Toata noaptea au latrat Cainii de la jitarie De gandeai ca-i lupu-n sat, Ce sa fie? Ce sa fie?...
Ia, o baba cu cojoc A mas noaptea, fara foc, In desis uscat de soc!
Acum vine pe-ndeleteCa i-e drumul fara-grabaSi drept singura podoaba Are-n plete Un scaiete.
Si de sus, dintr-un ponor, Poarta fetelor solie, Ca le-aduce martisor Un banut de papadie!
Mai tarziu, mai pe-nserat, A intrat si baba-n sat: Uite-o-n capul podului, In vazul norodului, Pe-un butuc de lemn uscat, Cu cojoc de capatat, Cu naframa de furat, Cu catrinta de aba Vantul sa-l strecori prin ea! Si cum sufla-n pumnii reci, Scoate pacla pe poteci, Iar pe fund de vai destrama Neguri vinete, de scama
Si-au iesit baietii mici, Mici si multi Si desculti, Si cativa mai maricei Cu biciusti si cu nuiele Si cu prastii subtirele, Sa alunge de pe-aici Iarna cea cu ganduri rele Doamna-gerului, batrana, S-a sculat de la pamant. Si-naltand spre cer o mana, Ca o cumpana uscata De fantana.
A pornit in jos pe vant, Incruntata, Blestemand, Si-a lasat in urma ei Promoroaca si polei; Pe ogoare, Corbi si cioare Prin paduri, Lupii suri, Si de-a lungul drumului Numai scama fumului
As vrea cu tine sa ma duc departe, La Polul Nord, sub cerul de opal, Cand gheata marii clare se desparte In blocuri plutitoare de cristal. Desfasurand culorile-i spectrale, S-ar inalta deasupra noastra ca un fald Dantela aurorii boreale, De purpura, de aur si smarald. Banchiza alba ne-ar asterne-n fata Covoare de omat imaculat. Si-n adapostul mic, scobit in gheata, Am arde-un foc de spirt denaturat. Din larga-mparatie de zapada, S-ar aduna fantasticul norod Al noptilor polare, sa ne vada: Ursi albi, de vata foce mari, de glod Iar cand natura-n soare nou invie Si cand vazduhul nu mai e opac, Intr-un bazin de sticla argintie Ar licari oglinda unui lac.Acolo-n apa-i calma si albastra M-as duce-n zori de ziua sa ma scald Si cat ar fi de frig, iubirea noastra M-ar face sa-mi inchipui ca mi-i cald!
- Unde-s stelele de sus? - Iaca, nu-s! Vantul rau le-a scuturat Si le-mprastie prin sat.
- Oare-a nins?
E un fulg si-i cel dintai Si aduce-n vant ninsoare, Drumuri albe peste vai, Ras curat in ochii tai, Sanioare, Zurgalai
Departe, intr-o tara fermecata In care nimeni n-a ajuns vreodata, Sta singur cuc intr-un bordei de fum.
Si trage mosul, trage din lulea. Si zilele se duc, si iarna vine, Si prin casute-ncep a-l astepta Baieti cuminti si fete mici ca tine.
Si intr-o sara, Dumnezeu-cel-Sfant Intinde mana-i buna spre pamant Si-anina-n cer, de-un fir de borangic, Un pui de stea pentru Isus cel mic
Atunci pe nevazute cararui, Porneste Mos-Craciun cu sacul lui, Si cnd adoarme zvonul de colinda, El bate-ncet Ia usa de la tinda.
A fosit, mosneagul bun, si-acum un an, Dar tu erai prea mica si nu stii: Ti-a pus sub perinuta jucarii Si-un cercelus cu piatra de margean.
Iar cnd a fost sa iasa din iatac, Maicuta l-a pndit de dupa usa,
Gerul
de VASILE ALECSANDRI
Gerul aspru i slbatic strnge-n brae-i cu jelire Neagra lunc de pe vale care zace-n amorire; El ca pe-o mireas moart o-ncunun despre zori C-un vl alb de promoroac i cu ururi lucitori. Gerul vine de la munte, la fereastr se oprete i, privind la focul vesel care-n sobe strlucete, El depune flori de iarn pe cristalul ngheat, Crini i roze de zpad ce cu drag le-a srutat. Gerul face cu-o suflare pod de ghea ntre maluri, Pune streinilor casei o ghirland de cristaluri, Iar pe fete de copile nflorete trandafiri, S ne-aduc viu aminte de-ale verii nfloriri. Gerul d aripi de vultur cailor n spumegare Ce se-ntrec pe cmpul luciu, scotnd aburi lungi pe nare. O! tu, gerule nprasnic, vin', ndeasnn calul meu S m poarte ca sgeata unde el tie, i eu!
