festli tot sub aspect formal, ca ironie.
Yo Inmormantarea lui Urean ARSPOETICA
B~trbnl1l, transpunerea in cursive a aOLlmitor cuvmte, adid1
accentuarea lor fin ironicli, dezvlHuie crud 1ntelesul adevlirat,
semnificatia moralli a atitudmilor eroilor. Despre el'linele furat lie
spune ell. "Simian il afJase 1n Turda"; despre femeile care bocesc
mortul: "podidindu-Je pHinsuli~i cantau in versuri dragostea pen­
tru raposatul Urean"; despre Ludovica, apoi, dI. ,."rea sli r1\man
langli socrul ei dIag': despre preotul en vederi moderne, eli
logMuia "s11 i se s~ute mana, fire~\e impotrivindu-se". Minciuna
lui Slmion, ritualul gal de traire al bociloarelor, ra.tllrnicia
udovlclii, lipsa de autenticllate a modermsmulUl popti, iat
demascl1 aceastli subliniere ironi('~. Renun trtnu totu~J la aCt:st
procedeu formal- de semruficatle estetl!>tli - prin care lnc,earcli ~~
esciIreze formahtatea umanli inSli~l, scnitorul dA un lrup
adevlirat lfoniei sale, in persooaJul Suta din PrivegblUl. j n figura
leatralll, histrionicli (decl tot ell teJ1din~e spre furmli) a lui Suta,
ironia lui Pavel Dan se strl\duie~tt', de [apt, s11 dep,hea licl1
estetismul, 1ndreptandu-se sprt' miucul popular, ndicat la noi
potent e. Varietatca rnijloaeelor expresive, care se intamese 1n
prea PU?D intinsa lui operli. arat~ aGJncimea ~i importanta c>.-pe­
rien{ei stilistice a lui Pavel Dan. lar rodniea impletire intre: rea­
lism ~l fervoare [ormala, to proza viguroasa ~i eu atata gnj~ artis­
tid!. lucratli din Urcan Bar.rblluJ, din Pm'egbiuJ. din Copil scbim­
bat, e un sernD cli opera pe care autorul lor uvea sll 0 creen la
maturitate aI ii fast de 0 excep{ionaHi \'aloare pentru literalura
noa5tra. Ce cale urma 511 aleagll un scriitor atal de d1l.ruit. e grcu
e spus, avand 10 vedere mult pIea curaud totrerupta lUi cariera.
Probabil. insli, e1\ substant-a lui lDcontestabllli soar fi transfigurat
spre a atinge treptele rnarii poezii. pe care scrisul romanesc r
rednic sli Ie cueereasdt
Via{a rumAneascj, nT. 3, 1957
1
LA GEO DUMlTRESCU
in Libertalea de a lrage eil pU$ca lOrma pe care 0 lua
J
protestul social ~ mora] al lui Geo Dumitrescu era asemllnlitoare
eu a beatnicilor americani de mai tar-Liu. Alat briza suprareaIistA
ce aelin prio versurile sale de atunci, <ill ~i naturaltsmul verbal,
apelul in vocabular la neeuri1tenille organiee, impudoarea, blOlo­
gismul irnund de genul lui Henry Miller iJ)(.Irep ta tes ( aceastA
aprupiere. Poetul se autoportretiza in maniera lui Salvador Dali,
subliniind ceea ce e Ural, degradat, obiectic in natura umanlL
oem Istificand-o:
Pleptul - 0 uglindl1 cu poleiul zg:iriat
a lAsa sll se vadl1 inleriorul
(ell totul neimeresant, in deflDltiv).
Sus, sprancenele i~i vor schila zborul.
(Pourel)
~i alte versuri sugereatii, in acela$i sens: nonconformismul
violent al pietorulul spaniol:
nu credeam cl1 femeia la e 0 ma~in~ de g~ti( eu petrol
1 c1\-ti lUDOzj ~il'elurile eu aparatnl In fiecare din1ineal~.
(Ford)
Ana ~i literatura ee recurg, in [ormalilatea lor, la mecanic
$i Iabricat, la fiziologJc ~i impur, dezvaIuie, de Capt aroarea amu­
lill de antinatur~. A vedea lumea prin oglinzl convexe sau a picta
ma~iru metaforiee ca Athanasius KJreher in baroc sunl semne eli
,mml s-a dezmtegrat din Datllr~ ~l sufer~: individul se simte stra.io
~J singur in socletatea 10 care e nevoll s~ tr~lascii Fenomcnul eSle,
15
evident,0 form! de alienare. S~tul ~i infrico~at de medlUl s~u.
imagioandu-~i d evadeaza., spre largile orizonturi ale libertllt ii
cosmiee, Geo Dumitrescu se definea pe sine ca sordid aventurit:r
liric. vagabond rimbaldesc:
~i eu, duhnind a soare ~i a tabae de vers,
veae stupid, al tuturor elanurilor grave ~i puerile,
plecai eu Doaptea-n cap to Univers,
Clifa ate c! tu m-ai mva{at sll silabisese
u singur -lotIe rime, adancuri ~ cter.
euvintele sonore ~i agreabile,
(Columb)
Dar aetivitatea poetiea nu aparea numai ca 0 praetic! aso­
daHl - 'in societatea burghezll repudiata de autor; ironia lui pUlta
la eonsecl1l~e mult mai grave:
Nu va temeti. prieteni, zburll.m.
iatll.-ne sus, peste timp, peste om.
Yn eurand ii veti vedea pe Dante ~i pe Adam
mancand alegorii din aceJa~i porn.
(Oda)
Desigur, lumea in care trAia poetuJ era respingiHoare ~i
deeomJ dintotdeauna al poeziei (ceml, noaptea) se transfonnase
In contrarul sau, a~a d stelele:
erau rotunde. buhaile ~i muraare
~j nici una din ele nu se m~ca...
(Aventura in cer)
iar "regina noptii" l~i degradase ~j ea atributeJe estetice:
Luna, obeza. ~i colerica, se dezbrlica pentru noapte...
(Ibid.)
tntr-o natura. eu puterile toate sleite:
noPt ile sunt sticloase ca ochii mortilor.
Romantism)
16
$i astfel, arta poetica. promovata ~i procJamata de autoruJ
Llberra{ii de a lrage cu pU$ca, lnseamna in primul rand demistifi­
care semantica:
Nu, nu, sil nu creri ca te mai iubesc, veae nemilos,
pe care-mi place sll Ie ron\ai zilnie ca pe lli~te paslile...
(La moartea unui fabn'cant de iluziI)
fn versurile mai noi ale lui Geo Dumitrescu, ideea llriea pe
care poetul ~i-a face despre sine, ca poet, precum ~i interesul fatll
de rnijloacele de creatie poetic! sunt teme ce revin stliruitor.
Cand practiea poeziei ajunge tern a in poem, ea ofera
rerectatorilor un material nu numai nobil, dar ~i bogat in valent
JnaJiticc. $1 nu neaparal pe 0 linle teoretic-estcticii, in fixare"
unei pocliei generale, ci chiar in sensul unei mai adeCVflle ~l mai
adanci in{elegeri a lirismului propriu autorului respectiv. Or.
amhpll cea mallnaltli a criticului poeziei este tototdeauna aceea
d~ a defini lirismul, atitudinea creatoare originara a poetului in
caU23. Fdr:i a fi un poet cerebral. nutrind eumva idealul de a orga­
nin 1a niveluJ transparenlelor absolute, in abstraqiune, efluviiJe
sensibllila.\-ii sale. Geo Dumitrescu trl'iie~te pe planul purei afee­
livlli'l\i - estelic ~i moral - problemele artistului ca spint ~i ea
i11qte~ugar. E 0 reflexivitate liricll.. Iipsitfi de orice caracter doet
~i eu implicalii demne de a reline'pe criticul care vrea sa
defineasdl. paetu) ~i poezia.
Geo Dumitrescu se refuzll. oriearor lncerclri de a seoate
chipul Hl.uritorului de versuri din real, din umanitatea bruta, bIU­
tala chiar, A cotidianuJui banal, fie ~i abject - dar aeest refu
aseunde in fond cu 0 atat mai grava identificare a 10euJui moral
pe care paetul U oeupa in Jume:
cnipul meu, care seamlina atat de bine
'\I 0 veche coaja de paine neagra,
17
 frunLca mea pUnts de dungi,

