P. 1
Sfantul Ambrozie de La Optina (1812-1891), Smeritul Facatorul de Minuni

Sfantul Ambrozie de La Optina (1812-1891), Smeritul Facatorul de Minuni

|Views: 229|Likes:
Published by anidaroti

More info:

Published by: anidaroti on Oct 01, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as TXT, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/28/2014

pdf

text

original

Sfantul Ambrozie de la Optina (1812-1891), smeritul facatorul de minuni Duhovnicii...

Mare dar al lui Dumnezeu, aratat oamenilor pentru m�ntuirea neamului omenesc. Prin curatatul, sf�ntul suflet vorbeste Dumnezeu, ajut�nd, ?ntarind, vindec?nd, ?ndrept?nd pe cei drepti la calea m?ntuirii. Tainic prevestind viitorul, arat?nd pronia si voia lui Dumnezeu despre crestinul care vine la el cu credinta, duhovnicul �l ?ndreapta pe cel din urma pe caile Domnului, �l ajuta sa gaseasca calea cea dreapta �n ?mparatia Cerului. ?n pleada duhovnicilor rusi numele cuviosului Ambrozie de la Optina ocupa un loc dintre cele mai stralucitoare. Dragostea sincera a norodului, respectul �ntre cele mai initiate paturi ale societatii, o remarcabila autoritate �n r?ndurile clerului l-au ?nsotit pe marele avva ?n toata calea lui de ascet. Cuviosul Ambrozie stap�nea o experienta atotcuprinzatoare, cu vederi largi si putea oferi sfaturi la orice �ntrebare, nu numai ?n domeniul duhovniciei, ci si ?n probleme de viata, aplicabile la o persoana data si o situatie data. Darul patrunderii �n tainele sufletelor oamenilor al lui avva Ambrozie ?i mira pe multi si �i dispunea sa se supuna calauzirii lui. La oameni aparea �ncrederea ca avva stie mai bine dec�t ei de ce au nevoie si ce le este de folos. Darul deosebit al prezicerii foarte des se arata la cuviosul Ambrozie �n perioada de batr?nete (starcestvo, de la staret - avva, batr�n; m. plural). Vom aduce un singur exemplu. La manastire a sosit mesterul de iconostase ca sa-si primeasca banii pentru lucrarea facuta. Cuviosul Ambrozie vreme de trei zile sub diferite motive a �nt?rziat plecarea lui din lacas. Mesterul se m�hnea foarte de aceasta, asa cum la el acasa trebuiau sa vina pentru �ntelegere niste clienti foarte convenabili, dar sa �ncalce cuv?ntul cuviosului nu se ?ncumeta. Mare i-a fost mirarea, c?nd a doua zi dupa ?ntoarcerea lui acasa au poposit si clientii lui, care la fel s-au retinut cu trei zile. Dar toata puterea darului viziunii a cuviosului s-a descoperit abia dupa patru ani. Unul din lucratorii acestui mester pe patul de moarte a marturisit ca �n acele zile el a voit sa-l omoare pe stap�nul sau, pentru a-i lua banii, pe care acesta �i aducea de la sihastria Optina, si pentru aceasta trei zile l-a asteptat sub pod. �N-ai fi scapat tu �n timpul acela cu viata, dar Domnul pentru a nu stiu cui rugaciuni, te-a ferit pe tine de moarte fara pocainta... Iarta-ma pe mine, afurisitul...�, acestea au fost ultimile cuvinte ale muribundului. Citind limpede sufletele vizitatorilor sai, avva stia si ce �i aducea pe ei la el. Foarte des erau cazuri c?nd cel ce solicita ajutorul nu reusea sa-si descopere cererea sa sau durerea si cuviosul �i si dadea raspunsul. Mare era puterea rugaciunii parintelui Ambrozie si multele vindecari petrecute prin sf�nta lui mijlocire cu prisosinta marturisesc aceasta. Dar avva din cauza smereniei sale, evit�nd slava omeneasca, trimetea bolnavii sau la sfintele moaste, sau la icoanele facatoare de minuni, iar uneori pur si simplu le recomanda sa foloseasca vreo iarba de leac. Bolnavii se tamaduiau cu desav�rsire de neputintele lor si �ntelegeau ca minunea s-a sav�rsit pentru rugaciunile parintelui. Numele parintelui Ambrozie era cunoscut departe dupa hotarele Rusiei. �l cunosteau pe el si Athosul, si Sf�ntul Ierusalim - tot Rasaritul Ortodox. Nevoitorului de la Optina nemijlocit sau �n scris i se adresau si persoane de alte confesii. Asa a venit la Optina superintendantul reformatorilor din Moscova Carl Zedergolm. Iar fiul lui Constantin, care a �nvatat �n universitatea din Moscova, dupa comunicarea cu parintele Ambrozie, s-a convertit la ortodoxie si a primit calugaria. De ?nvatatura este viata cuviosului Ambrozie, dar nu mai putin de �nvatatura este mostenirea scrisa lasata de el. Citind scrisorile acestui gigant al spiritului noi ne atingem de marele har al lui Dumnezeu, aratat prin acest cuvios. Cuvintele

