!"#$%&' )*&+,- .

/'&*0'*&"#% +,'&121#13"0% +#% "4+3",+&*#*"

,O antropologie nteleas n sensul cel mai larg, adic o cunoastere a omului bazat pe
asocierea a diverse metode si a diverse discipline, si care ntr-o bun zi ne va dezvlui
mecanismele tinuite ce pun n miscare acest oaspete, prezent Ir s Ii Iost invitat la
dezbaterile noastre: spiritul uman..."
CL. LEVI-STRAUSS, Antropologie structurale, p. 91.
,Dac documentul scap prea adesea istoriei, el nu poate scpa clasiIicrii."
A. LEROI-GOURHAN, L'homme et la matiere, p. 18.

Titlu~ IMAGINILE DE ,TREI PARALE"

Gndirea occidental si n special IilosoIia Irancez are drept traditie constant tendinta
de a devaloriza ontologic imaginea si psihologic Iunctia imaginatiei ,mester ntr-ale
erorii si Ialsittii". S-a remarcat *1, pe drept cuvnt, c vasta miscare de idei care de la
Socrate, trecnd prin augustinism, scolastic, cartezianism si secolul luminilor, ajunge
pn la gndirea lui Brunschvicg, Levy-Bruhl, Lagneau, Alain sau Valery, are drept
urmare ,tinerea n carantin" a tot ce e considerat a Ii o vacant a ratiunii. Pentru
Brunschvicg orice imaginatie Iie ea si platonician! constituie ,un pcat Iat de
spirit" *2. Pentru Alain, mai ngduitor, ,miturile sunt idei n devenire", iar imaginarul e
copilria constiintei *3.
S-ar Ii putut nutri ndejdea, pare-se, ca psihologia general s Iie mai indulgent cu
imaginatia. Nici gnd. Sartre a artat *4 c psihologii clasici conIund imaginea cu
dubletul mnezic al perceptiei, garnisind spiritul cu ,miniaturi" mentale care nu sunt dect
niste copii ale lucrurilor obiective. In ultim instant, imaginatia e redus, de ctre clasici,
la acea zon situat dincoace de pragul senzatiei, si care e denumit imagine remanent
sau consecutiv. Tocmai pe terenul acestei conceptii a unui imaginar devalorizat prinde
rdcini asociationismul *5, eIort ludabil, desigur, de explicare a conexiunilor
imaginative, dar care pctuieste prin aceea c reduce imaginatia la un puzzle static si
plat, iar imaginea la un amestec Ioarte echivoc la jumtatea drumului ntre soliditatea
senzatiei si puritatea ideii. Bergson *6 a dat-prima lovitur hotrtoare asociationismului,
deschiznd noi dimensiuni n continuum-ul constiintei.

22
1

Totusi Bergson nu elibereaz complet imaginea de rolul subaltern pe care i-l atribuia
psihologia clasic, ntruct la el imaginatia se transIorm n memorie, ntr-un Iel de
socotitor al existentei, care se deregleaz prin caracterul compensator al visului si se
regularizeaz prin atentia perceptiv acordat vietii. Sartre ns remarc Iaptul c nu se
poate conIunda imaginatul cu rememoratul. Iar dac memoria coloreaz cum se cuvine
imaginatia cu reziduuri a posteriori, nu e mai putin adevrat c exist o esent proprie a
imaginarului care diIerentiaz gndirea poetului de cea a cronicarului sau a
memorialistului. Exist o Iacultate a posibilului pe care e necesar s-o studiem cu alte
mijloace dect introspectia bergsonian suspect ntruna de regres. Nu vom strui mai
mult asupra criticii temeinice pe care Sartre o ndreapt n acelasi timp mpotriva teoriei
clasice a imaginii miniatur si mpotriva doctrinei bergsoniene a imaginii amintire *7,
reprosnd att uneia ct si celeilalte c ,reiIc *8" imaginea si distruge astIel dinamismul
constiintei alienndu-i Iunctia principal care const mai degrab n a cunoaste dect n a
Ii: ,Fr ndoial c pietroaiele lui Taine au Iost nlocuite cu niste vaporoase neguri vii n
nencetat transIormare. Dar aceste neguri n-au ncetat prin aceasta de-a mai Ii lucruri..."
*9 E cazul acum s ne ntrebm dac Sartre din L'Imaginaire si-a tinut Igduielile critice
din L'Imagination.
Pentru a evita ,reiIicarea" imaginii, Sartre preconizeaz metoda Ienomenologic, metod
care prezint avantajul de-a nu lsa s apar din Ienomenul imaginar dect intentii
dezbrate de orice iluzie de imanent *10. Primul caracter al imaginii pe care-o scoate n
evident descrierea Ienomenologic e c ea este o constiint, c e, drept urmare, ca orice
constiint, nainte de toate, transcendental *11. Al doilea caracter al imaginii care
diIerentiaz imaginatia de celelalte moduri ale constiintei e c obiectul imaginat e dat
imediat ca atare, n timp ce cunoasterea perceptiv se Iormeaz ncet prin aproximatii si
luri succesive de contact. Numai un cub imaginat are dintr-o dat sase Iete. Asadar
observarea unui atare obiect prin imaginatie nu m nvat nimic, ea nu e, la urma urmei,
dect o ,cvasi-observatie *12". De-aci rezult de ndat un al treilea caracter *13:
constiinta imaginativ ,si pune obiectul ca un neant"; acel ,a nu Ii" ar constitui categoria
imaginii, ceea ce i explic cel din urm caracter al su, adic spontaneitatea *14;
imaginatia sare cu usurint peste obstacolul care e opacitatea laborioas a realului
perceput, iar vacuitatea total a constiintei corespunde unei totale spontaneitti. Analiza
imaginarului conduce asadar la un Iel de nirvana intelectual, el nemaiIiind dect o
cunoastere dezamgit, o ,srcie esential".

23

Degeaba ncearc Sartre, n capitolele urmtoare, s Iac un recensmnt complet al
,Iamiliei imaginii" *15, nu va reusi s mpiedice ca aceasta s Iie privit altIel dect ca o
2
Ioarte srac rubedenie mental, iar ca ultimele trei prti ale lucrrii sale *16, n care
abandoneaz de altIel metoda Ienomenologic, s Iie altceva dect un laitmotiv al
,degradrii" cunoasterii pe care o reprezint imaginea, n textul psihologului revin Ir
ncetare epitete si apelatiuni degradante *17: imaginea este o ,umbr a obiectului" sau
,nu e nici mcar o lume a irealului", imaginea nu e dect un ,obiect Iantom", ,Ir
urmri"; toate calittile imaginatiei nu sunt dect ,neant", obiectele imaginare sunt
,suspecte"; ,viat Iactice, ncremenit, scolastic, ncetinit, care pentru majoritatea
oamenilor nu e dect o solutie adoptat n lips de altceva mai bun, e tocmai cea dup
care jinduieste un schizoIrenic..." *18, n sIrsit, aceast ,srcie esential" care
constituie imaginea si se maniIest ndeosebi n vis ,seamn totodat Ioarte mult cu
eroarea n spinozism" *19, iar imaginea se pomeneste astIel din nou a Ii ,mester ntr-ale
erorii", ca la metaIizicienii clasici. /Mai mult, rolul imaginii n viata psihic e redus la cel
al unei posesiuni cvasi-demoniace, neantul dobndind un soi de consistent ,magic"
prin caracterul ,imperios si copilros" *20 al imaginii care se impune cu ndrtnicie
gndirii. Pn la urm, si ntr-un mod absolut paradoxal, Sartre, n concluzia sa, pare s
dezmint brusc dualismul pe care se strduise s-l stabileasc de-a lungul a dou sute
treizeci de pagini ntre spontaneitatea imaginar si eIortul de cunoastere adevrat, si
revine la un Iel de monism al cogito-ului. Departe de a trage concluziile logice ce decurg
din negativitatea constitutiv a imaginii, se mrgineste s conIunde ntr-o neantizare
general aIirmarea perceptiv sau conceptual a lumii, ca si Ianteziile irealizante ale
imaginatiei. Constiinta realului si constiinta irealului se reconciliaz prin procesul general
de neantizare; iar lucrarea ajunge la urmtoarea concluzie banal: ,Aceast constiint
liber... care depseste realul n Iiecare clip, ce este, n Iond, dac nu pur si simplu
constiinta asa cum se dezvluie siesi n cogito? *21 Aceast aIirmatie e urmat de un
Ioarte contestabil post-scriptum constituit din niste consideratii estetice, n care Sartre
reia teza irealittii artei si tema resentimentului mpotriva poeziei. Autorul lucrrii
L'Imaginaire si aduce aminte c 1-a ponegrit pe Baudelaire, ca si pe Camus si pe
Faulkner *22.
Sartre are meritul incontestabil de-a Ii Icut eIortul s descrie Iunctionarea speciIic a
imaginatiei si s-o deosebeasc net cel putin n primele dou sute de pagini ale lucrrii
de comportamentul perceptiv sau mnezic. Pe msur ns ce capitolele progreseaz,
imaginea si rolul imaginatiei par a se volatiliza si a ajunge pn la urm la o total
devalorizare a imaginarului, devalorizare ce nu corespunde ctusi de putin rolului eIectiv
pe care-l joac imaginea n domeniul motivatiilor psihologice si culturale.

24

Pn la urm, critica adus de Sartre pozitiilor clasice n L'Imagination, reprosndu-le c
,distrug imaginea" si c ,Iac o teorie a imaginatiei Ir imagini", se ntoarce mpotriva
autorului lucrrii L'Imaginaire. ntr-adevr, a aIirma n acelasi timp c ,imaginea este o
realitate psihic cert" si c imaginea nu poate Ii niciodat atins printr-o ,inductie" *23 a
3
Iaptelor de experient concret, ci printr-o ,experient privilegiat" al crei secret
apartine asa-zisei Ienomenologii psihologice, ni se pare contradictoriu. Ne putem deci
ntreba pentru care motiv, n cele dou volume ale sale consacrate imaginatiei, Sartre a
Icut n asemenea msur abstractie de imagine.
n primul rnd, considerm noi, dintr-o incapacitate a autorului eseului despre Baudelaire
de a sesiza rolul general al operei de art si al suportului ei imaginar, nssi arta sartrian
oscileaz constant ntre jocul abil si nesemniIicativ al comediei bulevardiere si greoaia
tentativ de reintegrare total a realului, n care regsim un hipernaturalism gen Zola
dublat de-o IilozoIie n stilul lui P. Bourget *24. Niciodat arta nu e considerat drept o
maniIestare original a unei Iunctii psiho-sociale, niciodat imaginea sau opera de art nu
e luat n sensul ei plenar, ci totdeauna considerat un mesaj de irealitate. De-aci rezult
caracterul adesea neautentic al operei romanesti si teatrale a lui Sartre, care e cnd o
strlucit pastis a teatrului burghez sau a romanului american, cnd depseste greoi
cadrul estetic spre a ajunge pe malurile interminabile ale pedantei descrieri
Ienomenologice, n sIrsit, si estetica sartrian este o ,cvasi-estetic" *25 si nu e de
mirare c un autor att de opac Iat de poetic a trecut n asa msur alturi de esenta
imaginii.
Sartre ns, credem noi, a Icut abstractie de imaginatie mai ales pentru c a vrut s se
mrgineasc la o aplicare restrns a metodei Ienomenologice, ngustat de solipsismul
psihologic. E ntr-adevr paradoxal s pornesti la studierea Ienomenului imaginatiei Ir
a gsi de cuviint s consulti patrimoniul imaginar al omenirii pe care-l constituie poezia
si morIologia religiilor. Lucrarea lui Satre L'Imaginaire ar putea Ioarte bine s se
intituleze ,Constiinta imaginii la Jean Paul Sartre". Datorit acestui psihologism pe ct de
ngust pe att de partial, Sartre pctuieste Iat de Ienomenologie, ntruct o
Ienomenologie a imaginarului trebuie nainte de toate s se deschid cu ntelegere
imaginilor si ,s-l urmeze pe poet pn la limita extrem a imaginilor sale, Ir a reduce
vreodat acest extremism care constituie nssi esenta elanului poetic" *26. Sartre a
conIundat pare-se reductia Ienomenologic cu restrictia psihologic datorat angajrii
ntr-o ngust si timorat situatie dat, artnd astIel c e lipsit de acea modestie
sistematic pe care Bachelard o cere pe drept cuvnt Ienomenologului *27.

25

Pentru a putea ,tri direct imaginile", trebuie ca si imaginatia s Iie ndeajuns de smerit
spre a binevoi s-si Iac plinul de imagini. Cci dac nu consimtim la aceast smerenie
primordial, la aceast initial acceptare a Ienomenului imaginii, nu vom putea niciodat
realiza din lipsa elementului inductor acel ,rsunet" care constituie amorsarea
nssi a oricrui demers Ienomenologic *28. La Sartre Ioarte curnd o psihologie
introspectiv devine precumpnitoare n detrimentul disciplinei Ienomenologice, al
vointei de a supune ,experientei constiintei" patrimoniul imaginar al omenirii. Foarte
4
curnd constiinta, care nu mai e dect ,rezonant" tautologic, se epuizeaz si, chiar de la
pagina saptezeci si sase, Sartre *29 prseste n mod deliberat Ienomenologia pentru a se
deda unor ipotetice constructii explicative, n realitate, numai primele treizeci de pagini
ale lucrrii utilizeaz descrierea Ienomenologic, urmtoarele patruzeci si sase nemaiIiind
constituite dect din variatiuni pe aceeasi tem descriptiv a ,Iamiliei imaginii".
Ni se pare c esecul sartrian n ceea ce priveste descrierea unui model psihologic al
imaginatiei nu e dect cazul limit al demersului general al unei anumite psihologii
bastarde a postulatelor Ienomenologice si vrt pn-n gt ntr-o perspectiv metaIizic
preconceput. Acesta e motivul pentru care am lsat mai la urm critica pozitiilor
Denkpsychologie-ei, pozitii totusi anterioare tezei sartriene, dar care pun pare-mi-se n
lumin, pe-un caz mai nuantat, pe-o observare mai limitroI, cauzele proIunde ale
devalorizrii radicale la care Sartre supune imaginarul. Desigur, exist diIerente proIunde
ntre Denkpsychologie si psihologia lui Sartre. n timp ce la Sartre, ntr-adevr,
imaginarul nu e descris, la urma urmei, dect ca un exemplu semniIicativ al vacuittii
esentiale a constiintei umane, la alti gnditori nu att de direct obsedati de metaIizic
regsim o similar minimalizare a imaginatiei, dar de ast dat n Iavoarea unei gndiri
care se vrea valabil, puriIicat de poluarea imaginilor *30, n aceast perspectiv exist
o ntoarcere la reiIicarea imaginii denuntat de Sartre. n timp ce la acesta si la
predecesorii si asociationisti si bergsonisti imaginarul era, n Iond, simbolul oricrei
gndiri: prototipul legturilor mecanice la asociationisti sau al totalittii mnezice a
constiintei la Bergson, prototip exemplar al neantizrii la Sartre; dimpotriv, la gnditorii
la care ne reIerim acum minimalizarea imaginatiei nu se maniIest dect cu unicul scop
de a privilegia, prin antitez, elementele Iormale ale gndirii, n deIinitiv, pozitiile
asociationiste, bergso-nene sau sartriene tindeau deopotriv n sensuri diIerite spre un
monism al constiintei psihologice cruia imaginarul nu-i era dect o ilustrare didactic.
Monism mecanicist, metaIoric sau neantizant. n-are important: imaginatia. Iie c a Iost
redus la o perceptie slbit de o amintire a memoriei sau, dimpotriv, la ,a Ii constient
de" n general, nu se deosebea n ciuda sovielilor sartriene de curentul omogen al
Ienomenelor de constiint.

