Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Consideratii asupra amenajarii turistice a ariilor protejate. Studiu de caz: parcurile nationale din Europa .................................................................................. 4 1.Capacitatea turistica portanta (de incarcare turistica) a peisajului ..................... 4 2. Modelul amenajarii turistice a parcurilor nationale europene ........................... 7 IV. Turismul in arii protejate Program de monitorizare. ................................... 12 V. Parcuri Nationale din Europa ............................................................................ 18 Concluzie: ................................................................................................................ 26 Bibliografie:............................................................................................................. 27
I.
Aspecte generale
Prin amenajarea turistic trebuie s nelegem aciunea de punere n valoare estetic i economic a unui obiectiv , complex atractiv sau zon turistic. Ea genereaz prin edificarea unei anumite pri din infrastructura turistic produsul turistic sau oferta turistic integral . Simpla existen n spaiul geografic a unui fond turistic remarcabil nu genereaz o micare turistic important , este nevoie de intrarea n scen a unor elemente infrastructurale care s asigure accesul n zon dup care trebuie edificat baza tehnico-material necesar unui turism modern. Sunt cunoscute n literatura de specialitate numeroase zone austere din perspectiva fondului turistic a cror cot a fost ridicat prin amenajri turistice de excepie (vezi spatial geografic al petro-dolarului aferent Golfului Persic , unde , numeroase spaii deertice i semideertice au fost transformate n bijuterii turisticoarhitectonice ; aici a aprut primul hotel de7 stele Burj al-Arab , Dubaiul fiind recunoscut ca un paradis turistic ce a sfidat rigorile deertului ). La polul opus este recunoscut faptul c nici 50% din oportunitile oferite de Romnia nu sunt valorificate , noi fiind , de pild , pe locul al II-lea n Europa , dup Frana , la capitolul potenial turistic morfo-peisagistic . Prin amenajarea turistic a spaiului geografic se urmrete n primul rnd estetizarea locurilor respective i abordarea unor lucrri care s duc n final la cizelarea fondului turistic. Analizat n ansamblu , procesul amenajrii vizeaz : 1.Estetizarea i cizelarea fontului turistic ; 2.Dezvoltarea bazei tehnico-materiale (pentru cazare , servicii , recreere , distracii i alteactiviti de agrement ) ; 3.mbuntirea cilor i mijloacelor de acces n teritoriu; 4.Ridicare cotei prestaiilor de servicii la nivelul cerinelor moderne i n concordan cunevoile principalelor categorii de turiti ; 5.mbuntirea sistemului informaiei turistice prin realizarea att a unui mix publicitar divers i eficient ct i prin nfiinarea unor servicii care s furnizeze informaii turitilor nregim non-stop .
2
Odat cu intrarea n mileniul trei, devenim tot mai contieni de complexitatea, fragilitatea i valoarea inestimabil a planetei noastre. n acelai timp, turismul tinde s devin o expresie tot mai popular a acestei contiine. Datorit evoluiei transporturilor i tehnologiei informaiei, tot mai multe zone ndeprtate au devenit accesibile, fapt ce a contribuit la o ascensiune rapid a turismului n arii naturale. Drept urmare este tot mai evident c dezvoltarea turismului n arii naturale sensibile, n absena unui management corespunztor, poate prezenta o ameninare pentru integritatea ecosistemelor i a comunitilor locale. Un numr tot mai mare de vizitatori n zone fragile din punct de vedere ecologic poate duce la o degradare puternic a mediului. De asemenea, comunitile locale i cultura indigen pot fi influenate negativ de afluxul crescut de vizitatori strini cu un stil de via modern. n plus, schimbrile climatice, instabilitatea economic i condiiile politico-sociale pot face din turism o afacere riscant, mai ales n zonele puternic dependente de aceast activitate economic. Constatm c ascensiunea turismului creeaz numeroase oportuniti att pentru conservare ct i pentru bunstarea comunitilor locale. Ca rspuns la interesul crescut pentru cunoaterea naturii, dar i la semnalele de alarm venite din cele mai ndeprtate coluri ale lumii, s -a conturat treptat o nou etic a cltoriei numit ecoturism. Ecoturismul poate furniza veniturile att de necesare pentru protejarea parcurilor naionale i a altor arii naturale, venituri care nu ar putea fi obinute din alte surse. De asemenea, ecoturismul poate constitui o alternativ viabil de dezvoltare economic pentru comunitile cu puine activiti generatoare de venit. Mai mult, ecoturismul poate spori nivelul de educaie i contiin al turitilor, transformndu-i n susintori entuziati ai conservrii mediului natural i cultural.
II. Proiectarea amenajrii turistice Ansamblul tuturor msurilor i interveniilor tehnice aplicate n scopul creerii condiiilor optime pentru valorificarea i exploatarea integral a potenialului natural dintr-o regiune reprezint procesul de amenajare turistic a unui teritoriu . Actul amenajrii concrete trebuies fie precedat de un studiu foarte bine documentat cu elementele de fezabilitate la care trebuie adugate cteva expertize tehnice care vizeaz teritoriul respectiv (analize geotehnice ,repere hidrotehnice , observaii meteo-climatice , etc.) Pentru o ct mai corespunztoare valorificare turistic a unui teritoriu trebuie respectate cteva reguli i msuri foarte importante :
-calcularea i respectarea unui prag de toleran a utilizrii mediului nconjurtor prin limitarea volumului de construcii dintr-un teritoriu ; -stabilirea unui raport rezonabil ntre extensiunea spaiului ce urmeaz a fi construit i caracterul limitat al resurselor turistice din spaiul respectiv ; -stabilirea unei densiti a componentelor turistice n raport cu necesarul pentru populaia din teritoriu (atenia trebuie ndreptat mai ales spre spaiile verzi , a cror suprafa este recomandabil s nu fie diminuat ).
III.
Consideratii asupra amenajarii turistice a ariilor protejate. Studiu de caz: parcurile nationale din Europa
Amenajarile destinate practicarii turismului in ariile protejate si ,in mod deosebit, in parcurile nationale trebuie precedate de studii riguroase referitoare la capacitatea turistica portanta sau de incarcare turistica a peisajului.