sf�ntului nu pot fi desarte sau mincinoase. Deoarece prin el vorbeste Dumnezeu, marturiseste Duhul Sf�nt. Si asta devine cu at�t mai actual ?n timpurile noastre slabite si golite de har. ?n ziua de azi unii arhierei, preoti si mireni �ncep sa se abata �n erezia ecumenismului, catolicismului, protestantismului. Motiv?nd caderea lor de la credinta parintilor cu neemanciparea acestor din urma, cu noul duh al vremii si situatia politica. Se fac �ncercari de a introduce �n Ortodoxie c?te ceva de la catolicism, c?te ceva de la protestantism, se rasp�ndesc ?ndemnuri pentru unificarea tuturor confesiilor crestine. Drept raspuns la acestea pot servi mai jos publicatele scrisori ale parintelui Ambrozie, luminator recunoscut al credintei ortodoxe. �n lucrarile sale, �ndreptate spre demascarea ereziei catolicismului, luteranismului, c?t si a tot protestantismului, cuviosul Ambrozie descopera mortalitatea acestor �nvataturi, arata groaznicele urmari ale decaderii duhovnicesti de la Ortodoxie. Cuviosul nu oboseste sa sublinieze - nu este m? ntuire ?n alte confesii, nu este alta cale catre Dumnezeu, dec�t prin credinta Ortodoxa. Si asta o spune nu un om obisnuit sau chiar si preot, asta o spune un sf�nt. Acela care stie adevarul de la �nsusi Dumnezeu. De aceea, blagocestive cititorule, studiind scrisorile cuviosului Ambrozie, primestele pe ele ca pe vocea lui Dumnezeu, ca si pe piatra unghiulara, pe care se cuvine a fi �ncercate toate ?nvataturile si inovatiile la moda. Deoarece cuviosul este sf�nt, iar sfintenia multor teologi contemporani este destul de ?ndoielnica. (Preotul Alexii Moroz Prefata la editia rusa)

Nota traducatorilor Cele doua scrieri au fost traduse dupa volumul Trei scrieri necunoscute ale cuviosului Ambrozie, aparut la Petersburg �n 1997. Prima dintre scrieri, Scrisoarea nepoatei, calugarita ortodoxa, catre unchiul luteran, a fost scrisa de catre avva Ambrozie, dupa cum se vede, la cererea unei calugarite, ca de la numele acesteia. Scrisoarea expediata de catre Sf�nt nepoatei-calugarite e �nsotita de urmatoarea nota: �Greu si incomod este sa convertesti la ortodoxie pe luterani, deoarece ei au o parere prea buna despre familiara lor iubire pentru Hristos, si despre familiara apropiere de El, si despre fierbintea lor rugaciune. Poate doar numai pentru �mpacarea propriului tau suflet �i poti propune unchiului tau explicatia ta despre acest obiect pe un astfel de ton�. Dupa care urmeaza scrisoarea propriu-zisa. Iar la sf�rsitul ei avva Ambrozie a considerat de cuviinta sa alipeasca si urmatoarea indicatie adresata nepoatei-calugarite: �P. S. ?nmoaie singura acele expresii care, dupa parerea ta, se vor dovedi a fi prea grele pentru unchiul tau; iar daca vrei, chiar toate g�ndurile scrise expune-le ?n vorbirea ta obisnuita. Si mai �nainte ca sa purcezi la acest �nceput, roaga-te lui Dumnezeu, ca sa or�nduiasca lucrul acesta prin atotbuna si atot�nteleapta Sa Pronie catre un sf�rsit folositor. Caci El vrea ca toti sa se m�ntuiasca si la cunostinta adevarului sa vina�. A fost sau nu transcrisa aceasta scrisoare de catre nepoata si expediata unchiului, anume �n aceasta varianta pe care i-a dat-o Sf�ntul, nu se stie. La fel nu se cunoaste cine este aceasta nepoata calugarita si cine este unchiul ei. Sf�ntul Macarie, a carui ucenic credincios era Sf. Ambrozie, atunci c�nd acesta din urma a cerut binecuv�ntarea pentru expedierea acestei scrisori, a mai adaugat cu m�na lui la sf?rsitul scrisorii urmatorul sfat nepoatei-calugarite: �P. Ambrozie a scris, ?nsa aici este multa cruzime; tu singura �nmoaie unele fraze, iar ce e de prisos, scoate cu totul, stiind judecata lor, unde este voia lui