Din vzduh cumplita iarn cerne norii de zpad, Lungi troiene cltoare adunate-n cer grmad; Fulgii zbor, plutesc n aer ca un roi de fluturi albi, Rspndind fiori de ghea pe ai rii umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaa ninge iar! Cu o zale argintie se mbrac mndra ar; Soarele rotund i palid se prevede printre nori
Tot e alb pe cmp, pe dealuri, mpregiur, n deprtare, Ca fantasme albe plopii nirai se perd n zare, i pe-ntinderea pustie, fr urme, fr drum, Se vd satele perdute sub clbuci albii de fum.
Dar ninsoarea nceteaz, norii fug, doritul soare Strlucete i dismiard oceanul de ninsoare. Iat-o sanie uoar care trece peste vi ... n vzduh voios rsun clinchete de zurgli. Miezul iernii
n pduri trsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit! Stelele par ngheate, cerul pare oelit, Iar zpada cristalin pe cmpii strlucitoare Pare-un lan de diamanturi ce scrie sub picioare.
Fumuri albe se ridic n vzduhul scnteios Ca naltele coloane unui templu maiestos, i pe ele se aeaz bolta cerului senin, Unde luna i aprinde farul tainic de lumin.
O! tablou mre, fantastic! Mii de stele argintii n nemrginitul templu ard ca vecinice fclii. Munii sunt a lui altare, codrii - organe sonoare
Totul e n neclintire, fr via, fr glas; Nici un zbor n atmosfer, pe zpad - nici un pas; Dar ce vd? n raza lunii o fantasm se arat E un lup ce se alung dup prada-i spimntat!
La gura sobei
Aezat la gura sobei noaptea pe cnd viscolete Privesc focul, scump tovar, care vesel plpiete. i prin flacra albastr vreascurilor de aluni Vd trecnd n zbor fantastic a povetilor minuni.
Iat-o pasre miastr prins-n lupt c-un balaur; Iat cerbi cu stele-n frunte care trec pe puni de aur; Iat cai ce fug ca gndul; iat zmei naripai Care-ascund n mari palaturi mndre fete de-mprai.
Iat pajuri nzdrvane care vin din neagra lume, Aducnd pe lumea alb fei-frumoi cu falnic nume; Iat-n lacul cel de lapte toate znele din rai ... Nu departe st Pepelea, tupilat n ilori de mai.
Dar pe mine ce m-atrage, dar pe mine ce m-ncnt E Ileana Cosnzeana! ... n cosit floarea-i cnt. Pn-n ziu stau pe gnduri i la ea privesc uimit, C-mi aduce viu aminte de-o minune ce-am iubit!
Sania
Zi cu soare, ger cu stele! ... Hai, iubit, la plimbare. Caii muc-a lor zbale, surugiul e clare; Sniua, cuib de iarn, e cam strmt pentru doi ... Tu zmbeti? ... Zmbirea-i zice c e bun pentru noi.
Caii scutur prin aer suntoarele lor salbe, Rpind sania uoar care las urme albe. Surugiul chiuiete; caii zboar ca doi zmei Prin o pulbere de raze, prin un nour de scntei.
Pe cmpia nlbit, neted, strlucitoare Se vd insule de codri, s-aud cini la vntoare, Iar n lunca pudruit cu mrunt mrgritar Salt-o veveri mic pe o creang de stejar.
Acum trecem prin poiene, acum trecem prin zvoaie; Crengile-aninate-n cale ning stelue i se-ndoaie. Iat-o ginga mldi cu irag de mriori ...
Gerul
Gerul aspru i slbatic strnge-n brae-i cu jelire Neagra lunc de pe vale care zace-n amorire; El ca pe-o mireas moart o-ncunun despre zori C-un vl alb de promoroac i cu ururi lucitori.
Gerul vine de la munte, la fereastr se oprete i, privind la focul vesel care-n sobe strlucete, El depune flori de iarn pe cristalul ngheat, Crini i roze de zpad ce cu drag le-a srutat.
Gerul face cu-o suflare pod de ghea ntre maluri, Pune streinilor casei o ghirland de cristaluri, Iar pe fete de copile nflorete trandafiri, S ne-aduc viu aminte de-ale verii nfloriri.
Gerul d aripi de vultur cailor n spumegare Ce se-ntrec pe cmpul luciu, scond aburi lungi pe nare. O! tu, gerule nprasnic, vin', ndeamn calul meu S m poarte ca sgeata unde el tie, i eu!
Viscolul Crivul din miaznoapte vjie prin vijelie, Spulbernd zpada-n ceruri de pe deal, de pe cmpie. Valuri albe trec n zare, se aaz-n lung troian, Ca nisipurile dese din pustiul african.
