poştale, respectiv factori poştali. La acesta se anexează borderoul de ordonanţare al mandatelor poştale;

- Ordinul de plată în contul unităţilor CEC a sumelor cuvenite ca pensie, în situaţia în

care pensiiie se achită prin conturile curente personale ale pensionarilor, deschise la unităţile res- pective, la care se anexează lista cu numele pensionarilor, numărul contului personal şi suma cuvenită acestora;

b) Verificarea în cadrul trezoreriei a documetelor prezentate de către Casa judeţeană de

pensii, şi asigurări sociale urmărindu-se în principal:

- existenţa disponibilului de credite bugetare la subcapitolul corespunzător, în limita

căruia urmează să se facă plăţi;- completarea documentelor de plată cu toate elementele cerute la formular cât şi existenţa semnăturilor autorizate.

Capitolul 6

ORGANIZAREA ŞI EFECTUAREA OPERAŢIUNILOR DE ÎNCASĂRI ŞI

PLĂTI PRIN CASERIA TREZORERIEI

6.1. ORGANIZAREA SERVICIULUI (BIROULUI)

SAU COMPARTIMENTULUI CASIERIE TEZAUR

Potrivit legii, operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar care privesc I sectorul public se efectuează prin trezoreria statului. Aceste operaţiuni se referă la:- încasarea în numerar a veniturilor bugetare sau extrabugetare, precum şi a fondurilor speciale, de la agenţi economici, instituţii publice şi contribuabili, după caz;- depunerea în conturile trezoreriei, de către instituţiile publice, a sumelor ridicate din cont şi rămase nefolosite;- eliberarea de numerar la cererea instituţiilor publice din conturile acestora, în vederea efectuării de plăţi prin casieria proprie a acestora, în principal pentru salarii, deplasări, drepturi de asigurări sociale s.a.în vederea derulării normale a operaţiunilor privind primirea, verificarea, păstrarea şi eliberarea numerarului, la nivelul trezoreriilor operative se organizează serviciul (biroul) sau compartimentul casierie -• tezaur, după caz. In cadrul acestui serviciu (birou)-cornpartiment casierie-tezaur fluxul operaţiunilor de încasări şi plăţi în numerar se desfăşoară prin:a) casa de încasări;b) casa de plăţi;c) casa-tezaur.Principalele atribuţii ce revin acestui serviciu sau compartimentului casierie- tezaur sunt stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al Direcţiei generale a finanţelor publice judeţene, aşa cum acestea au fost prezentate la trezoreria municipală, orăşenească, comunală.Pentru realizarea atribuţiilor care îi revin, este necesar ca activitatea acestui serviciu (birou) compartiment să funcţioneze în spaţii special amenajate, separate de celelalte sectoare ale trezoreriei operative teritoriale.Astfel, ferestrele, camerelor în care este amplasată casieria cât şi uşile vor fi prevăzute cu grilaje de fier, fiecare casier va avea locul de muncă în cabine separate, care vor fi dotate cu case de fier sau dulapuri metalice cu încuietori, pentru păstrarea în siguranţă a numerarului în timpul programului de lucru. Modul de organizare şi desfăşurare a activităţii casieriei-tezaur este bine stabilit prin precizările Direcţiei Contabilităţii Publice din Ministerul Finanţelor Publice.Directorul trezoreriei şi a contabilităţii publice şeful serviciului (biroului) compartimentului casierie-tezaur răspund de organizarea, funcţionarea şi controlul activităţii de casierie, conform reglementărilor, în vigoare.Totodată, conducerea trezoreriei are obligaţia să asigure ţinerea corectă şi ia zi a evidenţelor operative şi a contabilităţii a operaţiunilor derulate prin casieria-tezaur în scopul cunoaşterii în orice moment, cu exactitate, a existenţei şi mişcării numerarului cât şi a celorlalte valori gestionate de către personalul casieriei.