1.Capacitatea turistica portanta (de incarcare turistica) a peisajului In general, prin capacitate turistica portanta se intelege numarul maxim de vizitatori pe care un anumit ecosistem poate sa ii primeasca, fara ca acesta sa suporte degradari de anvergura. Aceasta notiune a aparut in Europa la inceputul anilor 60, odata cu dezvoltarea turismului si a agrementului de masa, care au generat necesitatea planificarii acestor activitati. Pentru a evalua capacitatea turistica portanta a teritoriilor protejate, trebuie sa avem in vedere patru dimensiuni care o definesc: a) b) capacitatea de suport ecologic capacitatea de incarcare sociala si psihologica
c) resursele proprii de tehnici de amenajare, care modifica considerabil pragurile limita d) notiunea de compatibilitate intre utilizarile multiple ale peisajului natural
4
a) Capacitatea de suport ecologic se refera la pragul limita de toleranta biologica si fizica a ecosistemelor supuse activitatilor recreative; acest prag limita vizeaza unul, doua sau toate componentele care alcatuiesc ecosistemul; din perspectiva amenajarii turistice, intr-un parc national pragul de toleranta este net inferior, comparativ cu cel al spatiilor neprotejate destinate agrementului; toate elementele care constituie un ecosistem trebuie luate in considerare, atat in ceea ce priveste specificitatea fiecaruia, cat si interrelatiile dintre acestea; nivelul pragului de toleranta va fi stabilit astfel incat, insertiile antropice sa nu afecteze componentele inedite sau deosebit de fragile ale ecosistemelor. Este indicat ca studiile destinate analizei potentialului ecologic al ariilor protejate sa aiba in vedere atat diagnoza cat si prognoza evolutiei ecosistemelor, cu atat mai mult cu cat dinamica acestora este dependenta de intensitatea interventiei umane; de asemenea, se recomanda ca aceste studii sa se extinda si asupra proximitatilor ariilor protejate, intrucat o serie de activitati desfasurate in aceste spatii isi pot proiecta impactul asupra componentelor ecosistemice din perimetrele protejate.
b) capacitatea de suport psihologic si social a unui sit recreativ trebuie sa tina cont imperativ de utilizatorii sai. In acest context, Richard R. Forster (1973) defineste capacitatea de suport social ca nivelul impactului uman, dincolo de care se produce deteriorarea calitatii experientei de destindere in aer liber.
Practicile, atentiile si perceptiile asupra aceluiasi ecosistem sunt diferite, functie de nivelul cultural si social, de motivatiile constiente sau subconstiente ale vizitatorilor, de numarul de persoane si de densitatea acestora. Pe de alta parte, dimensiunea sociala a capacitatii de suport este strans legata de caracteristicile geografice si peisagistice ale teritoriului utilizat; astfel, spre exemplu, un spatiu impadurit, va limita considerabil pragul de suprapopulare; dimpotriva, o suprafata deschisa, prin facilitatile pe care le ofera, (de exemplu, indepartarea mai lejera de masina, datorita posibilitatii sporite de supraveghere a acesteia, utilizarea ca teren de joaca, spatiu de picnic etc.), va atrage fluxuri turistice importante. In abordarea unui spatiu recreativ, factorii distanta si durata sunt strans corelati. Pornind de la acest considerent, administratorii Parcului National Dunes de Kennemer (Tarile de
5
Jos) au tinut cont in amenajarea teritoriului de corelatia distanta durata: in locurile permise bailor marine, au fost amenajate parcari si cai de acces in interiorul plajelor, care sa atraga masele importante de turisti indiferenti fata de spectacolul naturii, atrasi in mod special de agrement. In acest mod, s-a urmarit diminuarea presiunii antropice asupra siturilor care adapostesc obiective aflate in regim de protectie si conservare. Studiile efectuate asupra capacitatii de suport social a parcurilor nationale au confirmat necesitatea unei gestionari diferentiate a zonelor functionale ale acestora si a utilizarii unor tehnici care sa permita orientarea fluxurilor turistice catre itinerarii menite sa diminueze interesul fata de perimetrele strict protejate.
In numeroase cazuri, exista probleme de incompatibilitate intre utilizarile multiple pe care le poate suporta teritoriul unei arii protejate, astfel incat pragurile critice ale echilibrului ecologic sunt net depasite (de exemplu, in cazul Parcurilor Nationale Circeo Italia si TANAP Slovacia, unde amenajarile realizate au favorizat practicarea pe scara larga a activitatilor turistice, netinand cont de impactul acestora in peisaj). In aceste conditii, punerea in practica a planurilor de amenajare a ariilor protejate trebuie precedata de studii de impact, care vor clasifica amenajarile propuse pentru teritoriul analizat, in: indezirabile, permise, cu conditia asigurarii unei permanente monitorizari si intretineri si dezirabile, prin vocatia de punere in valoare a resurselor perimetrului protejat.
2. Modelul amenajarii turistice a parcurilor nationale europene Pentru parcurile nationale europene, sunt propuse in general trei zone principale de amenajare:
a) zona de acces pentru turisti, desfasurata la periferia parcului si pe vaile care favorizeaza accesul in interiorul ariei protejate; aceasta zona include puncte de stationare a autovehiculelor, arii de campare si pentru picnic, centre de informare; accesul in siturile cele mai spectaculoase va fi favorizat de trasee bine marcate, menite sa protejeze punctele cele mai fragile din perimetrele protejate; in acest scop, se pot utiliza garduri vii, preferabil din specii de conifere, de o parte si de alta a cailor de acces si chiar bariere, acolo unde este cazul. O parte din amenajarile destinate informarii turistilor, infrastructurilor usoare de cazare etc. poate fi realizata la exteriorul ariei protejate, contribuind la insertia parcului in cadrul sistemului economic si social local.
b) zona intermediara sau tampon se caracterizeaza printr-o infrastructura foarte redusa: caile de comunicatie, hotelurile, restaurantele si asezarile permanente sunt interzise; singurele amenajari dezirabile sunt reprezentate de refugii si spatii de amplasare a corturilor, de drumuri si poteci trasate in mod stiintific si in concordanta cu principiile conservarii; densitatea frecventarii turistice este mult mai redusa (se poate face chiar o selectie, functie de nivelul cultural si social al turistilor).
c)zona strict protejata sau de protectie integrala, destinata activitatilor de cercetare stiintifica; activitatile turistice nu sunt permise decat cel mult in scop instructiv-educativ.
