Capitolul 8: Cosmarul

Jake si Alexandra s-au intors. Pareau asa de fericiti.

Dua o discutie privata cu Alexandra si Simona, am
aflat ce ganduri serioase avea Jake cu Ale’. Era asa
de fericita. Ma bucuram cu adevarat pentru ea.
Simo se imprietenise bine cu Rosalie, lucru placut,
dar ciudat. Bella si Alice erau neutre. Se intelegeau
foarte bine cu toate.
Am avut o discutie in privat cu Bella , incare am
aflat ce sentimente profunde simtea pentru
Edward.
Nu mai aveam voie sa parasim mallul, pentru
securitatea noastra. Edward s-a gandit ca am fi mai
in siguranta intr-o cabana , la tara, sau undeva la
marginea orasului, asa ca am cautat vechea mea
casa. Parea cam ruinata, dar era buna.
Nu plecasem demult de aici, dar parea nelocuita de
vreo 4 ani.
Eram aici doar eu , Edward, Alice si Alexandra.
Edward s-a dus cu Alice in padure sa vaneze ceva,
iar Alexandra a plecat prin cartier. Am ramas
asadar singura.
M-am trezit deodata alergand. Dar fugeam si ma
impiedicam si parca picioarele-mi stateau in loc.
Apoi, am realizat ca ajunsesem la capatul stradutei
si eram inconjurata de barbate care isi manifestau
dorinta de a ma saruta. Un moment de adrenalina:
l-am sarutat pe cel mai chipes si am inceput sa fug
din nou. Apoi, parca eram la Tombola : vedeam
doar buzele zecilor de barbate, iar eu eram
obligate sa aleg o pereche si s-o sarut. Doamne ce
chin. Imi doream sa dispar, sa ma fac pulbere si
praf, sa ma despic in 2…orice, numai sa nu mai
exist.
Atunci, in momentul de disperare l-am vazut pe el.
Salvarea mea. O privire si am stiu ca sunt in
siguranta. Am fugit spre el, si l-am sarutat ,
dovedindu-mi mie insami, ca e real.
Fratele meu, Marian, cel mai de nadejde baiat pe
care l-am cunoscut, mii-a facut un bine inca o data.
Simteam ceva special pentru el , iar sentimentele
erau reciproce. Nu era la fel ca relatia cu celelalte
surioare, era mult mai profunda. In momentul in
care i-am sarit in brate, l-am imbratisat si l-am
sarutat m-am simtit cea mai implinita femeie de
pe Pamant.

Visam….am realizat acest lucru cand Alice m-a

trezit :
- Elena, hey, trezeste-te pisi. Uite cine e la tine!
Era el. Era real. Visul l-a adus la mine. S-a
implinit visul. I-am sarit in brate si m-am simtit
 implinita. Ma simteam cu adevarat protejata cu
el.
- Marian… visul te-a adus la mine…
- Ce maah? Am venit pentru ca m-a sunat Ale’.
Atunci, n-am mai stat pe ganduri si intr-o clipa
am realizat : daca el nu e, nimeni nu va fi. M-
am repezit in freza lui ciufulita si mi-am lipit
buzele de buzele lui perfecte. Raspunul a venit
instantaneu. Eu eram el si el era eu.
Il iubeam. Nu ca pe un frate, ci ca pe sufletul
meu pereche.
Si el….si el ma iubea. Nu stiu cat de mult, dar
ma iubea. Simteam asta in sarutul lui si in
aroma dulce. Zeci de amintiri m-au rascolit in
timpul sarutului. Stiam ca atunci cand
spuneam ca nu-mi place de el ma minteam
singura.
Dar ce conta? El era aici, iar eu eram in bratele
lui.
- Te iubesc…am spus emotionata.
- Eu te ador. Dar de ce plangi?
- De implinire.
Asta a fost tot. Ma simteam in siguranta….ma
simteam implinita. Asta era tot ce voiam nu
 pentru 10 nici pentru 50 de ani…pentru
eternitate.
Nu stiu cat timp am stat asa, dar cand m-am
trezit, Edward discuta ceva cu Alice, iar Marian
era la bucatarie cu Ale’.
- Hey…..ce faceti?
- Honey….te-ai trezit? Intreba Marian dupa care
ma lua de mana si ma duse la bucatarie.
- Neata pisi…spuse Ale’.
- Aaaah…da….neata si voua tuturor. Chiar daca
unii dintre voi nu dormiti.
- Elena…..ce bine….te-ai trezit. Gesticula plina
de viata Alice.
- Ai dormit bine? Intreba Edward.
- Da….foarte bine. Cred ca am visat ceva. Mai
intai a fost un cosmar , iar apoi, ei bine, nu stiu
daca a fost realitate sau vis, dar, ce-i drept a
fost frumos.
- Asta iti demonstreaza ca a fost realitate?
In acel moment Marian aparu cu un buchet
gigant de flori.
- E pentru mine?
- Da, spuse Ale’. Eu am mancat bomboanele de
ciocolata si ti-am pastrat tie florile.
- Ce tare….vaaai….m-am emotionat.
- Hai ca le meriti….spuse Alice.
- Dar nu am facut nimic.
- Ai adus lumina in viata mea si asta e suficient.
- Dar, Mariane, ne cunoastem din clasa a5a. )
Cum poti sa nascocesti asemenea poem?[[
Radeam aproape cu lacrimi.]]
- Hmm…asa e, dar ce conteaza? Nu conteaza
decat ca suntem impreuna.
Bineinteles ca a urmat un sarut foarte siropos
pe care as fi preferat sa nu il primesc. Eram
priviti de 3 perechi de ochi. Ce jenant….
- Marian, nu mergem pana la tine sa-ti iei
bagajele? Salvarea mea, Ale’…de asta o iubesc
…e omul perfect la momentul perfect.
- Ba da…
Stiam ca am o discutie cu Edward. Una foarte
serioasa. Oare ce crede despre mine? Ori ca
sunt o fufa de doi bani, ori sunt nebuna, ori
amandoua.
- Presupun ca avem o discutie….
- Da…parea rigid si asta ma speria.
- Uite…imi pare rau….eu …nu stiu ce e cu mine.
Parca sunt nebuna. Ma atrageti si tu si fratii tai
si Jake….si acum si Marian. Nu stiu ce e cu
mine. Iti jur ca…
- N-am nevoie de nici o explicatie. Inteleg. Totul
parea sa fie bine in lumea asta reala din care
spui ca ai aterizat aici. Si aici toate mergeau
bine. Eu si Bella urma sa ne casatorim si…
- Si o sa va casatoriti…..si sa stii ca eu si Marian
eram cei mai buni prieteni. Chiar daca eram
certati, nu cred ca ar fi tinut asta.
- Cum spui tu….uite….o sa ne prefacem ca nimic
nu s-a intamplat. O sa o omoram pe Victoria, o
sa te ajut cu avocatii nostrii sa-ti rezolvi
problemele cu sora ta si apoi o sa ma Insor cu
Bella iar tu o sa iti vezi de viata ta.
Ce greu suna idea asta. Dar avea dreptate. Era
cea mai buna solutie. Nu stiam cat avea sa
dureze situatia, dar era cel mai bun plan.
- Bine…..asa sa fie…Dar nu ma poti oblige sa
sterg din memorie noaptea de pe plaja.
- Nici nu vreau…