6.2. ORGANIZAREA, FUNCŢIONAREA ŞI ÎNCHIDEREA CASEI DE ÎNCASĂRI

Casa de încasări se organizează într-un spaţiu distinct care să asigure efectuarea în

condiţii bune a operaţiunilor de încasări în numerar, a circulaţiei persoanelor fizice depunătoare, precum şi siguranţa totală a gestionării sumelor încasate.În acest scop, casa de încasări trebuie să fie dotată cu:- case de bani sau dulapuri metalice cu încuietori speciale;- instalaţii de sonorizare şi grilaje prin care spaţiul afectat casei să fie ferit de evenimente speciale.Depunerea respectiv primirea numerarului în casele de încasări ale trezoreriei se efectuează numai pe bază de documente, legal aprobate, specifice acestui gen de activitate astfel:a) depunerea numerarului cu "Foaie de vărsământ cu chitanţă", document întocmit de Serviciul (compartimentul) încasarea şi evidenţa veniturilor din trezorerie după verificarea "avizului de plată" prezentat de plătitor din care rezultă obligaţie acestuia către buget.Foaia de vărsământ cu chitanţă, legal întocmită şi semnată se transmite pe cale internă, la casieria de încasări, unde casierul procedează la încasarea sumei datorate şi eliberarea "chitanţei" către plătitor. La sfârşitul zilei, casierul înregistrează Foaia de vărsământ în registrul de casă al zilei respective.b) Depunerea numerarului cu "Borderoul de încasări" întocmit de agenţii încasatori la care se anexează chitanţele pe baza cărora s-a făcut încasarea veniturilor datorate bugetului de către contribuabili (persoane fizice).c) Depunerea numerarului cu "Ordin de încasare" în cazul operaţiunilor de depunere cu caracter intern ale trezoreriei (spre ex. restituirea de avansuri spre decontare neutilizate, salarii neplătite care se depun la termen, s.a.). Ordinul de încasare se emite de serviciul încasarea şi evidenţa veniturilor care se transmite casieriei spre încasarea sumei, după care, verificat şi semnat de casier este înregistrat la sfârşitul zile în jurnalul de casă.La sfârşitul zilei, casierul stabileşte totalul sumelor încasate şi înregistrate pe bază de documente în Jurnalul de încasări, legal întocmit şi semnat, împreună cu tot numerarul încasat, împachetat corespunzător şi în bază de chitanţă, sunt predate şefului de serviciu (birou) compartiment casierie-tezaur.Concomitent un exemplar din jurnalul de casă împreună cu documentele da casă aferente încasărilor efectuate sunt predate la serviciul (compartimentul) încasarea şi evidenţa veniturilor pentru a fi înregistrat în contabilitatea trezoreriei. Ultimul exemplar (3) din jurnalul de casă, semnat de cei în drept şi ştampilat este arhivat la casieria de încasări.

6.3. ORGANIZAREA, FUNCŢIONAREA ŞI ÎNCHIDEREA CASEI DE PLĂŢI

Casa de plăţi este organizată în aceleaşi condiţii de siguranţă ca şi casa de încasări.Casele de plăţi din trezorerie efectuează plăţi în numerar ia cererea instituţiei publice, sau a persoanelor fizice numai pe baza documentelor justificative, legal aprobate. Toate operaţiunile de plăţi efectuate prin casierie trebuie înregistrate în aceeaşi zi în contabilitatea trezoreriei.Operaţiunile de plăţi efectuate zilnic prin casa de plăţi se derulează astfel:a) La începutul fiecărei zile operative, casierul plătitor primeşte cu chitanţă un avans în numerar pentru plăţi de la şeful serviciului casierie-tezaur. Avansul este înregistrat în registrul de evidenţa numerarului cu semnătura casierului plătitor.Mărimea avansului în numerar acordat este stabilită de şeful serviciului casierie-tezaur ţinând seama de volumul plăţilor de efectuat apreciat pentru ziua respectivă. în situaţii justificate, casierul poate primi în cursul aceleiaşi zile şi alte avansuri în numerar pentru plăţi.b) în vederea ridicării numerarului de la casele de plată, beneficiarii (casierii instituţiilor publice) au obligaţia să prezinte documentele de plată (CEC de numerar, ordin de plată, s.a.) însoţite de documente justificative privind cheltuielile (plăţile) legal aprobate, spre verificare la serviciul (compartimentul) verificare şi decontare a cheltuielilor instituţiilor publice din cadrul trezoreriei.După verificare şi avizare, documentele de plată cât şi cele justificative sunt înregistrate în evidenţa analitică a serviciului după care, pe cale internă în trezorerie, sunt predate la casieria de plăţi pe bază de borderou de plată.c) Casierul plătitor este obligat să verifice

