INTRODUCERE N TEORIA ORGANIZAIILOR INTERNAIONALE 1.

Considerente generale Pentru a putea parcurge disciplina "Organizatii europene si euroatlantice" se impune, pentru nceput, sa prezentam, elementele ce structureaza teoria organizatiilor internationale1. Organizatia internationala este definita, n genere, drept o "asociatie", care poate fi statala, compusa din mai multe state, sau nestatala, reunind persoane fizice sau juridice avnd nationalitati diferite si neurmarind scopuri lucrative. Prima categorie poarta numele de organizatii internationale interguvernamentale, iar cea de a doua, de organizatii internationale neguvernamentale2. Institutionalizarea raporturilor dintre diferite entitati statale, prin intermediul asocierii, a fost consacrata nca din Antichitate. Regulile "Confederatiilor" ateniene - libertatea de adeziune si egalitatea dintre membri - sunt retinute de dreptul international, transpunerea acestora realizndu-se n secolul al XIX-lea 727d35h , prin constituirea n anul 1865 a primei organizatii internationale interguvernamentale, n sensul actual al acestei sintagme, si anume: Uniunea Telegrafica Internationala (1865). Evident, trebuie sa evocam aici si nfiintarea, impusa de problematica comunicatiilor pe fluviile internationale, a celor doua comisii fluviale, Comisia Centrala a Rinului (1831) si Comisia
________________
1 n

literatura de specialitate romna, a se vedea Gheorghe Moca,

Dreptul organizatiilor internationale, Editura Arta, Bucuresti, 2000.

O lucrare de referinta remarcabila este cea a prof. univ. dr. Raluca Miga Besteliu, Organizatii internationale interguvernamentale, Editura All Beck, Bucuresti, 2000. Aceste lucrari au stat, de altfel, la baza acestei scurte introduceri n teoria organizatiilor internationale. Semnalam, de asemenea, si sintetica lucrare a lui Philippe Moreau Defarges, Organizatiile internationale contemporane, Institutul European, Iasi, 1998.
2 Raluca

Miga Besteliu, op. cit., p. 1.

Universitatea Spiru Haret

Europeana a Dunarii (1856)3. De altfel, cu tot caracterul lor restrns, special si semipermanent, aceste comisii fluviale internationale sunt considerate forme embrionare sau prefigureaza viitoarele organizatii internationale4. Termenul de organizatie internationala, desemnnd un fenomen nou al relatiilor internationale si al dreptului international, este semnalat nca de la 1867 n cadrul lucrarilor Academiei de stiinte din Londra, dar este utilizat frecvent abia dupa primul razboi mondial5. Dupa primul razboi mondial, sub impulsul presedintelui Statelor Unite ale Americii, Wilson, se concretizeaza, pentru prima data, o viziune, relativ coerenta, asupra organizatiilor internationale, prin crearea Societatii Natiunilor, care, n anii '30, se dovedeste neputincioasa n a asigura un sistem de securitate colectiva. Dupa al doilea razboi mondial, numarul organizatiilor internationale (mondiale sau regionale) creste vertiginos. n aceasta perioada, se constituie numeroase organizatii internationale, n toate domeniile

relatiilor dintre state - politice si politico-militare, economice, tehnico-stiintifice si culturale etc., cu competenta generala sau speciala, mondiale sau regionale6. Europa occidentala, prin Consiliul Europei si, mai ales, din 1950, prin nceperea constructiei europene, devine un laborator institutional, marcat nsa de circumstanta geopolitica majora din acea perioada: antagonismul Est-Vest ntre blocul occidental si blocul sovietic. Dupa 1989, organizatiile internationale ncep un proces de redefinire a rolului si evolutiei lor, n noile conditii de dupa prabusirea blocului sovietic si dizolvarea URSS. Care este explicatia necesitatii constituirii organizatiilor internationale? Chiar daca un raspuns simplu este imposibil de dat, literatura de specialitate a retinut, n esenta, organizarea politica a societatii internationale, transpunerea - pe plan international - a practicii organizarii statelor ca federatii si chiar prefigurarea unui stat (guvern) mondial7. Aparitia, dezvoltarea si diversificarea organizatiilor internationale au fost determinate de o multime de factori. Este clar ca
________________
3 Raluca

Miga Besteliu, op. cit., p. 2; remarcam, n mod deosebit,

calificarea Comisiei Dunarii drept "europeana".

