Otilia Cazimir - Baba Dochia

Toata noaptea au latrat Cainii de la jitarie De gandeai ca-i lupu-n sat, Ce sa fie? Ce sa fie?...

Ia, o baba cu cojoc A mas noaptea, fara foc, In desis uscat de soc!

Acum vine pe-ndeleteCa i-e drumul fara-grabaSi drept singura podoaba Are-n plete Un scaiete.

Si de sus, dintr-un ponor, Poarta fetelor solie, Ca le-aduce martisor Un banut de papadie!

Otilia Cazimir - Baba Iarna Intra-n Sat

Alergand, ca de napasta, Au venit buluc pe coasta Doi baieti Mai isteti, Sa dea veste La neveste C-au vazut in deal la stana, Coborand din varf de munte, Peste ape fara punte, Iarna sura si batrana

Mai tarziu, mai pe-nserat, A intrat si baba-n sat: Uite-o-n capul podului, In vazul norodului, Pe-un butuc de lemn uscat, Cu cojoc de capatat, Cu naframa de furat, Cu catrinta de aba Vantul sa-l strecori prin ea! Si cum sufla-n pumnii reci, Scoate pacla pe poteci, Iar pe fund de vai destrama Neguri vinete, de scama

Si-au iesit baietii mici, Mici si multi Si desculti, Si cativa mai maricei Cu biciusti si cu nuiele Si cu prastii subtirele, Sa alunge de pe-aici Iarna cea cu ganduri rele Doamna-gerului, batrana, S-a sculat de la pamant. Si-naltand spre cer o mana, Ca o cumpana uscata De fantana.

A pornit in jos pe vant, Incruntata, Blestemand, Si-a lasat in urma ei Promoroaca si polei; Pe ogoare, Corbi si cioare Prin paduri, Lupii suri, Si de-a lungul drumului Numai scama fumului

Otilia Cazimir - Vis Alb

As vrea cu tine sa ma duc departe, La Polul Nord, sub cerul de opal, Cand gheata marii clare se desparte In blocuri plutitoare de cristal. Desfasurand culorile-i spectrale, S-ar inalta deasupra noastra ca un fald Dantela aurorii boreale, De purpura, de aur si smarald. Banchiza alba ne-ar asterne-n fata Covoare de omat imaculat. Si-n adapostul mic, scobit in gheata, Am arde-un foc de spirt denaturat. Din larga-mparatie de zapada, S-ar aduna fantasticul norod Al noptilor polare, sa ne vada: Ursi albi, de vata foce mari, de glod Iar cand natura-n soare nou invie Si cand vazduhul nu mai e opac, Intr-un bazin de sticla argintie Ar licari oglinda unui lac.Acolo-n apa-i calma si albastra M-as duce-n zori de ziua sa ma scald Si cat ar fi de frig, iubirea noastra M-ar face sa-mi inchipui ca mi-i cald!

Otilia Cazimir - Ninge!

Ssst! Maicuta gerului, Cu manuta inghetata, Bate-n poarta cerului Si intreaba suparata:

- Unde-s stelele de sus? - Iaca, nu-s! Vantul rau le-a scuturat Si le-mprastie prin sat.

Uite una: s-a desprins Dintr-o margine de nor Si coboara-ncetisor

- Oare-a nins?

E un fulg si-i cel dintai Si aduce-n vant ninsoare, Drumuri albe peste vai, Ras curat in ochii tai, Sanioare, Zurgalai

Otilia Cazimir - Mos Craciun

Eu l-am vazut pe Mos Craciun, e un mosneag Cu barba alba, cu cojoc si cu toiag, Ca toti mosnegii care trec pe drum.

Departe, intr-o tara fermecata In care nimeni n-a ajuns vreodata, Sta singur cuc intr-un bordei de fum.

Si trage mosul, trage din lulea. Si zilele se duc, si iarna vine, Si prin casute-ncep a-l astepta Baieti cuminti si fete mici ca tine.