legalitatea tuturor documentelor primite la plată (completate cu toate datele cerute de formular, semnate şi ştampilate) după care se completează cecul cu suma ce trebuie eliberată şi efectuează plata cu numerar către beneficiar.Beneficiarul sumelor plătite prin casieria trezoreriei are obligaţia să verifice şi să numere banii primiţi la ghişeele casieriei (sau în spaţiul special amenajat) întrucât trezoreria nu mai răspunde pentru reclamaţiile făcute ulterior.d) La sfârşitul zilei operative, casierul verifică dacă sumele plătite pe bază de documente, împreună cu numerarul rămas în casierie corespunde cu suma primită sub formă de avans după care întocmeşte Jurnalul de casă cu operaţiunile de plăţi efectuate şi avansurile primite.Un exemplar din Jurnalul de casă cu documentele de casă aferente, se predau la serviciul (compartimentul) de verificare şi decontare a cheltuielilor instituţiilor publice; exemplarul nr. 2 din Jurnal se remite şefului de serviciu casierie-tezaur şi concomitent se restituie sumele rămase neutilizate din avansul primit, care sunt înregistrate sub semnătură, în Registrul pentru evidenţa numerarului, exemplarul nr. 3 din jurnal este arhivat la casieria de plăţi.

6.4. ORGANIZAREA, FUNCŢIONAREA Şl ÎNCHIDEREA

CASEI-TEZAUR

Casieria tezaur este organizată în condiţii de siguranţă similare cu cele prevăzute pentru casele de încasări şi cele de plăţi din cadrul trezoreriei.Prin casieria - tezaur se eliberează pe bază de documente, la începutul fiecărei zile operative, numerarul necesar pentru operaţiunile de plăţi prin casele de plăţi ale trezoreriei. La sfârşitul zilei, în casieria -tezaur sunt colecte şi păstrate în limita plafoanelor de casă stabilite, toate sumele în numerar încasate prin casele de încasări cât şi numerarul neutilizat rămas în sold la casele de plăţi ale trezoreriei. La aceste operaţiuni se adaugă plăţile şi încasările în numerar rezultate din vânzarea certificatelor de trezorerie pentru populaţie, inclusiv răscumpărarea acestora şi plata dobânzilor aferente.Plafoanele de casă pentru casieria- tezaur se stabilesc de unităţile teritoriale ale trezoreriei, de comun acord cu sucursalele B.N.R.Excedentul de numerar (stabilit peste plafoanele aprobate), de la unităţile teritoriale ale trezoreriei se vor depune (cu foaie de vărsământ) zilnic, la sucursalele B.N.R. conform graficului stabilit.Excedentul de numerar poate fi redistribuit şi către administraţiile financiare, municipale, orăşeneşti comunale din cadrul unităţilor teritoriale ale trezoreriei, cu aprobarea directorului general şi respectarea normelor legale privind transportul şi securitatea numerarului.La sfârşitul zilei operative, casierul întocmeşte "jurnalul de casă" al casei-tezaur pe baza jurnalelor de casă primite de casieriile de încasări şi cele de plăţi, precum şi a celorlalte documente de casă întocmite sau primite la casieria tezaur a trezoreriei. Soldul zilei stabilit prin jurnalul de casă trebuie să fie egal cu numerarul existent în casieria-tezaur, la sfârşitul fiecărei zile operative. Pe baza jurnalului de casă al casei tezaur se fac înregistrările în contabilitatea trezoreriei.Şeful serviciului (biroului) compartimentului casierie-tezaur are obligaţia să ţină zilnic evidenţa numerarului existent în casierie, a mişcării acestuia, precum şi a celorlalte valori aflate în tezaur cu ajutorul "Registrului pentru evidenţa valorilor din casierie-tezaur".Se verifică zilnic dacă soldul din registru pentru evidenţa valorilor din casieria-tezaur corespunde cu soldul casieriei din jurnalul contabilităţii stabilit la sfârşitul zilei şi se semnează de şeful serviciului (biroului) admi- nistrarea şi contabilitatea contului curent al trezoreriei şi şeful trezoreriei operative.