26

Spre deosebire de acestea, Denkpsychologie, n prelungirea cartezianismului, se aIirm
cu hotrre adept a unui dualism. Dar n mod paradoxal se inspir explicit din dualismul
lui James si din cel de care d uneori dovad Bergson *31 care separ ,curentul de
constiint", cu alte cuvinte constiinta singura valabil, de superIiciala colonie de polipi a
imaginilor. Paradox, zicem noi, ntruct ,gndirea Ir imagini" att de drag
Denkpsychologie-ei pare, din punct de vedere morIologic, s se apropie mai mult de
legturile Iormale ale ,imaginilor-idei" ale asociationismului dect de avutiile imprecise
ale curentului de constiint. Totusi, ceea ce Bradley *32 descoper cam n aceeasi
perioad cu James e primatul elementelor tranzitive ale limbajului si ale gndirii asupra
5
elementelor substantive si statice, n vreme ce Wundt *33 disociaz aperceptia unui
,sens" intelectual de perceptia productoare de imagini. Dar mai ales o dat cu Brentano
si Husserl *34 activitatea spiritului va Ii opus radical ,continuturilor" imaginare si
senzoriale. ,Intentia" sau actul intelectual al spiritului, adic sensul organizator al strilor
sau al colectiilor de stri de constiint, e aIirmat ca Iiind transcendent acestor stri
nsesi. Si Sartre, dup cum am vzut, n-a neglijat lectia acestei transcendente constitutive
a constiintei. Din acel moment, psihologii adepti ai Denkpsychologie-ei accept, ca si
Sartre, dihotomia metaIizic ndrgit de clasici ntre constiinta Iormal si reziduul
psihologic si ,material" al gndirii. Paralel cu aceste concluzii care separau din nou
activitatea logic de psihologic, psihologii Scolii din Wiirtzburg, veriIicnd ,pe terenul
introspectiei experimentale antipsihologismul lui Husserl" *35, ajungeau la niste notiuni
psihologice Ioarte apropiate de cele de ,intentie", cum ar Ii ,constiinta de reguli",
,tensiuni de constiint", ,atitudini de constiint", gnduri lipsite de imagini si constitutive
ale conceptului. Conceptul Iiind un ,sens" pe care imaginea si cuvntul l pot pur si
simplu evoca, dar care preexist amndurora, imaginea neIiind dect o ,piedic" pentru
procesul ideatic.
Ceea ce Irapeaz mai nti la aceste teorii intelectualiste e caracterul echivoc al conceptiei
despre imagine, ngust empirist si cu att mai empirist cu ct se doreste discreditarea ei
pentru a desprinde din ea o gndire pur logic. Apoi, ceea ce sare n ochi e caracterul
echivoc al Iormulelor si al notiunilor Iolosite ,lund ad litteram aceast expresie de
gndire Ir imagini", care, cinstit vorbind, nu poate nsemna, scrie Pradines *36, ,dect
o gndire nealctuit din imagini, s-a vrut ca gndirea s nu Iie nici mcar nsotit de
imagini... ceea ce ducea la cutarea unei gndiri incapabile s se exercite...".

27

Scoala din Wurtzburg ca si Denkpsychologie postuleaz o gndire Ir imagini, numai
pentru c imaginea e din nou redus la dubletul remanent al senzatiei si pentru c atunci e
de la sine nteles c astIel de imagini nu adaug nimic sensului notiunilor abstracte.
Critica general care se poate mai ales aduce teoriilor recenzate pn aici e c toate
minimalizeaz imaginatia, Iie pervertindu-i obiectul, ca la Bergson, unde se reduce la un
reziduu mnezic, Iie depreciind imaginea pn la nivelul unui vulgar dublet senzorial,
netezind astIel calea nihilismului psihologic al imaginarului sartrian. Psihologia general,
chiar cnd e timid Ienomenologic, sterilizeaz Iecunditatea Ienomenului imaginar,
respingndu-l pur si simplu sau reducndu-l la o stngace schit conceptual. Dar tocmai
n aceast privint trebuie, o dat cu Bachelard, s revendicm pentru IilosoI dreptul ,la
un studiu sistematic al reprezentrii" *37 Ir nici o exceptie. Cu alte cuvinte, si n ciuda
etimologiei sale hegeliene, Ienomenologia psihologic a Icut totdeauna distinctia ntre
numenul semniIicat si Ienomenul semniIicant, conIundnd de cele mai multe ori rolul
imaginii mentale cu semnele limbajului asa cum le deIineste scoala saussurian *38.
6
Marele pcat al psihologiei imaginatiei e pn la urm, la succesorii lui Husserl si chiar ai
lui Bergson, c a conIundat, din pricina vocabularului gresit elaborat al asociationismului,
imaginea cu cuvntul. Sartre *39, care avusese totusi grij s opun semnul scris ,biroul
subseIului" si ,portretul" lui Pierre, ajunge putin cte putin, n unele capitole cu titluri
echivoce, s opereze o mezaliant ntre imagine si Iamilia semiologic. Pn la urm
pentru Sartre imaginea nu e nici mcar, ca pentru Husserl *40, o ,umplere" necesar a
semnului arbitrar; nu e dect un semn degradat. Genealogia ,Iamiliei imaginii" nu e dect
povestea unei dubioase degenerri. Opusul sensului propriu, sensul Iigurat, nu mai poate
Ii n acest caz dect un sens impur. Dar este esential s remarcm c n limbaj, dac
alegerea semnului este nensemnat pentru c acesta din urm e arbitrar, situatia nu e
niciodat aceeasi n domeniul imaginatiei, unde imaginea orict de degradat ar Ii ea
n conceptia cuiva e prin ea nssi purttoarea unui sens ce nu trebuie cutat n aIara
semniIicatiei imaginare. La urma urmei, numai sensul Iigurat e semniIicativ, asa-zisul
sens propriu neIiind dect un caz particular si meschin al vastului curent semantic care
dreneaz etimologiile. O ntoarcere asadar necesar, dincolo de pseudo-Ienomenologia
sartrian, la o Ienomenologie naiv, pregtit de-o ndelungat dezinteresare stiintiIic
*41. Analogon-ul pe care-l constituie imaginea nu e niciodat un semn ales arbitrar, ci e
ntotdeauna motivat intrinsec, adic e totdeauna simbol. Dac teoriile citate mai sus au
lsat s se evapore eIicacitatea imaginarului, e, la urma urmei, pentru c n-au ajuns s
deIineasc imaginea ca simbol *42. Iar dac Sartre si d bine seama c exist o diIerent
ntre semnul conventional, ,nepozitional" si care ,nu-si d obiectul" *43, si imagine,
greseste tocmai Iiindc nu vede n imagine dect o degradare a cunoasterii dect
prezentarea unui cvasi-obiect, azvrlind-o astIel din nou n categoria nensemnatului *44.
Din Iericire, alti psihologi si-au dat seama de acest Iapt capital, si anume c n simbolul
constitutiv al imaginii exist o omogenitate a semniIicantului si a semniIicatului n cadrul
unui dinamism organizator si c, prin aceasta, imaginea diIer total de arbitrarul
semnului. Pradines remarc deja, n ciuda unor restrictii, c gndirea n-are alt continut n
aIar de ornduirea imaginilor. Dac libertatea nu se reduce la un lant rupt, un lant rupt
reprezint totusi libertatea, este simbolul adic un hormon al sensului liberttii *45.
Jung ( Nota 46, n continuarea psihanalizei, si d bine seama deopotriv c orice gndire
se sprijin pe imagini generale, arhetipurile, ,scheme sau potentialitti Iunctionale" care
,modeleaz inconstient gndirea". Piaget *47, n toat partea a III-a a unei lungi lucrri,
demonstreaz, pe temeiul unor observatii concrete, ,coerenta Iunctional" a gndirii
simbolice si a sensului conceptual, aIirmnd prin aceasta unitatea si solidaritatea tuturor
Iormelor reprezentrii. El arat c imaginea joac un rol de semniIicam diIerentiat ,mai
mult dect indicele, de vreme ce e detasat de obiectul perceput, dar mai putin dect
semnul, de vreme ce rmne imitatia obiectului si deci semn motivat (n opozitie cu
semnul verbal arbitrar)". Pn si logicienii *48, ducnd mai departe critica unei dihotomii
ntre semniIicant si sens, au recunoscut c e practic imposibil s se disocieze schema
legturilor axiomatice de continutul intuitiv al gndirii, n sIrsit, Bachelard *49 si
ntemeiaz conceptia general despre simbolismul imaginar pe dou intuitii pe care ni le
vom nsusi: imaginatia e dinamism organizator, si acest dinamism organizatoric un Iactor
de omogenitate n reprezentare. Dup opinia epistemologului, departe de a Ii capacitate
de ,Iormare" a imaginilor, imaginatia e Iorta dinamic ce ,deIormeaz" copiile
pragmatice Iurnizate de perceptie, iar acest dinamism reIormator al senzatiilor devine
7
Iundamentul ntregii vieti psihice, pentru c ,legile reprezentrii sunt omogene",
reprezentarea Iiind metaIoric la toate nivelele sale si, din moment ce totul e metaIoric,
,la nivelul reprezentrii toate metaIorele se egalizeaz". Desigur, aceast ,coerenta" ntre
sens si simbol nu nseamn conIuzie, cci aceast coerent se poate aIirma ntr-o
dialectic. Unitatea gndirii si a expresiilor sale simbolice se prezint ca o corectare
constant, ca o perpetu nuantare. Dar o gndire nuantat, o gndire de ,o sut de mii de
Iranci" nu se poate lipsi de niste imagini de ,trei parale" *50 si viceversa, tsnirea
luxuriant a imaginilor, chiar n cazurile cele mai conIuzionale, e totdeauna nctusat
ntr-o logic, Iie si-o logic srcit, o logic de ,trei parale".

29

Se poate spune c simbolul nu tine de domeniul semiologiei, ci de resortul unei semantici
speciale, c posed adic mai mult dect un sens artiIicial atribuit, dar detine o putere de
rsunet esential si spontan *51.
Prima consecint important a acestei deIinitii a simbolului e anterioritatea att
cronologic ct si ontologic a simbolismului Iat de orice semniIicatie audio-vizual. E
ceea ce gramaticianul *52 pare s Ii reperat bine atunci cnd deIineste ,Iactivitatea" drept
caracterul comun al tuturor modurilor de exprimare, ,adic de enuntare a Iaptului c
spiritul subiectului care vorbeste e sediul unui Ienomen si c acesta trebuie s actioneze
din nou asupra spiritului altei Iiinte... strigtul a devenit limbaj cnd a dobndit o valoare
Iactiv". Planul primitiv al expresiei, al crei aspect psihologic e simbolul imaginar, e
legtura aIectivo-reprezentativ care leag un locutor de un alocutor, ceea ce
gramaticienii numesc ,planul locutor" sau interjectiv, plan pe care se situeaz asa cum
o conIirm psihologia genetic limbajul copilului. Evolutia pn la planul delocutor,
adic pn la expresia centrat asupra perceptiilor si lucrurilor, e mult mai trzie. Tocmai
acest plan locutor. plan al simbolului nsusi, e cel care asigur o anumit universalitate n
intentiile limbajului unei specii date si care situeaz structurarea simbolic la rdcina
oricrei gndiri. Psihologia patologic a lui Minkowski *53 merge chiar pn la
inversarea schemei clasice si sartriene a srcirii gndirii prin imagine si, apropiindu-se
de conceptia marilor romantici germani *54 si a suprarealismului contemporan *55 (pe
care ne-o vom nsusi n expunerea de Iat), consider trecerea de la viata mental a
copilului sau a primitivului la ,adultocentrism *56" ca pe-o ngustare, ca pe-o reIulare
progresiv a sensului metaIorelor. Acest ,sens" al metaIorelor, acest mare semantism al
imaginarului constituie matricea original de la care purcede orice gndire rationalizat
mpreun cu cortegiul su semiologic. Am tinut asadar cu hotrre s ne situm ntr-o
perspectiv simbolic pentru a studia arhetipurile Iundamentale ale imaginatiei umane.

Titlu~ SIMBOLUL SI MOTIVATIILE SALE
8

Aceast semantic a imaginilor atrage totusi dup sine si-o a doua consecint, ntr-adevr,
adoptnd o atare pozitie, sunt inversate obiceiurile curente ale psihologiei clasice, care
erau Iie de a calchia imaginatia dup desIsurarea descriptiv a oricrei gndiri, Iie de a
studia imaginatia prin intermediul opticii gndirii rectiIicate, a gndirii logice. Numai c
respingerea pentru imaginar a primului principiu saussurian al arbitrarului semnului
atrage dup sine si respingerea celui de al doilea principiu, al ,linearittii
semniIicantului" *57. Simbolul nemaiIiind de natur lingvistic, nu se mai desIsoar
ntr-o singur dimensiune. Motivatiile care ordoneaz simbolurile nu mai Iormeaz
asadar nici un Iel de ,lant" cu att mai putin lungi lanturi de ratiuni *58. Explicatia
linear de tipul deductiei logice sau povestirii introspective nu mai e de-ajuns n studierea
motivatiilor simbolice. De unde se poate deduce c clasiIicarea sartrian *59 a diverselor
moduri de imaginar, care se limiteaz la caracterele logice si superIicial descriptive ale
motivatiilor imaginare, nu reuseste dect iluzorii intentii srccios denumite intentii ,de
absent", ,de ndeprtare", ,de inexistent". Sartre, cednd o dat mai mult tendintei pe
care am putea-o numi iluzie semiologic, reIer clasele motivatiei imaginare la clasele
experientei perceptive sau ale preventiei logice. Nu e vorba de nimic altceva, pentru a
nlocui determinismul de tip cauzal pe care explicatia o Ioloseste n stiintele naturii, dect
de gsirea unei metode comprehensive a motivatiilor. Renan *60 remarcase deja c
motivatia nu are linearitatea legturilor ,necesare", nici arbitrarul deplin al intuitiilor
ntmpltoare. Motivatia Iormeaz o categorie masiv, dac se poate spune astIel, de
determinare; ca ,semnalele" pe care Saussure *61 le opune semnelor limbajului si care
prezint deja ,complicatii simultane pe mai multe dimensiuni". Vom vedea n concluzia
acestei crti *62 c acest caracter pluridimensional, deci ,spatial", al lumii simbolice este
esential. Deocamdat s nu ne ocupm dect de metod si s ne ntrebm care e modul n
care putem scpa de sterilitatea explicatiei lineare Ir a cdea ceea ce ar Ii culmea!
n elanurile intuitive ale imaginatiei.
ClasiIicarea marilor simboluri ale imaginatiei n categorii de motivatie distincte prezint
ntr-adevr mari diIicultti prin nsusi Iaptul nelinearittii si semantismului imaginilor.
Dac pornim de la obiecte bine deIinite prin cadrul logicii ustensilitare precum o Iceau
clasicele ,chei ale viselor" *63, cdem degrab, din pricina masivittii motivatiilor, ntr-o
conIuzie Ir iesire. Mai serioase ni se par tentativele de a repartiza simbolurile n Iunctie
de marile centre de interes ale unei gndiri desigur perceptiv, dar nc pe deplin
impregnat de atitudini asimilatoare, n care evenimentele perceptive nu sunt dect
pretexte pentru o reverie imaginar. Acestea sunt ntr-adevr clasiIicrile cele mai
proIunde ale analistilor motivatiilor simbolismului religios sau al imaginatiei literare. Fie
c aleg drept norm de clasiIicare un ordin de motivatie cosmologic si astral, n care
marile secvente ale anotimpurilor, ale meteoritilor si ale astrelor servesc drept inductori ai
Iabulatiei; Iie c elementele unei Iizici primitive si sumare polarizeaz, prin calittile lor
senzoriale, cmpurile de Iort n continuul omogen al imaginarului; Iie c, n sIrsit, se
bnuieste c datele sociologice ale microgrupului sau ale grupurilor ce ajung pn la
limitele grupului lingvistic Iurnizeaz simbolurilor cadrele primordiale; Iie c imaginatia
ngust motivat si prin limb si prin Iunctii sociale se modeleaz conIorm acestor tipare
9
sociologice, Iie c unele gene rasiale intervin destul de misterios pentru a structura
ansamblurile simbolice, distribuind si mentalittile imaginare si ritualurile religioase, Iie
chiar, cu o nuant evolutionist, c se ncearc stabilirea unei ierarhii a marilor Iorme
simbolice si restabilirea unittii n dualismul bergsonian din Deux Sources, Iie n sIrsit
c se ncearc, o dat cu psihanaliza, gsirea unei sinteze motivatoare ntre pulsiunile
unui libido n evolutie si presiunile reIulante ale microgrupului Iamilial, nainte de a
stabili o metod Ierm, e necesar s analizm critic aceste diIerite clasiIicri ale
motivatiilor simbolice.

