Sunteți pe pagina 1din 6

Adevrata poveste a Europei este aceea pe care, se pare, politicienii evita sa o spun.

Poate pentru ca ea arata felul in care, spun unii, ne-au nelat. La nceput poate din teama, deoarece atunci cnd au ajuns pe funcii si-au dat seama din discuiile avute cu ceilali colegi dar si din documentele la care ncepuser sa aib acces ca proiectul iniial al unei Europe unite nu a aprut in 1951, ci undeva mai devreme. Si ca orice proiect, a avut un scop iniial, care nu numai ca s-a pstrat in forma gndita la nceput pentru scopul propus, dar a si fost upgradat, mbuntit odat cu noile necesitai ale dezvoltrii tehnologiei si evoluiei sociale. Ambiiile Europei depesc in prezent pe cele ale celorlalte mari puteri, iar ndrzneala, efortul i discreia cu care s-a lansat programul Galileo spune multe despre acest aspect. Acceleratorul de particule este doar nceputul dezvoltrii unor tehnologii pe care le vom avea la indemn n mai puin de 10 ani, dar pe care acum nici mcar nu le putem imagina. In 1994, purttorul de cuvnt pentru politica externa al cancelarului Kohl, vorbind in numele partidului conductor al naiunii dominante in UE, Germania, a dezvluit in mod clar adevratul plan. Acela prevede crearea unui super - stat federal european, cu frontiere de la Atlantic pn la Marea Neagr. Ceva ce nu a mai existat pana acum. O noua si grandioasa super - putere tehnologica, economica si militara, la care ntreaga lume va privi cu admiraie dar si cu teama. Iniial s-a dorit ca in acest stat sa fie unite pana la 33 de vechi naiuni europene, inclusiv a noastr. Aceasta noua tara, numita Europa, deja are un Parlament, are un Guvern si o Curte de Justiie, o moneda, un steag si un imn. Acesta se pare ca a fost planul in tot acest timp. Cei care l-au favorizat tiau ca unii dintre europeni nu l vor putea accepta, iar cei care vor putea vor face aceasta cu mare dificultate sau deloc, si nu si-ar fi cedat de buna voie libertile pentru a deveni doar o provincie intr-un vast super - stat european. Desigur, m refer la actualele state din Europa de Vest, deoarece n Est este o cu totul i cu totul alt situaie. Se spune ca atunci s-a conspirat pentru a tine adevrul departe de oameni. Daca admitem ca este aa, atunci care e adevrul din spatele Uniunii Europene? Este, aa cum politicienii notri continua sa ne spun, cea mai buna sperana a noastr pentru viitor? Ce spune oare Anglia, care a fost independenta pentru 900 de ani si intr-un viitor nu foarte ndeprtat va trebui sa cedeze parte din suveranitate ctre cancelariile europene? Nu trebuie neglijata istoria deoarece se spune despre Anglia c, sub domnia Reginei Victoria, devenise imperiul asupra cruia Soarele nu apune niciodat. Ca o mica paranteza trebuie amintit ca exact in acele vremuri de Lumina ale Angliei, ambele Principate Romane aleseser pe colonelul Cuza ca domnitor, crend astfel precedentul formarii statului modern. nalta Poarta nu vroia sa recunoasc aceasta unire, dar la insistentele Franei a intervenit si Anglia, motiv pentru care Sultanul s-a vzut obligat sa cedeze. Sunt adevruri care trebuie spuse. Romania exista acum si datorita sprijinului pe care Frana si Anglia l -au acordat in mai multe ocazii, participnd efectiv nu numai la construirea statului de drept la noi, dar si la formarea si emanciparea paturilor sociale. Au fost vremuri cand era de bon -ton sa se vorbeasc limba franceza. Nevoia de a uni Europa a crescut, in mod justificabil, din devastarea lsata in urma de doua rzboaie mondiale catastrofale. Dintre toate imperiile, nazitii au fost probabil cei care, in vremurile recente, s-au apropiat cel mai mult de obinerea unei cuceriri militare a Europei. In iunie 1940, Hermann Goering, Reich - Mareal al aviaiei militare germane, revizuiete planurile finale pentru operaiunea Sea Lion, invazia germana a Marii Britanii. De asemenea, discuta cu Hitler un nou plan de a unifica Europa, nu doar sub ciocanul cuceritor al Blitzkrieg-ului, ci si printr-o uniune economica si politica de durata, pe care nazitii au numit-o Europaische Wirtschaft Gemeinschaft, sau Comunitatea Economica Europeana.

