Sunteți pe pagina 1din 7

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării

Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar


Matematică
Programa de bacalaureat –2010
Filiera teoretică, profilul real, specializarea ştiinţe ale naturii.
Filiera tehnologică: profilul servicii, toate calificările profesionale; profilul resurse, toate
calificările profesionale; profilul tehnic, toate calificările profesionale.

Statutul disciplinei: Matematica este disciplină obligatorie.

CLASA a IX-a - 2 ore / săpt. (TC)


Competenţe specifice Conţinuturi
Mulţimi şi elemente de logică matematică
1.1. Identificarea în limbaj cotidian sau în probleme a unor • Mulţimea numerelor reale: operaţii algebrice cu
noţiuni specifice logicii matematice şi teoriei mulţimilor numere reale, ordonarea numerelor reale,
2.1. Reprezentarea adecvată a mulţimilor şi a operaţiilor modulul unui număr real, aproximări prin lipsă
logice şi identificarea de proprietăţi sau prin adaos; operaţii cu intervale de numere
3.1. Alegerea şi utilizarea de algoritmi pentru efectuarea de reale (reuniune şi intersecţie);
operaţii cu mulţimi, cu numere reale, cu predicate • Predicat, cuantificatori;
4.1. Redactarea soluţiei unei probleme utilizând corelarea • Operaţii logice elementare (negaţie, conjuncţie,
între limbajul logicii matematice şi limbajul teoriei mulţimilor disjuncţie, implicaţie, echivalenţă), corelate cu
5.1. Analiza unor contexte uzuale şi matematice (de exemplu: operaţiile şi cu relaţiile dintre mulţimi
redactarea soluţiei unei probleme) utilizând limbajul logicii (complementară, intersecţie, reuniune,
matematice şi al teoriei mulţimilor incluziune, egalitate).
6.1. Transpunerea unei situaţii problemă în limbaj matematic,
rezolvarea problemei şi interpretarea rezultatului
Funcţii
1.1. Recunoaşterea unor corespondenţe care sunt şiruri, Şiruri
progresii, funcţii • Modalităţi de a descrie un şir; exemple de şiruri:
2.1. Calculul valorilor unor funcţii care modelează situaţii progresii aritmetice, progresii geometrice, aflarea
practice în scopul caracterizării acestora termenului general al unei progresii; suma
3.1. Alegerea şi utilizarea unei modalităţi adecvate de calcul primilor n termeni ai unei progresii.
4.1. Interpretarea grafică a unor relaţii provenite din
probleme practice
5.1. Analiza datelor în vederea aplicării unor formule de
recurenţă sau a raţionamentului de tip inductiv în rezolvarea
problemelor
6.1. Analiza şi adaptarea scrierii termenilor unui şir în funcţie
de context