300

Majoritatea celor ce analizeaz motivatiile simbolice, care sunt istorici ai religiei, s-au
oprit la o clasiIicare a simbolurilor n Iunctie de nrudirea lor mai mult sau mai putin
distinct cu una din marile epiIanii cosmologice. AstIel Krappe *64 submparte miturile
si simbolurile n dou grupe: simbolurile ceresti si simbolurile terestre. Primele cinci
capitole ale lucrrii sale Genese des mythes sunt consacrate cerului, soarelui, lunii, celor
,doi mari astri", si stelelor, n timp ce ultimele sase capitole se ocup de miturile
atmosIerice, vulcanice, acvatice, de cele legate de divinitti ale InIernului, de cataclisme
si, n sIrsit, de istoria uman si de simbolismul ei. Eliade *65, n remarcabila sa lucrare
Trite d'histoire des religions, respect aproape acelasi plan de delimitare a hieroIaniilor,
dar izbuteste cu mai mult proIunzime s integreze miturile si simbolurile cataclismice,
vulcanice si atmosIerice n categorii mai generale; de unde rezult vaste capitole
consacrate riturilor si simbolurilor uraniene, soarelui, lunii si ,misticii lunare", apelor,
cratoIaniilor si pmntului. Dar, ncepnd cu capitolul sapte *66, gndirea mitologului
pare a se interesa brusc de caracterele Iunctionale ale hieroIaniilor si studiile privind
simbolurile agrare se polarizeaz n jurul Iunctiilor de Iecunditate, al riturilor de rennoire
si al cultului Iertilittii, care-l conduc ncet-ncet, n ultimele capitole, la meditatii n
legtur cu Marele Timp si cu miturile Vesnicei Rentoarceri *67. Vedem deci cum aceste
clasiIicri, care se vor inspirate din normele de adaptare la lumea obiectiv, att sideral
ct si teluric si meteorologic, par s ncline irezistibil spre consideratiuni mai putin
obiective: n ultimele capitole, Eliade reduce pe nesimtite problema motivatiilor pe planul
asimilrii imaginilor la drama unei durate intime si o desprinde de pozitivismul obiectiv
al primelor capitole, n timp ce Krappe *68 si ncheie destul de conIuz cartea cu niste
consideratii asupra unor Ioarte ,diverse" cosmogonii si ,mituri de origine" care, implicit,
l conduc deopotriv la o motivatie psihologic a imaginilor prin aperceptia ntru totul
subiectiv a timpului.

32

10
Ni se pare c Bachelard *69 se apropie mai mult de problem dndu-si seama de la bun
nceput c asimilarea subiectiv joac un rol important n nlntuirea simbolurilor si a
motivatiilor lor. El pleac de la presupunerea c sensibilitatea noastr e cea care serveste
drept mediator ntre lumea obiectelor si cea a viselor, si respect diviziunile unei Iizici
calitative si de prim instant de tip aristotelic. Sau mai degrab se opreste la ceea ce
poate contine obiectiv o atare Iizic si, n loc s scrie monograIii despre imaginatia legat
de cald, de rece, de uscat si de umed, se mrgineste la teoria celor patru elemente, ntruct
aceste ,patru elemente sunt hormonii imaginatiei" *70 , ele vor sluji drept axiome
clasiIicatoare att de subtilelor studii poetice ale epistemologului. Bachelard si d totusi
seama c aceast clasiIicare a motivatiilor simbolice e, prin nssi simetria ei, prea
rational, prea obiectiv rezonabil pentru a demarca exact capriciile imaginatiei. Cu un
desvrsit instinct psihologic, el sIarm deci aceast simetrie cuaternar scriind cinci
crti, dintre care dou sunt consacrate aspectelor antitetice ale elementului terestru. El si
d seama c materia terestr este ambigu, Iiind att moliciunea argilei ct si duritatea
rocii, ntruct ,incit, spune el, att la introversiune ct si la extraversiune" *71. Vom
aduga c, prin aceast ambiguitate, Bachelard atinge o regul Iundamental a motivatiei
simbolice n care orice element e bivalent, invitatie totodat la cucerirea adaptativ si la
reIuzul ce motiveaz o repliere asimilatoare, n L'Eau et Les reves *72, de asemenea,
elementul acvatic se divide mpotriva lui nsusi, apa limpede neavnd ctusi de putin
acelasi sens cu apele tulburi si adnci, apa linistit nsemnnd contrariul apei nvolburate.
De unde rezult c o clasiIicare elementar nu pare s scoat la iveal motivele ultime
care ar rezolva ambivalentele. A recunoaste explicit c ,imaginile cele mai Irumoase sunt
adeseori Iocarele ambivalentei" *73 nu nseamn oare a mrturisi pn la urm esecul
unei atare clasiIicri? Dac, asadar, clasiIicarea elementar este inadecvat, ea e pe de
alt parte insuIicient, dup cum am ncercat s artm n alt parte *74, ntruct
perceptia uman e bogat n tonalitti elementare mult mai numeroase dect cele luate n
consideratie de Iizica aristotelic. Pentru senzorialitate, gheata si zpada nu se reduc la
ap, Iocul rmne distinct de lumin, noroiul nu e roc sau cristal. Abia n lucrarea sa
capital L'Air et Les songes ntrezreste Bachelard revolutia copernican care va consta
din a renunta la imperativele obiective, care amorseaz traiectoria simbolic, pentru a se
ocupa doar de miscarea acestei traiectorii.

33

Nu e mai putin adevrat ns c aceste Ioarte Irumoase cart consacrate de Bachelard celor
patru elemente prezint, datorit chiar principiului adoptat pentru clasiIicare, o anumit
sovial, o anumit sinuozitate n analizarea motivatiilor simbolice, epistemologul si
teoreticianul non-cartezianismului prnd n mod paradoxal a reIuza s ptrund n
complexitatea motivelor si retrgndu-se ntr-o poetic inert pe bastionul pre-stiintiIic al
aristotelismului.
11
De asemenea, n loc s li se caute categoriilor simbolice axe de reIerint perceptive sau
cosmice, li se pot descoperi motivatii sociologice si chiar Iilologice. Aceasta au ncercat
implicit Dumezil *75 si Piganiol *76, unul punnd accentul pe caracterul Iunctional si
social al motivatiilor ritualului, al miturilor si chiar al terminologiei, cellalt pe diIerenta
dintre mentalitti si simbolisme care deriv din statutul istoric si politic de ocupant sau de
ocupat. Ideea central a tezei dumeziliene e c sistemele de reprezentri mitice si expresia
lingvistic ce le semnaleaz depind n societtile indo-europene de o tripartitie
Iunctional. La indo-europeni subdiviziunea n trei caste sau n trei ordini: sacerdotal,
rzboinic si productiv, si-ar mprti ntreg sistemul reprezentrilor si ar motiva att
simbolismul laic, ct si religios.
Dar, pe lng Iaptul c aceast tripartitie nu e absolut stabil si admite, de pild, o
anumit conIuzie ntre suveranitatea magico-religioas pe de o parte si regalitatea
rzboinic pe de alt parte, cum admite si Dumezil de altIel *77, constatm c Iilologul
n-a explicat pricinile proIunde ale nsesi tripartitiei castelor. Aceast tripartitie si Iunctiile
legate de ea ni se par la Iel de secundare n motivatia simbolic ntocmai ca proiectiile
naturaliste asupra unor obiecte sau elemente ceresti si pmntesti pe care le-am criticat
mai nainte. Dac Dumezil, de pild, remarc just Ioarte ciudata convergent a miturilor
si legendelor lumii indo-europene relative la chior si la ciung, e greu de determinat, ntr-o
perspectiv pur sociologic, care poate Ii legtura ntre aceste inIirmitti, simbolismul lor,
si cele trei Iunctii sociale Iundamentale *78.
n ce-l priveste pe Piganiol, el Iace apel la motivatia istoric n sprijinul sociologiei. El
observ cu ct usurint mituri, obiceiuri si simboluri din lumea mediteranean se
grupeaz n dou categorii sociologice: n vreme ce anumite populatii pastorale sau
anumite straturi etnice nalt altare, nchin un cult Iocului mascul, soarelui, psrii sau
cerului *79, altele dimpotriv duc o viat sedentar de plugari, se multumesc cu pietre
mnjite de snge n chip de altar, invoc divinitti Ieminine si telurice. Aceast segregatie
a mentalittilor de baz s-ar datora supravietuirii semintiilor indigene ,asianice" supuse
de invadatorii indo-europeni.

80

Dar nici ludabilul studiu al lui Piganiol si nici studiul lui Dumezil nu explic originea
sensibilizrii constiintelor la dou moduri diIerite de simbolism, si mai ales nu
legitimeaz numeroasele anastomoze care s-au putut Iorma ntre cele dou mentalitti.
Przyluski, n studiul su La Grande Deesse *80, ncearc s explice aceste dou serii de
Iabulatii printr-un evolutionism al constiintei umane Ioarte apropiat de cel implicit
continut de teza lui Piganiol. Simbolismul imaginatiei religioase ar evolua n mod normal
de la motivatiile gravitnd n jurul cultului lui genitrix si al Iecundittii la motivatii mai
elevate recurgnd la contemplarea unui Dumnezeu tat. Omul ar Ii ajuns la o conceptie
12
monoteist mai mult sau mai putin puriIicat de luxurianta imaginilor printr-un progres
care ar Ii strbtut cele trei stri ale spiritualittii si ale societtii. Exist n opera lui
Przyluski o perspectiv a valorilor destul de apropiat de cea sustinut de Bergson n Les
Deux Sources; un ansamblu simbolic e devalorizat n raport cu un altul, n cazul de Iat
ginecocentrismul imaginar n raport cu androcentrismul, precum la Bergson religia
nchis, Iabulatoare, mitologic, n raport cu deschiderea misticismului epurat al
crestinilor. Dar n timp ce Bergson nu ceda dect din motive axiologice subordonrii
nchisului Iat de deschis, Przyluski uniIic cu hotrre *81 ntr-un proIil evolutionist
mentalitatea simbolic ce progreseaz de la schita unei ,Dumnezeiri mam" la
desvrsirea unui ,Dumnezeu tat". Pe lng Iaptul c aceast ierarhizare ni se pare roas
de la rdcin de devalorizarea rationalist a imaginarului pe care am denuntat-o mai sus,
nu putem accepta aceast valoriIicare a priori a unui sistem simbolic n dauna altuia,
valoriIicare motivat de interese apologetice nu prea compatibile cu un studiu stiintiIic al
Iaptelor. Si mai ales orice postulat evolutionist si ndeosebi progresist menit s explice
stabilirea unui raport ntre sisteme simbolice ni se pare un procedeu tautologic: schemele
progresiste Iiind la rndul lor susceptibile, asa cum vom arta *82, de o motivatie
simbolic.
Toate aceste clasiIicri ni se par a pctui printr-un pozitivism obiectiv care ncearc s
motiveze simbolurile exclusiv cu ajutorul datelor extrinseci constiintei imaginante si sunt,
n Iond, obsedate de-o explicare ustensilitar a semanticii imaginare. Fenomene astrale si
meteorologice, ,elemente" ale unei Iizici grosolane de prim instant, Iunctii sociale,
institutii de etnii diIerite, Iaze istorice si presiuni ale istoriei, toate aceste explicatii care,
la nevoie, pot legitima cutare sau cutare adaptare a comportamentului, a perceptiei si a
tehnicilor, nu explic aceast putere Iundamental a simbolurilor care e de-a se lega,
dincolo de contradictiile naturale, de elementele conciliabile, de compartimentrile
sociale si de segregatiile perioadelor istoriei. Se vdeste asadar necesitatea de a cuta
categoriile motivante ale simbolurilor n comportamentele elementare ale psihismului
uman, rezervnd pentru o etap ulterioar ajustarea acestui comportament la
complementele directe sau chiar la jocurile semiologice.

35

Tocmai la o atare cercetare a motivatiilor pare s se Ii oprit psihanaliza, ntorcnd
deliberat spatele explicatiilor prea rationale si lineare ale psihologiei clasice sau
Ienomenologice. Fiind att de cunoscute, nu vom insista asupra postulatelor psihologiei
lui Freud *83, pentru care simbolul e motivat de Lustprinzip-ul ce se dezvolt genetica
de-a lungul localizrilor ierarhizate de sus n jos pe axa digestiv, apoi se Iixeaz la nivel
urinar si, n sIrsit, genital. Vom regsi n interventiile noastre nsemntatea pe care Freud
o atribuie motivatiilor libidoului prin Iixatiile orale, anale, sexuale. E necesar totusi s ne
nsusim critica lui Piaget la adresa nsusi mecanismului Iixatiei, adic a procesului mai
mult sau mai putin traumatizant al reIulrii, ntruct este evident c simbolismul n
13
bogtia lui depseste cu mult ngustul sector al reIulatului si nu se reduce la obiectele
devenite tabu prin cenzur *84. Psihanaliza trebuie s se elibereze de obsesia reIulrii,
cci exist, dup cum se poate constata din experientele cu vise provocate, un ntreg
simbolism independent de reIulare.
Adler *85 , pe lng eIlorescenta simbolic motivat de principiul plcerii, pune accentul
pe un principiu de putere, motivatie a unui ntreg si vast sector simbolic care s-ar Iorma
datorit mecanismului de supracompensare menit s stearg treptat sentimentele de
inIerioritate resimtite n copilrie. Vom vedea c acest aport nou, cu conditia s nu dea el
nsusi dovad de imperialism, poate Ii partial asimilat cu alte motivatii compensatoare ale
imbecilittii copilriei, n sIrsit, Jung *86 ne arat c libidoul se complic si se
metamorIozeaz sub inIluenta motivatiilor ancestrale. Orice gndire simbolic Iiind mai
nti constientizare a marilor simboluri ereditare, un Iel de ,germen" psihologic, obiect al
paleopsihologiei. Desigur, se poate mai nti critica Iaptul c s-a Icut apel la o doctrin a
eredittii psihice care nu e nc bine stabilit, dar chiar psihanalizei n ansamblu i se poate
mai ales imputa imperialismul su unitar si simpliIicarea extrem a motivatiilor:
simbolurile, la Freud, se clasiIic mult prea usor n Iunctie de schema bisexualittii
umane, iar la Adler n Iunctie de schema agresivittii. Exist aici, dup cum a constatat
Piaget *87, un imperialism al reIulrii care reduce ntotdeauna continutul imaginar la o
tentativ rusinoas de a nsela cenzura. Cu alte cuvinte, imaginatia, dup opinia
psihanalistilor, este rezultatul unui conIlict dintre pulsiuni si reIularea lor social, cnd
dimpotriv ea apare de cele mai multe ori, prin chiar elanul ei, ca rezultnd dintr-un acord
ntre dorintele si obiectele ambiantei sociale si naturale. Departe de a Ii un produs al
reIulrii, vom vedea pe parcursul acestui studiu c imaginatia e dimpotriv originea unei
deIulri.

36

Imaginile nu se valoriIic prin rdcinile libidinoase pe care le ascund, ci prin Ilorile
poetice si mitice pe care le scot la iveal. Asa cum prea bine arat Bachelard *88, ,pentru
psihanalist imaginea poetic are ntotdeauna un context. Interpretnd imaginea, el o
traduce ntr-alt limbaj dect logosul poetic. Niciodat nu s-ar putea aIirma cu mai mult
temei: traduttore, traditore".
n rezumat s-ar putea scrie c toate motivatiile, att sociologice ct si psihanalitice
propuse pentru a ngdui ntelegerea structurilor sau geneza simbolismului, pctuiesc
prea adesea printr-o tainic ngustime metaIizic: unele voind s reduc procesul
motivator la un sistem de elemente exterioare constiintei si excluznd pulsiunile, altele
limitndu-se exclusiv la pulsiuni sau, si mai ru, la mecanismul reductor al cenzurii si la
produsul su: reIularea, nseamn c implicit se revine la o schem explicativ si linear
n care se descrie, se povesteste epopeea indo-europenilor sau metamorIozele libidoului,
recznd n acel viciu Iundamental al psihologiei generale pe care-l denuntam, anume
14
credinta c explicatia d pe deplin seama de un Ienomen care prin natura sa scap
normelor semiologiei.
Se pare c pentru a studia in concreta simbolismul imaginar trebuie s ne angajm cu
hotrre pe calea antropologiei *89, dnd acestui cuvnt deplinul su sens actual
adic: ansamblul stiintelor care studiaz speta homo sapiens Ir a proceda aprioric
prin exclusivism si Ir a opta pentru o ontologie psihologic (un spiritualism camuIlat si
nimic altceva) sau o ontologie culturalist, care nu e de regul dect o masc pentru
atitudinea sociolo-gist, att o atitudine ct si cealalt reducndu-se n ultim analiz la
un intelectualism semiologic. Am dori, pentru a studia motivatiile simbolice si pentru a
ncerca s dm o clasiIicare structural a simbolurilor, s respingem n acelasi timp
proiectul att de drag psihologilor Ienomenologisti si reIulrile sau somatiile socioIuge
*90 att de dragi sociologilor si psihanalistilor. Am dori mai ales s ne eliberm deIinitiv
de glceava care i opune periodic pe culturalistii psihologilor *91 si, situndu-ne pe o
pozitie antropologic pentru care ,nimic din ce e omenesc nu trebuie s ne Iie strin", s
ncercm potolirea unei polemici neIaste bazat pe susceptibilitti ontologice, care ni se
pare c mutileaz dou puncte de vedere metodologice la Iel de Iructuoase si de legitime
ct vreme se cantoneaz n conventia metodologic. Pentru aceasta trebuie s ne situm
n mod deliberat n ceea ce vom denumi traseul antropologic, adic schimbul nencetat
care se produce la nivelul imaginarului ntre pulsiunile subiective si asimilatoare si
somatiile obiective emannd din mediul cosmic si social.

