Sunteți pe pagina 1din 5

Cretu Nicoleta laura Anul I Grupa 2

Dascalul in literatura romana

Scoala nu reprezinta doar o tema a literaturii romane:ea apare ca o constanta tematica in toata literatura universala. Mari autori ca Charles Dickens in "David Copperfield", Rudyard Kipling in "Stalki &Co.", Alain Fournier in "Cararea pierduta", James Joyce in "Portret al artistului in tinerete"etc. s-au oprit asupra problemelor scolii si le-au ilustrat in operele lor.Problematica pe care ei o semnaleaza este de o mare complexitate. Aceasta rezulta si din modul in care a fost prezentata in literatura romana. . Tema scolii si a dascaluilor in literatura romana este prezentata de Ion Creanga in Amintiri din copilarie, de Caragiale in Bacalaureat, Dascal prost, Scoala romana, Lantul slabiciunilor, Premiu I, Un pedagog de scoala noua, de Bacovia in poezia Liceu, de Slavici in Budulea taichii, de Marin Preda in Morometii, de Goga in Dascalul si Dascalita si de Sadoveanu in Domnu trandafir. Nu exista o imagine unitara a scolii si a dascalilor in literatura romana: sunt prezente toate tipologiile de dascali, de la canaliile tiranice ca domnul Vucea a lui Barbu Stefanescu, la sfinti ca dasacalita lui Goga, de la cei prosti si coruptibili din schitele lui Caragiale, la cei competent si corecti ca domnul Trandafir. La Caragiale de exemplu accentul cade pe descrierea unei realitati inca prezente in scoala romaneasca care functioneaza conform unei ierarhii elevi, profesori, parinti, clasa cea mai expusa presiunilor si cerintelor absurd fiind cea a elevilor, cea a
1

profesorilor fiind supusa presiunilor parintilor gata sa faca orice pentru odraslele lor. Problema e expusa cu ironie si umor; dascalii se prezinta fara cunostinte si fara principii, sau cu unele care cad usor in fata emotivitatii si sensibilitatii materne sau in fata puterii si influentei exercitata de functia tatalui. O atentie speciala a aratat Caragiale fata de tipul dascalului, al carui exponent caricatural este Marius Chicos Rostogan, eroul intruchipand ceea ce autorul numea ironic, "pedagogul nostru absolut". El este construit cu posibilitatile unor procedee diferite, apartinand uneori uneori epicului si alteori dramaticului. Personajul se dovedeste a avea doua fete, in relatiile cu parintii si cu elevii, arogant cu cei slabi, slugarnic cu cei puternici.Alternarea registrului verbal tradeaza o predispozitie marcata spre injustitie si o fire usor copruptibila . Concluzia spre care tinde Caragiale ar fi aceea ca institutia nu este rea in sine, dar este stricata de slujitorii ei, de limitele acestora dar si de mentalitatea momentului. In "Amintiri" I.Creanga , evocand procesul de formare a lui Nica, nu renunta la intentia de a-si amuza cititorii prin consemnarea aspectelor si problemelor care tin de inceputurile invatamantului romanesc. Patru imagini ale scolii,din locuri diferite sunt fixate in paginile, astazi clasice, ale "Amintirilor": scolile din Humulesti, din Brosteni, din Targu-Neamt si Falticeni. Ion Creang red mai mult sau mai puin fidel realitii experiena personal de la coala catihetic din Flticeni, surprinznd aspecte defectuoase ale nvmntului religios din mediul rural. nc de la acceptarea sa n fabrica de popi de la Flticeni, numai n urma efecturii unei pli n natur neoficiale cu carcter de ciubuc din partea tatlui su ctre catihei ori altcuiva cui i se cuvenea (dou mere de orz i dou de ovs), personajul-narator (Nic tefnescu) remarc superficialitatea acelei instituii de nvmnt (coala era numai de mntuial). Pregtirea viitorilor preoi, axat pe nvarea de cntece religioase i nsuirea unor cunotine gramaticale, era rudimentar (cumplit meteug de tmpenie) i irelevant (i-n gramatic stau eu i vd c masa tot mas, casa tot cas i boul tot bou se zice Trsnea). Elevii nu frecventau cursurile n mod normal i nici
2

dasclii (Catihetul [....] rar venea pe la coal; Noi [....] ne duceam i mai rar ). Profesorul de religie nu avea pregtire pedagogic (se mira i el cum au ajuns profesori), bizuindu-se n paradosirea cntecelor numai pe crile de cntri (ceaslovuri i psaltiri), iar n predarea gramaticii exclusiv pe materiale didactice (<< Luai de ici pn ici >>) inaccesibile ca limbaj i prin excesul de informaie.