Matematică_Programa de bacalaureat _2010 1


Filiera teoretică, profilul real, specializarea ştiinţe ale naturii.
Filiera tehnologică: profilul servicii, toate calificările profesionale; profilul resurse, toate calificările profesionale; profilul
tehnic, toate calificările profesionale.
Competenţe specifice Conţinuturi
Funcţii; lecturi grafice
1.1. Identificarea valorilor unei funcţii folosind reprezentarea • Reper cartezian, produs cartezian, reprezentarea
grafică a unei funcţii prin puncte a unui produs cartezian de mulţimi
2.1. Determinarea soluţiilor unor ecuaţii, inecuaţii utilizând numerice;
reprezentările grafice • Funcţia: definiţie, exemple, exemple de
3.1. Alegerea şi utilizarea unei modalităţi adecvate de corespondenţe care nu sunt funcţii, modalităţi de
reprezentare grafică în vederea evidenţierii unor proprietăţi a descrie o funcţie, lecturi grafice; egalitatea a
4.1. Exprimarea monotoniei unei funcţii prin condiţii două funcţii, graficul unei funcţii;
algebrice sau geometrice • Funcţii numerice f :I→ \ , I interval de numere
5.1. Reprezentarea graficului prin puncte şi aproximarea reale; proprietăţi ale funcţiilor numerice prin
acestuia printr-o curbă continuă lecturi grafice: reprezentarea geometrică a
6.1. Deducerea unor proprietăţi ale funcţiilor numerice prin graficului, intersecţia graficului cu axele de
lectură grafică coordonate, monotonie.
Funcţia de gradul I
1.1. Recunoaşterea funcţiei de gradul I descrisă în moduri • Definiţie;
diferite • Reprezentarea grafică a funcţiei f : \ → \,
2.1. Utilizarea unor metode algebrice sau grafice pentru
f ( x ) = ax + b, a, b ∈ \ , intersecţia graficului cu
rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor, sistemelor
3.1. Descrierea unor proprietăţi desprinse din rezolvarea axele de coordonate, ecuaţia f(x) = 0;
ecuaţiilor, inecuaţiilor, sistemelor şi reprezentarea grafică a • Interpretarea grafică a proprietăţilor algebrice ale
funcţiei de gradul I funcţiei: monotonie, semnul funcţiei;
4.1. Exprimarea legăturii între funcţia de gradul I şi • Inecuaţii de forma ax + b ≤ 0 (≥, <, >), a, b ∈ \
reprezentarea ei geometrică studiate pe \;
5.1. Interpretarea graficului funcţiei de gradul I utilizând • Poziţia relativă a două drepte; sisteme de tipul
proprietăţile algebrice ale funcţiei ax + by = c
6.1. Rezolvarea cu ajutorul funcţiilor a unei situaţii problemă  , a, b, c, m, n, p numere reale.
şi interpretarea rezultatului mx + ny = p
Funcţia de gradul al II-lea
1.1. Diferenţierea variaţiei liniare/pătratice prin exemple • Reprezentarea grafică a funcţiei f : \ → \,
2.1. Completarea unor tabele de valori necesare pentru
trasarea graficului f ( x ) = ax 2 + bx + c, a, b, c ∈ \, a ≠ 0 , intersecţia
3.1. Aplicarea unor algoritmi pentru trasarea graficului graficului cu axele de coordonate, ecuaţia f(x) = 0;
(trasarea prin puncte semnificative) • Relaţiile lui Viète, rezolvarea sistemelor de
4.1. Exprimarea proprietăţilor unei funcţii prin condiţii x + y = s
algebrice sau geometrice forma  s,p∈ \ .
5.1. Utilizarea relaţiilor lui Viète pentru caracterizarea  xy = p
soluţiilor şi rezolvarea unor sisteme
6.1. Identificarea unor metode grafice de rezolvare a
ecuaţiilor sau sistemelor de ecuaţii
Interpretarea geometrică a proprietăţilor
algebrice ale funcţiei de gradul al II-lea
1.1. Identificarea unor moduri de variaţie a datelor • Monotonie; punct de extrem (vârful parabolei),
2.1. Compararea variaţiei unor date diverse prin intermediul interpretare geometrică;
ratei creşterii • Semnul funcţiei, inecuaţii de forma
3.1. Aplicarea formulelor de calcul şi a lecturii grafice pentru ax2 + bx + c ≤ 0 (≥, <, >), a, b, c ∈ \, a ≠ 0 ,
rezolvarea de ecuaţii, inecuaţii şi sisteme interpretare geometrică;
4.1. Exprimarea prin reprezentări grafice a unor condiţii
• Rezolvarea sistemelor de forma
algebrice; exprimarea prin condiţii algebrice a unor
reprezentări grafice mx + n = y
 2 , a, b, c, m, n numere reale,
5.1. Determinarea relaţiei între condiţii algebrice date şi ax + bx + c = y
graficul funcţiei de gradul al II-lea interpretare geometrică.
6.1. Utilizarea monotoniei şi a punctelor de extrem în
optimizarea rezultatelor unor probleme practice