Capitolul 7

DECONTAREA ÎNTRE TREZORERIA JUDEŢEANĂ ŞI BANCA NAŢIONALĂ

Decontarea între Trezoreria judeţeană şi sucursala Băncii Naţionale, este determinată de totalul operaţiunilor de încasări şi cele de plăţi efectuate concomitent prin conturile deschise în cadrul trezoreriilor teritoriale operative pe seama instituţiilor publice şi conturile agenţilor economici deschise la băncile comerciale. Operaţiunile de decontare se derulează, numai pe bază de documente, prin trezoreria judeţeană şi sucursala Băncii Naţionale în următoarele condiţii:a) în cazul operaţiunilor privind achitarea obligaţiilor către furnizori sau creditorii de către instituţiile publice, decontarea presupune:- transmiterea documentelor de plăţi dispuse de către ordonatorii de credite pentru achitarea furnizorilor sau creditorilor instituţiilor publice, de către trezoreriile teritoriale (municipale, orăşeneşti, comunale) la trezoreria judeţeană.- primirea documentelor de plăţi de către trezoreriile judeţene şi transmiterea acestora la sucursalele B.N. în vederea decontării cu băncile comerciale la care furnizorii, în calitate de beneficiari, îşi au conturile deschise.b) În cazul operaţiunilor privind încasarea veniturilor cuvenite bugetelor de la agenţii economici, decontarea presupune:- primirea documentelor de încasări privind veniturile cuvenite bugetelor de la sucursalele Băncii Naţionale de către trezoreriile judeţene şi transmiterea acestor documente trezoreriilor teritoriale (municipale, orăşeneşti, comunale) operative din subordine în raza cărora agenţii economici, în calitate de plătitori îşi au domiciliul fiscal.Ca urmare, activitatea de decontare între trezoreria şi Banca Naţională se desfăşoară în două etape:a) decontarea între unităţile trezoreriei (trezoreria judeţeană şi trezoreriile teritoriale operative);b) decontarea între trezoreria judeţeană şi sucursala Băncii Naţionale.În vederea efectuării plăţilor dispuse de instituţiile publice, care au conturile deschise la trezoreriile teritoriale operative, către furnizorii sau creditorii acestora, care au conturile la băncile comerciale, se procedează astfel:1. Documentele de plăţi (ordinele de plată sau dispoziţia de încasare) primite la trezoreriile teritoriale operative se grupează şi totalizează zilnic, în mod distinct pe operaţiuni şi pe sedii ale băncilor comerciale unde agenţii economici îşi au conturile deschise.Pe baza documentelor astfel grupate, serviciul administrarea şi contabilitatea contului curent al trezoreriei operative întocmeşte următoarele:- un "ordin de plată (tip trezorerie) centralizat" pentru operaţiunile de plăţi dispuse din conturile instituţiilor publice. Un exemplar din acest ordin împreună cu documentele (de plată şi cele justificative) legal întocmite se transmite trezoreriei judeţene iar pe baza exemplarului nr. 2 se face înregistrarea operaţiunii în contabilitatea trezoreriei.• O "dispoziţie de încasare centralizatoare" pentru toate dispoziţiile de încasare prin care se dispun încasări de sume în contul trezoreriei din conturile agenţilor economici deschise la băncile comerciale. Primul exemplar din dispoziţia de încasare centralizată împreună cu dispoziţiile de încasare se transmit la trezoreria judeţeană. Exemplarul nr. 2 rămâne la contabilitatea trezoreriei pentru înregistrare.2. Direcţia de trezorerie judeţeană, pe baza documentelor (de plăţi şi justificative) primite de la trezoreriile teritoriale operative, procedează astfel:- verifică legalitatea şi oportunitatea documentelor de plăţi primite de la trezoreriile teritoriale (municipale, orăşeneşti, comunale);- înregistrează în contul corespondent ai fiecărei trezorerii, ordinele de plată şi dispoziţiile încasări primite;- transmite documentele de plăţi şi

încasări, după verificare şi înregistrare în contabilitate, la sucursala Băncii Naţionale unde are contul curent, procedând astfel:a) întocmeşte câte un "ordin de plată centralizator" pentru fiecare bancă comercială la care agenţii economici au conturile deschise şi cărora urmează să le vireze sumele cuvenite potrivit documentelor de plată primiteb) întocmeşte câte o "dispoziţie de încasare centralizatoare" pentru fiecare bancă comercială la care agenţii economici au conturile deschise şi din care urmează să fie preluate sumele respective conform documentelor privind încasările, primite de ia trezoreriile teritoriale operative.Ordinele de plată şi dispoziţiile de încasare centralizatoare se întocmesc în 3 exemplare din care ex. 1 şi 2, se transmit sucursalei Băncii Naţionale împreună cu documentele justificative, legal întocmite, pentru efectuarea operaţiunilor de plăţi sau încasări, după caz. Exemplarul nr. 3 rămâne la trezoreria judeţeană pentru a fi înregistrat în- contabilitatea acesteia.Trezoreria judeţeană, zilnic ridică extrasul contului curent al trezoreriei deschis la sucursala Băncii Naţionale împreună cu documentele anexate, pe care le prelucrează astfel:- verifică sumele înscrise în extrasul de cont cu documentele corespunzătoare, anexate;- înregistrează în contabilitatea proprie operaţiunile privind plăţile sau încasările efectuate prin contul curent;- grupează pe trezoreriile operative din