37

Aceast pozitie va elimina din cercetarea noastr problemele de anterioritate ontologic,
de vreme ce vom postula o dat pentru totdeauna c exist o genez reciproc *92 ce
oscileaz de la gestul pulsional la mediul nconjurtor material si social, si viceversa, n
acest interval, n aceast progresiv naintare reversibil trebuie, dup prerea noastr, s
se instaleze investigatia antropologic, n Iinal, imaginarul nu e nimic altceva dect acest
traseu n care reprezentarea obiectului se las asimilat si modelat de ctre imperativele
impulsionale ale subiectului, si n care reciproc, asa cum a artat-o magistral Piaget *93,
reprezentrile subiective se explic ,prin acomodrile anterioare ale subiectului" la
mediul obiectiv. Vom vedea, de-a lungul ntregului nostru studiu, ct de mult se justiIic
teza marelui psiholog: nu ntruct gndirea simbolic ar Ii asimilare anarhic, ci
ntotdeauna asimilare care si aminteste ntructva atitudinile acomodante si care, dac
,ndeprteaz orice acomodare actual", excluznd astIel ,constiinta de sine si
constientizarea mecanismelor asimilatoare" *94, nu uit totusi somatiile *95 acomodante
care i dau ntr-un Iel continutul semantic. Se poate spune, paraIraznd ecuatia lui Lewin
*96, c simbolul e ntotdeauna produsul imperativelor biopsihice si al somatiilor
mediului. Am dat acestui produs numele de traseu antropologic, reversibilitatea
termenilor Iiind proprie att produsului, ct si traseului *97. Aceast teorie a traseului
antropologic se aIl implicit continut n cartea L`Air et Ies songes, a lui Bachelard *98,
15
ca si n reIlectiile lui Bastide asupra raporturilor dintre sociologie si psihanaliz *99.
Pentru Bachelard, axele intentiilor Iundamentale ale imaginatiei sunt traseele gesturilor
principale ale animalului uman ctre mediul su nconjurtor natural, prelungit direct de
institutiile primitive att tehnologice ct si sociale ale lui homoIaber. Acest traseu e ns
reversibil: cci mediul elementar e revelator n ceea ce priveste atitudinea adoptat Iat
de duritate, de Iluiditate sau de arsur. S-ar putea spune c orice gest si reclam materia
si si caut unealta, si c orice materie extras, adic scoas din mediul cosmic
nconjurtor, si orice ustensil sau orice unealt e vestigiul unui gest perimat. Imaginarea
unei miscri reclam, zice Bachelard, imaginarea unei materii: ,Descrierii pur cinematice
a unei miscri... trebuie ntotdeauna s-i adugm considerarea dinamic a materiei
transIormate de aceast miscare" *100. Aceast genez reciproc a gestului si a mediului
nconjurtor, al crei simbol e cminul, a Iost bine pus n evident de psihologia social
american: Kardiner *101 nscrie n notiunile de ,primaritate" si de ,secundaritate",
jalonnd limitele personalittii de baz, Iaptul c individul si pulsiunile sale primesc
desigur o amprent normativ a mediului ambiant, dar comunic la rndul lor, ntr-un
eIect ,secundar", modiIicri adnci ambiantei materiale si institutiilor.

38

Si Bastide *102, la captul unui minutios studiu privind raporturile dintre libido si mediul
social, conchide artnd rolul pilot jucat de societate n Iunctie de libido. Pulsiunea
individual are ntotdeauna o ,matc" social n care se strecoar usor sau, dimpotriv,
mpotriva creia se cabreaz ca n Iata unor obstacole, astIel nct ,sistemul proiectiv al
libidoului nu este o pur creatie a individului, o mitologie personal". Tocmai n aceast
ntlnire se Iormeaz acele ,complexe de cultur" *103 care vin s preia staIeta
complexelor psiho-analitice. AstIel c traseul antropologic poate porni n egal msur de
la cultur sau de la natura psihologic, esentialul reprezentrii si al simbolului Iiind
continut ntre aceste dou limite reversibile.
O asemenea pozitie antropologic, ce nu vrea s ignore nimic din motivatiile sociopete
sau socioIuge ale simbolismului si care va ndrepta cercetarea att spre psihanaliz ct si
spre institutii rituale, simbolism religios, poezie, mitologie, iconograIie sau psihologie
patologic, implic o metodologie pe care o vom elabora acum.

Titlu~ METOD DE CONVERGENT SI PSIHOLOGISM METODOLOGIC

Pentru a delimita marile axe ale acestor trasee antropologice pe care le constituie
simbolurile, suntem ndemnati s Iolosim metoda ntru totul programatic si relativist
16
*104 de convergent, care tinde s repereze vaste constelatii de imagini, constelatii
aproape constante si care par structurate de un anumit izomorIism al simbolurilor
convergente. Nevoind s cedm prejudectilor metaIizice, suntem nevoiti s pornim de la
o anchet pragmatic ce n-ar trebui conIundat cu metoda analogic. Analogia
procedeaz prin recunoasterea de similitudini ntre raporturi diIerite n ce priveste
termenii, n timp ce convergenta regseste constelatii de imagini, asemntoare punct cu
punct n domenii diIerite de gndire. Convergenta e mai .degrab o omologie dect o
analogie *105. Analogia e de tipul: A este Iat de B ceea ce C este Iat de D, n timp ce
convergenta ar Ii mai ales de tipul: A este Iat de B ceea ce A' este Iat de B'. Si aici vom
regsi acel caracter de semanticitate care se aIl la baza oricrui simbol si datorit cruia
convergenta se bazeaz mai degrab pe materialitatea unor elemente asemntoare dect
pe o simpl sintax. Omologia este echivalent morIologic, sau mai bine zis structural,
mai curnd dect echivalent Iunctional. Dac am vrea s ne exprimm metaIoric pentru
a Iace nteleas aceast diIerent, am spune c analogia se poate compara cu arta
muzical a Iugii, n timp ce convergenta trebuie comparat cu cea a variatiunii tematice.
Vom vedea c simbolurile seamn cu o constelatie pentru c sunt dezvoltri ale unei
teme arhetipale identice, pentru c sunt variatiuni pe un arhetip.

39

Aceasta e metoda pe care Bergson *106 o lsa s se ntrevad ntr-un articol din La
Pensee et le mouvant atunci cnd preconiza ca scriitorul IilozoI s aleag imagini ,ct
mai disparate cu putint", pentru ca, spunea el, s nu ne oprim la semn, pentru ca ,semnul
s izgoneasc semnul" pn la semniIicatie si pentru ca metaIorele ,s se acumuleze
intelectual spre a nu mai lsa loc dect intuirii realului". Totusi, dincolo de aceast
disparitate semiologic, Bergson si ddea seama c e necesar s pstreze un izomorIism
semantic cnd recomanda s se procedeze n asa Iel nct imaginile ,s cear totul de la
spiritul nostru, n ciuda aspectelor lor diIerite, acelasi soi de atentie si, ntructva, acelasi
grad de tensiune...", deIinind astIel adevrate ansambluri simbolice. Tocmai aceste
ansambluri, aceste constelatii ctre care converg imaginile n jurul unor nuclee
organizatorice trebuie s se strduiasc arhetipologia antropologic s le descopere n
toate maniIestrile umane ale imaginatiei. Aceast convergent a Iost de altIel bine pus
n evident prin experimentare. Desoille *107, experimentnd asupra viselor n stare de
veghe, remarc ,coeziunea psihic" a anumitor imagini care, n reverii, au tendinta s se
anastomozeze n constelatii. De pild, schemele ascensionale sunt ntotdeauna nsotite de
simboluri luminoase, de simboluri ca aureola sau ca ochiul. Psihologul a Iost izbit de
caracterul riguros si universal al imaginilor legate de schemele ascensiunii sau coborrii
si, prin comparatie, a regsit aceleasi convergente simbolice n opera lui Dante. De
asemenea, Piganiol *108 opune constelatiile rituale ,pastorale" constelatiilor ,agricole":
,Nomazii tind spre monoteism, ador spatiul albastru, organizarea lor patriarhal le
dicteaz cultul unui Dumnezeu tat..., agricultorii, dimpotriv, se nchin unei zeite, au
un ritual al jertIelor si-si vd cultul invadat de-o multime de idoli..." Dar cea care ne
17
ngduie n special schitarea unui studiu cantitativ si cvasi-statistic *109 a ceea ce
Baudouin *110 numeste ,izomorIismul" sau ,polarizarea" imaginilor e psihanaliza
literar, n poezia lui Hugo, de pild, apare polarizarea constant a sapte categorii de
imagini care, datorit convergentei lor, par a deIini o structur de imaginatie. Zi,
limpezime, azur, raz, viziune, grandoare, puritate sunt izomorIe si constituie obiectul
unor transIormri bine deIinite: zi putnd da, de pild, ,lumin", sau ,a lumina", si de-aci
s ajung la ,limpezime", care, la rndu-i, se va modula n ,strlucire", ,Iclie", ,lamp",
n timp ce azur va da ,alb", ,auror", ,blond", iar raz va duce la ,soare", ,astru", ,stea",
viziunea va atrage ,ochiul", iar grandoarea se va diversiIica ntr-un Ioarte bogat
vocabular: ,nalt", ,zenit", ,n Iat", ,a urca", ,a ridica", ,urias", ,culme", ,cer",
,Irunte", ,Dumnezeu" etc., n vreme ce puritate se va metamorIoza n ,nger".

40

Baudouin *111 merge chiar mai departe si se apropie de Irumoasele lucrri ale lui P.
Guiraud *112 atunci cnd schiteaz o statistic a imaginilor, subliniind Irecventa
diverselor polarizri: de pild din 736 de imagini, 238 se reIer la dialectica lumin-
bezn, 72 la cele dou directii verticale, dintre care 27 la ,mare" si ,mic", adic n total,
zice Baudouin, 337 de imagini ,polarizate" din 736, ceea ce reprezint aproape jumtate
din imagini. Desigur, n lucrarea de Iat, dat Iiind dispersiunea antropologic a
materialelor, nu putea Ii vorba de Iolosirea unei stricte statistici *113. Ne-am limitat la o
simpl abordare, permitndu-ne s scoatem la iveal, printr-o metod care ar putea Ii
etichetat drept micro-comparativ *114, serii, ansambluri de imagini, si ne-am dat
repede seama c aceste convergente scot n evident cele dou aspecte ale metodei
comparative: aspectul ei static *115 si aspectul ei cinematic, adic Iaptul c respectivele
constelatii se organizeaz n acelasi timp n jurul imaginilor de gesturi, de scheme
tranzitive si totodat n jurul punctelor de condensare simbolic, a obiectelor privilegiate
unde se cristalizeaz simbolurile.
Tocmai aci apare una din diIiculttile anchetei antropologice, n mod obligatoriu, pentru a
expune rezultatele si a descrie aceste constelatii, suntem siliti s utilizm linearitatea
discursului. Numai c discursul are un Iir conductor, un vector care vine s se adauge la
sensurile intuitiilor primare. Metodologic suntem constrnsi s reintroducem ceea ce
ontologic avusesem grij s eliminm: anume un sens progresiv al descrierii, un sens care
e silit s-si aleag un punct de plecare Iie n schema psihologic, Iie n obiectul cultural.
Dar s se tin bine seama de urmtorul Iapt: dac metodologic suntem siliti s ncepem
cu un nceput, asta nu implic absolut deloc ca, de Iapt, acest nceput metodologic si logic
s Iie ontologic primul. Ne vom mentine asadar la aceast voint neclintit de
,psihanaliz obiectiv" *116, care ne va interzice s conIundm Iirul expunerii sau al
descrierii noastre cu Iirul ontogenezei si al Iilogenezei simbolurilor. Iar dac alegem n
mod deliberat un punct de plecare metodologic ,psihologist", n-o Iacem absolut deloc
pentru a ne supune unui psihologism ontologic. Pur si simplu ni s-a prut mai la
18
ndemn s pornim de la psihic si s coborm spre cultural. Aceast comoditate neIiind
nimic altceva dect ,simplitatea" preconizat de Descartes. Ni se pare mai nti c ar Ii
vorba de-o simpl comoditate gramatical: e mult mai simplu s mergi de la subiect
Iie el subiect cugettor! la complementele directe, apoi la complementele indirecte.
Cogito-ul dobndeste o Iort metodologic exemplar pur si simplu pentru c e un model
de bun-simt gramatical. Cogito-ul si idealismul sau chiar psihologismul pe care-l
implic n-are valoare real dect dac se consider ca metod de actiune mental, iar
nu ca model constitutiv al realului. Kant e cel care-l completeaz n mod adecvat pe
Descartes, si nu Hegel.

41

Culturalismul pornind de la un pluralism empiric *117 adic de la complex e
ntotdeauna mai diIicil ca metod dect psihologismul. Psihologismul si psihanaliza,
dup prerea lui Friedmann nsusi *118 prezint un punct de plecare mai simplu si o
dezvoltare reglat n mai mare msur de-o legitate proprie, ceea ce oIer nlesniri
metodologice pe care nu le au pozitiile culturaliste. Prioritatea imperativelor bio-
psihologice asupra somatiilor sociale nu va Ii asadar aIirmat aci dect pentru c e
comod din punct de vedere metodologic. Punctul de plecare psihologic e mai simplu si
totodat mai general. E tocmai ceea ce remarc pe bun dreptate etnologul Levi-Strauss
*119 cnd constat c psihologia copilului Ioarte mic constituie ,Iondul universal inIinit
mai bogat dect cel de care dispune Iiecare societate particular". Fiecare copil ,aduce la
nastere, sub Iorma unor structuri mentale schitate, integralitatea mijloacelor de care
dispune omenirea dintru nceput pentru a-si deIini relatiile cu lumea..." Mediul cultural
poate deci s apar n acelasi timp ca o complicare, dar mai ales ca o speciIicare a
anumitor schite psihologice ale copilriei, iar etnologul gseste o expresie Ioarte potrivit
atunci cnd caliIic copilul drept ,social polimorI". PolimorIie n care vocatiile si
cenzurile culturale vor selectiona Iormele de actiune si de gndire adecvate cutrui sau
cutrui gen de viat. De unde rezult c din punct de vedere metodologic putem vorbi de
imperative naturale, n timp ce ne multumim cu termenul de ,somatie" pentru a
caracteriza socialul *120. Necesitatea este aci, ca deseori n alte mprejurri, de ordin
cronologic si nu de ordin ontologic.
n domeniul psihologic asadar va trebui s descoperim marile axe ale unei clasiIicri
multumitoare, capabile cu alte cuvinte s integreze toate constelatiile pe care le vom
ntlni n cale. Rmne s aIlm n ce sector al psihologiei trebuie s cercetm aceste
,metaIore axiomatice" *121. Bachelard a intuit c aceste metaIore sunt cele care indic
miscarea. Si revine Ioarte adesea la aceast teorie care depseste si anuleaz simpla
clasiIicare substantialist a lucrrilor pe care le-a dedicat imaginilor, n L'Eau et Les reves
cu privire la E. Poe, n IM Terre et Ies reveries du repos, Bachelard precizeaz c
,simbolurile nu trebuie s Iie judecate din punct de vedere al Iormei..., ci al Iortei lor", si
conchide valoriIicnd la maximum imaginea literar ,mai vie dect orice desen" pentru
19
c transcende Iorma si e ,miscare Ir materie" (Note 122. Acest mod cinematic de a
reconsidera schema clasiIicatoare a simbolurilor e conIirmat de numerosi psihologi.
Pentru unii *123 ,statornicia arhetipurilor" nu e aceea a unui punct n spatiul imaginar, ci
aceea a unei ,directii"; de unde declaratia c aceste ,realitti dinamice" sunt ,categoriile
gndirii".