Dumnezeu�. ?n una din note am pomenit numele parintelui Clement (Zedergolm). Acesta a fost ucenicul devotat si iubit al cuviosului Ambrozie, �mpreuna lucrator si colaborator si principalul responasibil de scrisorile Cuviosului. Anume la acesta, dupa moartea lui, au fost gasite scrisorile de fata, printre h�rtiile sale. Acesta a contribuit mult prin muncile sale, fiind de origine german si fost luteran, �n lupta ?mpotriva invaziei protestante de la sf?rsitul secolului trecut din Rusia. Celelalte trei scrisori au fost extrase din masivul volum Culegerea scrisorilor parintelui Ambrozie. Iar ?nsusi volumul face parte din cunoscuta colectia de scrisori ale parintilor de la Optina. Acestia din urma s-au facut cunoscuti �n timpul vietii lor si mai t�rziu proslavind sihastria Optina ca pe un simbol si leagan al duhovniciei ortodoxe ruse, mai ales pentru ad�ncile lor cunostinte si experienta pe care o �mpartaseau tuturor oral, sau raspunz�nd la scrisorile de multe feluri scrise de credinciosi si necredinciosi apartin�nd tuturor paturilor, fara partinire. Aceasta practica a parintilor de la Optina este un fenomen cu totul deosebit �n istoria vietii duhovnicesti din Rusia, ca loc �n care s-au adunat cei mai multi parinti, nu numai �naintati �n feluritele virtuti, ci si carturari. Tot ei efectuiaza multe traduceri, deschid o editura de carti folositoare de suflet. �ntr-un cuv?nt, pun bazele unei renasteri a duhovniciei si �n special a monahismului rus. Mai t?rziu Biserica a aratat meritele lor �n fata lui Dumnezeu, pe cei mai multi dintre parintii de la Optina canoniz�ndu-i ca sfinti. Tot la Optina ancoreaza, obositi de gloria desarta a lumii, care nu satisface cautarile sufletului omenesc si setea lui dupa desav�rsire, celebrii scriitori ai Rusiei si ai lumii �ntregi F. M. Dostoevski si N. V. Gogol. Lev Tolstoi, aprinz�ndu-se ?n el curiozitatea, ajunge si el la sihastria Optina, �nsa orgoliul bolnav al scriitorului nu i-a �ngaduit sa intre sa vorbeasca. Sf?ntul Ambrozie de la Optina a servit ca model pentru personajul Staretul Zosima din romanul lui Dostoevski �Fratii Caramazov�. Unul din cei mai expresivi si mai bine cunoscuti �n tot teritoriul Bisericii Ortodoxe Ruse, cuviosul Ambrozie, a fost canonizat de Soborul local de la Moscova pe 6 iunie 1988. Scrisoarea nepoatei, calugarita ortodoxa, catre unchiul luteran Draga unchiule, dintotdeauna v-am iubit si v-am stimat ca pe un tata. De aceea �ntotdeauna v-am dorit binele, ca si mie. �nsa care este pentru noi binele mai presus de tot binele, daca nu m�ntuirea vesnica a sufletelor noastre? Studierea acestei probleme, pe masura puterilor, m-a determinat sa ma hotarasc la o discutie �n scris cu dumneavoastra, unchiule, despre ceea ce-mi preocupa at�t de mult sufletul. Va rog dar, unchiule, sa va �narmati cu rabdare si sa cititi lunga mea scrisoare, si v-as ruga sa va dati osteneala, cercet�nd si analiz�nd cele scrise ? n ea. Aceasta o gasesc importanta pentru dumneavoastra si pentru mine personal, pentru linistea sufletului meu, care va iubeste sincer. Ascultati-mi dar, unchiule, confesiunea mea. La venirea mea ?n manastire cugetam cu indiferenta asupra confesiunilor crestine, asa cum auzisem de multe ori la oameni �nvatati, ca ar exista m�ntuire ?n orice confesie, destul fiind sa fii un om bun. De aceea eu, ca una nascuta �n credinta Ortodoxa, dupa �nvatatura Credintei Ortodoxe, ma straduiam dupa puterea mea sa-mi lucrez m�ntuirea, citind diferite carti ortodoxe pe parcursul a mai bine de 12