Unii exegei ai istoriei merg pana acolo si afirma ca Uniunea Europeana s-a nscut n cancelariile naziste, pe masa lui Hitler si Goebbels. In 1942, la Berlin e organizata o Conferina, cu scopul discutrii acestei integrri economice si politice a Europei. Dintre toate naiunile intite, Marea Britanie s -a dovedit a fi o "wild card", pentru ca doar ea a rezistat cu succes invaziei. Ridicndu-se in picioare la conferina, economistul nazist, profesorul Horst Jecht, de la Universitatea din Berlin, declara ferm ca Marea Britanie este cel mai mare obstacol in ndeplinirea scopului istoric al Germaniei de a domina Europa. Si Winston Churchill credea ca Marea Britanie avea un destin incompatibil cu acela al continentului. Referindu-se la faptul ca Marea Britanie se bazeaz pe propriul comer maritim, Churchill afirma: "Daca Marea Britanie trebuie sa aleag intre Europa si mare, vom alege marea." Att Churc hill cat si Jecht au remarcat independent acelai fenomen pe care l-a observat si Napoleon, cu 150 de ani nainte. Marea Britanie nu numai ca era o putere comerciala globala, dar dominioanele coroanei nsumate se ntindeau pe un teritoriu uria. Australia, Noua Zeelanda, Indiile, Insulele din Pacific si Atlantic, Canada, coloniile din Africa, coloniile din Asia, toate acestea controlate de Londra care nu numai ca ddea tonul economiei, dar era si o mare putere economica. Iar naiunile Europei nu erau. Conform nazitilor, capacitatile maritime extraordinare ale Marii Britanii contribuiau la srcirea Europei, pentru ca ndeprtau comerul de continent. Daca Marea Britanie ar fi putut fi cucerita, militar sau economic, distrusa pentru totdeauna ca entitate semnificativa, economica si politica, prada de rzboi a ntregului ei comer si a bogatiei ei ar ajunge in mana celor care ar conduce noul imperiu european. Putini in Berlin aveau vreo ndoiala asupra identitatii celor care vor conduce acest imperiu. Dar valul rzboiului s-a ntors mpotriva Germaniei. In 1944 a avut loc o ntlnire la hotelul Rothaus, in Strasbourg, intre oficiali ai guvernului nazist si industrialisti germani. Tema ntlnirii era: "Cum va domina Germania pacea cnd va pierde rzboiul?" Dup ncheierea celui de-al II-lea Rzboi Mondial, reconstruirea Europei si, in particular, a Germaniei, a devenit o necesitate de prioritate zero. Si a fost masiv finanata de ctre SUA, prin planul Marshall. Iar SUA a fcut ce tia mai bine. A aruncat provizii si orice a fost nevoie peste Europa att in timpul rzboiului cat si dup nct Rusia, atunci URSS, care era cealalt putere militara s-a temut att de tare nct a ridicat literalmente un zid din beton care sa delimiteze teritoriile controlate din Germania. Desigur, este vorba de zidul Berlinului. Amiralul Yamamoto, artizanul atacului asupra Pearl Harbour este consemnat in unele carti de istorie cu o exclamaie pe care a scpat-o imediat dup ncetarea atacurilor Japoniei asupra SUA in Pacific: M tem ca nu am fcut altceva dect sa trezim un uria din somn. i exact aa a si fost. Dup rzboi, att Washington-ul cat si Londra vedeau stabilizarea rapida a continentului dup rzboi ca fiind eseniala pentru a preveni orice incursiune in Europa occidentala a noului inamic care trebuia temut: Uniunea Sovietica. Rspunsul aliailor la problema stabilitii militare a Europei a fost Tratatul Organizaiei Nord-Atlantice, sau NATO, care a fost creat in 1949, ca aliana de aprare permanenta pentru Europa. Tratatul consemnnd Uniunea Vamal a Beneluxului a fost semnat la Londra, n 1944, de guvernele celor trei ri, aflate atunci n exil n Marea Britanie. A intrat n funciune n 1947 si a precedat momentul 1949 cnd Uniunea Europeana a luat fiina in mod oficial, ca si Comunitate Europeana a Crbunelui si Otelului, o cooperare industriala modesta intre Frana, Germania, Italia, Belgia, Luxemburg si Olanda. 6 ani mai trziu, in 1957, era semnat Tratatul de la Roma, de ctre cele ase naiuni membre ale Comunitatii Crbunelui si Otelului, care isi declarau telul ca fiind tot mai apropiata unire a europenilor. Tratatul de la Roma a mers mult dincolo de lansarea unei piete comune. A creat aparatul de inceput al