subordine, toate ordinele de plată/şi dispoziţiile de încasare, privind încasarea veniturilor cuvenite bugetelor sau instituţiilor publice, în funcţie de sediul fiscal al agentului economic şi instituţiei publice. Pe această bază se întocmeşte câte un ordin de plată centralizator pentru fiecare trezorerie operativă din subordine prin care dispune virarea veniturilor încasate în contul curent al trezoreriilor respective. Dispoziţia de plată împreună cu documentele corespunzătoare operaţiunii de virare a veniturilor, inclusiv extrasul de cont, se transmit, zilnic, trezoreriilor teritoriale operative (prin postă sau delegat special în condiţii de siguranţă).

3. Trezoreriile teritoriale (municipale, orăşeneşti, comunale) operative pe baza extrasului

de cont şi a documentelor anexate primite de la trezoreria judeţeană, procedează astfel:- verifică încasările din extrasul de cont pe baza documentelor anexate;- înregistrează în contabilitatea

proprie veniturile încasate care au fost virate de trezoreria judeţeană;

4. în scopul derulării corespunzătoare a operaţiunilor de decontare între trezorerii, este

necesar ca trezoreria judeţeană să utilizeze în contabilitatea proprie câte un "cont corespondent" deschis pentru fiecare trezorerie operativă în parte. Prin acest cont, se înregistrează toate operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate prin trezoreria judeţeană pentru trezoreriile operative. Toate operaţiunile de încasări sau plăţi înregistrate în conturile corespondente deschise ia nivelul trezoreriei judeţene trebuie să corespundă cu cele înregistrate în contul corespondent al fiecărei trezorerii operative, lunar, pe baza extrasului de cont, se face verificarea rulajelor şi a soldurilor conturilor corespondente respective şi se corectează eventualele erori de înregistrare.

Capitolul 8

ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA. CONTABILITĂŢII TREZORERIEI

8.1. PLANUL DE CONTURI PENTRU ACTIVITATEA TREZORERIEI

Contabilitatea trezoreriei se organizează atât la nivelul Direcţiei Generale a Trezoreriei statului şi a Direcţiei Contabilităţii Publice din cadrui Ministerului Finanţelor Publice, cât şi în cadrul Trezoreriilor judeţene, şi a municipiului Bucureşti, a trezoreriilor municipale, orăşeneşti şi comunale din cadrul Direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti.Contabilitatea trezoreriei se ţine cu ajutorul Planului de conturi pentru activitatea trezoreriei aşa cum acesta a fost elaborat de către Ministerul Finanţelor Publice.Pianul de conturi al trezoreriei cuprinde conturi sintetice de gradul I, ii şi III, grupate pe clase.Planul de conturi specific pentru trezoreria statului cuprinde următoarele clase de conturi:

Clasa 1 - Mijloace băneşti şi alte valori Clasa 2 - Venituri şi chetuieli bugetare Clasa 3 - Disponibil din fonduri cu destinaţie specială Clasa 4 - Titluri şi certificate de trezorerie Clasa 5 - Disponibilităţi şi depozite Clasa 6 - Decontări Clasa 7 -- Venituri şi cheltuieli din activitatea de trezorerie Clasa 8 - excedente / Deficite Clasa 9 - Conturi în afara bilanţului. Grupele de conturi au o construcţie logică şi reflectă într-un mod specific întregul flux de operaţiuni care se desfăşoară în cadrul trezoreriei. Cu ajutorul planului de conturi se asigură înregistrarea operaţiunilor specifice activităţii de trezorerie printre care menţionăm:

- intrările şi ieşirile de valori prin contul curent al trezoreriei;

- intrările şi ieşirile de numerar prin casieria trezoreriei;

- încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor bugetare;

- constituirea şi utilizarea fondurilor cu destinaţie specială;

- gestionarea împrumuturilor de stat şi a datoriei publice (interne şi externe);

- disponibilităţile şi depozitele instituţiilor publice;

- încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor care privesc activitatea proprie a

trezoreriei;

- deschiderea creditelor pe seama ordonatorilor de credite şi repartizarea lor pe instituţiile publice din subordine;