ani. Si ce am aflat �n tot timpul acesta si prin citirea aceasta? Am aflat ca Biserica Ortodoxa pe parcursul a 18 veacuri si jumatate (astazi 20, n. n.), pastreaza neschimbate si nevatamate de inovatii �nvatatura pe care a primit-o de la �nsusi Domnul nostru Iisus Hristos prin Apostolii Lui si urmasii acestora episcopi si pastori ai turmei lui Hristos, si prin intermediul Soboarelor ecumenice. Si �nca am mai aflat ca �n afara acestei Sfinte, Sobornicesti si Apostolesti Biserici, Care pe drept mai este numita si Biserica Drept Maritoare, m�ntuirea ?n alte confesii este foarte de ?ndoielnica si neadevarata, pentru ca Apostolul Pavel vorbeste destul de clar �n epistola catre efeseni: �Este un Domn, o credinta, un Botez� (Ef. 4, 5). Aceste cuvinte arata ca numai una este credinta adevarata, iar celelalte confesii, din toate punctele de vedere, nu s�nt adevarate, ci mincinoase. Si Una este Biserica adevarata, anume acea pe care �nsusi Domnul a �ntemeiat-o la ?nceput prin Apostolii Sai si urmasii acestora, episcopii, si despre ea se zice �n Evenghelie: �Voi zidi Biserica mea si portile iadului nu o vor birui� (Mt. 16, 18). Evident ca Domnul nostru Iisus Hristos a �ntemeiat o singura Biserica Soborniceasca si hotar�toare, si nu mai multe. Desi �n Apocalipsa se aminteste despre sapte Biserici, toate aceste Biserici erau locale, �n acord cu Biserica Soborniceasca. Ce ?nseamna dar cuvintele adaugate de Domnul: �si portile iadului nu o vor birui�? De Dumnezeu insuflatii t�lcuitori ai dumnezeiestii Scripturi ne spun ca Domnul ca Dumnezeu a siut ca �n vremurile de pe urma oamenii m�ndri si �ng?mfati nu vor voi sa se supuna �nvataturii dumnezeiesti a singurei, adevaratei Biserici, de �nsusi Domnul �ntemeiata, dar dupa vrerile lor si dupa �ntelepcunea omeneasca vor �nfatisa numeroase cai pretinse ca bineplacute lui Dumnezeu, �nsa adevarata cale prin unica adevarata Biserica o vor huli si chiar se vor ridica asupra Bisericii, desi fara succes. De aceea Domnul a si adaugat: �portile iadului nu o vor birui�, adica oamenii rataciti, ?ng?mfatii, hulitori ai adevaratei Biserici, care se afla sub influenta puterilor �ntunecate si pe buna dreptate acestia s�nt numiti portile iadului, fiindca prin �nvataturile lor mincunoase si pierzatoare �nsala pe cei fara experienta si-i surpa la fundul iadului. Desi multora acest cuv�nt le va parea aspru, mai ales celor de alta credinta care �ncearca sa duca o viata cucernica. Acestia, spre �ncredintare, sa cerceteze singuri cu atentie cuv�ntul Apostolului Iuda, care pe toti care s-au despartit pe sine de la unitatea credintei si a Bisericii �i numeste straini de Duhul adevarlui si duhul lui Dumnezeu, dupa cum e scris �n epistola lui: �?n vremea de pe urma vor fi batjocoritori, ubl?nd potrivit cu poftele lor nelegiuite. Acestia s?nt cei ce fac dezbinari, oameni firesti, care nu au Duhul� (Iuda 1, 18-19). Si sf�ntul Apostul Ioan Teologul, din numarul celor trei st�lpi ai Bisericii primare a lui Hristos, scrie despre cei ce s-au despartit de ea, ca s�nt straini de cele despre care au �nvatat martorii si slujitorii Cuv?ntului, straini de ?mpartasirea Apostolilor, cum citim �n epistola lui: �Dintre noi au iesit, dar nu erau de-ai nostri, caci de-ar fi fost de-ai nostri ar fi ramas cu noi; ci ca sa se arate ca nu s�nt toti de-ai nostri, de a ceea au iesit� (I Ioan 2, 19). Citind astfel de marturii depsre �nvatatura Bisericii Ortodoxe �n comparatie cu restul confesiilor, eu am dorit sa las celelalte si sa cunosc ce sta la baza �nvataturii luteranilor, deoarece printre ei se afla un om apropiat inimii mele, dumneavoastra iubite unchiule. Din diferite izvoare pe care a fost cu putinta sa le am, am izbutit sa aflu urmatoarele: I. Confesiunea luterana a fost �ntemeiata de Luther, fost preot al bisericii romano-catolice. Pe loc mi se �nfatiseaza suprematia Bisericii Ortodoxe, ? ntemeiata prin nemijlocita conducere a Domnului nostru Iisus Hristos de cei 12 ucenici si Apostoli, si ceilalti 70 mai mici, si ucenicii Apostolilor, cum s�nt: Dionisie Areopagitul, Minunatul Ierotei, Ignatie Teoforul si altii. De asemenea mi-a venit ?n minte ca ?nvatatura crestina a Bisericii Ortodoxe a fost semanata cu multe greutati si diferite necazuri, si pecetluita cu s�ngele nenumaratilor