42

Dar Desoille *124 e mai ales cel care pare a lega cel mai categoric ,imaginile motrice" de
modurile vizuale si verbale de reprezentare, artnd chiar c aceast cinematic simbolic
e dinamic msurabil, de vreme ce n actele mentale de imaginare a miscrii exist o
diIerent de 1520 la sut n raport cu metabolismul repausului mental. Putem lua
asadar aceste ,imagini motrice" drept punct de plecare psihologic al unei clasiIicri a
simbolurilor. Rmne s aIlm n ce domeniu al motricitatii vom gsi aceste ,metaIore de
baz", aceste mari ,categorii vitale" *125 ale reprezentrii.
Vom mprumuta principiul clasiIicrii noastre precum si notiunea de ,gesturi dominante"
*126 de la reIlexologia lui Betcherev *127. Numai reIlexo-logia ni se pare c ar prezenta
o posibilitate de a studia acest ,sistem Iunctional" care este sistemul nervos al noului-
nscut si n special creierul, ,acest vechi instrument adaptat unor scopuri bine
determinate" *128. ReIlexologia noului-nscut pune pare-se n evident urzeala
metodologic pe care experienta vietii, traumatismele Iiziologice si psihologice,
adaptarea pozitiv sau negativ la mediu si vor broda motivele si vor speciIica
,polimorIismul" att pulsional ct si social al copilriei. ,Dominantele reIlexe", pe care
Vedenski, apoi Betcherev si scoala sa *129 aveau s le studieze n mod sistematic, nu
sunt altceva dect cele mai primitive ansambluri senzori-motorii care constituie sistemele
de ,acomodare" cele mai originare n ontogenez si la care, dup teoria lui Piaget *130,
ar trebui s se reIere orice reprezentare la joas tensiune n procesele de asimilare
constitutive ale simbolismului. Studiind reIlexele primordiale, Betcherev *131, relund
lucrrile si terminologia lui Oukhtomsky, descoper dou ,dominante" la noul nscut
uman.
Prima este o dominant de ,pozitie", care coordoneaz sau inhib toate celelalte reIlexe
cnd, de pild, corpul copilului e ridicat n pozitie vertical. Ea ar Ii legat, dup
Betcherev, de sensibilitatea static clasic localizat n canalele semicirculare. Ulterior s-a
artat *132 c aceste reIlexe posturale sunt comportamente suprasegmentale legate de
sistemul extra-piramidal, n sIrsit, unele dintre aceste reIlexe de redresare sunt reIlexe
optice n corelatie cu integritatea ariilor vizuale ale cortexului. Desigur, n-avem intentia
s operm trecerea acestor dominante Iiziologice tale quale ca dominante ale
reprezentrii simbolice, si Piaget *133 are dreptate cnd aIirm c noul-nscut sau copilul
,nu extrage nici o intuitie generalizat" din atitudinile posturale primordiale, dar
psihologul genetician recunoaste totusi c verticalitatea si orizontalitatea sunt percepute
20
de copilul Ioarte mic ,ntr-un mod privilegiat". N-are nici o important Iaptul c e vorba
mai degrab despre o verticalitate ,Iizic" si intuitiv care se percepe dect despre o idee
clar a verticalittii matematice.

43

Cci mai curnd intr aici n discutie topologia verticalittii dect caracteristicile sale
geometrice. Se poate spune c ntr-o atare dominant reIlex se cumuleaz analogonul
aIectiv si analogonul chinestezic al imaginii *134.
Cea de-a doua dominant apare si mai categoric: dominant de nutritie, care la noii-
nscuti se maniIest prin reIlexele de supt labial si de orientare corespunztoare a
capului. Aceste reIlexe sunt provocate Iie de stimuli externi, Iie de Ioame. Chiar la cine,
Oukhtomsky *135 remarcase deja o dominant digestiv n special n actul ngurgitrii si
n actul deIecatiei, avnd ca eIect concentrarea ,excitatiilor provenite de la izvoare
ndeprtate si suprimarea capacittii celorlalti centri de a rspunde la excitatiile directe".
Ca n cazul precedent, toate reactiile strine de reIlexul dominant se aIl ntrziate sau
inhibate. La aceste dou dominante se pot asocia reactiile audio-vizuale pe care
Betcherev le studiaz. Dac mai trziu aceste organe senzoriale pot la rndul lor, prin
conditionare, s devin dominante, nu e mai putin adevrat, dup cum remarc KostyleII
*136, c nutritia si pozitia ,sunt reactii nnscute cu caracter dominant". Dominanta
actioneaz ntotdeauna ntr-un mod oarecum imperialist, ea poate Ii privit deja ca un
principiu de organizare, ca o structur senzori-motrice.
Ct priveste cea de-a treia dominant natural, ea n-a Iost, la drept vorbind, studiat dect
la animalul adult si mascul de ctre J. M. OuIland *137 n articolul su: O dominant
natural la broscoi n reIlexul copulativ. Aceast dominant se maniIest printr-o
concentrare a excitatiilor asupra ntririi stransorii brahiale. OuIland presupune c aceast
dominant ar Ii de origine intern, declansat de niste secretii hormonale si aprnd doar
n perioada de rut. Betcherev *138 aIirm din nou, ntr-un mod mai vag, c ,reIlexul
sexual" este o dominant, n poIida lipsei de inIormatii n acest domeniu privind animalul
uman, putem totusi s retinem din concluziile lui OuIland caracterul ciclic si din punct de
vedere intern motivat al dominantei copulative. Pe de alt parte, psihanaliza ne-a deprins
s vedem n impulsul sexual o dominant atotputernic a comportamentului animal.
Morgan *139 aduce unele precizri asupra caracterului dominant si ciclic al actului
copulativ: ,Schemele motrice de mperechere nu se constituie, scrie el, datorit
experientei, ci... depind de maturizarea conexiunilor nervoase pn atunci latente n
structura nnscut a organismului... comportamentul mperecherii apare ca Iiind gata
montat la diverse animale". ,Trebuie s admitem, conchide Morgan, c schemele motrice
ale mperecherii sunt niste organizri nnscute", care depind nu de localizri nervoase, ci
de ,erotizarea sistemului nervos"*140.
21
Remarcabil e mai ales Iaptul c motivatiile hormonale ale mperecherii respect un ciclu
si c actul sexual nsusi, la vertebratele superioare, e nsotit de miscri ritmice si la
anumite specii precedat de adevrate dansuri nuptiale. Actul sexual se desIsoar asadar
sub semnul ritmului. Morgan *141 distinge chiar trei cicluri suprapuse n activitatea
sexual: ciclul vital, care n realitate este o curb individual de putere sexual, ciclul
sezonier, care poate interesa doar Iemela sau doar masculul unei specii date sau pe ambii
n acelasi timp, n sIrsit ciclurile oestrus-ului, pe care nu le ntlnim dect la Iemela
mamiIerelor. Morgan subliniaz de altminteri c aceste procese ciclice, n special oestrus-
ul, au proIunde repercusiuni comportamentale. La cimpanzeu, de pild, ciclul oestrus-ului
constituie prilejul unei ,rsturnri" a ierarhiei sociale ntre cele dou sexe, si motivatiile
endocrine care stau la baza oestrus-ului ,modiIic un comportament social care depseste
prin Iorta lui simplul comportament sexual". S retinem n treact aceast instructiv
extrapolare sociologic a unei incidente pur Iiziologice si s conchidem c aceast
,dominant sexual" apare la toate nivelele cu caractere ritmice supradeterminate. Pe de
alt parte, dac admitem teoriile lui Groos *142 privind preexercitiul, putem aIirma c
numeroase jocuri si exercitii ale copilriei prezint un caracter ritmic, repetitiv sau
stereotip, care n-ar Ii dect o preIigurare ntructva coregraIic a exercitrii sexualittii.
S-ar putea Iace n acest sens un studiu interesant asupra onanismului inIantil, preexercitiu
direct, dup Jung *143, al sexualittii plenare. Ba mai mult, dac ne nsusim analiza
Ireudian a deplasrilor genetice ale libidoului, constatm c, la originea sa, aceast
ritmic sexual e legat de ritmica suptului si c are loc o Ioarte posibil anastomoz ntre
dominanta sexual latent n copilrie si ritmurile digestive ale suptului *144. Suptul ar Ii
si el un preexercitiu al coitului. Vom vedea c aceast legtur genetic de Ienomene
senzori-motrice elementare se aIl la nivelul marilor simboluri: simbolurile nghitirii
avnd adeseori extinderi sexuale.
Ct despre legtura dintre aceast motricitate primar si, pare-se, inconstient, si
reprezentare, ea nu mai prezint diIicultti pentru psihologia contemporan, nc din
1922, Delmas si Boli *145 remarcaser caracterul normativ pentru continutul global al
psihicului detinut de marile proprietti biologice primordiale ca nutritia, generarea si
motilitatea, iar Pieron scria n Nouveau Trite de Psychologie *146 c ,tot trupul
colaboreaz la constituirea imaginii" si c ,Iortele componente" pe care le asaz la
rdcina organizrii reprezentrilor ni se par Ioarte apropiate de ,dominantele reIlexe".

45

Piaget *147 scoate n evident Iaptul ,c se poate urmri n mod continuu trecerea de la
asimilarea si acomodarea senzori-motrice... la asimilarea si acomodarea mental ce
caracterizeaz nceputurile reprezentrii", reprezentarea si n special simbolul
neIiind dect o imitatie interiorizat, iar Ienomenele de imitatie maniIestndu-se, dac nu
din prima lun, cel putin sistematic dintr-a sasea, cnd imitatia propriului trup devine
regula constant, n sIrsit, nu numai Max *148 a scos n evident legtura dintre
22
motricitatea muschilor limbajului si gndire; Wyczoikowski *149 si Jacobson *150 au
demonstrat, prin metode mecanice si electrice, c o motricitate periIeric extins la
numeroase sisteme musculare e n raport strns cu reprezentarea. Fr a voi s ne
constituim arbitri n disputa dintre partizanii unei teorii pur centrale si cei ai unei teorii
larg periIerice cu privire la mecanismul simbolizrii, vom adopta ca ipotez de lucru
Iaptul c exist o strns concomitent ntre gesturile corpului, centrii nervosi si
reprezentrile simbolice.
n rezumat putem spune c admitem cele trei dominante reIlexe, ,verigi intermediare
ntre reIlexele simple si reIlexele asociate", ca matrice senzori-motrice *151 n care
reprezentrile se integreaz n mod Iiresc, mai cu seam dac anumite scheme perceptive
se ncadreaz si se asimileaz n schemele motorii primitive, dac dominantele posturale,
de nghitire sau ritmice se aIl n concordant cu datele anumitor experiente perceptive.
Tocmai la acest nivel se vor Iorma marile simboluri printr-o dubl motivatie care le va da
aspectul acela imperativ de supra determinare att de caracteristic.

Titlu~ SOMATII ANTROPOLOGICE, PLAN SI VOCABULAR


Vom cuta un acord ntre reIlexele dominante si prelungirea sau conIirmarea lor cultural
n mediul ambiant al tehnologiei umane, n termeni pavlovieni am putea spune c mediul
ambiant uman e prima conditionare a dominantelor senzori-motrice, sau n termeni
piagetieni c mediul uman e locul proiectiei schemelor de imitatie. Dac, asa cum aIirm
Levi-Strauss *152, ceea ce apartine ordinii naturii si are drept criterii universalitatea si
spontaneitatea e separat de ceea ce apartine culturii, domeniu al particularului, al
relativittii si al constrngerii, e totusi necesar s se realizeze un acord ntre natur si
cultur, riscnd altIel s vedem cum continutul cultural nu e niciodat trit. Cultura
valabil, adic cea care motiveaz reIlexia si reveria uman, e deci aceea care supra
determin printr-un Iel de Iinalitate proiectul natural Iurnizat de reIlexele dominante care-
i tin loc de instinctiv tutore.

46

Desigur, reIlexele umane, pierznd ca acelea ale maimutelor mari ,acel caracter categoric
si acea precizie" prezente la majoritatea mamiIerelor, sunt incapabile de-o Ioarte larg si
Ioarte variat conditionare cultural. Nu e mai putin adevrat ns c aceast conditionare
trebuie s Iie, mcar n linii mari, orientat de nssi Iinalitatea reIlexului dominant,
23
riscnd altIel s provoace o criz nevrotic de neadaptare. E necesar asadar un minimum
de conIormitate ntre dominanta reIlex si mediul ambiant cultural. Cenzura si reIularea
sunt departe de a motiva imaginea si de a da vigoare simbolului; se pare chiar c,
dimpotriv, un acord ntre pulsiunile reIlexe ale subiectului si mediul su e ceea ce
nrdcineaz n mod att de imperativ marile imagini n reprezentare si le ncarc de-o
suIicient multumire spre a le perpetua.
n aceast anchet cultural ne vom inspira Irecvent din remarcabilele lucrri ale lui
Leroi-Gourhan *153, nu numai pentru ca cercetarea noastr se ntretaie cu cteva din
marile clasiIicri tehnologice, dar si pentru c tehnologul d studiului su un caracter
prudent anistoric: istoria reprezentrilor simbolice, ca si cea a uneltelor, e prea
Iragmentar pentru a ne putea sluji de ea Ir oarecare temeritate. Dar ,dac documentul
scap prea adesea istoriei, el nu poate scpa clasiIicrii" *154. Pe de alt parte, dup cum
Leroi-Gourhan echilibreaz materialele tehnice prin ,Iorte", tot asa noi trebuie s
echilibrm obiectele simbolice prin obscura motivatie a miscrilor dominante pe care le-
am deIinit. Cu toate acestea, contrar anumitor necesitti ale teoriei tehnologice, nu vom
acorda niciodat aici un loc preponderent materiei Iat de Iort *155, ntruct nimic nu e
mai maleabil dect o materie imaginat, n timp ce Iortele reIlexologice si pulsiunile
tendentionale rmn aproape constante. Leroi-Gourhan pleac ntr-adevr de la o
clasiIicare material Ioarte apropiat de cea pe care am criticat-o la Bachelard *156.
Putem chiar regsi la acest tehnolog o schit de clasiIicare elementar: prima categorie
Iiind ntr-adevr cea a pmntului, material al percutiilor, loc al unor gesturi ca ,a
sIrma, a tia, a modela", a doua Iiind cea a Iocului care provoac gesturile de-a nclzi,
de-a coace, de-a topi, de-a usca, de-a deIorma, cea de-a treia ne e dat de ap cu tehnicile
ei de diluare, de topire, de splare etc., n sIrsit cel de-al patrulea element e aerul care
usuc, puriIic, nvioreaz *157. Dar nu trece mult si tehnologul *158 enunt o lege
important ce corecteaz materialismul rigid pe care aceast clasiIicare elementar ne
lsa s-l presimtim: ,Dac materia comand inIlexibil tehnica, dou materiale provenind
din corpuri diIerite dar posednd aceleasi proprietti generale vor avea inevitabil acelasi
mod de prelucrare", nseamn a recunoaste c materia e actionat napoia caracterelor
conceptuale pe care le d la iveal clasiIicarea aristotelic, nseamn a mrturisi
importanta gestului.

47

Iar dac cuprul si scoarta lemnoas au drept instrument comun de prelucrare matrita si
percutorul, dac Iirul de cnep, de palmier indian sau srma se trateaz prin procedee
identice, aceasta se datoreaz, pare-se, Iaptului c initiativa tehnic revine gestului, gest
cruia nu-i pas de categoriile unui materialism ntru totul intelectual bazat pe aIinitti
aparente. Obiectele nu sunt, la urma urmelor, asa cum noteaz tehnologul *159, dect
niste complexe de tendinte, niste retele de gesturi. Un vas nu e dect materializarea
tendintei generale de a contine Iluide, spre care converg tendintele secundare de modelare
24
a argilei sau de aschiere a lemnului sau a scoartei: ,Avem astIel ca o retea de tendinte
secundare care acoper o multime de obiecte particulariznd tendintele generale". De
pild tendintele de ,a contine", ,a pluti", ,a acoperi", particularizate prin tehnicile tratrii
scoartei, dau vasul, barca sau acoperisul. Dac acest vas de scoart e cusut, el implic de
ndat o alt delimitare posibil a tendintelor: a coase pentru a contine d vasul de
scoart, n timp ce a coase pentru a nvesmnta d vesmintele din piei de animale, a coase
pentru a adposti d casa de scnduri cusute *160. Aceast ,dubl intrare" pe care o
propun obiectele concrete acord deci o Ioarte mare libertate interpretrii tehnologice a
ustensilelor. Acest caracter de polivalent a interpretrii se va accentua si mai mult n
transpunerile imaginare. Obiectele simbolice, ntr-o mai mare msur dect ustensilele,
neIiind niciodat pure, ci constituind retele n care mai multe dominante se pot mbina;
copacul, de pild, poate Ii, dup cum vom vedea *161, n acelasi timp simbol al ciclului
sezonier, dar si al ascensiunii verticale; sarpele e supradeterminat de nghitire, de
ouroboros, si de temele resurec-tionale ale rennoirii, ale renasterii; aurul e n acelasi timp
culoare cereasc si solar, dar si chintesent tainic, comoar a intimittii. Ba mai mult,
vom constata c obiectul simbolic e adeseori supus unor rsturnri de sens, sau cel putin
unor dedublri care conduc la niste procese de dubl negare: ca nghititorul nghitit,
copacul rsturnat, barca-cuIr care nchide n interior si totodat pluteste, cel care taie
legturile si devine maestru legtor etc. Aceast complexitate de baz, aceast
complicatie a obiectului simbolic, justiIic metoda noastr, care const n a porni de la
marile gesturi reIlexo-logice pentru a descurca retelele si nodurile pe care le constituie
Iixatiile si proiectiile asupra obiectelor mediului ambiant perceptiv *162.
Cele trei mari gesturi care ne sunt date de reIlexologie desIsoar si orienteaz
reprezentarea simbolic spre materii de predilectie care nu mai au dect un raport
ndeprtat cu o clasiIicare deja prea rationalizat n patru sau cinci elemente. Si conIorm
ecuatiei stabilite de Leroi-Gourhan Jiort materie unealt *163, vom spune c Iiecare
gest cheam n acelasi timp o materie si o tehnic, suscit un material imaginar si, dac
nu o unealt, mcar o ustensil.