- încheierea execuţiei financiare la finele anului prin stabilirea excedentelor sau

deficitelor bugetare. Conturile cuprinse în pianul de conturi pentru trezorerie asigură înregistrarea operaţiunilor efectuate atât la nivelul trezoreriilor teritoriale cât şi la nivelul trezoreriei centrale din cadrul

Ministerului Finanţelor Publice.Conturile din planul de conturi specific trezoreriei se pot modifica, adapta şi îmbunătăţi numai de către Direcţia Generală a Trezorerie şi Direcţia Contabilităţii Publice din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, iar funcţiunea conturilor nu este limitativă.Trezoreria centrală, trimestrial şi anual, pe baza datelor din contabilitatea proprie şi din cea a trezoreriilor teritoriale din subordine cât şi a documentelor întocmite şi prezentate de ordonatorii principali de credite întocmeşte, bilanţul general al trezoreriei, contul de execuţie al bugetului de stat, al bugetelor locale, al bugetului asigurărilor sociale de stat, al fondurilor speciale.

8.2. DESCHIDEREA CONTURILOR SINTETICE ŞI ANALITICE ÎN CONTABILITATEA TREZORERIEI

Conturile sintetice de gradul I, II şi III se deschid în contabilitatea trezoreriei potrivit

codurilor şi structurii pe clase prevăzută în planul de conturi aprobat (în vigoare) cât şi în funcţie de natura operaţiunilor specifice înregistrate în contabilitatea trezoreriei. Conturile analitice care se deschid pentru conturile sintetice prevăzute în Planul de conturi al trezoreriei se formează şi codifică la data deschiderii lor ţinând seama de precizările Ministerului Finanţelor Publice date în acest scop, procedându-se astfel:

1. La codificarea conturilor analitice de venituri (sau de cheltuieli), privind bugetul de

stat, se aplică următoarea schemă:

- codul contului sintetic de venituri din planul de conturi (20);

- codul capitolului de venituri, din clasificaţia bugetară aprobată;

- cifra de control, conform metodologiei date;

- codul subcapitolului de venituri,

din clasificaţia bugetară aprobată;

- codul plătitorului. La fiecare trezorerie se stabileşte un cod în ordine crescătoare al

agenţilor economici şi instituţiilor publice plătitoare de impozite şi taxe la trezoreria de care

aparţin.Spre exemplu: Conturile analitice deschise pe capitole, subcapitole şi plătitorii de venituri pentru bugetul de stat se codifică astfel:

Cod.

Denumirea codului

20

Veniturile bugetului de stat

12

Accize şi impozit pe circulaţie

XX

Cifra de control

01

Accize

220

Numărul de ordine ai plătitorului stabilit de trezorerie

În mod asemănător se procedează la codificarea conturilor analitice de cheltuieli privind bugetul de stat. La codificarea conturilor analitice (pe capitole, subcapitole şi plătitori) de venituri şi cheltuieli care privesc bugetele locale se va ţine seama de clasificaţia veniturilor şi cheltuielilor bugetelor locale aprobată prin legea bugetului anuală. în structura acestei codificări se include şi codul privind unitatea administrativ-teritorială (comună, oraş, municipiu judeţ) după care se înscrie codul plătitorului care se grupează pe fiecare unitate administrativ-teritorială. La codificarea conturilor analitice de venituri şi cheltuieli ale bugetului asigurărilor sociale de stat se va ţine seama de clasificaţia veniturilor şi cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat aprobată. în structura codului se include codul Ministerului Muncii şi Solidarităţii

Sociale (ca ordonator principal de credite), precum şi codul ordonatorilor de credite (secundari, terţiari) din subordinea ministerului.

2.

Codificarea conturilor analitice deschise pentru conturile sintetice privind fondurile

speciale din clasa III a planului de conturi pentru trezorerie, se formează pentru fiecare fond,

distinct atât pentru venituri cât şi pentru cheltuieli.

Spre exemplu schema de codificare a conturilor analitice deschise pentru conturile sintetice privind fondurile speciale cuprinde:

- codul contului sintetic de gr. I.

- codul contului sintetic de gr. II

- cifra de control

- codul contului sintetic de gr. III

- codul subcapitolului

(de venituri sau cheltuieli)

- cod minister

- din planul de conturi, în vigoare

- din planul de conturi, în vigoare

- stabilită conform metodologiei

- din planul de conturi, în vigoare

- din clasificaţia veniturilor sau cheltuielilor fondurilor speciale, aprobată prin lege

- din clasificaţia în profil departamental în vigoare.