unei noi mree super-puteri. Acestei noi entiti i se da un nume deja existent si tulburtor de familiar: Comunitatea Economica Europeana. In 1963, Charles de Gaulle si Konrad Adenauer au semnat Tratatul de la Elysee, care semnifica ngroparea simbolica a securii intre Frana si Germania. A fost nceputul unui adevrat rol de conducere dinamic in Europa pentru cele doua tari. Mai trziu, De Gaulle a demisionat, iar in anul urmtor a murit. Marea Britanie a fost invitata sa depun inca o cerere de aderare la EEC. De data aceasta, Edward Heath, devenit acum prim-ministru conservator al Marii Britanii, a semnat Tratatul de la Roma si a adus Marea Britanie in Piata Comuna, in prima zi a anului 1973. Rspunznd ngrijorrilor din propria tara, legate de faptul ca aderarea la EEC ar compromite suveranitatea naionala si independenta Marii Britanii, Heath a cutat sa reasigure poporul britanic printr-un document guvernamental. A scris: "Nu se pune problema ca Marea Britanie sa-si piard suveranitatea naionala fundamentala." Marele plan era, firete, bine cunoscut lui Edward Heath, lordului Hailsham si colegilor lor din Bruxelles. Era eventuala creare a unui nou super-stat european, din 25 de state existente in Europa si Scandinavia. Iar Marea Britanie urma s fac parte din acesta. Cativa ani mai trziu a devenit Comunitatea Economica Europeana. Apoi Comunitatea Europeana. Acum e Uniunea Europeana, cu tot felul de mijloace de control si restricii si reglementari. Si ne apropiem rapid, prin aceasta noua Constituie, de ceva ce francezii au numit deja poteniale "State Unite ale Europei". Puterile care conduc acest super - stat au fost ntotdeauna, aa cum sunt si astzi, Frana si Germania. Calculele pe care cei care stabiliser deja direcia de urmat pentru atingerea telului in ceea ce priveste calea Europeana se implinisera. A venit momentul 1989. In Romania, s-a tot vorbit si se vorbete inca, atunci cand se face referire la evenimetele din decembrie, de revolutie. Ca sa ne lamurim si sa dam un raspuns rapid asupra intrebarilor care inca se ridica in ceea ce priveste adevarul asupra ceea ce s-a intamplat atunci, nu trebuie decat sa ne uitam in jur. Polonia este primul stat care a ieit de sub imperiul comunismului. Acesta tara s-a distins printr-o societate civila puternica inca din anii '80, cnd s-a format sindicatul independent Solidaritatea, ca urmare a unor tulburri de pe piaa muncii. Polonia funciona atunci dup "doctrina Brejnev" care a nemulumit foarte muli muncitori si a dus la o serie de greve. Sindicatul "Solidaritatea", condus de electricianul Lech Waesa a devenit in timp o fora politica. Chiar daca membrii ei au fost vanati de autoritati, organizatia a rezistat cu sprijinul Bisericii Catolice. La sfarsitul anilor '80, tensiunile intre clasa muncitoare si autoritati, conduse de presedintele comunist Wojciech Jaruzelski, a obligat puterea sa negocieze cu Solidaritatea si sa organizeze alegeri. Pe 9 martie 1989, ambele parti au convenit ca legislativul sa devina bicameral. Din aprilie sindicatul a intrat in legalitate. Cert este ca la alegerile parlamentare