Si intr-o sara, Dumnezeu-cel-Sfant Intinde mana-i buna spre pamant Si-anina-n cer, de-un fir de borangic, Un pui de stea pentru Isus cel mic

Atunci pe nevazute cararui, Porneste Mos-Craciun cu sacul lui, Si cnd adoarme zvonul de colinda, El bate-ncet Ia usa de la tinda.

A fosit, mosneagul bun, si-acum un an, Dar tu erai prea mica si nu stii: Ti-a pus sub perinuta jucarii Si-un cercelus cu piatra de margean.

Iar cnd a fost sa iasa din iatac, Maicuta l-a pndit de dupa usa,

Sa nu te vre din gresala-n sac, Ca pe-o papusa!

Gerul
de VASILE ALECSANDRI

Gerul aspru i slbatic strnge-n brae-i cu jelire Neagra lunc de pe vale care zace-n amorire; El ca pe-o mireas moart o-ncunun despre zori C-un vl alb de promoroac i cu ururi lucitori. Gerul vine de la munte, la fereastr se oprete i, privind la focul vesel care-n sobe strlucete, El depune flori de iarn pe cristalul ngheat, Crini i roze de zpad ce cu drag le-a srutat. Gerul face cu-o suflare pod de ghea ntre maluri, Pune streinilor casei o ghirland de cristaluri, Iar pe fete de copile nflorete trandafiri, S ne-aduc viu aminte de-ale verii nfloriri. Gerul d aripi de vultur cailor n spumegare Ce se-ntrec pe cmpul luciu, scotnd aburi lungi pe nare. O! tu, gerule nprasnic, vin', ndeasnn calul meu S m poarte ca sgeata unde el tie, i eu!

IARNA DE VASILE ALECSANDRI

Din vzduh cumplita iarn cerne norii de zpad, Lungi troiene cltoare adunate-n cer grmad; Fulgii zbor, plutesc n aer ca un roi de fluturi albi, Rspndind fiori de ghea pe ai rii umeri dalbi.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaa ninge iar! Cu o zale argintie se mbrac mndra ar; Soarele rotund i palid se prevede printre nori

Ca un vis de tineree printre anii trectori.

Tot e alb pe cmp, pe dealuri, mpregiur, n deprtare, Ca fantasme albe plopii nirai se perd n zare, i pe-ntinderea pustie, fr urme, fr drum, Se vd satele perdute sub clbuci albii de fum.

Dar ninsoarea nceteaz, norii fug, doritul soare Strlucete i dismiard oceanul de ninsoare. Iat-o sanie uoar care trece peste vi ... n vzduh voios rsun clinchete de zurgli. Miezul iernii

n pduri trsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit! Stelele par ngheate, cerul pare oelit, Iar zpada cristalin pe cmpii strlucitoare Pare-un lan de diamanturi ce scrie sub picioare.

Fumuri albe se ridic n vzduhul scnteios Ca naltele coloane unui templu maiestos, i pe ele se aeaz bolta cerului senin, Unde luna i aprinde farul tainic de lumin.

O! tablou mre, fantastic! Mii de stele argintii n nemrginitul templu ard ca vecinice fclii. Munii sunt a lui altare, codrii - organe sonoare

Unde crivtul ptrunde, scotnd note-ngrozitoare.

Totul e n neclintire, fr via, fr glas; Nici un zbor n atmosfer, pe zpad - nici un pas; Dar ce vd? n raza lunii o fantasm se arat E un lup ce se alung dup prada-i spimntat!

La gura sobei

Aezat la gura sobei noaptea pe cnd viscolete Privesc focul, scump tovar, care vesel plpiete. i prin flacra albastr vreascurilor de aluni Vd trecnd n zbor fantastic a povetilor minuni.

Iat-o pasre miastr prins-n lupt c-un balaur; Iat cerbi cu stele-n frunte care trec pe puni de aur; Iat cai ce fug ca gndul; iat zmei naripai Care-ascund n mari palaturi mndre fete de-mprai.