Matematică_Programa de bacalaureat _2010 2


Filiera teoretică, profilul real, specializarea ştiinţe ale naturii.
Filiera tehnologică: profilul servicii, toate calificările profesionale; profilul resurse, toate calificările profesionale; profilul
tehnic, toate calificările profesionale.
Competenţe specifice Conţinuturi
1.1. Identificarea elementelor de geometrie vectorială în Vectori în plan
diferite contexte • Segment orientat, vectori, vectori coliniari;
2.1. Aplicarea regulilor de calcul pentru determinarea • Operaţii cu vectori: adunarea (regula
caracteristicilor unor segmente orientate pe configuraţii date triunghiului, regula paralelogramului),
3.1. Utilizarea operaţiilor cu vectori pentru a descrie înmulţirea cu scalari, condiţia de coliniaritate,
configuraţii geometrice date descompunerea după doi vectori daţi, necoliniari
4.1. Utilizarea limbajului calculului vectorial pentru a descrie nenuli.
anumite configuraţii geometrice
5.1. Identificarea condiţiilor necesare pentru ca o configuraţie
geometrică să satisfacă cerinţe date
6.1. Aplicarea calculului vectorial în rezolvarea unor probleme
Aplicaţii ale trigonometriei în geometrie
1.1. Identificarea elementelor necesare pentru calculul unor • Rezolvarea triunghiului dreptunghic.
lungimi de segmente şi măsuri de unghiuri
2.1. Utilizarea unor formule pentru calcule în trigonometrie şi
• ( )
Formulele sin 180D − x = sin x ;
în geometrie
3.1. Determinarea măsurii unor unghiuri şi a lungimii unor
( )
cos 180D − x = − cos x (fără demonstraţie).
segmente utilizând relaţii metrice • Modalităţi de calcul a lungimii unui segment şi a
4.1. Transpunerea într-un limbaj specific trigonometriei şi măsurii unui unghi: teorema sinusurilor şi
geometriei a unor probleme practice teorema cosinusului.
5.1. Utilizarea unor elemente de trigonometrie în rezolvarea
triunghiului oarecare
6.1. Analiza şi interpretarea rezultatelor obţinute prin
rezolvarea unor probleme practice

CLASA a X-a - 3 ore / săpt. (TC+CD)


Competenţe specifice Conţinuturi
• Numere reale: proprietăţi ale puterilor cu
1. Identificarea caracteristicilor tipurilor de numere utilizate exponent întreg ale unui număr real, aproximări
în algebră şi a formei de scriere a unui număr real. raţionale pentru numere reale;
2. Compararea şi ordonarea numerelor reale. • Media aritmetică, media ponderată, media
3. Aplicarea unor algoritmi specifici calculului cu puteri, geometrică, media armonică;
radicali, logaritmi. • Radical dintr-un număr raţional (ordin 2 sau 3),
4. Alegerea formei de reprezentare a unui număr real în proprietăţi ale radicalilor;
vederea optimizării calculelor. • Noţiunea de logaritm, proprietăţi ale logaritmilor,
5. Alegerea strategiilor de rezolvare în vederea optimizării calcule cu logaritmi, operaţia de logaritmare.
calculelor.
6. Determinarea unor analogii între proprietăţile operaţiilor cu
numere reale scrise în forme variate şi utilizarea acestora în
rezolvarea unor ecuaţii.