din 4 iunie 1989, Solidaritatea a castigat 99% din locurile din legislative, fapt care a dus la constituirea primului guvern democratic din cadrul blocului tarilor comuniste in septembrie 1989. Walesa a devenit presedintele Poloniei, fiind unul dintre simbolurile actuale ale luptei anticomuniste, el fiind de altfel laureat al Premiului Nobel pentru Pace in 1983. Polonia a dat startul revolutiei anticomuniste, fiind un model de lupta pasnica impotriva sistemului. Revoluia de catifea a fost micarea pacifist prin care partidul co munist din Cehoslovacia a pierdut monopolul puterii i s-a revenit la democraie. Curentele deschise i liberale provenite dinspre Uniunea Sovietic, prin intermediul aa-numitei Perestroika, condus de Mihail Gorbaciov ncepnd cu 1985, s-au concretizat n nceperea reformelor politice n rile satelit ale acesteia. n 1989, momentul

schimbrilor n Europa de est, locuitorii Cehoslovaciei tiau despre cderea imperiului sovietic i prbuirea regimurilor totalitare n rile nvecinate de la radio (Radio Europa Liber). Dup greva general din 27 noiembrie 1989 i n lipsa sprijinului aliatului sovietic, Partidul Comunist cehoslovac a abandonat puterea. Gustv Husk, pn atunci un mare promotor al ortodoxiei comuniste, a devenit la 10 decembrie Preedintele Republicii. Evenimentele s-au precipitat i nainte de sfritul anului 1989, Vaclav Havel a ajuns la efia Statului iar Alexander Dubek la preedinia Parlamentului. n iunie 1990 au avut loc primele alegeri democratice, n urma crora au ieit nvigtori Forumul Civic (ceh) i Publicul mpotriva Violenei (slovac). Evoluia politic i sciziunile ulterioare ale acestor partide au cltinat federaia n anii 1991 i 1992. Dup o puternic micare naionalist secesionist n 1993, a urmat separarea Republicii Cehe i Slovaciei n urma Divorului de Catifea. Vaclav Havel a devenit primul preedinte al Cehiei iar Vaclav Klaus a preluat funcia de premier, n timp ce n Slovacia, Vladimir Meiar a devenit noul ef al Statului. Republica Ceh i Slovacia au devenit ulterior membri ai Alianei Nord-Atlantice i n mai 2004 au aderat mpreun la Uniunea European. Exemplele merg pana acolo unde, in decembrie 1989 in jurul Romniei nu mai exista nici o dictatura comunista. Chiar si in Romania Mica cum i se mai spune Republicii Moldova micrile ncepuser din 27 martie cnd s-a strigat pentru prima data jos comunitii. innd cont de contextul socio-politic din jur, ndrznesc sa ntreb: oare iniiativa revoluionara aparine romanilor? Cderea comunismului, revoluiile din 89 sau revoluiile din Europa Centrala si de Est au fost un val revoluionar care a nlturat de la putere toate regimurile comuniste din fostul bloc al URSS. A fost momentul cnd privirile marilor puteri s-au ndreptat si asupra Romniei. Micul stat de la Marea Neagra, cel care s-a nscut att de greu ncepnd cu momentul ianuarie 1856, continund cu cel din decembrie 1918 si mai trziu caznd prada Uniunii Sovietice, a devenit o prioritate pentru Uniunea Europeana si NATO. Sigur, dpdv istoric, nu a ncetat niciodat sa fie, numai ca pentru a nelege ce s-a ntmplat in ultimii 50 de ani la noi in tara, si de ce nu au venit americanii in 47 trebuie sa privim situatia internationala. Razboiul se sfarsise in 45 odata cu lansarea celor doua bombe asupra Japoniei. Germania, complet distrusa dupa dupa trei ani de bombardamente ale aviatiei aliate este ocupata in jumatatea de rasarit de rusi iar cealalta jumatate de americani, englezi si francezi. Dar, o dat cu Germania de rsrit, e ocupat de rui si toat Europa de est, adic Polonia, Ungaria, Romnia si Bulgaria, nelegerea semnat n februarie 1945 la Yalta, n