Viscolul frmnt lumea! ... Lupii suri ies dup prad, Alergnd, urlnd n urm-i prin potopul de zpad. Turmele tremur; corbii zbor vrtej, rpii de vnt, i rchiile se-ndoaie lovindu-se de pmnt.
Zbiert, rget, ipet, vaiet, mii de glasuri spimntate Se ridic de prin codri, de pe dealuri, de prin sate. i-n departe se aude un nechez rsuntor ... Noaptea cade, lupii url ... Vai de cal i cltor!
Fericit acel ce noaptea rtcit n viscolire St, aude-n cmp ltrare i zrete cu uimire O csu drgla cu ferestrele lucind Unde dulcea ospeie l ntmpin zmbind!
Trei cltori fantastici cutreier pmntul: Soarele splendid, gerul ngrozitor i vntul.
i-i zic: Copil drag, alege din noi trei, De vrei s fii mireas, pe care tu l vrei!
Romnca le rspunde cu o vesel zmbire: Sunt sprinten ca vntul, pe dnsu-l vreau de mire!
Cum? eu, lumina lumei! pe mine m-ai respins? Am s m rzbun la var cu focul meu nestins.
Cum? zice gerul aspru, m-ai deprtat pe mine? Am s nghe la iarn i inima din tine.
Nu-mi pas, mndre soare, de focu-i arztor Ct mi-a sufl n fa un vnt rcoritor.
Nici de-al tu frig nu-mi pas, o gerule de ghea, Ct vntu-n miezul iernii nu mi-a sufl n fa. Iarna pe uli - George Cobuc
A-nceput de ieri s cad Cte-un fulg, acum a stat, Norii s-au mai rzbunat Spre apus, dar stau grmad Peste sat.
Nu e soare, dar e bine, i pe ru e numai fum. Vntu-i linitit acum, Dar nvalnic vuiet vine De pe drum.
Sunt copii. Cu multe snii, De pe coast vin ipnd i se-mping i sar rznd; Prin zpad fac mtnii, Vrnd-nevrnd.
Cum prin gard se glcevesc Vrbii guree, cnd norii Ploi vestesc.
Cei mai mari acum, din sfad, Stau pe-ncierate pui; Cei mai mici, de foame-adui, Se scncesc i plng grmad Pe la ui.
Colo-n col acum rsare Un copil, al nu tiu cui, Largi de-un cot sunt paii lui, Iar el mic, cci pe crare Parc nu-i.
Haina-i mturnd pmntul i-o trte-abea, abea; Cinci ca el ncap n ea, S mai bat, soro, vntul Dac-o vrea!
El e sol precum se vede, M-sa l-a trimis n sat, Vezi, de-aceea-i ncruntat,
Cade-n brnci i s ridic Dnd pe ceaf puintel Toat lna unui miel: O cciul mai voinic Dect el.
i tot vine, tot noat, Dar deodat cu ochi vii, St pe loc - s mi te ii! Colo, zgomotoas gloat, De copii!
El degrab-n jur chitete Vrun ocol, cci e pierdut, Dar copiii l-au vzut! Toat ceata nvlete Pe-ntrecut.
- Uite-i, m, cciula, frate, Mare ct o zi de post Aoleu, ce urs mi-a fost! Au sub dnsa apte sate Adpost!
Unii-l iau grbit la vale, Alii-n glum parte-i in Uite-i, fr pic de vin S-au jurat s-mbete-n cale Pe cretin!
Vine-o bab-ncet pe strad n cojocul rupt al ei i ncins cu sfori de tei. St pe loc acum s vad i ea ce-i.
S-oerete ru btrna Pentru micul Barb-Cot, - Ai nnebunit de tot Puiul mamii, d-mi tu mna S te scot!
Cic vrei s stingi cu paie Focul cnd e-n cli cu fn, i-apoi zici c eti romn! Biata bab-a-ntrat n laie La stpn.
Ca pe-o bufni-o-nconjoar i-o petrec cu chiu, cu vai, i se in de dnsa scai, Plin-i strmta ulicioar De alai.
Nu e chip s-i faci cu buna S-i pzeasc drumul lor! Rd i sar ntr-un picior, Se-nvrtesc i ip-ntruna Mai cu zor.
Baba i-a uitat nvul: Bate,-njur, d din mni: - Dracilor, suntei pgni? Maica mea! S stai cu bul Ca la cni!
i cu bul se-nvrtete Ca s-i fac-n jur ocol; Dar abia e locul gol, i mulimea nvlete Iari stol.
Ba se rscolesc i cnii De prin curi, i sar la ei. Pe la garduri ies femei, Se urnesc mirai btrnii Din bordei.
- Ce-i pe drum atta gur? - Nu-i nimic. Copii trengari. - Ei, auzi! Vedea-i-a mari, Parc trece-aduntur De ttari!