Matematică_Programa de bacalaureat _2010 3


Filiera teoretică, profilul real, specializarea ştiinţe ale naturii.
Filiera tehnologică: profilul servicii, toate calificările profesionale; profilul resurse, toate calificările profesionale; profilul
tehnic, toate calificările profesionale.
Competenţe specifice Conţinuturi
Funcţii şi ecuaţii
1. Trasarea prin puncte a graficelor unor funcţii. • Funcţia putere: f : \ → \, f ( x ) = x n , n ∈ ` , n ≥ 2
2. Prelucrarea informaţiilor ilustrate prin graficul unei
funcţii în scopul deducerii unor proprietăţi algebrice ale • Funcţia radical: f : D → \, f ( x ) = n x , n = 2,3 ,
acesteia (monotonie, semn, bijectivitate, inversabilitate, unde D = [0, ∞) pentru n par şi D = \ pentru n
continuitate, convexitate). impar;
3. Utilizarea de proprietăţi ale funcţiilor în trasarea • Funcţia exponenţială
graficelor şi rezolvarea de ecuaţii
f : \ → ( 0, ∞ ) , f ( x ) = a x , a ∈ ( 0, ∞ ) , a ≠ 1
4. Exprimarea în limbaj matematic a unor situaţii concrete şi
reprezentarea prin grafice a unor funcţii care descriu şi funcţia logaritmică
situaţii practice f : ( 0, ∞ ) → \, f ( x ) = log a x, a ∈ ( 0, ∞ ) , a ≠ 1 ,
5. Interpretarea, pe baza lecturii grafice, a proprietăţilor creştere exponenţială, creştere logaritmică;
algebrice ale funcţiilor • Injectivitate, surjectivitate, bijectivitate;
6. Utilizarea echivalenţei dintre bijectivitate şi inversabilitate Funcţii inversabile:definiţie, proprietăţi grafice,
în trasarea unor grafice şi în rezolvarea unor ecuaţii condiţia necesară şi suficientă ca o funcţie să fie
algebrice inversabilă;
• Rezolvări de ecuaţii folosind proprietăţile
funcţiilor:
-Ecuaţii iraţionale care conţin radicali de ordinul 2
sau 3;
-Ecuaţii exponenţiale, ecuaţii logaritmice de forma:
a ( ) = a ( ) , log f x = b, a > 0, a ≠ 1, a, b ∈ \ ,
( )
f x g x
a
utilizarea unor substituţii care conduc la rezolvarea
Notă: Pentru toate tipurile de funcţii se vor studia: intersecţia cu de ecuaţii algebrice;
axele de coordonate, ecuaţia f(x)=0, reprezentarea grafică prin • Rezolvarea unor probleme care pot fi modelate cu
puncte, simetrie, lectura grafică a proprietăţilor algebrice ale ajutorul ecuaţiilor.
funcţiilor: monotonie, bijectivitate, inversabilitate, semn,
concavitate/convexitate.
Probleme de numărare
1. Diferenţierea problemelor în funcţie de numărul de soluţii • Mulţimi finite ordonate
admise. • Permutări – numărul de mulţimi ordonate cu n
2. Identificarea tipului de formulă de numărare adecvată elemente care se obţin prin ordonarea unei
unei situaţii problemă date. mulţimi finite cu n elemente
3. Exprimarea caracteristicilor unor probleme în scopul • Aranjamente – numărul submulţimilor ordonate
simplificării modului de numărare. cu câte m elemente fiecare, m≤n care se pot
4. Interpretarea unor situaţii problemă cu conţinut practic cu forma cu cele n elemente ale unei mulţimi finite
ajutorul elementelor de combinatorică. • Combinări – numărul submulţimilor cu câte k
5. Alegerea strategiilor de rezolvare a unor probleme în elemente, unde 0 ≤k ≤ n ale unei mulţimi finite cu n
scopul optimizării rezultatelor. elemente, proprietăţi: formula combinărilor
complementare, numărul tuturor submulţimilor unei
mulţimi cu n elemente.