Acest model de amenajare este dependent de dimensiunea parcului, putand fi aplicat cu deosebire pe teritorii intinse, cu peisaje relativ omogene. In Parcul National Plitvice de exemplu, a putut fi usor realizata protectia unei suprafete intinse, acoperita cu vegetatie forestiera densa, greu accesibila; activitatile turistice
7
au fost orientate catre lacurile spectaculoase care de altfel, reprezinta principalul pol de atractie al parcului; de asemenea, instalarea de panouri cu sens interzis pe toate drumurile de acces in paduri sau catre unele exploatatii agricole izolate au rolul de a descuraja conducatorii auto, in special pe cei straini.
Parcul National Plitvice din Croatia In afara de zonarea spatiala, pentru a face fata agrementului in aer liber, gestionarii parcurilor dispun de patru tipuri principale de mijloace de actiune pe care le pot utiliza separat sau combinat: a) b) c) d) sporirea spatiului disponibil deschis vizitatorilor controlul si limitarea numarului de turisti diminuarea impactului vizitatorilor asupra ecosistemelor sporirea durabilitatii resurselor
a)Sporirea spatiului disponibil deschis vizitatorilor se poate realiza prin: crearea de noi locuri destinate anumitor tipuri de amenajari turistice organizarea mai judicioasa a amenajarilor in siturile recreative deja existente
o mai buna utilizare temporala a spatiului ariei protejate, avand in vedere faptul ca in majoritatea parcurilor nationale se manifesta un dezechilibru al frecventarii turistice: indeosebi la sfarsit de saptamana si in sezonul estival; in aceste conditii, este necesara sporirea spatiului teoretic disponibil pentru agrementul in aer liber, prin prelungirea duratei de utilizare, bineinteles cu anumite
precautii (evitarea perioadelor de reproducere a pasarilor sau a mamiferelor mari, de exemplu) cautarea de situri capabile sa absoarba o parte din vizitatori, in proximitatea parcurilor (de fapt, adesea singura solutie admisa de conservationisti)
In realitate, sporirea capacitatii globale de primire a turistilor poate conduce la o intensificare deseori riscanta a problemelor de natura ecologica, determinate de fluxul turistic crescut pe perioada vacantelor sau a sarbatorilor de peste an.
b) Controlul si limitarea numarului de vizitatori se impun in cazul unor parcuri nationale integral sau partial suprasolicitate din punct de vedere turistic. Posibilitatile de diminuare a fluxului turistic pe care administratorii parcului le au la dispozitie rezida in: interzicerea uneia sau a mai multor activitati recreative, cu deosebire a acelora care altereaza cel mai mult calitatea mediului natural; limitarea accesului catre spatiile fragile; stoparea amenajarii si intretinerii cailor de acces, potecilor, drumurilor; introducerea de taxe pentru parcare;
limitarea duratei sejururilor (spre exemplu, in Parcul National Plitvice se elibereaza bilete de intrare, cu o valabilitate de trei zile);
Spre deosebire de parcurile nationale americane, practica limitarii stricte a numarului de vizitatori in parcurile Europei este inca destul de timida, cu deosebire in cazul celor recent declarate ca atare. Eficacitatea aplicarii masurilor de limitare a fluxului turistic depinde de mai multi factori, dintre care amintim: importanta proprietatii private, mijloacele financiare, echipamentele si personalul necesar (adesea insuficiente), dimensiunea parcurilor, caracteristicile ecologice ale acestora. Este evident ca un parc national de talie mare, situat la o distanta considerabila de concentrarile umane si cu accesibilitate redusa va facilita controlul si limitarea numarului de vizitatori. O masura eficienta pentru limitarea fluxului turistic ar putea fi practicarea activitatilor sportive numai de catre persoanele atestate prin diplome (in echitatie,
9
scufundari submarine) si licente sportive sau de apartenenta la anumite cluburi (carta Clubului Alpin Francez, licenta de caiac-canoe etc.); de asemenea, campingul ar putea fi rezervat celor care sunt titulari ai licentei unei Federatii nationale de camping, iar refugiile, beneficiarilor unei carte de adeziune la un anumit club montan.
c) Diminuarea impactului vizitatorilor asupra ecosistemelor. Caile prin care gestionarii pot raspunde acestui deziderat ar putea fi: concentrarea anumitor activitati, pe masura compatibilitatii acestora, intr-un spatiu redus, bine delimitat, care va putea fi monitorizat si intretinut pentru limitarea degradarilor ireversibile; dispersarea activitatilor in cadrul perimetrului parcului trebuie realizata cu precautie si adaptata particularitatilor suportului ecologic; limitarea anumitor activitati recreative in perioadele in care impactul acestora este major (spre exemplu, aprinderea focului pentru gratar numai in timpul iernii); ameliorarea intretinerii si a performantei materialelor si echipamentelor puse la dispozitie, ceea ce presupune suplimentarea resurselor financiare si de personal; substituirea anumitor activitati recreative cu altele, mai putin agresive: descurajarea practicarii schiului de pista in favoarea celui de fond, diminuarea si chiar suprimarea accesului autoturismelor individuale si incurajarea utilizarii transportului in comun; incurajarea inlocuirii transportului cu mijloace motorizate de catre mersul calare, mijloacele cu tractiune animala sau cu trenul, dupa caz; pot fi utilizate de asemenea cu succes echipamente care, initial, au avut alta destinatie (telefericele si telescaunele pot fi utilizate vara, pentru a evita tasarea sau degradarea anumitor suprafete sensibile);
10
Parc National Vanoise, Franta dezvoltarea educatiei si sensibilizarea fata de problemele naturii si in acest mod, ameliorarea comportamentului vizitatorilor; in acest demers, un rol important revine muzeelor, centrelor de informare, conferintelor de specialitate, scolii, care are sarcina de a dezvolta simtul civic si respectul pentru natura in randul tinerilor.
e) -
sporirea durabilitatii resurselor naturale se poate asigura prin: protejare si gestionare superioara; plantarea de specii vegetale cu rezistenta superioara;
amenajarile artificiale, bazate pe utilizarea unor materiale exterioare (beton, nisip, zgura etc.) pentru protejarea spatiilor intens frecventate; activitati de renaturare, restructurare sau reconstructie ecologica
Aceste masuri trebuie realizate cat mai discret, utilizand la maximum resursele locale si speciile vegetale indigene si permitand amenajari cu un caracter cat mai rustic.
