udor Arghezi (1880 - 1967), pe numele sau adevarat Ion N.

Theodorescu, si-a luat pseudonimu), dupa cum marturiseste insusi poetul, de la numele vechi al Argesul ui, Argesis. Ca poet, publica la varsta de 16 ani in revista lui Al. Macedonski, "Liga or todoxa", poezia "Tatalui meu", sub pseudonimul Ion Theo. Primul volum de poezii apare foarte tarziu, in 1927, la varsta de 47 de ani, avand un titlu sugestiv "Cuvinte potrivite"-, care-l impune definitiv in literatura romana. Lirica existentiala a lui Arghezi este ilustrata de "Psalmi". Definit ca poe t afiat "intre credinta si tagada", Tudor Arghezi a creat -intre anii 1927-1967 - 16 psalmi, publicati in mai multe volume de poezii: 9 psalmi fac parte din vol umul de debut, "Cuvinte potrivite", iar ceilalti din volumele "Frunze", "Poeme n oi", "Silabe", "Noapte". Acest fapt demonstreaza preocuparea permanenta a lui Ar ghezi pentru problematica filozofica a relatiei omului cu Dumnezeu, fiind defini ta ca lirica existentiala, ca o poezie "monumentala si grea a zborului sufletesc catre lumina". (G.Calinescu) Definite: Psalmul este o specie lirica, prin care poetul inalta un imn relig ios divinitatii, exprimandu-si sentimentele de smerenie si lauda pentru maretia si atotputernicia lui Dumnezeu. Cuvantul psalm vine de la grecescul "psalmos", c are inseamna compunere poetica biblica, avand caracter de rugaciune, oda, elegie sacra. Raportul spiritual dintre om si Divinitate, definirea omului si a Divinitati i, precum si relatia dintre acestia sunt exprimate de Arghezi tntr-o viziune com plexa asupra legaturii sufletesti dintre om si Dumnezeu. In Psalmi, poetul are a titudini foarte variate privind atat omul, cat si Divinitatea. Dumnezeu este vaz ut ca spirit justitiar, necrutator, care se manie pentru nelegiuirile oamenilor, dar si darnic si milostiv. Dumnezeu nu poate fi cunoscut de catre om, acesta fi ind facut anume limitat in simtire si inteligenta ca nu poata ajunge la El. De l a credinta la tagada, de la resemnare la cutezanta, Arghezi strabate o cale lung a a indoielii, a cautarii lui Dumnezeu. Psalmul "Te dramuiesc in zgomot si-n tacere" a fost publicat in primul volum de poezii al lui Tudor Arghezi, intitulat sugestiv "Cuvinte potrivite", din 192 7. Structura, compozitie si limbaj poetic Psalmul este structurat in patru catrene si este reprezentativ pentru atitudinea filozofica a lui Arghezi, intre credinta si tagada, ilustrand lirismul subiecti v. Tema psalmului o constituie tocmai aceasta pendulare a poetului intre a cred e neconditionat in Dumnezeu si a tagadui existenta Divinitatii, izvorata din nev oia de certitudine a poetului, care cauta dovezi palpabile, contactul direct cu El. Strofa intai exprima indoiala poetului privind existenta lui Dumnezeu, pe ca re il cauta si il pandeste demult: "Te dramuiesc in zgomot si-n tacere / Si te p andesc in timp, ca pe vanat". Comparatia din ultimul vers citat ilustreaza dorin ta arzatoare a poetului de a avea o dovada concreta, reala a existentei lui Dumn ezeu. Nevoia de certitudine a eului liric este reliefata in continuare prin intr ebari filozofice, ceea ce inseamna ca a meditat indelung la atotputernicia divin itatii, maretie sugerata de metafora "Soimul": "Sa vad: esti soimul meu cel caut at?". Incertitudinea eului liric exprima o cutezanta impresionan ta, deoarece el se intreaba, printr-o interogatie retorica de natura filozofica - "Sa te ucid? Sau sa-ngenunchi a cere." -, in sensul ca, in sufletul sau ar put ea muri credinta sau, dimpotriva, ar putea deveni smerit, cerand indurare in gen