Matematică_Programa de bacalaureat _2010 4


Filiera teoretică, profilul real, specializarea ştiinţe ale naturii.
Filiera tehnologică: profilul servicii, toate calificările profesionale; profilul resurse, toate calificările profesionale; profilul
tehnic, toate calificările profesionale.
Competenţe specifice Conţinuturi
Elemente de combinatorică, statistică şi
probabilităţi
1. Recunoaşterea unor date de tip probabilistic sau statistic în
• Elemente de calcul financiar: procente, dobânzi.
situaţii concrete.
• Culegerea, clasificarea şi prelucrarea datelor
2. Interpretarea primară a datelor statistice sau
statistice: date statistice, reprezentarea grafică a
probabilistice, a graficelor şi a diagramelor.
datelor statistice.
3. Transpunerea în limbaj matematic prin mijloace
statistice, probabilistice a unor probleme practice. • Interpretarea datelor statistice prin lectura
4. Analiza şi interpretarea unor situaţii practice cu ajutorul reprezentărilor grafice.
conceptelor statistice sau probabilistice. • Evenimente aleatoare egal probabile;
5. Corelarea datelor statistice sau probabilistice în scopul probabilitatea unui eveniment.
predicţiei comportării unui sistem prin analogie cu modul
de comportare în situaţii studiate.
Geometrie
1. Descrierea unor configuraţii geometrice analitic sau • Reper cartezian în plan, coordonate carteziene în
utilizând vectori. plan, distanţa dintre două puncte în plan.
2. Descrierea analitică, sintetică sau vectorială a relaţiilor de • Coordonatele unui vector în plan, coordonatele
paralelism. sumei vectoriale, coordonatele produsului dintre un
3. Utilizarea informaţiilor oferite de o configuraţie geometrică vector şi un număr real.
pentru deducerea unor proprietăţi ale acesteia şi calcul de
• Ecuaţii ale dreptei în plan determinată de un
distanţe şi de arii.
punct şi de o direcţie dată şi ale dreptei
4. Exprimarea analitică, sintetică sau vectorială a
determinată de două puncte distincte, calcule de
caracteristicilor matematice ale unei configuraţii
distanţe şi de arii.
geometrice.
• Condiţii de paralelism, condiţii de coliniaritate;
5. Modelarea unor configuraţii geometrice analitic, sintetic
linii importante în triunghi.
sau vectorial.

CLASA a XI-a - 3 ore / săpt. (TC+CD)


Competenţe specifice Conţinuturi
1. Identificarea unor situaţii practice concrete, care necesită Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare
asocierea unui tabel de date cu reprezentarea matriceală a Matrice
unui proces specific domeniului economic sau tehnic ƒ Tabel de tip matriceal. Matrice, mulţimi de matrice
2. Asocierea unui tabel de date cu reprezentarea matricială a ƒ Operaţii cu matrice: adunarea, înmulţirea,
unui proces înmulţirea unei matrice cu un scalar, proprietăţi.
3. Aplicarea algoritmilor de calcul cu matrice în situaţii Determinanţi
practice ƒ Determinantul unei matrice pătratice de ordin cel
4. Rezolvarea unor sisteme utilizând algoritmi specifici mult 3, proprietăţi.
5. Stabilirea unor condiţii de existenţă şi/sau compatibilitate a ƒ Aplicaţii: ecuaţia unei drepte determinate de două
unor sisteme şi identificarea unor metode adecvate de puncte distincte, aria unui triunghi şi coliniaritatea a
rezolvare a acestora trei puncte în plan.
6. Optimizarea rezolvării unor probleme prin alegerea unor Sisteme de ecuaţii liniare
strategii şi metode adecvate (de tip algebric, vectorial, ƒ Matrice inversabile din Mn ( \ ), n = 2,3.
analitic, sintetic) ƒ Ecuaţii matriceale.
ƒ Sisteme liniare cu cel mult 3 necunoscute; forma
matriceală a unui sistem liniar.
ƒ Metode de rezolvare a sistemelor liniare: metoda
Cramer, metoda Gauss.