4 Gheorghe

Moca, op. cit., p. 2. Moca, op. cit., p. 3. Moca, op. cit., p. 5.

5 Gheorghe

6 Gheorghe

7 Pentru

detalii, a se vedea Raluca Miga Besteliu, op. cit., p. 1-5.

Universitatea Spiru Haret

necesitatea prevenirii razboiului si reglementarii regulilor purtarii acestuia, mai ales n conditiile descoperirii, la sfrsitul celui de-al doilea razboi mondial, a unor noi arme de distrugere n masa, care prezentau pericolul "mondializarii" conflictelor militare, a condus la un asemenea proces. Interdependentele care se creeaza n procesele de dezvoltare a natiunilor impun cooperarea ntre state n forme ce presupun constituirea unor organizatii internationale. Un alt factor, cu o influenta hotartoare n evolutia organizatiilor internationale din ultimele decenii, este rezultatul efectului conjugat al noilor probleme cu care este confruntata societatea contemporana, ale caror proportii globale nu pot fi supuse dect unui tratament global: cresterea populatiei, saracia si alimentatia, controlul deteriorarii mediului, epuizarea unor resurse, valorificarea resurselor marine, utilizarea spatiului cosmic etc.8 Alti autori identifica printre factorii proliferarii organizatiilor internationale si cresterea numarului si rolului statelor pe toate continentele, multiplicarea problemelor si domeniilor lor de cooperare, perfectionarea mijloacelor de comunicare si de transport la scara planetara.9 Dupa al doilea razboi mondial, numarul organizatiilor internationale (mondiale sau regionale) cunoaste o dezvoltare fara precedent. Astfel, daca, n 1909, numarul organizatiilor internationale interguvernamentale era redus - 37, n 1960 se nregistreaza 154 pentru ca, n

1992, numarul acestora sa fie de 286. si mai spectaculoasa este evolutia numarului de organizatii internationale neguvernamentale: n 1909 - 176, n 1960 - 1255 pentru ca n 1992 sa depaseasca 460010. Tocmai de aceea, se poate concluziona ca o trasatura a relatiilor internationale contemporane este proliferarea fara precedent a fenomenului organizatiilor internationale11. n genere, rolul organizatiilor internationale poate fi sintetizat n urmatoarele idei fundamentale: - amplificarea cooperarii ntre state n domenii de interes comun; - armonizarea intereselor nationale cu cele de tip general, ale societatii internationale;
________________
8 Cf.

Raluca Miga Besteliu, op. cit., p. 3-5. Moca, op. cit., p. 4.

9 Gheorghe

10 Cf.

Philippe Maureau Defarges, op. cit., p. 9. Moca, op. cit., p. 4.

11 Gheorghe

Universitatea Spiru Haret

10

- cadrul de stabilire a deciziilor de cooperare si a mecanismelor de urmarire a aplicarii acestora n relatiile internationale; - mentinerea, prin organizatiile internationale, a pacii si securitatii internationale. 2. Definirea organizatiilor internationale n cele doua conventii de la Viena din 1964 si, respectiv, 1986 asupra dreptului tratatelor nu se regaseste o definire a acestora. Cu

toate acestea, doctrina a retinut ca o organizatie internationala este rezultatul asocierii libere a statelor, constituita printr-un tratat, care este dotata cu organe comune si care are o personalitate juridica distincta de cea a statelor membre. Profesoara Raluca Miga Besteliu sintetizeaza, astfel, elementele constitutive ale organizatiilor internationale: a) la asocierea respectiva participa, n calitate de parti contractante, statele, organizatiile internationale fiind fondate de state si actionnd prin vointa acestora; de regula, reprezentarea statelor este realizata de reprezentantii guvernelor statelor respective; b) asocierea unor state ntr-o organizatie internationala se realizeaza n baza acordului de vointa al statelor, care se materializeaza, de regula, ntr-un tratat, ce poarta denumiri diferite cum ar fi Carta (a ONU, spre exemplu), Constitutie (a Organizatiei Internationale a Muncii), Statut (al Consiliului Europei) etc.; c) asocierea statelor se realizeaza n vederea unor obiective si scopuri comune: mentinerea pacii, cooperarea economica, apararea drepturilor omului, dezvoltarea comertului etc.; d) organizatia internationala are, prin vointa statelor, o structura institutionala proprie (Conferinta, Consiliu de Administratie, Secretariat, spre exemplu); e) asocierea statelor trebuie sa se desfasoare n cadrul dreptului international12. Toate aceste elemente constitutive, ndeplinite cumulativ,