3. Codificarea conturilor analitice pentru conturile sintetice de disponibilităţi şi depozite ale instituţiilor publice (cuprinse în clasa V "Disponibilităţi şi depozite" ale planului de conturi pentru trezorerie), se formează pe ministere, organe locale şi instituţii subordonate acestora cu respectarea precizărilor date de Ministerul Finanţelor Publice.

8.3. DESCHIDEREA CONTURILOR ANALITICE PENTRU INSTITUŢII PUBLICE ÎN CONTABILITATEA TREZORERIEI

Deschiderea la nivelul trezoreriilor operative a conturilor analitice pe seama instituţiilor publice, în vederea efectuării operaţiunilor de încasări şi plăţi ale acestora, se face în următoarele condiţii:

a) Conturile analitice privind finanţarea cheltuielilor din bugetul de stat, bugetele locale şi bugetul asigurărilor sociale, se deschid pe seama instituţiilor publice numai pe baza "Cererilor de deschidere de credite" sau a "mandatelor bugetare", după caz. La deschiderea conturilor, instituţiile publice prezintă "Fişa cu specimenele de semnături" (formular tipizat) ale persoanelor

autorizate, potrivit legii, să aprobe şi să angajeze cheltuielile bugetare. Potrivit legii, la instituţiile publice, prima semnătură aparţine ordonatorului de credite, iar semnătura a doua, contabilului şef. în lipsa acestora, documentele de plată, pot fi semnate de înlocuitorii de drept ai acestora. b) Conturile analitice de disponibilităţi din cadrul contului sintetic de gr. I cod "50", "Disponibil al instituţiei publice" se deschid numai la cererea instituţiilor publice, în care scop prezintă următoarele documente:

- Cererea de deschidere a contului (formular tipizat)

- Actul prin care se confirmă funcţionarea legală a instituţiei;

- Fişa cu specimenele de semnături ale persoanelor autorizate să angajeze cheltuielile

bugetare. Cererea de deschidere a contului şi celelalte documente sunt verificate în cadrul trezoreriei şi se aprobă de conducătorul acesteia. Pe această bază se stabileşte codul contului analitic al instituţiei respective după care i se comunică.

Contul începe să funcţioneze odată cu prima depunere de sumă în cont.

c) Conturile analitice deschise pe seama instituţiilor publice, în condiţiile sus prezentate,

se vor închide de trezorerii în următoarele situaţii:

- la cererea motivată a instituţii publice

- în cazul în care instituţia nu mai îndeplineşte condiţiile stabilite cu privire la deschiderea

şi funcţionarea contului. Trezoreria are obligaţia de a comunica, în scris, instituţiei motivele

închiderii, cu 10 zile înainte, pentru ca aceasta să-şi poată lua măsuri pentru lichidarea soldului contului respectiv;

- pe baza actului normativ privind desfiinţarea instituţiei publice.

8.4. SISTEMUL DE ÎNREGISTRARE ÎN CONTABILITATEA TREZORERIEI

Documentele justificative, legal întocmite, pe baza cărora se fac operaţiunile de încasări şi plăţi prin trezorerie, sunt înregistrate în contabilitatea acesteia, cronologic şi sistematic, în conturile de activ şi cele de pasiv sintetice (de bilanţ) cât şi în conturile analitice potrivit

metodologiei aprobate de Ministerul Finanţelor Publice. Toate documentele care au stat la baza operaţiunilor efectuate prin trezorerie vor fi înregistrate în contabilitatea trezoreriei în ziua în care au fost acceptate la încasare sau plată, în care scop vor fi luate măsurile necesare. Este interzisă amânarea înregistrării documentelor de încasări şi plăţi efectuate prin trezorerie pentru zilele următoare. Sistemul de înregistrare în contabilitatea trezoreriei se asigură pe baza următoarelor formulare de evidenţă:

a) Jurnalul de înregistrare cât şi Jurnalul sinteză;

b) Fişa de cont sintetic;

c) Fişa de cont analitic;

d) Balanţa de verificare (analitică şi sintetică).