Iat pajuri nzdrvane care vin din neagra lume, Aducnd pe lumea alb fei-frumoi cu falnic nume; Iat-n lacul cel de lapte toate znele din rai ... Nu departe st Pepelea, tupilat n ilori de mai.

Dar pe mine ce m-atrage, dar pe mine ce m-ncnt E Ileana Cosnzeana! ... n cosit floarea-i cnt. Pn-n ziu stau pe gnduri i la ea privesc uimit, C-mi aduce viu aminte de-o minune ce-am iubit!

Sania

Zi cu soare, ger cu stele! ... Hai, iubit, la plimbare. Caii muc-a lor zbale, surugiul e clare; Sniua, cuib de iarn, e cam strmt pentru doi ... Tu zmbeti? ... Zmbirea-i zice c e bun pentru noi.

Caii scutur prin aer suntoarele lor salbe, Rpind sania uoar care las urme albe. Surugiul chiuiete; caii zboar ca doi zmei Prin o pulbere de raze, prin un nour de scntei.

Pe cmpia nlbit, neted, strlucitoare Se vd insule de codri, s-aud cini la vntoare, Iar n lunca pudruit cu mrunt mrgritar Salt-o veveri mic pe o creang de stejar.

Acum trecem prin poiene, acum trecem prin zvoaie; Crengile-aninate-n cale ning stelue i se-ndoaie. Iat-o ginga mldi cu irag de mriori ...

Tu o rupi? ... Ea te stropete cu fulgi albi rcoritori.

Gerul

Gerul aspru i slbatic strnge-n brae-i cu jelire Neagra lunc de pe vale care zace-n amorire; El ca pe-o mireas moart o-ncunun despre zori C-un vl alb de promoroac i cu ururi lucitori.

Gerul vine de la munte, la fereastr se oprete i, privind la focul vesel care-n sobe strlucete, El depune flori de iarn pe cristalul ngheat, Crini i roze de zpad ce cu drag le-a srutat.

Gerul face cu-o suflare pod de ghea ntre maluri, Pune streinilor casei o ghirland de cristaluri, Iar pe fete de copile nflorete trandafiri, S ne-aduc viu aminte de-ale verii nfloriri.

Gerul d aripi de vultur cailor n spumegare Ce se-ntrec pe cmpul luciu, scond aburi lungi pe nare. O! tu, gerule nprasnic, vin', ndeamn calul meu S m poarte ca sgeata unde el tie, i eu!

Viscolul Crivul din miaznoapte vjie prin vijelie, Spulbernd zpada-n ceruri de pe deal, de pe cmpie. Valuri albe trec n zare, se aaz-n lung troian, Ca nisipurile dese din pustiul african.

Viscolul frmnt lumea! ... Lupii suri ies dup prad, Alergnd, urlnd n urm-i prin potopul de zpad. Turmele tremur; corbii zbor vrtej, rpii de vnt, i rchiile se-ndoaie lovindu-se de pmnt.

Zbiert, rget, ipet, vaiet, mii de glasuri spimntate Se ridic de prin codri, de pe dealuri, de prin sate. i-n departe se aude un nechez rsuntor ... Noaptea cade, lupii url ... Vai de cal i cltor!

Fericit acel ce noaptea rtcit n viscolire St, aude-n cmp ltrare i zrete cu uimire O csu drgla cu ferestrele lucind Unde dulcea ospeie l ntmpin zmbind!

Soarele, vntul i gerul

Trei cltori fantastici cutreier pmntul: Soarele splendid, gerul ngrozitor i vntul.

Unul d via, altul d moarte, aparnd, Al treilea mngie cu aripa-i, zburnd.

Ei ntlnesc o fat, voioas cprioar, Ca soarele de vie, ca vntul de uoar.

i-i zic: Copil drag, alege din noi trei, De vrei s fii mireas, pe care tu l vrei!

Romnca le rspunde cu o vesel zmbire: Sunt sprinten ca vntul, pe dnsu-l vreau de mire!