Crimeea, de ctre cei trei mari, Roosevelt, Churchill si Stalin, prevedea c se vor organiza alegeri libere n rile eliberate de hegemonia germana. Cum au neles sovieticii aceste alegeri libere e cunoscut. Muli spun ca ne-au vndut americanii la Yalta, dar trebui precizat un lucru despre care nu se vorbeste in presa si literatura politica. In democraiile mari din apus, nu conduce un dictator. Exista un parlament si o opinie publica, iar in 1945 ideea de a ncepe un rzboi contra fostului tu aliat chiar daca acesta comite abuzuri in Europa nici nu putea sa treaca prin gand unui englez, american sau francez dup cei cinci ani cruni de rzboi. Romania a czut astfel prada ruilor, care s-au comportat aici ca intr-o tara definitiv cucerita. Au exploatat minele noastre pana la sectuire, in mod special uraniul folosit la fabricarea bombei atomice, au condus din umbra ani la rnd guvernul comunist prin consilieri instalai in cele mai inalte structuri. Invinovatirea evidenta pe care o putem aduce americanilor este ca n-au avut curajul sa previna cinstit pe Maniu si opozitia romana de neputinta lor si de hotararea categorica de a nu interveni tinand cont de riscuri in acea faza. Convinsi c marea putere american, ajutat de ceilali occidentali, se va dovedi superioar Rusiei, speram c salvarea noastr va

veni n 4 - 5 ani. i a venit dup 45 de ani! Aa este istoria. Lucreaz n lung durat, iar destinele individuale sunt strivite fr mil. URSS s-a prbuit din interior, din cauza imposibilitii sistemului de a se susine. Ceea ce nu se mai poate reproa acum americanilor este faptul ca dup adugarea Romniei la masa marii puteri militare NATO, literalmente nu a mai dat nici doua parale pe opoziia Rusiei si ncercrile ei uneori fatise de a bloca accesul occidental la noi. Romania a procedat corect cand a cedat o mica parte a puterii in ceea ce privete unele decizii financiare si economice ctre Bruxelles, dar si atunci cand a permis americanilor sa-si aduc instalaiile militare pe teritoriul nostru. Iar toate acestea s-au ntmplat cu mare discreie. Trebuie spus insa ca Mihail Kogalniceanu este baza militara despre care, dupa cum se spune in termeni militari are cea mai mare putere de foc din Europa de Est. Sa nu uitam ca atacurile Statelor Unite asupra Iracului au fost sustinute de bombardiere strategice care plecau si reveneau la ncheierea misiunilor la baza din Romania, iar unele puteau fi vazute literalmente de oricine trecea pe langa aeroport. O imagine care a adus un zmbet pe fetele celor care triser momentul 45. Strategic, Romania este situata exact in coasta Rusiei, iar aliaii au tiut ca trebuie sa profite de acest aspect. Lsnd la o parte politica interna, pe plan extern Romania a tiut sa-si joace cartile. S-a aezat la masa Europei destul de timid, dar acolo a acceptat cu decenta condiiile care i-au fost propuse. A aderat la NATO in 2004, dup ce hotrrea fusese deja luata la summit-ul de la Praga in 2002. Colaborarea militara cu SUA ncepuse inca din 1994 prin programele militare partenere SUA - Romania. Acum, pe teritoriile Romniei si Poloniei se gsesc si temutele instalaii anti racheta ale NATO, care si-au extins astfel linia de aprare la marginea Europei de Est. Rusia a ncercat in fel si chip sa mpiedice acest lucru, simindu-se ameninata de o aliana care nu numai ca ii este superioara militar, dar dispune de resurse economice suficiente. Desigur, conflictul intre cele doua puteri este unul timid, economic. Revenind la Europa, aceasta a impus condiii de convieuire, si daca pana acum 6-7 ani, toate cele trei mari partide politice majore din insula preau