Sunteți pe pagina 1din 1

A fi duplicitar cu tine insuti!

De multe ori spun ca viitorul ti-l faci singur! Ca trecutul nu conteaza! Prezentul este ceea ce trebuie trait! Insa in articolul asta fac o abatere de la regula! Consider ca de cele mai multe ori suntem fructul trecutului pe care il lasam in spate, inchidem usa si aruncam cheia. Ce te faci cand nu o aruncam? Cand o pastrezi undeva, sub pat, sub pres, pentru a o accesa in momentele grele, in momentele in care vrei sa evadezi de problemele cotidiene. In trecut. In locul unde ai fost, in locul pe care il cunosti atat de bine. Mai bine decat propriile tale buzunare. In locul in care ai plans de atatea ori incat ai si uitat numarul, in care ai tipat ca vrei sa pleci si sa te indepartezi, in care ti-ai promis ca nu vei mai ajunge! Niciodata! Si, cu toate astea....uita-te acum, deschizi usa, te lasi invaluita de toate sentimentele! Ura, dragoste pe fundul paharului, tipete, reprosuri, zambete, glume, angoasa! Ai fugit atat de mult timp de ele, leai ascuns undeva intr-un colt al ratiunii, le-ai eliminat din suflet si din trairi....iar acum ai fugit catre ele....iti cauti linistea in ceea ce atunci iti provoca nelinistea. Iti este atat de dor incat simti nevoia sa respiri acelasi aer pe care il simteai atunci sufocant. Nu deschizi de multe ori usa, nu te lasi uitata de valul trecutului cu usurinta. Insa, simplul fapt ca iti este neclar cine esti dupa o zi grea....te face sa iti cauti amintirile in cufarul ponegrit si inchis poate prea usor, poate mult prea tarziu, poate prea batut de vant si timp. Si iti aduci aminte, si te lasi cuprinsa de melancolie, nostalgie, iti dai seama ca timpul a trecut, ca a facut ceea ce stie cel mai bine: te-a schimbat. Ceea ce nu iti mai da dreptul de a deschide aceste amintiri....Esti schimbata, nu mai intelegi intensitatea lucrurilor petrecute, nu mai percepi de ce ai stat cand trebuia sa pleci, sau de ce ai zis ce nu trebuia spus, de ce ai permis cand nu trebuia si de ce mai cauti ceva ce ai aruncat. Asa sunt oamenii, creaturi care, din cand in cand, doresc sa retraiasca ceea ce au lasat trecutului si sa isi aduca aminte de momente care au ajutat in cladirea prezentului. Suntem duplicitari cu noi insine...in oglinda zambim iar in singuratate....!

Multumesc!