ca apnnz,'Hoarea unei cutii de cblbrituri

nimic D-a sdipat prinlre uegete:

In care n-au mai ramas prea multe beie.

toala rulberea fa stral ucitoare

n mine.

(CJmcle de lang~ pod

Uvl.-Idrigal rasrurn3r)
R1\uf1\c~tor prin mcta[oril (vecbea fronda antisocial1l din
pcrioada burgheza capat1l acum un sens pur esteLie, e 0 figura de b fond, (reo Dumitrescu a ri1ma:. pe aceea~i pozilie de
sti!. semnificand lotu~1 indrazneala, nonconformismul), poetul a au. eT$italc fa~a de pocZla pura. - caci I,iberlatt<J Jc a trag,;; .:u
ri'lmas un noctambul: ru~ca era totodata (l manifestare profunda ostili1 estetismulUl
pOetic; atunci dnd declari\. dt nu vrea s~ impil.'teze prin actlvi·
buculO~ de \'echea mea carda~ie ell noaptea,
latea sa linea asupra deClS1Vtllibedilti 3 pO<tmdor,cnaptt de 3
bueuros la ganc.lul

pic:? de pe ramuri, lonebunind ral& r\lg~n(,l dinlr-o oglindi'i

colosalelor lovituri la drumul mare,

lnLr<lIta (Imrarea In Jtehcr), el continua Jocul lihertlltilor

la gandul marilor ja[uri Iince rccidivi~te

allgi1e de alta. datiL R~srunumd unui pr~OplDert eu ..suflet de

pc c.ar~ le pun la cale sub oeroLirea ei...,

LTi~!;,I". care {"xalta lllefaliiJul <!bul"oS al poe;dc=i, 01 pTcgeta s5

(Macaralc la marginea (1ra~ului) d:i..l~nl'ICze lee:ituril ('lI materia vie sau neinsuflqila:

(,;'\Odnd (:lr:'l ironit: cumlnienlJ inspiratiei - desigur ell lrecerea 0, lumca e pIma de abun,
"l~mii, dceanUiri1c suOdc~Li ~i intelceLualc I-au dat 0 pnndere a ee urc,j fl"l I din ITa I ell:. ~lmse,
gandlfll ~t u wgaduinia pe care experieDta a certifid: din paharul eu ceai de JOTnoJDlll,
Ofl dli1 rdorte eLi grcle [krlun l'OrosiVt
l'umin\i, razand califeJat.

ne JucaIn eu furea
~~u chiur de p~-ntinderea b1\lUta de soare
i' marii ...
in maldarul de frunze llScal

al timpului.

.,i $l;,l~t'~fe j1iin \ iziunl.:;J m.1rilor .:.I!LI. forma\ll.hn abllTii ra~u!Lril

seulUind pierduli amagitoare sirene
(1anwnilor, Cjod procl.1l1lfl apoi alracila e\; n re:;imtt: t ia de
ce can IdU ill nOl

lIialerie (nu vrea ~i nu poat<. kptida dlll S;"lI1gl ficruJ greu si

a tn apele m1\rilor,

'u!oarcil), d 'lju'1ge ~:i c§me 11l11'eno11italt;3 ett.rdui ,;ZII.:

(Obrazul rumen al amincini) ,\tTund.. , 11 :,tJpanc:?te, GU pWZOdl<l sa elcm~n{.1rli (pOe1.iil in
:>!art: d:.: nlater ie. de ~ lemC.lt):
(dialogul poetului eu eul sau, confrunlare delicatil ~i str~ba.luta de
nostalgii); 0 senslbilitate pllnficatoare. lustralii, filtrele e.senlelor
Cilc'sem d.. mul~ cj respir ca aerul
relioase ale n:alului:
i\ cerccte.1Za adan<:'
l'fin~'ll margHlea inlmll.
Lacom, lnfrigurat. te-am spalat in apele meJe,

pjr'!~il1t1J-ma de iil'cJrc d;1

Ie-am ales str('curandu-te ca pe un nisip aurifer,

;'11 neV3LULe ·3.mint;n ~i 1l":.~'lj~,

218
21 'i
 uitasern
aceasta obi~nuinla, straveche ineereare Ii imagini care pun in relief (ia propriu) impuritatca culorii:
vlizduhului
Se vedea fa~a nev!lzutA, palidJi, a P~mantului

de a rna stJipiini, batandu-mJi

pierincl intr-un amurg mare galben-rnurdar

eu valu! sJiu rilmic

de suIt ~i le~ie ...

ca pe un mal de lut... (0 pidturII de I'in penrru eel dU~l)

(Aceste semne fugare) ~I paroxismul ei:

Aeuitatea senzoriaHi fatll de puterile aerului aratandu-sc i nu se mai zllIea prin praful gros

~i 1ntr-o viziune obieetivll, caracteristicJi prin jocul bogat de profilul tremurat al fetei

pe discullunli lnvartit amelitor

sonori(i1t i, fnabiHl, pardi, muzica eonereta, pentru a sugera pan6 la gal ben.

umirea din strMunduri de istorie In vremea socialismului:

(Pana 1a galben)
se auzeau prin aerul greu, uzat,

incllrcat de nadu~elile zilei,

PoetuJ recunoa~te prin urmare d sensul sau e dur, rezidual
de~i
lI1l.luinlele sale tmd spte limpezimile sClllluril, spr
bun conducator de sunelc, inchipulri ~i speranlc;­
vlbrapile cele mai invoalte ale materiel subtile:
pregillit pcntru \'isele noplii,

se auzeau venlnd din spre ora~

E-adev~rat, uneori

ciudatele zgomote surde, zvonuri seismice, adanci,

und moi condeiul 'in dlhmarli

ce dJideau ve~ti de ie~irea ora~u!ui

cAutand cu penita pm unda albastrli

din secolul 5.
firul ei eel mai \impede. eel mai curat,

eautand in nelim~tea licbidli

'Macara1e la marginea ora~uluj) sunetul eel mai cuprinzlitor,

dau de grliunte de pllmant, de bulgliri...