Matematică_Programa de bacalaureat _2010 5


Filiera teoretică, profilul real, specializarea ştiinţe ale naturii.
Filiera tehnologică: profilul servicii, toate calificările profesionale; profilul resurse, toate calificările profesionale; profilul
tehnic, toate calificările profesionale.
Competenţe specifice Conţinuturi
Elemente de analiză matematică
1. Caracterizarea unor funcţii utilizând reprezentarea
Limite de funcţii
geometrică a unor cazuri particulare ƒ Noţiuni elementare despre mulţimi de puncte pe
2. Interpretarea unor proprietăţi ale funcţii cu ajutorul dreapta reală: intervale, mărginire, vecinătăţi,
reprezentărilor grafice dreapta încheiată, simbolurile +∞ şi − ∞.
3. Aplicarea unor algoritmi specifici calculului diferenţial în ƒ Limite de funcţii: interpretarea grafică a limitei într-un
rezolvarea unor probleme punct utilizând vecinătăţi, limite laterale pentru:
4. Exprimarea cu ajutorul noţiunilor de limită, continuitate, funcţia de gradul I, funcţia de gradul al II-lea, funcţia
derivabilitate, monotonie, a unor proprietăţi cantitative şi logaritmică, exponenţială, funcţia putere (n = 2, 3),
calitative ale unei funcţii funcţia radical (n = 2, 3), funcţia raport de două funcţii
cu grad cel mult 2.
5. Utilizarea reprezentării grafice a unei funcţii pentru ƒ Calculul limitelor pentru funcţia de gradul I, funcţia
verificarea unor rezultate şi pentru identificarea unor de gradul al II-lea, funcţia logaritmică, funcţia
proprietăţi exponenţială, funcţia putere (n = 2, 3), funcţia
6. Determinarea unor optimuri situaţionale prin aplicarea radical (n = 2, 3), funcţia raport de două funcţii cu
calculului diferenţial în probleme practice grad cel mult 2, cazuri exceptate la calculul
limitelor de funcţii: 0/0, ∞/∞, 0 ⋅ ∞
ƒ Asimptotele graficului funcţiilor studiate: verticale,
orizontale şi oblice.
Funcţii continue
ƒ Interpretarea grafică a continuităţii unei funcţii,
operaţii cu funcţii continue.
ƒ Semnul unei funcţii continue pe un interval de numere
reale utilizând consecinţa proprietăţii lui Darboux.
Funcţii derivabile
ƒ Tangenta la o curbă. Derivata unei funcţii într-un
punct, funcţii derivabile.
ƒ Operaţii cu funcţii care admit derivată, calculul
derivatelor de ordin I şi II pentru funcţiile studiate.
ƒ Regulile lui l’Hospital pentru cazurile: 0/0, ∞/∞.
NOTĂ:
Studiul funcţiilor cu ajutorul derivatelor
¾ În introducerea noţiunilor de limită a unui şir într-un punct nu
ƒ Rolul derivatelor de ordinul I şi al II-lea în studiul
se va introduce definiţia cu ε .
Se utilizează exprimarea “ proprietatea lui.. “ , “regula lui…”, funcţiilor: monotonie, puncte de extrem, concavitate,
pentru a sublinia faptul că se face referire la un rezultat matematic convexitate.
utilizat în aplicaţii, dar a cărui demonstraţie este în afara ƒ Reprezentarea grafică a funcţiilor.
programei.

CLASA a XII-a - 3 ore / săpt. (TC+CD)


Elemente de algebră
1. Recunoaşterea structurilor algebrice, a mulţimilor de numere, Grupuri
de polinoame şi de matrice • Lege de compoziţie internă, tabla operaţiei.
2.1. Identificarea unei structuri algebrice, prin verificarea • Grup, exemple: grupuri numerice, grupuri de
proprietăţilor acesteia matrice, grupuri de permutări, ] n .
2.2. Determinarea şi verificarea proprietăţilor unei structuri • Morfism şi izomorfism de grupuri.
3.1. Verificarea faptului că o funcţie dată este morfism sau Inele si corpuri
izomorfism • Inel, exemple: inele numerice ( ], _, \ ) , ] n ,
3.2. Aplicarea unor algoritmi în calculul polinomial sau în
inele de matrice, inele de funcţii reale.
rezolvarea ecuaţiilor algebrice
• Corp, exemple: corpuri numerice ( _, \ ) , ] p , p
4. Explicarea modului în care sunt utilizate, în calcule specifice,
proprietăţile operaţiilor unei structuri algebrice prim,
5. 1. Utilizarea structurilor algebrice în rezolvarea de probleme Inele de polinoame cu coeficienţi într-un corp
practice comutativ ( _, \, ] p , p prim)
5.2. Determinarea unor polinoame sau ecuaţii algebrice care • Forma algebrică a unui polinom, operaţii
îndeplinesc condiţii date
Matematică_Programa de bacalaureat _2010 6
Filiera teoretică, profilul real, specializarea ştiinţe ale naturii.
Filiera tehnologică: profilul servicii, toate calificările profesionale; profilul resurse, toate calificările profesionale; profilul
tehnic, toate calificările profesionale.
6.1. Exprimarea unor probleme practice, folosind structuri (adunarea, înmulţirea, înmulţirea cu un scalar).
algebrice sau calcul polinomial Teorema împărţirii cu rest; împărţirea