Problemele cu care se confrunta parcurile nationale, in special in ceea ce priveste valorificarea turistica, pot fi mai usor surmontate in conditiile unei bune cunoasteri stiintifice a spatiilor- parcuri, atat in domeniul geoecologiei, cat si in cel al stiintelor sociale, in recrealogie, etologie (stiinta comportamentului), comunicare, domenii uneori neglijate in cazul ariilor protejate. In acest sens, este foarte indicata
11
prezenta unui Consiliu stiintific consultativ cu reprezentare pluridisciplinara in cadrul structurilor de administrare ale parcurilor nationale. Acest consiliu poate oferi sprijinul metodologic necesar in elaborarea unui model teoretic si general, materializat printr-o organigrama care sa indice algoritmul operatiilor si evaluarile necesare amenajarii si gestionarii unui parc national (evaluarea impactului amenajarilor, evidentierea disfunctionalitatilor, asigurarea monitorizarii stiintifice a gestionarii parcului). IV. Turismul in arii protejate Program de monitorizare. Datorit presiunilor la care sunt supuse unele regiuni ale Terrei, att prin intensificarea turismului, ct i prin industrializarea exacerbat, a fost necesar crearea parcurilor nationale, locuri n care animalele i psrile s poat fi protejate fiind n acest fel vnate ntr-un mod controlat i unde plantele pot fi astfel ocrotite i gospodrite nct de cromatica, parfumul i gingia lor s beneficieze i generatiile viitoare aa cum noi le-am preluat de la strbunii notri. Din punct de vedere tiintific, un parc national este definit ca un areal relativ ntins, unde unul sau mai multe ecosisteme nu sunt material alterate de exploatarea i ocuparea uman, unde speciile de plante i animale, aspectele geomorfologice i habitatele sunt de un interes tiintific educativ i recreativ deosebit, sau care detine un peisaj natural de o mare frumusete; unde autoritatea cea mai competent a trii a luat msuri de prevenire sau eliminare ct mai curnd posibil a oricrei exploatri sau locuiri a ntregului areal de ntrire efectiv a respectului fat de factorii ecologici, geomorfologici sau estetici care au justificat stabilirea lui; unde vizitatorilor le este permis intrarea n conditii speciale pentru scopuri de cercetare, educatie, culturale i recreative. Parcurile nationale i rezervatiile naturale sunt perimetre selectate de guverne sau de organizatii particulare pentru a beneficia de protectie special. Sunt alese astfel zone ce cuprind frumuseti naturale, elemente de interes tiintific, moteniri culturale ale zonelor rurale, etc. Nu ntmpltor, primul parc national din lume apartine americanilor, un popor extrem de interesat de resursele sale naturale. Este vorba de Yellowstone National Park, nfiintat n 1872, acoperind o parte din Montana (Wyoming) i Idaho, ntinzndu-se pe o suprafaT de 888708 ha. ns, termenul de parc national a fost folosit pentru prima dat pentru Royal National Park creat n New South Wales Australia n 1979. Ulterior, conceptul de parc national s-a extins n Canada i Noua Zeeland n anul 1880 pn cnd a fost creat primul parc national din Europa n Suedia.
12
n prezent exist n lume peste 1388 de titluri care desemneaz arii protejate. Se pot gsi astfel arii protejate care au denumiri diferite, dar care au acelai scop, cum ar fi: rezervatie natural strict n Bhutan; rezervatie pentru managementul naturii n Bahamas; rezervatie natural n Ontorio Canada; rezervatie natural naTional n Cehia; rezervatie natural marin n Indonesia; arie pentru conservarea naturii n Japonia i rezervatie natural strict n Sri Lanka, dar toate reprezentnd acelai lucru, i anume o Rezervatie Strict Protejat categoria Ia conform IUCN. n practica turistic international se constat un interes crescnd al potentialilor consumatori de turism pentru vizitarea zonelor protejate. Aceast tendint este argumentat de valoarea tiintific, de originalitatea, de caracterul de unicat al atractiilor adpostite de aceste perimetre la care se adaug nevoia turitilor de a petrece o mare parte a vacantei n conditiile unei naturi nealterate, nepoluate. Ecoturismul, n acceptie restrns, are prin urmare, drept materie prim, sau destinatie de consum turistic zonele protejate, rezervatiile naturale, ale biosferei i parcurile nationale. Activitatea de turism n ariile protejate mbrac forme diferite, specifice i complexe, amenajarea turistic ridicnd probleme legate att de protejarea i conservarea ecosistemelor, ct i de dezvoltarea infrastructurii generale, a echipamentelor de cazare i dotrilor pentru recreere i turism. De aceea, dezvoltarea activittii de ecoturism n arii protejate se face prin respectarea anumitor conditii i anume : valorificarea i amenajarea ariilor protejate se realizeaz n spiritul actelor normative, n mod global i integrator, n raport cu complexitatea potentialului natural, uman i turistic i cu gradul de dezvoltare economico social a zonei protejate i regiunii limitrofe; alegerea i punerea n practic a celor mai bune proiecte de valorificare i amenajare turistic se face numai n urma unor studii de oportunitate i fezabilitate i de impact ecologic;
13
asigurarea suportului i echilibrului financiar necesar realizrii proiectului ales, avnd n vedere costurile economice i ecologice; lrgirea cooperrii cu autorittile i populatia local privind arealele protejate i realizarea unui parteneriat ntre acestea i administratia zonelor protejate; activittile intermediarilor din turism i ale ghizilor, n arealele protejate trebuie s fie n concordant cu normele de protectie a mediului i comunittii locale (de exemplu rezervatiile biosferei); creterea contributiei financiare i practice a firmelor prestatoare de servicii turistice, ca i a intermediarilor din turism la protectia arealelor ocrotite; proiectarea unei politici de promovare i de marketing specifice ariilor protejate, n concordant cu respectarea regimului de protectie i conservare a acestora; crearea tuturor conditiilor de evitare a impactului de poluare i degradare nedorit a mediului ecosistemelor i speciilor