Modurile de raportare ale elevilor fa de coal sunt diverse: majoritatea era nepstoare (cei mai muli umblau bezmetici i stteau pe gnduri, vznd cum i pierd vremea [...]), fiind preocupat de situaia precar a familiei din satul natal ([....] i numai oftau din greu, tiind cte nevoi i ateapt acas) sau doar desconsidernd pregtirea educaional, acesteia aparinnd i protagostul operei (Eu [....] nu m prea osteneam ntr-atta, s mor nvnd); ceilali preocupai ct de puin de coal fie ncercau s nvee, dar nu puteau (din lips de voin ori capaciti de memorare), fie reueau s asimileze o cantitate considerabil de cunotine, ns se strduiau din greu s o pstreze n memorie ( Unii dondneau ca nebunii, pn-i apuca ameeala; alii o duceau numai ntr-un muget, cetind pn le perea vederea). Aceste atitudini divergente sunt cel mai bine evideniate prin antiteza dintre trei personaje: Davidic de la Frcaa elevul contiincios, cunosctor al Vechiului Testament i cel puin a unor pri de vorbire aparent dificil de reinut pentru colegii si (pronumele conjunctive n cazul dativ i acuzativ: mi -i-i, ni-vi-li, mete-l-o, ne-ve-i-le), decedat prematur (a murit, srmanul, nainte de vreme); Miru din Grumzeti elevul dezinteresat de coal, care frecventa spaiul comercial evreiesc n timpul programului colar chiar i n timpul iernii (umbla trela-lela, n puterea iernii, pe la trbile jidoveti), fr un scop economic anume; i Trsnea elevul cu capaciti mintale reduse, care nu reuea s asimileze cunotinele gramaticale obligatorii, datorit nenzestrrii sale intelectuale (era tmp n felul su) i oscilaiilor n voin (desi i propune i ncearc s nvee, este dezndjduit de insuccesele precedente i actuale). Prezentnd toate aceste derapaje ale sistemului educaional ntr-o manier comic, detaat, autorul n ansamblul ntregii opere reliefeaz nu o lume dezechilibrat ci una care se lupta pentru progres si bunastare.
3

Scoala de tara, rudimentara, lipsita de spatii propice, cu elevi modesti din punct de vedere financiar, dar cu invatator devotat este o amintire idilica pe care ne-o prezinta sub forma de scrisoare Sadoveanu in Domnu Trandafir. Domnul acesta, cinstit, harnic, priceput invatator si gospodar, influenteaza destinul elevilor sai, care si-l vor aminti cu duiosie. Imaginea dascalului se confunda cu imaginea paterna prin rolurile exercitate: invatatorul incurajeaza, deschide noi oportunitati, fixeaza limite caracterelor tinere in formare. Om cu principii sanatoase ca ale tatanilor printre care traieste si din care s-a ridicat, acesta nu si le pierde precum profesorii oraseni ai lui Caragiale. Poate un usor poporanism si etnocentrism de degaja in aceste portrete, diferenta dintre orasanul snob, prost si artificial pana in maduva oaselor si taranul autentic, cunascator al valorilor si pastrator al lor. Poate opera are dincolo de toate u n caracter moralizator nu foarte bine sublimat prin mijloace artistice, iar asta ii scade valoarea literara, dar cu certitudine reuseste sa contureze pregnant personajul central, sa-l incarce emotional si sa ni-l ofere model. Un model si mai emotionant de dascal ne ofera Octavian Goga in Dascalita. Dascalita lui Goga este precum o sfanta mucenita: fecioara, pentru ca angajamenul ei este fata de copiii altor mame, culta pentru ca si mosnegii sa culeaga invatatura de la dansa, buna cu mamele suferinde pe care le ajuta sa scrie si sa-si citeasca cartile trimise de feciorii aflati departe, gospodina buna si cunoscatoare a portului popular le ajuta pe fete sa-si coase altita. Poezia e trista punand accent pe latura vocationala a acestei profesii, ce trebuie asumata ca destin pentru a-si indeplini valentele educative. Altfel, in lipsa unui angajament ferm, nobletea meseriei s-ar pierde. Dascalul, ca si sfantul, lasa lumea lui pentru altceva sau altcineva. Pilda a iubirii plina de sacrificiu personajul lui Goga ilustreaza un model de om a carei vocatie este mai presus de fiinta sa. In acelasi registru se plaseaza si poezia Dascalul de acelasi autor: Azi ca un sfant dintr-o icoana veche, bland imi rasai cu fata ta blajina,

cu zambet bun, cu ochi cuminti si limpezi, stralucitori de lacrimi si lumina. Asa cum am spus, nu exista o imagine unitara a dascalului in literatura noastra, dar asta se intampla cu orice literatura si orice clasa sociala reprezentata artistic.

S-ar putea să vă placă și