a) Jurnalul de înregistrare Jurnalul de înregistrare este documentul contabil de bază, în care sunt înregistrate, cronologic şi sistematic, toate operaţiunile de încasări sau plăţi efectuate prin trezorerie. Jurnalul se deschide şi se închide zilnic, pentru fiecare cont sintetic de bilanţ din Planul de conturi pentru trezorerie, în vigoare, în mod separat pentru operaţiile de creditare şi cele de debitare, de către compartimentele din trezorerie prin care se fac încasările şi plăţile supuse înregistrării. Toate documentele care au stat la baza înregistrărilor făcute în jurnal sunt anexate la acesta şi arhivate în compartimentul care l-a întocmit.La sfârşitul fiecărei zile, în jurnalul de înregistrare se totalizează sumele pe fiecare cont sintetic corespondent, înscriindu-se pe un rând separat, rulajul zilei respective, care se cumulează cu rulajul zilei precedente (înscris pe rând separat) rezultând rulajul cumulat de la începutul anului al contului sintetic respectiv, care se evidenţiază pe rând distinct.Pe baza rulajului zilnic centralizat din jurnalul de înregistrare se întocmeşte jurnalul sinteză al contului sintetic de bilanţ pe baza căruia se fac înregistrările în contabilitatea trezoreriei pe fiecare cont sintetic în parte. După verificare şi semnare, de către persoanele în drept, jurnalul sinteză se transmite la contabilitatea trezoreriei spre înregistrare.Trezoreria

JURNAL DE ÎNREGISTRARE

a operaţiunilor în debitul şi creditul conturilor

CONT:

Data:

CONT

CONT

Nr. docum

Data doc.

DEBI

CREDI

ST.

corespondent

T

T

PAC.CRT

Trezoreria:

JURNAL SINTEZĂ

a operaţiunilor în ziua

Data:

EXPLICA

CONT

CONT

SUMA

Cont debitor

Cont

SUMA

ŢII

debitor

creditor

creditor

b) Fişa de cont sintetic

Acest formular se întocmeşte la contabilitatea trezoreriei pentru fiecare cont sintetic în care se înregistrează operaţiunile de încasări şi plăţi pe baza datelor din jurnalele sinteză primite de la compartimentele unde se întocmesc (casierie, control şi evidenţa veniturilor sau a chel- tuielilor s.a.) .Zilnic, pe fişele de cont sintetic se stabileşte rulajul (debitor sau creditor) al contului sintetic, atât pe fiecare zi cât şi cumulat de la începutul anului (în care se cuprinde şi soldul de la începutul anului).Pe baza fişelor de cont sintetic contabilitatea întocmeşte Balanţa de verificare sintetică.

FIŞĂ DE CONT SINTETIC

Data

Documentul

Explicaţia

Cont

Debit

Credit

Sold

Coresp

c) Fişa de cont analitic,

Fişa de cont analitic se întocmeşte la contabilitatea trezoreriei şi se deschide pentru:- venituri, pe subcapitole în cadrul fiecărui capitol de venit, din ciasificaţia bugetară. în cadrul fiecărui subcapitol de venit se deschid fişe de cont analitice pe plătitori- Cheltuielile bugetare, pe capitole (ale clasificaţiei bugetare aprobate) şi categorii de cheltuieli cu desfăşurarea acestora pe instituţii publice şi ordonatori de credite.- Fonduri cu destinaţie specială, distinct pentru venituri şi cheltuielile acestora

Disponibilităţile instituţiilor publice, pe ordonatorii principali de credite cu desfăşurarea pe instituţii subordonate.

FIŞĂ DE CONT ANALITIC

Data

Documentul

Explicaţia

Cont

Debit

Credit

Sold

Coresp

d) Balanţa de verificare (analitică şi sintetică)

Este documentul contabil prin care se asigură şi se verifică periodic corectitudinea înregistrărilor efectuate prin conturile sintetice şi analitice utilizate în contabilitatea trezoreriei

Balanţa de verificare analitică se întocmeşte de compartimentele care ţin evidenţa analitică a veniturilor şi cheltuielilor bugetare, a fondurilor cu destinaţie specială, disponibilităţilor instituţiilor publice s.a.

Balanţa de verificare analitică privind cheltuielile bugetare se întocmeşte zilnic, iar cea privind veniturile bugetare se întocmeşte periodic şi lunar.

Balanţa de verificare sintetică se întocmeşte la contabilitatea trezoreriei pe baza fişelor de cont sintetic. Permanent se procedează la confruntarea conturilor sintetice din balanţa sintetică cu conturile din balanţa analitică întocmită pentru fiecare cont sintetic. Se verifică rulajele debitoare, cele creditoare şi soldul pentru fiecare cont sintetic.