de flor i faun. Amenajarea turistic a acestor spatii naturale ocrotite variaz de la o tar la alta, aa cum difer i echipamentele turistice ale fiecrui parc, acestea fiind determinate n mare msur de specificul obiectivelor sale naturale, motivatia vizitrii, posibilittile de valorificare, dotrile existente ncadrndu-se cantitativ i calitativ n limitele impuse de ecosistemele respective, a cror depire poate perturba echilibrul lor. Dotrile turistice cuprind, n ansamblul, unitti de cazare foarte diversificate (de la locuri de campare, cabane, vile la hoteluri, moteluri, sate de vacant), unitti de alimentatie, dotri de agrement i sport, caracteristice fiecrui loc, n functie de tipul de resurse turistice existente. Indiferent de gradul de dotare a parcurilor, fiecare dintre ele trebuie s aib un echipament turistic minim, constituit din instalatii diverse aflate n tot parcul, poteci i alei marcate, locuri de odihn i amenajri specifice pentru vizitarea diferitelor obiective naturale sau antropice. Valorificarea prin turism a ariilor protejate presupune urmtoarele actiuni, actiuni ce trebuie desfurate printr-un plan / program de monitorizare a activittii desfurate n ariile protejate: stabilirea judicioas a punctelor de intrare i ieire a turistului n spatii i rezervatii, a itinerariilor; organizarea Centrului de Vizitare i Informare Turistic;
14
realizarea infrastructurii generale (retea rutier, stradal, pietonal, parcri, alimentare cu ap, curent electric, etc.); organizarea circulatiei turistice, ceea ce prevede stabilirea fluxurilor turistice, a dimensiunilor acestora, departajarea orar pe grupe de vizitare, frecventa acestora, durata vizitrii, etc.; amenajarea spatiilor de cazare, alimentatie, sport i agrement n conformitate cu conditiile concrete, specificul resurselor, cu principiile de amenajare turistic a teritoriului i cu indicatorii standardelor de dezvoltare; amenajarea pentru vizitare a obiectivelor turistice; refacerea peisajelor i obiectivelor turistice degradate; semnalizarea obiectivelor turistice, a dotrilor i utilittilor. Toate aceste actiuni, care creeaz conditii optime motivatiei consumului turistic cercetare, studiu, recreere, educatie trebuie s fie realizate foarte atent, pentru a nu distorsiona ambientul, peisajul, autenticul i mai ales viata animalelor, plantelor i a localnicilor. Demararea proiectului de valorificare i amenajare turistic a zonelor protejate presupune i asigurarea dezvoltrii altor facilitti care vin n sprijinul turismului. Astfel, apar o multitudine de probleme care se cer rezolvate, grupate astfel: generalitti care includ aspecte globale de exploatare i actiune a resurselor din zonele turistice; astfel, n multe tri, problemele cu caracter general sunt incluse n legi specifice legea muntelui, legea litoralului, a zonelor deltaice i umede; utilizarea resurselor natura nu trebuie s se cantoneze doar n sfera zonelor turistice, fiind necesar protectia naturii i peisajelor n mod integrator, tinnd cont de gestionarea ntregului teritoriu; acest fapt va asigura supravietuirea unei bune biodiversitti; de la nivelul sectorial la cel transectorial, fapt care arat c asigurarea protectiei mediului nconjurtor nu poate fi considerat un domeniu particular i izolat al statului; acesta trebuie privit global alturi de activittile de transport, energie, amenajarea teritoriului, manier care va asigura alegerea celor mai bune solutii de dezvoltare; de la actiunea local la planul global prin care activittile i angajamentele pentru dezvoltarea economic i protectie a mediului trebuie s se sprijine i pe
15
recomandrile din strategia paneuropean a diversittii biologice i de peisaj care nu este un simplu document ci i un proces dinamic dirijat de Congresul put erilor locale i regionale din Europa, n legtur cu acest subiect; conservarea resurselor naturale o prioritate fat de tendinta administratorilor statiunilor i localittilor turistice care sunt dispui s accepte initiative ndrznete legate de diferite activitti economice, dar care vor trebui s subordoneze aceste cerinte politicii proprii de conservare a mediului ambiant; solutii nationale pentru probleme locale, unde posibilittile practice de realizare a unor solutii i proiecte locale depind n foarte multe cazuri de importanta orientrii fixate la nivel national. De exemplu, o singur modificare n politica national de transporturi va permite administratiei unor statiuni balneare, de litoral, parcuri nationale, s rezolve problema afluxului de maini la nivel local; urgenta problemelor i demararea solutiilor se remarc adesea, mai ales c unii responsabili ai zonelor turistice au alte probleme urgente de rezolvat. Dar mai nti trebuie reflectat, studiat, negociat, de convins grupurile sau mediile interesate. Lentoarea solutiilor, dei pare a avea un efect negativ, reprezint de multe ori un mod de a alege mai bine solutiile pe termen lung. Dei uneori se cer urgente i imediate, esentialul este de a mpiedica pierderea unor valori naturale de nenlocuit i neregretabile; liberttile i constrngerile sunt uneori necesare pentru c turitii privesc natura ca pe un spatiu de absolut libertate. Dar conservarea i protectia unor obiective deosebite impun elaborarea unor restrictii i limite asupra vizitatorilor i activittilor turistice. Responsabilii zonelor protejate se gsesc ntr-o mare dilem: aceea de a asigura respectul i protectia valorilor naturale, culturale i accesul publicului doritor s se bucure de peisajele naturale i bunuri culturale inedite; echilibru i ruptur constituie o mare problem pentru gsirea celor mai bune solutii ntre conservarea valorilor naturale fat de creterea presiunilor socio economice. Astfel, se impune gsirea unui echilibru ntre ceea ce natura i cultura ctig i pierd. De multe ori degradarea mediului natural i modificrile unor traditii i obiceiuri, scderea populatiei rezidente sunt procese lente, dar continue. Ele pot aprea pe termen lung acceptabile, dar impacturile care se produc pot conduce la fenomene ireversibile, mai ales cnd nivelul de viabilitate i tolerant este afectat;