unchi. Strofa a doua incepe cu crezul filozofic al lui Arghezi - "Pentru credinta s au pentru tagada" - sugerand pendularea eului liric intre a crede neconditionat in Dumnezeu si a tagadui existenta Divinitatii. Poetul cauta cu in frigurare dovezi palpabile pentru gasirea Atotputernicului - "Te caut darz si fa ra de folos" - dar esecul il face neincrezator, credinta ramane pentru el numai un vis frumos, pe care nu cuteaza sa-l alunge: "Esti visul meu, din toate, cel f rumos/ Si nu-ndraznesc sa te dobor din cer gramada". Strofa a treia evidentiaza iluzia descoperirii lui Dumnezeu, idee sugerata p

rin comparatia "Ca-n oglindirea unui drum de apa", care exprima totodata si preo cuparea meditativa, de reflectare profunda a eului poetic privind relatia omului cu Divinitatea. Indoiala despre existenta lui Dumnezeu este accentuata in versu l "Pari cand a fi, pari cand ca nu mai esti", printr-o adresare explicita, psalm istul folosind repetitia verbului "a parea", care exprima incertitudinea, nesigu ranta. Credinta ca Dumnezeu a facut lumea este exprimata metaforic, prin simbolu l cosmic "stele" si elementele terestre "pestii", "taurul salbatec", psalmistul folosind tot un verb al incertitudinii "te-ntrezarii", sugerand ca omul este apt pentru a crede ca El se gaseste pretutindeni in univers. Ultima strofa este ilustrativa pentru esenta credintei religioase, raspandit e prin povestea bibiica a crestinismului. Psalmistul nu renunta la setea de cuno astere, la cautarea certitudinilor care sa ateste, in conceptia sa, existenta lu i Dumnezeu. Cutezanta lui nu este manata de orgoliu, nu din ambitie umana dorest e sa se masoare cu Dumnezeu - "Raman cu tine sa ma mai masor / Fara sa vreau sa ies biruitor" -, ci din aspiratie filozofica. Cautarea de certitudini, de dovezi palpabile, care sa ateste existenta lui D ivinitatii, este ilustrata explicit in ultimul vers al psalmului: "Vreau sa te p ipai si sa urlu: Este!". Disperarea si nadejdea totodata, care-l framanta pe poe t toata viata si care strabate ca o axa intreaga creatie lirica, sunt aici accen tuate de verbul auditiv "urlu", iar izbanda credintei este evidentiata prin cel mai definitoriu verb care ar putea exprima "existenta" divind: "Este!". In concluzie, relatia omului Arghezi cu Dumnezeu este o permanenta pendulare intre a crede si a tagadui existenta Lui, o continua cautare de certitudini si dovezi palpabile, ceea ce denota framantarea interioara si nelinistea fara sfars it, de care poetul a fost tulburat intreaga viata. Limbajul artistic. Stilul psalmilor arghezieni este inspirat atat din literatura religioasa crestina, cat si din limbajul popular si din mitologia autohtona. In acest psalm predomina limbajul popular, ilustrat prin cuvinte populare, e xprimate mai ales prin verbe - "te dramuiesc", "sa te dobor", "sa ma mai masor", "sa te pipai", "sa urlu", pentru a da oralitate stilului, sugerand capacitatea poetului de a comunica in mod firesc si direct cu Dumnezeu. Ca figuri de stil, se intalnesc epitete - "te caut darz", "visul meu [...] e el frumos", "taurul salbatec", "marea ta poveste", "sa ies biruitor", comparafii - "si te pandesc in timp, ca pe vanat", "Ca-n oglindirea unui drum de apa", "Ca taurul salbatec cand s-adapa", care accentueaza indoiala filozofica, precum si metafora de factum populara "Soimul meu cel cautat", care sugereaza Divinitatea. In raportul omului cu Dumnezeu, in viziunea lui Tudor Arghezi, se pot sintet iza, in Psaimi, urmatoarele atitudini esentiale: nelinistea, lauda, ironia, revo lta, acuza, nadejdea credintei.