Cum? eu, lumina lumei! pe mine m-ai respins? Am s m rzbun la var cu focul meu nestins.

Cum? zice gerul aspru, m-ai deprtat pe mine? Am s nghe la iarn i inima din tine.

Nu-mi pas, mndre soare, de focu-i arztor Ct mi-a sufl n fa un vnt rcoritor.

Nici de-al tu frig nu-mi pas, o gerule de ghea, Ct vntu-n miezul iernii nu mi-a sufl n fa. Iarna pe uli - George Cobuc

A-nceput de ieri s cad Cte-un fulg, acum a stat, Norii s-au mai rzbunat Spre apus, dar stau grmad Peste sat.

Nu e soare, dar e bine, i pe ru e numai fum. Vntu-i linitit acum, Dar nvalnic vuiet vine De pe drum.

Sunt copii. Cu multe snii, De pe coast vin ipnd i se-mping i sar rznd; Prin zpad fac mtnii, Vrnd-nevrnd.

Gur fac ca roata morii; i de-a valma se pornesc,

Cum prin gard se glcevesc Vrbii guree, cnd norii Ploi vestesc.

Cei mai mari acum, din sfad, Stau pe-ncierate pui; Cei mai mici, de foame-adui, Se scncesc i plng grmad Pe la ui.

Colo-n col acum rsare Un copil, al nu tiu cui, Largi de-un cot sunt paii lui, Iar el mic, cci pe crare Parc nu-i.

Haina-i mturnd pmntul i-o trte-abea, abea; Cinci ca el ncap n ea, S mai bat, soro, vntul Dac-o vrea!

El e sol precum se vede, M-sa l-a trimis n sat, Vezi, de-aceea-i ncruntat,

i s-avnt, i se crede C-i brbat;

Cade-n brnci i s ridic Dnd pe ceaf puintel Toat lna unui miel: O cciul mai voinic Dect el.

i tot vine, tot noat, Dar deodat cu ochi vii, St pe loc - s mi te ii! Colo, zgomotoas gloat, De copii!

El degrab-n jur chitete Vrun ocol, cci e pierdut, Dar copiii l-au vzut! Toat ceata nvlete Pe-ntrecut.

- Uite-i, m, cciula, frate, Mare ct o zi de post Aoleu, ce urs mi-a fost! Au sub dnsa apte sate Adpost!

Unii-l iau grbit la vale, Alii-n glum parte-i in Uite-i, fr pic de vin S-au jurat s-mbete-n cale Pe cretin!

Vine-o bab-ncet pe strad n cojocul rupt al ei i ncins cu sfori de tei. St pe loc acum s vad i ea ce-i.

S-oerete ru btrna Pentru micul Barb-Cot, - Ai nnebunit de tot Puiul mamii, d-mi tu mna S te scot!

Cic vrei s stingi cu paie Focul cnd e-n cli cu fn, i-apoi zici c eti romn! Biata bab-a-ntrat n laie La stpn.

Ca pe-o bufni-o-nconjoar i-o petrec cu chiu, cu vai, i se in de dnsa scai, Plin-i strmta ulicioar De alai.

Nu e chip s-i faci cu buna S-i pzeasc drumul lor! Rd i sar ntr-un picior, Se-nvrtesc i ip-ntruna Mai cu zor.

Baba i-a uitat nvul: Bate,-njur, d din mni: - Dracilor, suntei pgni? Maica mea! S stai cu bul Ca la cni!

i cu bul se-nvrtete Ca s-i fac-n jur ocol; Dar abia e locul gol, i mulimea nvlete Iari stol.

Astfel tabra se duce Llind n chip avan:

Baba-n mijloc, cpitan, Scuip-n sn i face cruce De Satan.

Ba se rscolesc i cnii De prin curi, i sar la ei. Pe la garduri ies femei, Se urnesc mirai btrnii Din bordei.

- Ce-i pe drum atta gur? - Nu-i nimic. Copii trengari. - Ei, auzi! Vedea-i-a mari, Parc trece-aduntur De ttari!