16
sistemul bipolar: rezolvri clasice rezolvri noi presupune un efort de reflexie i de gndire aprofundat, iar o schimbare a acestora n timp spatiu poate aduce solutii noi la probleme cunoscute; tiint i satisfactie sunt dou lucruri diferite dar complementare i necesare pentru a justifica toate actiunile i motivatiile realizrii planurilor de valorificare a zonelor turistice. Existenta unor studii, materiale documentare riguros ntocmite, nsotite de date concrete, cifre, grafice i de imagini deosebite genereaz interese i emotii pentru aceste spatii i dorinte de a le pstra; individual sau de grup se bazeaz pe ideea c descoperirea naturii poate fi o experient solitar. Cunoaterea unor obiective se poate face i n grup, unde se mprtesc interese entuziasm, cunotinte. Trebuie evitate acele porniri de grup, cnd o mas uman este compus din indivizi care nu doresc dect s fie mpreun, fr a avea dorinta real de a descoperi natura slbatic; capacitatea de suport este legat de numrul de vizitatori i de folosirea resurselor din zonele turistice, care nu trebuie s depeasc un anume prag. Aceasta este un concept interesant, dar foarte greu de pus n practic. Aplicarea unor limite nu sunt indirect vizibile. Astfel, se cere mai curnd o gestionare prudent, anticipativ, cu urmrirea atent a efectelor, pentru a nu atinge pragul de degradare, uneori ireversibil; reglementri fixe i utilizri noi sunt necesare pentrutc inventivitatea uman nu are limite n exploatare naturii. De multe ori consecintele asupra mediului nu sunt luate n calcul dect atunci cnd apar primele efecte negative. n multe situatii reglementrile n vigoare nu sunt totdeauna adaptate la noile situatii sau tipuri de comportament. Orice amenajare efectuat se cere a fi fcut n aa fel nct s constituie un element benefic i o plcut surpriz pentru vizitatori i s nu induc un sentiment negativ. Din aspectele prezentate rezult c zonele protejate includ situri i peisaje de nalt valoare. Amenajarea i valorificarea lor trebuie s porneasc de la experimentele unor tri cu preocupri deosebite n acest sens.
17
V.
Parcul National Coto Donana este situat pe coasta de sud-vest a Spaniei la gura de varsare a raului Guadalquivir, fiind una dintre regiunile umede cele mai importante ale Europei. Inca din secolul XIV regiunea a fost utilizata ca teren de vanatoare al casei regale spaniole datorita faunei care se gasea din abundenta. Incepand cu anul 1963 spatiului ii este cunoscuta oficial valoarea devenind rezervatie, iar din 1969 capata statutul de parc national pe care si-l pastreaza pana in prezent cu mare cinste. Habitatele naturale intalnite aici se intind pe vaste teritorii ale provinciilor Huelva,Sevilla, si Cadiz acoperind circa 507 km patrati. Parcul National Donana este cunoscut mai ales pentru varietatea de specii de pasari. Alaturi de cele permanente, specifice locului, se regasesc si specii sosite din Europa Centrala si de Nord indeosebi pe timp de iarna. Conform specialistilor aici isi duc existenta 305 specii de pasari (dupa cum am vazut nu toate in acelasi timp), 20 specii de pesti, 38 specii de mamifere si 32 tipuri de reptile si amfibieni. Bineinteles, nu lipsesc din peisaj unele specii aflate in pericol, cum ar fi lynxul si mangusta egipteana. Umiditatea crescuta a aerului si resursele bogate de apa au condus la dezvoltarea unei vegetatii pe masura. In functie de caracteristicile principale ale mediului au luat nastere mai multe tipuri de habitate. Rozmarinul, cimbrul, tufarisul si pinul de piatra sunt doar cateva dintre speciile de plante care populeaza acest spatiu. Exista de asemenea adevarate paduri alcatuite din stejari de pluta, cunoscute pe plan local sub numele de "Las pajareras" datorita
18
numarului ridicat de pasari care isi gasesc adapostul in ele. Printre plantele care fac flori se afla irisul, lavanda si gladiolele. Primavara este poate cel mai potrivit anotimp pentru a vizita Parcul National Coto Donata intrucat atunci mlastinile sunt acoperite cu flori. Parcul a fost inscris pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO in anul 1994. Pe cat de frumoase sunt lucrurile insa, pe atat este de fragil echilibrul ecologic din spatele lor. Parcul National Donata a fost amenintat in mai multe randuri de seceta si de poluarea cu deseuri extrem de toxice.
Suprafaa: 110 km nfiinat n: 1 ianuarie 2004 Adresa: Nationalparkforstamt Eifel Urftseestrae 34 53937 Schleiden-Gemnd Parcul naional Eifel este al 14-lea parc naional din Germania i primul din landul Nordrhein-Westfalen. Pentru acest parc situat n nordul regiuniiEifel sunt valabile elurile preconizate de IUCN (International Union for Conservation of Nature and Natural Ressources). Dou treimi din suprafaa parcului naional va exista n viitor nefolosit i fr intervenie uman. Parcul naional este mrginit la sud de Gemnd, la nord de Nideggen, la nord-vest de Barajul Schwammenauel care este situat pe cursul rului Rur, iar n sud-vest de grania cu Belgia. Parcul are o suprafa de 10.700 ha, cuprinznd barajul Urfttalsperre ca i construcia din perioada nazist Ordensburg Vogelsang. Teritoriul de 3300 ha, care n trecut era destinat aplicaiilor trupelor militare belgiene, a fost alipit la 1 ianuarie 2006 parcului naional. Regiunea Rezervaiei naionale Eifel Acest parc fa de clima oceanic a Atlanticului are rol de aprare a Pdurii Hainsimsen, o pdure de foioase i conifere din nordul regiunii Eifel, parcul ofer de asemenea adpost unei faune i flore variate:
460 de specii de animale i plante pe cale de dispariie ca pisica slbatic, barza neagr, oprla de ziduri (Podarcis muralis)
Parcul ofer de asemenea ci numeroase de drumeie, unele regiuni au fost defriate de crbunari pentru obinerea crbunilor de lemn, iar prin aciunea prusac din secolul XIX au fost plantate pduri de molid care este frecvent atacat de carie. Datorit acestui fenomen a aprut o tenden binevenit de extindere a pdurii mai rezistente de fag.