sa cada de acord asupra distrugerii Marii Britanii ca naiune independenta, astzi prerile lor s-au schimbat cu 1800. S-a ntmplat un lucru pe care marile puteri l anticipaser, dar nu la o aa magnitudine. In afara faptului ca in plina criza economica mondiala economia Germaniei a funcionat cu precizie, PIB-ul acestei tari cretea de la an la an. Iar pentru ca tabloul sa fie complet, Germania a nceput s fac ceea ce SUA fcuser cu o jumtate de secol in urma. Au ajutat statele partenere aflate in dificultate. A fost momentul cnd specialitii in economie au nceput sa se ntrebe care este secretul, ce reeta a folosit Frau Bundeskanzlerin pentru ca Germania sa-si atrag porecla de locomotiva economica a Europei. Secretul este ascuns in mentalitile nemilor. Romania si-a ales locul si a fost acceptata in marea familie europeana, iar europenii au condiionat Romania sa treac printr-un program de certificare si confirmare a valorilor proprii, de promovare a intereselor si respectare a normelor comune. Totul este nsa ntrziat din alte motive pe care nu le putem schimba dect daca am trece printr-un proces asemntor cu cel de denazificare prin care au trecut nemii. Sa m explic. Motenirea cea mai tragica consta in faptul ca acea jumtate de secol de ocupaie sovietica ne-a stricat sufletul. Un regim in care minciuna a fost ridicata la rangul de metoda de guvernare, in care teroarea a dezvoltat laitatea la cei mai muli si eroism imprudent la cativa, in care delaiunea a fost considerata virtute, in care furtul a sfarsit prin a aparea legitim din cauza privatiunilor permanente si a exemplului de inselaciune venit de sus. A fost un regim care a lsat urme profunde in mentalitati si comportamente, iar Europa tie acest lucru.

Ele sunt astzi piedica major n integrarea noastr ntr -o lume nou. Rul mi se pare att de adnc i de generalizat nct nu tiu dac generaia celor care acum sunt tineri l va mai putea strpi. Moralitatea batjocorit se repar mai greu dect uzinele nvechite. Poate doar generaiile urmtoare s reueasc a regsi echilibrul, dac ar ti, cu hotrre, s impun cultul cinstei, al respectului pentru cuvntul dat i pentru semeni. Pe plan politic, mi pun ndejdea n dezvoltarea unui regim parlamentar civilizat. Mi se va rspunde c au pres proast Parlamentul, politicienii" etc. V amintesc butada lui Winston Churchill: sistemul parlamentar e detestabil... dar e cel mai puin ru din cte cunoatem. Apoi mi pun ndejdea n integrarea noastr totala n marea comunitate european, n marea familie a Europei unite, n care rile care au aderat acum 15-20 de ani sunt acum de nerecunoscut si au fcut un salt nainte fenomenal. Pn i ri mari i bogate ca Frana au fost transfigurate din punct de vedere economic de cnd au iniiat (cu multe reticene interne) aceast Uniune acum 50 de ani. Anglia care tot timpul a spus ca nu are ce cauta pe continent, vine cu programe noi si propuneri care ai de care mai progresiste. Acolo e i viitorul rii noastre. Nu nseamn s idealizm naiv Occidentul. Dar gemul fiecrui popor st n a ti s adapteze propriei sale moteniri integrarea ntr-un ansamblu mai larg. Eu cred c abilitatea noastr politic ne va ajuta nu numai s intrm n acest mare ansamblu continental, dar i s jucm n snul lui un rol de frunte. Europa, i va urma drumul firesc si va ajunge unde si -a propus. Al treilea Reich aa cum a fost cunoscuta dominaia fascista, nsemna al treilea imperiu. Acum, zorii celei de-a patra Rome se vad deja. O Rom mai mare si mai puternica dect au fost predecesoarele ei. tiu ca vom fi parte integranta a noului imperiu. Este crezul meu. Rmne doar ca generaiile viitoare s-l mplineasc!