48

AstIel c primul gest, dominanta postural, reclam materii luminoase, vizuale si
tehnicile de separare, de puriIicare, ale cror simboluri Irecvente sunt armele, sgetile,
spadele. Cel de-al doilea gest legat de coborrea digestiv, reclam cavernos, suscit
ustensilele recipiente, cupele si lzile, si predispune la reveriile tehnice ale buturii sau
alimentului. n sIrsit gesturile ritmice al cror model natural desvrsit e sexualitatea, se
proiecteaz asupra ritmurilor sezoniere si a cortegiului lor astral, anexnd toate
substitutele tehnice ale ciclului: att roata ct si vrtelnita, att putineiul ct si amnarul si
pn la urm supra determin orice Irecare tehnologic pe baza ritmicii sexuale.
ClasiIicarea noastr tripartit concord asadar, ntre altele, cu o clasiIicare tehnologic
care Iace deosebirea ntre uneltele percutante si contondente pe de o parte si obiectele
25
apte s contin si recipientele legate de tehnicile spatului pe de alt parte, n sIrsit
marile prelungiri tehnice ale acestei unelte att de pretioase care e roata: mijloacele de
transport ca si industriile bazate pe textile si pe Ioc.
Se mai pot reintegra, n acest mediu ambiant tehnologic Ioarte apropiat, ceea ce Piaget
*164 numeste ,schemele aIective" si care nu sunt altceva dect raporturile, att de dragi
psihanalistilor, ale individului cu mediul su uman primordial, ntr-adevr, n universul
copilului, tatl si mama apar ca un Iel de unelte, niste unelte avnd nu numai o tonalitate
aIectiv proprie conIorm Iunctiei lor psiho-Iiziologice, dar niste unelte nconjurate la
rndul lor de-un ntreg cortegiu de ustensile secundare: n toate culturile copilul trece n
mod Iiresc de la snul mamei la diIerite recipiente care, n momentul ntrcrii, slujesc
drept substitute ale snului. La Iel dac tatl apare cel mai adesea ca obstacol acaparator
al uneltei hrnitoare care e mama, e venerat totodat ca o maniIestare invidiat a puterii
ale crei atribute sunt armele, instrumentele de vntoare si de pescuit. Considerm
asadar economic s integrm motivatiile mediului Iamilial n motivatiile tehnologice.
Piaget a avut grij s sublinieze de altIel c aceste ,scheme aIective" depsesc demarcatia
unor simple scheme personale si constituie deja niste specii de categorii cognitive. ,Este
evident, scrie psihologul *165, c inconstientul aIectiv, adic aspectul aIectiv al activittii
schemelor asimilatoare, nu e ctusi de putin privilegiat din punct de vedere al
inconstientei: numai haloul mistic care nvluie intimitatea persoanei i-a putut nsela pe
psihologi n aceast privint." Fr a merge pn la aceast luare de pozitie mpotriva
psihanalizei si a motivatiilor ei personaliste, s recunoastem totusi c personajele
consangvine se las ciudat clasate n primele dou grupuri de simboluri deIinite prin
reIlexele posturale si digestive. Redresarea, pozitia postural va Ii de cele mai multe ori
nsotit de un simbolism al tatlui cu toate armonicele, att oedipiene ct si adleriene, pe
care le poate comporta, n timp ce Iemeia si mama se vor vedea anexate la simbolismul
digestiv cu armonicele lui hedoniste. Oricum, clasiIicarea pe care o propunem are
privilegiul de a integra, alturi de tehnologie, clasiIicarea sexual si consangvin pe care
psihanalistii o Iolosesc cel mai adesea cnd e vorba de simboluri.
Apare si o remarcabil concordant ntre cele trei categorii simbolice deIinite de
reIlexologie si tripartitia si bipartitia Iunctionale asa cum le consider Piganiol si
Dumezil. Trebuie s Iim bine ntelesi, ntruct am putea Ii acuzati de extrapolarea
considerabil a concluziilor sociologice care nu se aplic, n conceptia celor doi autori,
dect la indo-europeni sau chiar numai la romani. Dac cele trei Iunctiuni dumeziliene
sau cele dou stratiIicri Iunctionale ale Romei antice, dup Piganiol, nu se ntlnesc
categoric n alte culturi, aceasta se datoreste pur si simplu Iaptului c ele se maniIest
slab sub raport sociologic. Dumezil nu recunoaste oare explicit *166 c civilizatiile indo-
europene au atins o suprematie si un incomparabil echilibru sociologic datorit Iaptului
c au stiut s deosebeasc si s ntreasc tripartitia Iunctional? Nu se poate oare
concepe c reusita temporal a civilizatiilor indo-europene, si a celei occidentale n
special, se datoreaz n mare parte adecvrii armonioase, n marile perioade ale istoriei,
ntre Iunctiile sociale si imperativele bio-psihologice? DiIerentierea Iunctiilor, apoi, n
chiar cadrul acestor Iunctii, discriminarea ntre puteri bine deIinite, ca de pild puterea
executiv, legislativ si judectoreasc n cadrul Iunctiei regale, n-ar constitui oare
dovada unui acord optim ntre aspiratiile bio-psihologice si somatiile sociale? Dac ne
26
ngduim s extrapolm tripartitia dumezilian, o Iacem ntruct ni se pare c se
ntlneste n numeroase puncte cu repartitia psiho-tehnologic pe care am luat-o drept
baz de lucru. Mai mult, aceast convergent ne va ngdui s explicm anumite legturi
ntre rituri si simboluri ale diIeritelor Iunctii, legturi rmase misterioase si neexplicate la
Dumezil *167.
Trebuie totusi s semnalm Iaptul c tripartitia reIlexologic nu acoper punct cu punct
tripartitia dumezilian: primul grup cu dominant postural subsumeaz, dup cum vom
vedea, primele dou Iunctii sociologice reprezentate de regalitate sub cele dou Iorme ale
ei si de Iunctia rzboinic, si abia a doua dominant reIlexologic integreaz cea de-a
treia Iunctie nutritiv pe care o stabileste Dumezil. Dimpotriv, bipartitia sociologic si
simbolic, ndrgit de Piganiol, si care rmne Ioarte apropiat de bipartitiile obisnuite
ale istoricilor religiei, coincide n prima sa parte ,uranian" cu constelatiile primei
dominante reIlexe, n cea de-a doua sa parte ,chtonico-lunar" cu constelatiile polarizate
de ultimele dou dominante reIlexe. Asa cum remarc de altminteri Dumezil *168,
bipartitia nu e ntru nimic contradictorie cu tripartitia si nu e ,stnjenitoare pentru
interpretarea Iunctional". Nu e stnjenitoare nici pentru analiza structural.

50

Pe de alt parte, bipartitia, asa cum o concepe Piganiol *169, ngduie s se extind n
mod legitim dincolo de domeniul simbolismului indo-european hiatusul citonico-uranian
constatat de istoric n moravurile si obiceiurile romane, ntruct ,cartea de istorie a
aproape tuturor popoarelor se deschide-cu duelul dintre pstorul Abel si plugarul Cain"
*170. Si Piganiol *171 schiteaz aplicarea acestui principiu chinezilor, AIricii Negre, ca
si semitilor. Lucrri att de diIerite ca acelea ale lui Dumezil si Piganiol scot totdeauna la
iveal aceast bipolaritate, n ce-l priveste pe Przyluski, dup cum am mai observat *172,
se trudeste s gseasc o trecere evolutiv de la un termen la cellalt si s justiIice astIel
suprematia lui Abel asupra lui Cain. n sIrsit, vom vedea c bipartitia si tripartitia
coincid cu decupajul spatiului sacru asa cum 1-a reperat Soustelle la vechii mexicani
*173: aspect polemic si rzboinic al divinittilor Nordului si Sudului, aspect biruitor al
soarelui-rsare, al Rsritului, aspect misterios si involutiv al Apusului, n sIrsit rol
mediator si sintetic al Centrului spatiului, acoper bine implicatiile reIlexelor dominante:
polemicul si btiosul sunt de dominant postural, involutia si nocturnul Apusului de
dominant digestiv, n sIrsit Centrul pare ntr-adevr s dea cheia ritmic si dialectic a
echilibrului contrariilor.
Din acest moment putem stabili principiul planului nostru, care, tinnd seama de aceste
remarcabile convergente ale reIlexologiei, tehnologiei si sociologiei, va Ii bazat simultan
pe o vast bipartitie ntre dou Regimuri ale simbolismului, unul diurn si altul nocturn, si
pe tripartitia reIlexologic. Am optat pentru o bipartitie a acestei clasiIicri empirice a
convergentelor arhetipale din dou motive: mai nti, dup cum am artat mai sus, pentru
27
c acest dublu plan totodat bipartit si tripartit nu e contradictoriu si acoper admirabil
diIeritele motivatii antropologice la care au ajuns cercettori att de ndeprtati unii de
altii ca Dumezil, Leroi-Gourhan, Piganiol, Eliade, Krappe sau reIlexologii si psihanalistii.
Apoi, pentru c tripartitia dominantelor reIlexe e Iunctional redus de psihanaliza clasic
la o bipartitie; ntr-adevr, libidoul n evolutia sa genetic valoriIic si leag aIectiv, n
mod succesiv dar continuu, pulsiunile digestive si pulsiunile sexuale, n consecint, se
poate admite, cel putin metodologic, c exist o nrudire, dac nu o Iiliatie, ntre
dominanta digestiv si dominanta sexual. Dar n Occident exist traditia si vom
vedea c aceast traditie se bazeaz pe nsesi datele arhetipologiei de a da ,plcerilor
burtii" o interpretare mai mult sau mai putin tenebroas sau cel putin nocturn; drept
urmare, ne propunem s opunem acest ,Regim Nocturn" al simbolismului unui ,Regim
Diurn" structurat pe dominanta postural, cu implicatiile sale manuale si vizuale, poate si
cu implicatiile sale adleriene de agresivitate. ,Regimul Diurn" reIerindu-se la dominanta
postural, la tehnologia armelor, la sociologia suveranului mag si rzboinic, la ritualurile
nltimii si puriIicrii; ,Regimul Nocturn " submprtindu-se n dominanta digestiv si
dominanta ciclic, cea dinti subsumnd tehnica recipientului si cea a habitatului, valorile
alimentare si digestive, sociologia matriarhal si nutritiv, cea de-a doua grupnd tehnica
ciclului, a calendarului agricol si a industriei textile, simbolurile naturale sau artiIiciale
ale ntoarcerii, miturile si dramele astro-biologice.
Aceste dou prti de analiz n care am grupat, dup metoda convergentei, marile
constelatii simbolice constituie primele dou crti ale lucrrii noastre si vor Ii urmate de-
o a treia, n care vom ncerca s desprindem IilozoIic motivatia general a simbolismului.
Fr a uita ntr-adevr c pn atunci vom Ii ndeprtat sistematic orice supozitie
ontologic, att a psihologismului ct si a culturalismului, ne va Ii usor, pe baza
rezultatelor anchetei noastre, s constatm care e convergenta suprem pe care o dicteaz
multiplele semantisme continute n imagini. Vom reaminti ntr-adevr n concluzie c
dezvoltarea acestui studiu n-a Iost posibil dect pentru c am pornit de la o conceptie
simbolic a imaginatiei, adic de la o conceptie care postuleaz semantismul imaginilor,
Iaptul c ele nu sunt niste semne, ci si contin ntructva materialmente sensul. Si putem
pretinde c, regrupnd pozitiv imaginile, le vom Ii condensat astIel sensurile multiple,
ceea ce ne va ngdui s ne scriem cea de-a treia carte asupra metaIizicii imaginatiei,
nainte de-a ntreprinde studiul nostru, ne rmne totusi s Iacem, n lumina celor stabilite
mai sus, cteva precizri asupra vocabularului pe care-l vom Iolosi.
Numerosi autori au remarcat ntr-adevr, pe drept cuvnt, extrema conIuzie care
domneste n prea bogata terminologie a imaginarului: semne, imagini, simboluri, alegorii,
embleme, arhetipuri, scheme, ilustrri, reprezentri schematice, diagrame si synepsis sunt
termeni nediIerentiat Iolositi de ctre analistii imaginarului. Sartre deopotriv cu Dumas
sau Jung *174 consacr cteva pagini precizrii vocabularului Iolosit de ei. Ceea ce vom
ncerca la rndul nostru, ajutati Iiind de schita de clasiIicare si metodologie pe care am
stabilit-o mai nainte. Nu vom retine dect un minimum strict necesar de termeni apti s
lumineze analizele pe care le vom ntreprinde.
Si mai nti vom lsa deoparte tot ce nu se reIer dect la semiologia pur. Cnd vom
Iolosi cuvntul ,semn", aceasta nu va Ii dect ntr-un sens Ioarte general si Ir a
28
intentiona s-i dm sensul su precis de algoritm arbitrar, de semnal contingent al unui
semniIicat.