20
Parcul national Vanoise este primul parc de acest tip creat in Franta, in urma cu aproape jumatate de secol, cu scopul de a proteja capra neagra. Situat in Alpii Graici, parcul este renumit nu doar datorita peisajului propriu ori a florei si faunei pe care o adaposeste, ci si datorita statiunilor turistice de lux care o marginesc. Parcul national Vanoise: Scurt istoric Parcul national Vanoise a luat fiinta la data de 6 iulie 1963, in regiunea Savoie, la circa 40 de ani distanta de cel care il margineste, parcul Gran Paradiso din Italia. Impreuna, cele doua parcuri formeaza cea mai mare arie protejata din Europa Occidentala. Legea parcurilor nationale, promulgata in anul 1960, ce a dus la implementarea proiectului parcului Vanoise, a fost modificata in anul 2006. Noua lege a confirmat vocatia parcului francez de a proteja mostenirea naturala a teritoriilor superbe pe care le ocupa. Parcul national Vanoise ocupa o suprafata totala de aproximativ 2000 kilometri patrati. Zona centrala a parcului ocupa 528 km patrati, in timp ce zona periferica se intinde pe o suprafata de 1450 km patrati. Parcul national Vanoise: Importanta Parcul Vanoise prezinta o varietate tectonica si structurala impresionanta. Include peste 40 de varfuri cu altitudinea de peste 3000 m, iar peste 50 km patrati sunt acoperiti de ghetari. Speciile, habitatele si resursele naturale pe care parcul national Vanoise le cuprinde sunt protejate eficient prin metode diverse. Astfel, fortele de politie din interiorul parcului se asigura ca turistii respecta regulile (spre exemplu, cazarea la cort este
21
interzisa), o alta masura facand referire la ajutorul oferit fermierilor din interiorul parcului in vederea pastrarii biodiversitatii pajistilor cu fanete. Parcul national Vanoise se evidentiaza si prin eforturile sustinute de a atrage atentia asupra importantei de a proteja mediului inconjurator si speciile pe cale de disparitie. Printre altele, efectivul de capre alpine si capre negre este tinut sub o atenta observatie, dat fiind numarul redus de exemplare existente la nivel mondial.
Parcul National Ceahlau are o suprafata de 17200 ha, iar cu un regim special de protectie, 5830 ha, intre Complexul Lespezi, Piciorul Schiop (Cabana Dochia) si Scaunele Zeilor (Ocolasul Mare) Cai de acces: orasul Bicaz, cabana Izvorul Muntelui; Poiana-Teiului Durau Geologic, Masivul Ceahlau este format din roci deosebit de variate ce apartin flisului intern, unitatea de Ceahlau. Aceasta este sariata peste Unitatea de Teleajen, dupa o linie tectonica numita 'Lutul Rosu'. Rocile componente sint marne, marnocalcare, argile, sisturi argiloase si conglomerate.. Zonele inalte sint reprezentate prin conglomeratele de Ceahlau, cu grosimi de circa 500 m, datorita duritatii lor ridicate. Galetii conglomeratelor sint formati din sisturi crsitaline mezometamorfice (gnaise), epimetamorfice (sisturi), roci sedimentare (gresii, calcare) si roci eruptive (diabaze). Au dimensiuni variabile de la citiva mm la 25 cm si sint prinsi intr-un ciment grezos-micaceu. Virfurile cele mai importante: Toaca (1904 m), Panaghia, Lespezi, ,Ocolasu Mare. Platoul inalt se termina brusc intr-o zona cu abrupturi ruiniforme (polite), care au 400-500 m diferente de nivel. Au fost sculptate forme bizare ca:
22
Turnul lui Budu, Turnurile Ocolasului Mare, Claia lui Miron, Caciula Dorobantului, Detunata, etc.. Sub conglomerate sint acumulari de calcare albe (klippe tectonice sariate dinspre vest). Apar ca un sir de turnuri albe (Piatra cu Apa, cu o mica pestera, Stinca Dochia). Zona inalta a conglomeratelor se continua spre periferie cu un sistem de interfluvii radiare, rotunjite, domoale, formate pe marnocalcare, gresii, argile, marne, , sisturi argiloase. Unele vai au aspect de defileu, cele mai spectaculoase si salbatice fiind cheile Bistrei Mici, sapate in conglomeratele Pietrei Sure. 5. Parcul Vondel, Olanda
Vondelpark este situat n partea de sud a Amsterdamului, la numai cinci minute de piaa Leidseplein . Cu peste 10 milioane de vizitatori anual, Vondelpark este cel mai faimos parc din Olanda
Parcul Vondel este cel mai mare parc din Amsterdam si unul dintre cele mai cunoscute parcuri din Olanda; un obiectiv turistic care nu poate fi ratat in vacanta la Amsterdam. Parcul Vondel este vizitat anul de peste 10 milioane de oameni. Este situat in apropierea Rijksmuseum si Muzeul Van Gogh.
23
Parcul Vondel este iubit de locuitorii Amsterdamului, dar si de turisti, iar pe timpul verii este plin de oameni mai ales pe timpul verii cand toti se bucura de momente placute de relaxare in parc. Concerte gratuite sunt oferite de multe ori in teatrul in aer liber din parc. Alte atractii ale parcului le reprezinta statuia poetului Vondel, domul si muzeul filmului care are si o terasa foarte populara.