6.2. Aplicarea, prin analogie, în calcule cu polinoame, a polinoamelor, împărţirea cu X – a, schema lui
metodelor de lucru din aritmetica numerelor Horner.
• Divizibilitatea polinoamelor, teorema lui Bézout,
c.m.m.d.c. şi c.m.m.m.c. al unor polinoame,
descompunerea unui polinom în factori
ireductibili.
• Rădăcini ale polinoamelor; relaţiile lui Viète
pentru polinoame de grad cel mult 4.
• Rezolvarea ecuaţiilor algebrice cu coeficienţi în
], _, \ , ecuaţii binome, ecuaţii reciproce, ecuaţii
bipătrate.
Elemente de analiză matematică
1. Identificarea legăturilor dintre o funcţie continuă şi • Probleme care conduc la noţiunea de integrală.
derivata sau primitiva acesteia Primitive (antiderivate)
2. Stabilirea unor proprietăţi ale calculului integral, prin • Primitivele unei funcţii. Integrala nedefinită a
analogie cu proprietăţi ale calculului diferenţial unei funcţii continue, proprietatea de liniaritate a
3. Utilizarea algoritmilor pentru calcularea unor integrale integralei nedefinite. Primitive uzuale.
definite Integrala definită
4. Explicarea opţiunilor de calcul al integralelor definite, în • Definirea integralei Riemann a unei funcţii
scopul optimizării soluţiilor continue prin formula Leibniz – Newton.
5. Determinarea ariei unei suprafeţe plane şi a volumului • Proprietăţi ale integralei definite: liniaritate,
unui corp, folosind calculul integral, şi compararea monotonie, aditivitate în raport cu intervalul de
rezultatelor cu cele obţinute prin aplicarea unor formule integrare.
cunoscute din geometrie • Metode de calcul ale integralelor definite:
6. Aplicarea calculului diferenţial sau integral în probleme integrarea prin părţi, integrarea prin schimbarea
practice de variabilă. Calculul integralelor de forma
b
P ( x)
Notă: Se utilizează exprimarea „ proprietate” sau „regulă”,
∫ Q( x)dx , grad Q ≤ 4 prin metoda
a
pentru a sublinia faptul că se face referire la un rezultat descompunerii în fracţii simple.
matematic utilizat în aplicaţii, dar a cărui demonstraţie este în
Aplicaţii ale integralei definite
afara programei.
• Aria unei suprafeţe plane.
• Volumul unui corp de rotaţie.

NOTĂ:
Elaborarea subiectelor pentru bacalaureat se va realiza în conformitate cu prevederile prezentei
programe, care este parte a programei şcolare IX-XII. Subiectele nu vizează conţinutul unui manual
anume. Manualul şcolar reprezintă doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi
care ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.

Matematică_Programa de bacalaureat _2010 7


Filiera teoretică, profilul real, specializarea ştiinţe ale naturii.
Filiera tehnologică: profilul servicii, toate calificările profesionale; profilul resurse, toate calificările profesionale; profilul
tehnic, toate calificările profesionale.