De aici, din aeeast1\ propensiune Ijrica spre materii, se nJSC (Intrarea in atelier)
constatari poeticO-~liintifice in genul presocralicilor sau :'11 lui
Paraeels us; ~i diatriba lui se 'indreaptli Impotriva a tot ce poate semll.na eu
ruqle~ugul cuvlllteJor (indelcrnicircd metaforica graluita iJ
(oate lucrurile ~i vietalile
orovoad scArbli, ca miriapodele strivite sunt imaginilc verbale
sunt facute din plliniint
pretioase, iner~Wc verbului oglindit 'io sine sunt ..grase". Mrtia
u ajutorul unOT Oacliri
fiind invadatli de duhoarea materiei scripturistice):
de diferile eulori ~i mlisuri ... ,
Ah, ti~los. neferiet Iw,lragiu de cuvmte,

'Intrarea in arelier) tclier de soreoveJ... Har~ia

e phn~ de ganglial! striVJfe, vorb

220
221
 eu treizeei ~i dou!i de picioare, inerfii grase,
laratoare, duhnind a cerneaHI statuta, mentari\ - chiar clod elementul se supune, orin efectul cvasi­
sinuoase molu~te cotcodacind duios magic al muncll omului:
peste neTncepute emofii. printre ganduri
desfilcute In ~isturj virgine, Noaptea, ard condeiele, ascuJtan

vartejullnstelat alturbinelor din munti,

(Singur Jun~)
~oapta campurilor unite,

grumazullini~tit aJ pO!l'lpelor de sondll,

Repulsia £al~ de cuvintele ,,lustruite" intrand in rnai larga

fundamentala oroare a poetului fata de i1uzoriu, decor, ma~ti.
ee se leaganl\ tlleut, egal,

eufundand ciocul adane

'dolatri, deci tot ce este artificial, antinatura. De fapt, atitudinea In clIlimllrile lor nevazute de sub pamant.

aeeasta depii~e~te lumea esteticuJui, a tormelor In sine, atingand

altitudinea moral.!!. ea In aratea exemple din Opera lui Geo
Dumitrescu. Aeum poelul este asernenea profelului care lupHI
Irnpotriva scorieJ spirituale ~i versunle sale agitate, nervnase,
ameninJatoare, poana in Cramllntul lor de spume loara recuzita
sfll.ramati! a eSletismului:
Tiptil. pe fUri~, 1nfa~urllt In pelerina noplii,
voi intra dlare
(Problema spinoasa a noprilor)
Nu e de mirare, a~adar, ea poetul cere sa se ia ma.suri dras
lIce impotriva acelora care irosese "materialul nopTii". £1 aduce
noptii In~rcate de roade spirituale eel mai adanc prinos de
recuno~tinTli. urm1irind eu prevederi de gradinar sublunar
evolu\ia llmpului metaforic al poeziei:

in regatul infJorir aJ iluzlilor

a stropim pomuJ nop~ cu cernealll fierbink ­

injunghiind striijile, crunt voi intra

ea s15. creasca-n el, mari, Dime,

eu sabia-n mana, fioros, spintecand,

orele,

Ulind orbe~le 1n dreapta ~i stanga,

sa se umOe-n el, grele, rotunde,

criincen macel voi aduee, urgie,

ni~te portoeale negrc. zemoase,

printre ma~rile veehi, surilzAtoarc,

eu miezul albastru,

idoli aJba~tri. ~i galbeni, ~i mov,

instelar eu seminte de aUT,

fan tome albe, portoealii. (Ibid.

(A cae de noapte)
Daea rnsa acrivitarea poetica e favorizata, ca la rornantici,
e noapte, versul fiind a floare a intunerieului, prosperi! doar In
bataia lunii, de~i poetul a avut grijil sa arunce in pamant samanta
acestei rare ~i stranii plante, rn zori, ~i s-o ingrijeasea eu roate
La aeest prag al sensibiliHllii sale, cl e, de fapr. impacat
eu 1irmamentul romantieilor, pe care I-a regllsit, eonvertindu-l
vlziunii pragmatice, moderne (nu cea mereanlilil, bineinteles.
abominabiHi), epurata de sentimentalism ~i exeese formale:
~i paginile albastre ale cerului noptu,

apele zilei, - aiei tenebrele feeunde nu inseamna mister. splri­ aeoperite eu misterioase, necunoseute cirilice

tualitate fantomaJii sau eontcmplaJie mal pUT~. ci SUDt rn1irturia (pe care abia am reu~it sa Ie deseiirez

aceleia~1 atractii (ala de materia In ml$eare, in ritmlcitate ele­ eu preTul un or mari str1idanii electrornce).

222 (Bajada corabiiJor de piatn1)

223