52

De asemenea, nu vom retine termenul ,emblem", care nu e n deIinitiv dect un semn, si
cu toate c Dumas *175 ) admite c emblemele pot ajunge s aib o viat simbolic, vom
contesta acest punct de vedere, si vom arta, de pild, c emblema eristic nu se
transIorm n simbol al crucii, ci c lucrurile stau tocmai invers. Vom lsa deoparte si
alegoria ,simbol rcit", cum l noteaz Hegel *176, semantic deczut n semiologie si
care n-are dect o valoare de semn conventional si academic.
Dimpotriv, am adoptat termenul generic de ,schem", pe care l-am luat de la Sartre,
Burloud si Revault d'Allonnes, acestia din urm prelundu-1 de altIel din terminologia
kantian *177. Schema este o generalizare dinamic si aIectiv a imaginii, ea constituie
Iactivitatea si non-substantivitatea general a imaginarului. Schema se nrudeste cu ceea
ce Piaget, dup Silberer *178, numeste ,simbol Iunctional" si cu ceea ce Bachelard *179
numeste ,simbol motor". Ea Iace jonctiunea, nu asa cum voia Kant, ntre imagine si
concept, ci ntre gesturile inconstiente ale senzo-motricittii, ntre dominantele reIlexe si
reprezentri. Aceste scheme alctuiesc scheletul dinamic, canavaua Iunctional a
imaginatiei. DiIerenta care exist ntre gesturile reIlexologice pe care le-am descris si
scheme e c acestea din urm nu mai sunt doar niste engrame teoretice, ci niste traiecte
incarnate n reprezentri concrete precise; astIel, gestului postural i corespund dou
scheme: cea a verticalittii ascendente si cea a diviziunii att vizuale ct si manuale,
gestului nghitirii i corespunde schema coborrii si cea a ghemuirii n intimitate. Dup
expresia lui Sartre *180, schema apare ntr-adevr ca ,prezentiIicatoare" a gesturilor si
pulsiunilor inconstiente.
Gesturile diIerentiate n scheme, n contact cu mediul ambiant natural si social, vor
determina marile arhetipuri, aproape asa cum le-a deIinit Jung *181. Arhetipurile
constituie substantiIicrile schemelor. Jung mprumut aceast notiune de la Jakob
Burckhardt si o transIorm n sinonim al ,imaginii primordiale", al ,engramei", al
,imaginii originare", al ,prototipului" *182. Jung a scos Ioarte bine n evident caracterul
de traiect antropologic al arhetipurilor atunci cnd a scris: ,Imaginea primordial trebuie
incontestabil s Iie n raport cu anumite procese perceptibile ale naturii care se reproduc
Ir ncetare si sunt ntotdeauna active, dar, pe de alt parte, e nendoielnic c ea se
raporteaz totodat la anumite conditii interne ale vietii spirituale si ale vietii n
general..." Acest arhetip, intermediar ntre schemele subiective si imaginile Iurnizate de
mediul ambiant perceptiv, ar Ii, ,ca s vorbim pe limba lui Kant, ca numenul imaginii pe
care intuitia l percepe..." *183. Desigur, Jung struie mai ales asupra caracterului
colectiv si nnscut al imaginilor primordiale, dar, Ir s intrm n aceast metaIizic a
originilor si Ir s aderm la credinta n ,sedimente mnezice" acumulate n cursul
29
Iilogenezei, ne putem nsusi o observatie capital a psihanalistului, care vede n aceste
substantive simbolice care sunt arhetipurile ,stadiul preliminar, zona matricial a ideii"
*184. Departe de-a avea prioritate asupra imaginii, ideea n-ar Ii dect angajarea
pragmatic a arhetipului imaginar, ntr-un context istoric si epistemologic dat. Ceea ce
explic n acelasi timp Iaptul c ,...ideea, datorit naturii sale rationale, e mult mai supus
modiIicrilor elaborrii rationale pe care timpul si mprejurrile o inIluenteaz puternic
si-i procur expresii conIorme cu spiritul momentului" *185. Ceea ce ar Ii asadar dat
,ante rem" n idee ar Ii tiparul su aIectivo-reprezentativ, motivul su arhetipal; tocmai
asta explic si de ce rationalismele si demersurile pragmatice ale stiintelor nu scap
niciodat pe deplin de haloul imaginar, si de ce orice rationalism, orice sistem de
rationamente poart n sine propriile-i Iantasme. Dup cum spune Jung, ,imaginile care
slujesc drept baz unor teorii stiintiIice se mentin n cadrul acelorasi limite... (ca acelea
care inspir basmele si legendele)" *186. Vom sublinia deci, la rndul nostru, importanta
esential a arhetipurilor, care constituie punctul de jonctiune ntre imaginar si procesele
rationale. Baudouin *187 a struit asupra acestei legturi, artnd c exist dou
conexiuni posibile ntre imagini si gnduri: una orizontal, care grupeaz mai multe
imagini ntr-o idee, alta vertical, n care o imagine suscit mai multe idei. Dup
Baudouin *188, conceptul ar Ii constituit dintr-un Iel de inductie arhetipal. Limbajul
acestui psihanalist nu e totusi bine Iixat, conIundnd Ioarte adesea arhetipurile cu
schemele, sau arhetipurile cu simplele simboluri. Contrar de altIel aIirmatiilor sale, exist
o mare stabilitate a arhetipurilor. AstIel, schemelor nltrii le corespund imuabil
arhetipurile piscului, conductorului, astrului, n vreme ce schemele diairetice se
substantiIic n constante arhetipale precum spada, ritualul botezului etc., schema
coborrii va da arhetipul golului, al noptii, al lui ,Gulliver" etc., iar schema ghemuirii va
provoca toate arhetipurile snului si intimittii Ceea ce diIerentiaz arhetipul de simplul
simbol e n genere tocmai lipsa lui de ambivalent, universalitatea lui constant si
adecvarea lui la schem: roata, de pild, e marele arhetip al schemei ciclice, cci nu
vedem ce alt semniIicatie imaginar i s-ar putea da, n vreme ce sarpele nu e dect
simbolul ciclului, simbol Ioarte polivalent, asa cum vom vedea.
Aceasta tocmai pentru c, ntr-adevr, arhetipurile sunt legate de niste imagini Ioarte
diIerentiate de ctre culturi si n care mai multe serii de scheme vin s se ntreptrund.

54

Ne aIlm atunci n prezenta simbolului n sens strict, simboluri care dobndesc cu att
mai mult nsemntate cu ct sunt mai bogate n sensuri de tot Ielul. E, asa cum a
constatat Sartre *189, o Iorm inIerioar ntruct e particular a schemei.
Particularitate care se transIorm de cele mai multe ori n cea unui ,obiect sensibil", o
,ilustrare" concret a arhetipului ca si a schemei *190, n timp ce arhetipul e pe calea
ideii si a substantiIicrii, simbolul e pur si simplu pe calea substantivului, a numelui, si
uneori chiar a numelui propriu: pentru un grec, simbolul Frumusetii e DoriIorul
30
sculptorului Policlet. De la aceast angajare concret, de la aceast apropiere
semiologic, simbolul mosteneste o extrem Iragilitate, n vreme ce schema ascensional
si arhetipul cerului rmn imuabile, simbolul care le demarcheaz se transIorm din scar
n sgeat zburtoare, n avion supersonic sau n campion la srituri n nltime *191. Se
poate spune chiar c, pierzndu-si din polivalent, despuindu-se, simbolul tinde s devin
un simplu semn, tinde s emigreze din semantism n semiologism: arhetipul rotii d
simbolismul crucii, care, la rndul lui, devine simplul semn al crucii, asa cum e Iolosit la
adunare sau la nmultire, simpl sigl sau simplu algoritm pierdut pentru semnele
arbitrare ale alIabetelor.
n prelungirea schemelor, a arhetipurilor si a simplelor simboluri putem retine mitul. Nu
vom lua acest termen n acceptiunea restrns pe care i-o dau etnologii, care l reduc la
reversul reprezentativ al unui act ritual *192. Vom ntelege prin mit un sistem dinamic de
simboluri, de arhetipuri si de scheme, sistem dinamic care, sub impulsul unei scheme,
tinde s se realizeze ca povestire. Mitul e deja o schit de rationalizare ntruct utilizeaz
Iirul unei expuneri n care simbolurile se transIorm n cuvinte si arhetipurile n idei.
Mitul expliciteaz o schem sau un grup de scheme. Asa cum arhetipul Iavoriza ideea si
simbolul zmislea denumirea, putem spune c mitul Iavorizeaz doctrina religioas,
sistemul IilozoIic sau, cum bine a remarcat Brehier *193, povestirea istoric si legendar.
E ceea ce se desprinde cu strlucire din opera lui Platon, n care gndirea rational pare a
se trezi necontenit dintr-un vis mitic si uneori a regreta acest lucru. Vom constata de altIel
c organizarea dinamic a mitului corespunde adeseori cu organizarea static pe care am
denumit-o ,constelatie de imagini". Metoda convergentei scoate n evident acelasi
izomorIism n constelatie si n mit.
n sIrsit, acest izomorIism al schemelor, al arhetipurilor si al simbolurilor n cadrul
sistemelor mitice sau al constelatiilor statice ne va duce la constatarea existentei anumitor
protocoluri normative ale reprezentrilor imaginare, bine deIinite si relativ stabile,
grupate n jurul schemelor originale si pe care le vom numi structuri.

55

Desigur, acest din urm termen e Ioarte echivoc si imprecis *194. Cu toate acestea, ne
asociem prerii lui Levi-Strauss c el poate, cu conditia de-a Ii precizat, ntregi notiunea
de ,Iorm" conceput Iie ca reziduu empiric de prim instant, Iie ca abstractie
semiologic si mpietrit *195 rezultnd dintr-un proces inductiv. DeIinitia Iormei
include o anumit oprire, o anumit Iidelitate, un anumit caracter static *196. Structura
implic dimpotriv un anumit dinamism transIormator. Substantivul structur, adugat
unor epitete cu suIixe mprumutate din etimologia cuvntului ,Iorm" si pe care, n lips
de ceva mai bun, l vom Iolosi metaIoric, va nsemna pur si simplu dou lucruri: n
primul rnd c aceste ,Iorme" sunt dinamice, adic supuse unor transIormri prin
modiIicarea unuia din termenii lor, si constituie ,modele" taxinomice si pedagogice,
31
servind cu alte cuvinte comod clasiIicrii, dar putnd servi, de vreme ce sunt
transIormabile, la modiIicarea cmpului imaginar, n al doilea rnd, apropiindu-ne mai
mult n aceast privint de RadcliIIe-Brown dect de Levi-Strauss, aceste ,modele" nu
sunt cantitative, ci simptomatice, structurile ca si simptomele medicale sunt niste modele
care ngduie att diagnosticul ct si terapeutica. Aspectul lor matematic e secundar n
raport cu gruparea lor n sindromuri, de aceea aceste structuri pot Ii mai degrab descrise
ca modele etiologice dect Iormulate algebric. Aceste grupri de structuri nvecinate
deIinesc ceea ce vom numi un Regim al imaginarului. Vom reveni mai ncolo asupra
acestui primat calitativ al structurilor semantice *197. Deocamdat s ne multumim a
deIini o structur drept o Iorm transIormabil, jucnd rolul de protocol motivator pentru
un ntreg grupaj de imagini, si susceptibil la rndu-i s se grupeze ntr-o structur mai
general pe care o vom denumi Regim.
Aceste regimuri neIiind grupri rigide de Iorme imuabile, ne vom pune n sIrsit
ntrebarea dac sunt motivate de ansamblul trsturilor caracterologice sau tipologice ale
individului, sau care e raportul ce leag transIormrile lor de presiunile istorice si sociale.
Odat recunoscut relativa lor autonomie relativ ntruct totul are o limit relativ n
complexitatea stiintelor omului ne va rmne s schitm, ntemeindu-ne pe realitatea
arhetipal a acestor regimuri si a acestor structuri, o IilosoIie a imaginarului care s-si
pun ntrebri asupra Iormei comune ce integreaz aceste regimuri eterogene si asupra
semniIicatiei Iunctionale a acestei Iorme a imaginatiei si a ansamblului structurilor si
regimurilor pe care le subsumeaz.

