Taina

Am stins ultima lumnare i ne-a cuprins noaptea n brae, ca pe doi prieteni buni. Am devenit pe dat dou umbre ce-alunec timid, ca ntr-un vals de-abia nvat, prin pieele imense i goale ale lumii, dou frunze de toamn pe care vntul le grbete din loc n loc, dou perechi de ochi ce parc strlucesc... sau nu. Cei ce ne-au cunoscut ne-au i uitat de a, cei ce cred c ne tiu se neal, iar ce ce ne-or zri cu coada ochiului, vor ntoarce degeaba capul dup noi. !ou lumini tcute ce-i in taina bine ngropat n cear" din ea ne-om nfrupta zilnic i oamenii nu s-or sinchisi nici mcar s ne ntrebe. !a-mi o mn i-ai s primeti n schimb o inim, cu tot sngele ce se zbate neputincios n ea, cu carnea ei roie, fremtnd. #a-i va acoperi ochii i-n curnd vei deveni oarb la toate culorile supra-saturate ale lumii. $na-i mi va rscoli tot trupul, cutnd avid taina ce ne leag, ca s-o disece i s-o-neleag, dar degeaba... secretul nostru-i bine ascuns n noi, prea bine poate, cci nu-l putem afla orict am scotoci crrile neumblate ale gndului.

Apoi, cnd va veni iarna peste lume, vom sta cu rnile deschise-n vnt ca el s ni le-nchid, s sting setea cuminte ce locuiete-n noi. %chii lor s-or plimba asupra noastr, dar pentru ei nu vom fi dect decor & doi copaci cu ramurile mpletite ca-ntr-o cunun, cu trupurile grotesc deschise pe vecie de-attea i attea topoare nevzute, cu rou nchegat pe buze. 'om fi zpad-ntre zpezi ce cad, nisip sub fulgi, pietri sub unduirea venic a rului. (ici nu vor ti c-am e)istat, c le-am mn it ntunericul cu visele noastre deazur, c-am profanat attea ceruri cu sngele nostru cald. *ar cnd ne-om transforma-n pmnt i-n lemn i-n frunze, vom duce taina noastr n adncuri, fr s fi lsat n urm dect nite scntei ce-or crete-n timp i-or pr oli planeta+