"confera organizatiilor internationale interguvernamentale personalitate juridica proprie - de drept intern si international - n temeiul careia acestea beneficiaza de drepturi si si asuma obligatii pe
________________
12 Raluca

Miga Besteliu, op. cit., p. 9-12.

Universitatea Spiru Haret

11

teritoriul oricaruia dintre statele membre sau n raporturile cu acestea ori cu alte subiecte de drept international"13. 3. Clasificarea organizatiilor internationale n viata internationala contemporana exista o mare diversitate de organizatii internationale, care se deosebesc ntre ele prin scopuri si participanti, prin structura si obiectul de activitate, prin puterile de care dispun, prin competenta geografica si materiala. Cu toata diversitatea, ele pot fi clasificate dupa anumite criterii esentiale14. Potrivit compozitiei, se pot distinge organizatii universale (ONU si institutiile sale specializate) si organizatii regionale (Consiliul Europei, Uniunea Europeana, Liga Araba, Organizatia Statelor Americane, Organizatia Unitatii Africane etc.). Dupa criteriul domeniului de activitate, organizatiile internationale pot fi politice (ONU, Consiliul Europei, Liga Araba) si tehnico-economice (Organizatia Internationala a Muncii, Organizatia Mondiala a Sanatatii, Organizatia Mondiala a Comertului). n raport de structura institutionala, organizatiile internationale se clasifica n organizatii internationale de cooperare (ONU,

Organizatia Internationala a Muncii, Organizatia Mondiala a Sanatatii etc.) sau de integrare (supranationale), cum este, spre exemplu, Uniunea Europeana. 4. Crearea organizatiilor internationale Pentru crearea unei organizatii este necesar acordul statelor ce vor deveni membre. n genere, organizatiile internationale sunt rezultatul negocierilor si al ncheierii, n final, a unui tratat multilateral, respectiv acord de vointa al statelor, materializat n forma scrisa, care, spre a-si produce efectele, trebuie ratificat de statele parti. Doctrina a subliniat, pe buna dreptate, ca forma pe care o mbraca acest acord nu prezinta relevanta deosebita15. Am aratat mai nainte ca instrumentele juridice de creare a unor organizatii poarta denumiri diferite - pact, carta, constitutie, tratat, act constitutiv etc.
________________
13 Cf.

Raluca Miga Besteliu, op. cit., p. 12. Moca, op. cit., p. 9.

14 Gheorghe

15 Cf.

Raluca Miga Besteliu, op. cit., p. 19.

Universitatea Spiru Haret

12

n principiu, actul constitutiv reglementeaza, dincolo de acordul de vointa al statelor parti, obiectivele si principiile viitoarei organizatii, structura interna, respectiv compozitia si competenta organelor de decizie si executive ale organizatiei, interpretarea si revizuirea, daca va fi cazul, a actului constitutiv.

n genere, proiectul tratatului constitutiv este rezultatul negocierilor, care, odata ncheiate, sunt urmate de semnarea, ratificarea acestuia de catre statele participante si intrarea sa n vigoare. n cazul unor tratate, statele pot face unele rezerve. Spre deosebire de toate celelalte tratate internationale, tratatul constitutiv creeaza un nou subiect de drept international organizatia internationala respectiva, care va actiona, n relatiile internationale, alaturi de statele care au creat-o. Asa cum am aratat mai nainte, organizatia va fi titulara de drepturi si obligatii, urmare a vointei statelor membre, dobndind astfel personalitate juridica. Statele care nu au participat la elaborarea actului constitutiv pot fi admise, ulterior, ca membre ale organizatiei prin aderare. Pierderea calitatii de membru al unei organizatii internationale se realizeaza prin retragerea voluntara a statului din aceasta organizatie, prin excludere, prin dizolvarea organizatiei sau prin disparitia statului parte. n timp, au fost promovate si unele modalitati speciale de participare a statului la activitatea unei organizatii internationale: unele state pot avea calitatea de asociati sau de observatori si chiar de consultanti. 5. Structura organizatiilor internationale Structura organizatiilor internationale este diferita de la o organizatie la alta n raport de o serie de factori, ntre care: natura activitatii organizatiei, numarul membrilor sai, scopurile urmarite, modalitatile