56

NOTE

1 GusdorI, Mythe et metaphysique, p. 174.
2 Brunschvicg, Heritage de mots, heritage d'idees, p. 98.
3 Alain, VIngt lesons sur Les beaux arts, 7e |0900, cI. Preliminaires la mythologle, p.
8990: ,Si e limpede c mitologia noastr e copiat exact dup aceste idei ale
copilriei..." ReIeritor la pozitia clasicilor, cI. Descartes, VI Meditation, nceputul;
Pascal, Pensees, Iragm. 82, editia Brunschvicg; Malebranche, Entretiens sur la
metaphysique, V, 12, 13; cI. J. Bernis, L'Imagination, cap. I: ,AperIu historique "
asupra problemei imaginii.
4 Sartre, L'Imagination, p. 115 si urm.
32
5 CI. H. Taine, De l'lntelligence; Bain, L'Esprit et le corps consideres aupoint de vue de
leur relation; H. HoIIding, Esquisse d'une psychologie Iondee sur l'experience.
6 CI. Sartre, op. cit., p. 41 si urm. si p. 58; cI. Bergson, Matiere et Memoire, cap. I si II,
p. 180 si urm.; cI. Lacroze, LaIonction de l'imagination, p. 46 si urm.
7 CI. Sartre, op. cit., p. 47,62, 68, 85 si urm.
8 n original: chosiIier (n.t.).
9 CI. Sartre, op. cit., p. 69.
10 CI. Sartre, op. cit., p. 146 si L'Imaginaire, p. 14.
11 CI. Sartre, L'Imaginaire, p. 16.
12 CI. Sartre, op. cit., p. 20. E vorba aci de notiunea de ,munc", scump lui Alain, avnd
darul s disting ,realul" perceptiv de lenea sau de copilria imaginilor. CI. Alain,
Preliminaires, p. 4749,90-91.
13 CI. Sartre, op. cit., p. 23.
14 CI. Sartre, op. cit., p. 27.
15 CI. Sartre, op. cit., p. 30 si urm.
16 CI. Sartre, op. cit., p. 76 si urm.
17 Op. cit., p. 82,85,91,137,138,171,174,175,181,185,186,187,190,209, 214,231.
18 Op. cit., p. 87.
19 Op. cit., p. 209.
20 Op. cit., p. 161. CI. Alain, op. cit., p. 30,40, 46,49.
21 Sartre, op. cit., p. 236.
22 Op. cit., p. 239 si urm. CI. Sartre, Baudelaire si Situation, I.
23 Sartre, L'Imagination, p. 138.
24 CI. J. Laurent, Paul et Jean-Paul, n Table ronde (Iebruarie 1950; cI. de asemenea
critica pe care H. Bonnet o Iace esteticii utilitare si semiologice a lui J.-P. Sartre n
Roman etpoesie, p. 238 si urm.
33
25 Adic subordoneaz opera de art unei ,angajri" utilitare care o ndeprteaz mult de
art, repudiaz conceptiile artei pentru art si chiar geneza artei ncepnd cu izvoarele ei
antropologice: religia si magia.
26 Bachelard, La Poetique de l'espace, p. 198.
27 Op. cil., p. 8.
28 Op. cit., p. 7.
29 Sartre, L'Imaginaire, p. 30, 46, 76.
30 CI. Buhler, Tatsachen und Probleme zu einer Psychologie der Denkvorgnge, I, p.
321, n Arch.I. Ges. Psychol., 1907, p. 321; si Burloud, La Pensee d'apres Ies recherches
expe'rimentales de Watt, Messer, Buhler, p. 65 si urm.; cI. Binet, Etude experimentale de
l'intelligence, p. 309; cI. Binet, La Pensee sans images (n Rev. phil., 1903,1, p. 138.
31 CI. James, Precis de Psychologie,p. 206,210,214. CI. Bergson, Essai, p. 6, 8,68,127.
32 CI. Bradley, Principles oI Logic, I, p. 10 si urm.
33 CI. Wundt, Ober AusIrage, p. 81.
34 CI. Brentano, Psychologie,p. 17,27, 38. CI. Husserl, Idees..., p. 53,64,75 si urm.
35 Sartre, L'Imagination, p. 74.
36 Pradines, Trite de Psychol., II, 2, p. 162.
37 Bachelard, La Philosophie du non, p. 75.
38 CI. F. de Saussure, Cours de linguistique generale, p. 100.
39 Sartre, L'Imaginaire, p. 35.
40 Citat de Sartre, op. cit., p. 46; cI. Logische Unters., voi. II, cap. I, voi. HI, cap. I.
41 CI. Bachelard, La Poetique de l'espace, p. 3.
42 Sartre (op. cit., p. 148149 si d bine seama c imaginea e simbol, dar simbol
devalorizat, ,nesatisIctor", si trebuind s Iie depsit de concept.
43 Sartre, op. cit., p. 3739.
44 Sartre, op. cil., p. 175.
34
45 Pradines, Trite, II, 2, p. 47,160 si urm.
46 CI. Jung, Types psychol., p. 310 si urm.
47 CI. Piaget, LaIormation du symbole, p. 172179, p. 227 si urm.
48 CI. Gonseth, Mmhematiques ei Realite, p. 10.
49 Bachelard, U Iar el Ies songes, p. 79; cI. Philos. du non, p. 7576; La Poetique de
l'espace, p. 7.
50 CI. Binet, Anne'e Psychol., voi, XVII, 1911, p. 10.
51 CI. Bachelard, La Poetique de l'espace, p. 6.
52 Damourette, Des Mois la pensee, I, p. 69,73.
53 CI. Minkowski, Vers une cosmologie, p. 82.
54 CI. Herder, S.W., VIII, p. 189; Novalis, SchriI., III, p. 15, 143, 147; Von Schubert,
Symbolik, p. 24.
55 CI. Alquie, Philos. du Surrealisme, p. 173; Breton, Point dujour, p. 250.
56 Neologismul apartine lui Piaget, op. cit., p. 158.
57 F. de Saussure, op. cit., p. 103. Deja n semantica lingvistic notiunea de ,rscruce"
Iormulat de Belin-Milleron (n La reIorme de la Connaissance, p. 1015,42,49 si urm.,
nu mai implic succesiunea linear a sensului cuvintelor, ci convergenta n reteaua
semniIicatiilor.
58 Idem, p. 103. Vom nlocui termenul de ,lant" cu cel de ,constelatie simbolic".
Aceast terminologie ne e sugerat att de termenul de ,pachet", pe care l Ioloseste
Leroi-Gourhan pentru a caracteriza acumularea iconograIic a simbolurilor, ct si de
termenul de ,roi" de imagini, pe care Soustelle l nnoieste pentru a cpta semniIicatia
de consistent semantic ce regleaz nssi povestirea mitic: ,,Nu ne mai aIlm n
prezenta unor lungi lanturi de ratiuni, ci a unei strnse legturi reciproce de Iiecare clip a
ntregului cu ntregul". Soustelle, La Pensee cosmologique des anciens Mexicains, p. 9.
CI. Leroi-Gourhan, La Fonction des signes dans Ies sanctuaire spaleolithiques, op. cit., p.
308. CI. inIra, p. 326.
59 Sartre, L'Imagination, p. 104.
60 Renan, De l'origine du langage, cap. VI, p. 147 149.
35
61 Saussure, op. cit., p. 103. Aceste ,complicatii 8" sunt Iormulate matematic de teoria
inIormatiei; cI. P. Guiraud, Langage et communication, n Bull. soc. ling. de Paris, 1954.
62 CI. inIra, p. 405 si urm.
63 CI. Simbolik der Traume de Von Schubert, p. 810 si Aeppli, Les reves et leur
interpretation.
64 Krappe, Genese des mythes; cI. tabla de materii, p. 346 si urm.
65 Mircea Eliade, Trite d'histoire des religions; cI. tabla de materii, p. 402 si urm.
66 Eliade, op. cit., p. 211.
67 Op. cit., p. 315-333.
68 Krappe, op. cit., p. 253, 287, 328.
69 CI. Bachelard, L'Air et Ies songes; Psychanalyse duIeu; L'Eau et Ies reves; La Terre et
Ies reveries du repos; La Terre et Ies reveries de la volante.
70 Bachelard, L'Air et Ies songes, p. 19.
71 Bachelard, La Terre et reveries de la volante, p. 9.
72 CI. Bachelard, L'Eau et Ies reves, p. 126, 213.
73 Bachelard, La Terre et... volante, p. 10; cI. p. 126.
74 CI. G. Durnd, Psychanalyse de la neige, n Mercure de France, I, VIII, 1953, p. 615 si
urm.
75 CI. Dumezil, L'Heritage indo-europeen Rome.
76 CI. Piganiol, Essai sur Ies origines de Rome.
11 CI. Dumezil, Les Dieux des Germains, p. 3639.
78 Soustelle a artat cum se cuvine, n legtur cu atributele Vestului la vechii mexicani,
interactiunea elementelor geograIice si sociale si de inspiratie pur mitic. CI. Soustelle,
La Pensee cosmolog. des ane. Mexicains, p. 63.
79 Piganiol, op. cit., p. 140.
80 CI. Przyluski, La Grande Deesse, p. 22 si urm. si p. 204.
36
81 CI. op. cit., p. 159.
82 CI. inIra, p. 315, 323 si urm.
83 CI. Freud, La Science des reves, p. 113 si urm.; Trois essais sur la sexualite, p. 80 si
urm. CI. Dalbiez, La methode psychanalytique et la doctrine Ireudienne, I, p. 147; I, p.
197 si urm.
84 CI. Piaget, La Formation du symbole, p. 205.
85 CI. Adler, Connaissance de l'homme, p. 33; cI. H. Orgler, A. Adler et son asuvre, p.
88,155 si urm.
86 CI. Jung, Metamorphoses et syrnboles de la libido, p. 25 si urm., 45.
87 CI. Piaget, op. cit., p. 196, 213.
88 Bachelard, La Poetique de l'espace, p. 7, cI. p. 1213.
89 CI. Levi-Strauss, Anthrop. structurale, p. 91, 319. CI. GusdorI, op. cit., p. 196, 202:
,E necesar, pentru a ajunge la om, s trecem prin mijlocirea unei psihologii si a unei
culturi".
90 Neologism Iolosit de Heuse, n Elements de psychol. sociale, p. 35.
91 CI. Articles de Lagache si de Friedmann, n Bull. de psychol., I, X, 10 nov. 1956, p.
12, 24; cI. Ioarte apropiat de a noastr ideea lui Piaget (Epistemologie genetique, I, p.
15, care reclam o strns colaborare ntre metodele psihogenetice si metodele
sociogenetice.
92 CI. Piaget (Epistemologie genetique, I, p. 36 deIineste notiunea de genez reciproc
prin ,echilibru mobil" si (p. 37 prin ,reversibilitate".
93 CI. Piaget, La Formation du symbole, p. 219.
94 CI. Piaget, op. cit., p. 219.
95 Terminologie mprumutat de la Heuse (op. cit., p. 5, care deosebeste imperativele
(imperatiIs) bio-psihologice de somatiile (intimations) sociale.
96 CI. Lewin, Principles oI Topologicul Psychology, p. 5.
97 CI. Piaget, Epistemologie, I, p. 37. CI. Durnd, Les Trois niveaux deIormation du
symbolisme.
98 CI. Bachelard, op. cit., p. 300.
37
99 CI. Bastide, Sociologie etpsychanalyse, p. 207, 278.
100 CI. Bachelard, op. cit., p. 300.
101 CI. Kardiner, The individual..., p. 34,96,485.
102 Bastide, op. cit.,p. 278.
103 Bachelard, L'Eau et Ies reves, p. 26.
104 CI. Piaget, Epistemologie genet., I, p. 25.
105 CI. notiuni de omologie si de contemporaneitate la Spengler, Declin de |'Occident, I,
p. 119; cI. de asemenea Levi-Strauss, Anthrop. struct., p. 98.
106 Bergson e de altIel promotorul nssi denumirii acestei metode cnd scrie; ,Aceste
imagini diIerite, mprumutate unor categorii de lucruri Ioarte diIerite, vor putea, prin
convergenta actiunii lor, s dirijeze constiinta asupra punctului precis n care exist o
anumit intuitie de sesizat..." (Pensee et Mouvant, p. 210; cI. de asemenea metoda de
cercetare a ,grupelor de aIinitti" recomandat de Spengler, Le Declin de l'Occident, I, p.
59.
107 CI. Desoille, Exploration de l'aIIectivite, p. 74.
108 piganiol, op. cit., p. 140; cI. de asemenea Jung, Psychol. und Religion, p. 9.
109 Spunem cvosi-statistic; ntr-adevi, asa cum a stabilit Levi-Strauss, cercetarea
antropologic si n special ancheta structuralist n-are de-a Iace dect lateral cu
matematicile cantitative. ,Modelele mecanice", n care sunt studiate conexiunile
structurale ale unui caz particular sau chiar neobisnuit, prevaleaz asupra ,modelelor
statistice". CI. Levi-Strauss, Anthropologie, p. 315317. CI. inIra, p. 205, studiul nostru
al antiIrazei reIeritor la exemplul ciudat al icoanei cinoceIale a sIntului Christophe.
110 Baudouin, Psychan. de Victor Hugo, p. 202. Asa cum am mentionat ntr-una din
preIete, mai adecvat ar Ii s spunem ,izotop".
111 Baudouin, op. cit., p. 219.
112 CI. P. Guiraud, Langage et versiIication d'apres l'auvre de P. Valery si Index du
vocabulaire du Symbolisme, 3 Iascicule dedicate lui Apollinaire, Mallarme si Valery. CI.
Leroi-Gourhan (Repartition et groupement des animaux dans l'An parietal paleolithique,
n Bull. Soc.prehistoriquejrancaise, voi. LV,Iasc. 9,p. 515, care Ioloseste o strict metod
statistic de convergent pentru studierea unor Iiguri si simboluri gravate si pictate pe
peretii cavernelor. El ajunge la o repartizare binar a semnelor iconograIice axate pe mari
38
,arhetipuri" (cI. La Ionction des signes dans Ies grands sanctuaires paleolithiques, n
Bull. Soc. prehist. Irnt., voi. LV, nr. 5-6, p. 318.
113 Asupra strii ,hibride", ,intermediare" a anchetei antropologice, care nu mnuieste
dect Iapte n ,numr mediu", la distant egal de marile numere ale statisticii si de
singularitatea solipsismului introspectiv, cI. Levi-Strauss, op. cit., p. 350. CI. P. Sorokin,
Social and cultural Dynamics.
114 CI. Dumezil, Heritage indo-europeen, p. 3132.
115 CI. Dumzil, op. cit., p. 36,41. n opozitie cu Levi-Strauss (op. cit., p. 317, socotim
c metoda comparativ nu exclude ca incompatibile procedeele ,mecanice" ale unei
tipologii sau unei arhetipologii structurale. Desigur, descoperirea se obtine prin studierea
temeinic a unui singur caz, dar proba se poate Iace prin convergenta comparativ al
crui caz privilegiat l constituie modelul exemplar. Prin termenul de ,micro-comparativ"
am vrut s ntelegem aceast combinare a celor dou metode: structural si comparativ.
116 Bachelard, Form. esprit scient., p. 239.
117 CI. Piaget, Epist. gen., I, p. 25.
118 G. Friedmann, Psychanalyse et sociologie, n Diogene, nr. 14.
119 L6vi-Strauss, Structures elementaires de /aparente', p. 120122.
120 CI. Heuse.op. cil., p. 5.
121 Bachelard, L'Air et Ies songes, p. 18.
122 Bachelard, L'Eau et Ies reves, p. 161; La Terre et... repos, p. 60. CI. notiunea de
,decor mitic" asa cum o Iolosim n studiul nostru Le decor mythique de la Chartreuse de
P arme.
123 CI. Baudouin, De l'instinct l'esprit, p. 197; cI. p. 60, 63. CI. Pradines, Trite de
psychol. II, p. 5 si Piaget, La Format, du symb., p. 197.
124 CI. Desoille, op. cit., p. 65.
125 E. Minkowski, La Schizophrenie, p. 248.
126 CI. A. Oukhtomsky, n Novoe v. ReIlexologhii (Betcherev), l, p. 24, si urm., 3165.
CI. Betcherev, General Principles oIHuman ReIlexology, si KostyleII, La ReIlexologie, p.
39; cI. de asemenea Tieck (Sam. Werke, I, p. 354 a intuit c exist un raport ntre imagini
si ,mimica instinctiv". CI. de asemenea GusdorI (op. cit., p. 15, pentru care structurile
mitice sunt ,aderente... la vectiunile biologice constitutive ale Iiintei n lume". CI.
39
Betcherev, La Psychologie objective, si la K. Goldstein (La Structure de l'organisme, p.
130138, o conceptie moral a reIlexului Ioarte apropiat notiunii de ,dominant".
127 CI. M. Minkowski, L'etat actuel de l'etude des reIlexes; J. Dejerine, Semiologie du
systeme nerveux, cap. IX, ,Semiologie des reIlexes", n Trite de Pathologie generale de
Ch. Bouchard, voi. V.
128 lung, Types psychologiques, p. 310.
129 KostyleII, op. cit., p. 70.
130 CI. Piaget, La Form. du symb., p. 219.
131 Betcherev, op. cit., p. 221 si urm.
132 CI. Morgan, Psychol. physiologique, voi. II, p. 431435.
133 Piaget, La Representation de l'espace..., p. 447.
134 CI. Sartre, L'Imaginaire, p. 96,97,109. CI. inIra, p. 407 si urm.
135 CI. KostyleII, op. cit., p. 72,73,79.
136 KostyleII, op. cit., p. 34.
137 J. M. OuIland, n Novoe v. ReIlexologhii (Betcherev), p. 80 si urm. CI. KostyleII, op.
cit., p. 35,45 si urm.
138 Betcherev, General Principles, y. 118,119.
139 Morgan, op. cit., II, p. 553, 560. CI. Westermarck, History oI Human Mariage, I,
cap. 2, si Havelock Ellis, Sexual Periodicity, I.
140 Op. cit., p. 562,563.
141 CI. op. cir., p. 566-570.
142 CI. Groos, Jeux des animaux, p. 305313. CI. Griaule, Jeux dogons, p. 123,
149,212.
143 CI. Jung,LibtIo,p. 137.
144 CI. si articolul lui P. Germain, Musique ei psychanalyse, n Rev.Irany. de
psychanalyse, 1928.
145 CI. Delmas si Boli, La personnalite humaine, p. 81.
40
146 Dumas, Nouv. Trite de Psychol., II, p. 38.
147 Piaget, La Format, du symb., p. 177.
148 CI. Max, An Experimental Study oIthe Motor Theory oIConciousness, Jour. corn.
psych., 1935, p. 409486. CI. si notiunea de ,reIlex semantic" la A. Korzybski. Science
and Sanity, p. 19,5458.
149 CI. Wyczoikowski, Article, n Psych. Rev., nr. 20, p. 448.
150 CI. Jacobson,n art. Americ. Journ. Psych., nr. 44, p. 677.
151 Piaget vorbeste de ,matrice de asimilare", La Form. du symb. chez enIant, p. 177.
152 CI. L6vi-Strauss, op. cil., p. 8,9,10.
153 CI. Leroi-Gourhan, L'Homme et la matiere si Milieu et technique.
154 L'Homme et la matiere, p. 18. CI. Levi-Strauss, Anthropol. struct., p. 240, 273.
155 CI. Espinas, Les Origines de la technologie, p. 13,14.
156 CI. supra, p. 32 si urm.
157 CI. Leroi-Gourhan, op. cit., p. 18. Levi-Strauss vorbeste pe drept cuvnt de
,instabilitatea logic a unui obiect prelucrat", cI. La Pensee sauvage, p. 188.
158 L'Homme et la matiere, p. 165 si urm.
159 Op. c.,p. 310.
160 CI. op. cit., p, 340 si urm.
161 CI. intra, p. 329 si urm.
162 Lvi-Strauss a struit asupra caracterului non substantiv si ,atribut adjectival" al
marilor axiome de clasiIicare a gndirii ,slbatice" (Pensee sauvage, p. 7679, dar ni se
pare c a mers prea departe cu prudenta sa antiarhetipal cnd scrie c ,principiul unei
clasiIicri nu poate Ii niciodat postulat". Dup noi, caliIicativele sunt a priori
clasiIicabile.
163 Leroi-Gourhan, op. cit., p. 331,332.
164 CI. op. cit., p. 89,93,100. CI. Piaget, La Form. du symb., p. 222.
41
165 Piaget, op. cit., p. 223.
166 Dumezil, Indo-Europ., p. 4047. 167CI.op.c.,p.319.
168 Op. cit., p. 181.
169 - pjganiol, op. cit., p. 93. CI. la Alain, n Preliminaires, p. 96 si urm., p. 132 si
urm., o mprtire ndeajuns de analoag ntre ,religiile naturii" si ,religiile orasului".
170 Piganiol, op. cit., p. 319.
171 CI. op. cit., p. 322-324.
172 CI. supra, p. 34.
173 CI. Soustelle, op. cit., p. 67 si urm.; cI. inIra, p. 388 si urm.
174 CI. Sartre, L'Imaginaire, p. 33, 96,141; Dumas, Trite, voi. IV, p. 266 268; Jung,
Types psychol., p. 491.
175 CI. Dumas, op. cit., p. 268.
176 CI. Hegel, Esthetique (prima lectie), p. 165. CI. G. Durnd, L'Occident iconoclaste,
n Cahiers intern, de symbolisme, nr. 2.
177 CI. Kant, Critique Raisonpure, I,p. 102; Revault d'Allonnes, Art. Rev.phii, sept.-oct.
1920, p. 165; Burloud, Pensee conceptuelle, p. 105 si urm. si Psychol. des tendances, p.
200; Sartre, op. cit., p. 137.
178 Piaget, La Form. du symbol, p. 178.
179 Bachelard, La Terre et Ies reveries du repos, p. 264.
180 Sartre, op. cit., p. 137.
181 CI. Jung, Types psych., p. 387,454 si urm. Pentru noi, dimpotriv, marile substantive
nu sunt dect secundare n raport cu schemele ,verbale". CI. G. Durnd, Les Trois
niveaux deIormation du Symbolisme.
182 Jung, op. cit., p. 310.
183 Op. cit., p. 411.
184 Op. cit., p. 456.
185 Op. cit., p. 450.
42
186 Op. cit., p. 310-311.
187 CI. Baudouin, De l'instinct l'esprit, p. 191.
188 CI. op. cit., p. 197,200.
189 CI. Sartre, op. cit., p. 144.
190 CI. Dumas, Trite, IV, p. 265. CI. notiunea de ,sintema",n R. Alleau, De la nature
des symboles, p. 17, 38.
191 CI. Baudouin, op. cit., p. 200.
192 CI Van der Leeuw, Homne primitiIet religion, p. 120, si GusdorI, op. cit., p. 24. CI.
inIra, p. 284 si urm.
193 CI. Brhier, n Rev. psychol. et morale, 1914, p. 362.
194 ntruct e tlmcirea att a lui Gestalt ct si a lui Au/bau, adic ,Iorm intuitiv" si
,principiu organizator". CI. Goldstein, La structure de l'organisme, p. 18, 24.
195 CI. Levi-Strauss, Anthropologie structurale, p. 306.
196 CI. E. Souriau, Pensee vivante et perIection Iormelle, p. 273. ,Mentinerea acestei
Iorme cu orice risc si mpotriva a orice e de-acum actul Iundamental al acestei vieti:
numele ei este si Fidelitate..." Asupra diIerentei dintre structur si Iunctie, cI. Bergson,
Les Deux Sources, p. 111 si 112; Lacroze, Fonction de l'imagination, p. 11,12.
197 CI. inIra, p. 346.
43