In lunile iunie, iulie si august sunt organizate spectacole de teatru si reprezentatii muzicale in teatrul in aer liber din parc. Acestea au loc cinci zile pe saptamana. Intrarea este libera.
Istoria parcului incepe in 1864 cand un grup de locuitori proeminenti ai Amsterdamului au format un comitet pentru fondarea unui parc public. Au strans bani pentru a cumpara opt hectare de pamant si un arhitect a fost angajat pentru a proiecta parcul in stil englezesc. S-au folosit foarte multe carari, iazuri si podulete pentru a crea iluzia unei zone din mijlocul naturii. Parcul a fost deschis publicului in anul 1865 ca un parc de calarie numit Parcul Nieuwe. Numele de Vondel a fost adoptat in anul 1867 cand o statuie a poetului olandez Joost van den Vondel a fost amplasata in parc. Comitetul a strans apoi iarasi bani pentru largirea parcului si pana in anul 1877 a ajuns la suprafata, pe care o are si in acest moment, de 45 de hectare. In perioada aceea parcul era situat la marginea orasului. Intre timp, pe masura ce Amsterdamul s-a dezvoltat parcul a ajuns sa fie situat intr-o zona chiar centrala.
24
Snowdonia este un parc national din nordul Tarii Galilor, primul dintre cele trei existente pe acest teritoriu. Este o zona muntoasa, ce se intinde pe o suprafata de 2.176 km patrati si care adaposteste o serie de specii de plante care nu pot fi intalnite decat intre granitele sale. Parcul national Snowdonia: Istoric Parcul national Snowdonia isi trage numele dupa acela al celui mai inalt varf din Tara Galilor, Snowdon (1.085 m). In limba galeza, parcul national poarta denumirea de Eryi. Inainte ca granitele acestui teritoriu sa fie bine stabilite, termenul "Snowdonia" era folosit pentru a desemna un spatiu mult mai mic decat cel al parcului national de astazi.
Parcul Snowdonia, asa cum este el cunoscut in prezent, a luat nastere in 1951 si este cel de-al treilea parc national din Marea Britanie, dupa Peak District si Lake District. Dintre cei 2.176 km patrati pe care ii ocupa, 60 km sunt doar de coasta.
O buna parte din suprafata parcului Snowdonia include locuri considerate sau care vor fi considerate pe viitor drept Sites of Special Scientific Interest (SSSI
25
sau locuri care prezinta un real interes stiintific), rezervatii naturale nationale, zone speciale de conservare a speciilor, zone protejate ori zone Ramsar.
Parcul national Snowdonia: Obiective turistice An de an, parcul national galez este vizitat de peste 6 milioane de turisti. Acestia sunt interesati de excursii si activitati pe munte, cea mai accesata zona fiind cea nordica, cu cele mai inalte varfuri din Snowdonia. Parcul are 2.380 km de carari care pot fi umblate nestigherit de turisti.
Concluzie:
Parcurile nationale si rezervatiile sunt locuri unice,de pamant sau de apa dintr-o tara stabilite de catre guvern pentru a proteja ecosistemul,specii de plante si animale,cascade in lant,formatiuni geologice sau locuri istorice si arheologice.
Parcurile nationale sunt amenajate si pentru recreerea publicului,oferind locuri exceptionale unde vizitatorii pot admira viata salbatica si se pot bucura de imprejurimi.in general aceste locuri protejate sunt in afara zonei de vanatoare,extragerii de gaze naturale,mineritului si a altor activitati de exploatare a resurselor. Parcurile naionale ajut la restabilirea puterilor naturale ale omului. n parcuri turitii i ntremeaz sntatea, obin energie, precum i fac cunotin cu cultura local a popoarelor autohtone. Astfel de obiecte turistice sunt asemntoare cu cele, care au aproape aceiai importan att pentru natur, ct i pentru turiti, de exemplu, rezervaii naturale protejate, canioane. i este minunat c exist o posibilitate de contact ntre om i natur n beneficiul ambelor pri.
26
Amenajarea unei zone turistice trebuie conceput ca o aciune de sistematizare a teritoriului, avnd ca motivaie principal exploatarea resurselor sale atractive. Din aceast cauz ea trebuie s fie precedat de o estimare riguroas a patrimoniului turistic natural (relief, hidrografie, climat, vegetaie, faun) sau antropic (arhitectur popular, monumente, tradiii i obiceiuri, port popular etc.) paralel cu reliefarea celorlalte atribute economice ale regiunii n cauz, unele dintre acestea aflate adeseori ntr-o faz mai avansat de valorificare. Odat cu creterea dimensiunilor habitatelor urbane are loc un proces de ,,deruralizare total a oraului i de disparitie treptat a contactului dintre om i natur. Derivnd din snul ei, acesta simte nevoia acut de reintoarcere ntr-un mediu familiar sub forma unei frustrri permanente. Satisfacerea acestei nevoi presupune msuri deosebite de amenajare a teritoriului pentru a stabili ntr-un interval de timp minim, ,,un contact ct mai concret posibil ntre citadinul care triete ntr-o carcas de beton i asfalt, i o imagine a naturii (Pierre George, 1971). Amenajrii turistice i revine, aadar, sarcina nu numai de a introduce obiectivele existente n circuitul turistic, ci de-a crea noi objective, noi atracii.
Bibliografie:
1. Eagles, P.F.J., McCool, S.F., Haynes C.D., Sustainable Tourism in Protected Areas Guidelines for Planning and Management, World Commission on Protected Areas , IUCN, 2002 2. Sundseth Kerstin, Using natural and cultural heritage to develop sustainable tourism in nontraditional tourist destinations, European Commission Study, Ecosystems LTD 3. http://xa.yimg.com/kq/groups/23155035/966524841/name/10_turism 4. http://facultate.regielive.ro/proiecte/turism/amenajarea-ariilor-protejate-dinromania-133718.html 5. http://ro.wikipedia.org/wiki/Ecoturism
27