de participare a statelor la procesul decizional, conditiile politicoeconomice si tehnice ale constituirii organizatiei16. n general, se distinge ntre organele principale, cum sunt, spre exemplu, Comisia Europeana sau Consiliul Uniunii Europene, si organele subsidiare, n cazul Uniunii Europene, spre exemplu, Consiliul Economic si Social.
________________
16 Cf.

Raluca Miga Besteliu, op. cit., p. 75-79.

Universitatea Spiru Haret

13

n raport de natura competentelor organelor, se disting organe politice - Adunarea Generala a ONU, spre exemplu - si organe jurisdictionale - Curtea Internationala de Justitie. n sfrsit, n raport de reprezentarea statului n aceste organe, se disting organe plenare (Adunarea Generala a ONU) si organe cu compunere restrnsa (Consiliul de Administratie al OIM). Nominalizarea statelor si alegerea acestora n organele cu compunere restrnsa, mai ales n cazul celor cu caracter executiv, se realizeaza prin aplicarea unor "principii sau criterii de reprezentare, din a caror combinare rezulta compozitia efectiva a unui organ din care nu mai fac parte toate statele membre".17 n principiu, sunt recunoscute drept criterii de reprezentare: 1) reprezentarea geografica echilibrata; 2) reprezentarea echitabila a unor interese specifice; 3) principiul alegerii prin rotatie.

Toate organizatiile internationale si desfasoara activitatea, n mod permanent, prin secretariate, compuse din functionari internationali, conduse, n genere, de un secretar general sau director. 6. Functionarea organizatiilor internationale18 Actul constitutiv - tratatul de nfiintare - este cel care statueaza asupra modului de functionare al unei organizatii. Organele plenare sau restrnse, n marea lor majoritate, nu si desfasoara activitatea n mod permanent, ci n sesiuni periodice, care se compun din reuniuni, sedinte (chiar doua sau trei ntr-o zi). Conducerea acestor sesiuni revine unui presedinte ales, respectiv unui birou al Conferintei, Consiliului de Administratie etc. Lucrarile se desfasoara cu respectarea unor reguli de procedura: adoptarea ordinii de zi, dezbateri generale, adoptarea unor rezolutii sau motiuni, potrivit actului constitutiv. Modalitatile de adoptare a hotarrilor sunt diferite, de la caz la caz. n cazul unor organizatii internationale este practicata regula consensului (discutia are loc pna se ajunge la un consens, fara a se supune la vot decizia respectiva). Altele practica regula unanimitatii (OECD, AELS), iar n marea majoritate a organizatiilor internationale,
________________
17 Cf.

Raluca Miga Besteliu, op. cit., p. 86.

18 A

se vedea, pe larg, Raluca Miga Besteliu, op. cit., p. 103-130.

Universitatea Spiru Haret

14

fiecare stat membru dispune de un vot (ONU si institutiile specializate).

Sunt si organizatii n care se practica votul ponderat, consfintit prin tratatul constitutiv, care confera anumitor state membre o putere de vot sporita19. Actele constitutive ale organizatiilor sunt dezvoltate prin regulamente, care statueaza, de regula, si asupra modului de luare a deciziilor (majoritate simpla, relativa, absoluta). Procedurile de vot sunt diferite de la organizatie la organizatie (vot simultan, deschis, apel nominal, vot secret, vot prin corespondenta). n genere, votul deschis este cel mai frecvent utilizat.
________________
19 A

se vedea, pe larg, Raluca Miga Besteliu, op. cit., p. 116-119.

Universitatea Spiru Haret

15