mucenici. Luther �nsa a �ntemeiat ?nvatatura sa la masa �mparateasca, �nconjurat de multe m?ng?ieri ale dregatorilor si poporului nedreptatiti de abuzurile papale, dispusi sa primeasca orice �nvatatura, numai ca sa se izbaveasca de puterea turbata a papei. II. ?nvatatura luterana exista de numai 300 de ani, dar a si reusit sa se scindeze �n peste 70 [astazi si mai multe, n. n.] de secte si comunitati, fiecare dintre acestea consider�ndu-si �nvatatura sa dreapta. M-a frapat si m-a impresionat nespus faptul ca cei mai destepti dintre luterani, dupa astfel de consecinte nefavorabile si �ntr-o astfel de tulburare si divergenta de opinii, nu constata lipsa de temei si contradictiile evidente din �nvatatura luterana. Dupa aceasta, nu este oare evident adevarul �nataturii Bisericii Ortodoxe, care e propovaduita si cultivata de diferiti Apostoli, �n diferite tari, la diferite popoare, care nu aveau aceleasi graiuri, cu obiceiuri si moravuri diferite, conduc�ndu-se de legi diferite. ?nsa, necat�nd la toate acestea, ?nvatatura pe care a detinut-o �n vremurile de ?nceput ale crestinismului Biserica Ortodoxa o detine si astazi, neschimbata si nealterata de inovatiile introduse pe parcursul a 18 (19) secole si jumatate. Cu toate ca au existat timpuri �n care Biserica Ortodoxa a fost puternic tulburata, prin vicleniile �ncepatorului de rele diavolul, de diferiti eretici; �nsa pastorii ortodocsi, str�ng?ndu-se din toata lumea, prin sfat comun, cu ajutorul Sf?ntului Duh, curateau adevarul crestin si �ngradeau Biserica Ortodoxa cu canoane lasate de Apostoli si Sfintii Parinti, �n conformitate su Sf?nta Scriptura. III. Desi �nvatatura protestantilor a aparut din necesitate, ca protest la abuzurilor si violenta puterii papale, totusi, daca Luther si Calvin ar fi cautat adevarul si slava lui Dumnezeu si nu pe a lor, ca mai apoi sa proslaveasca �n urmasi numele lor ca reformatori ai Bisericii, atunci, ?n urma ratacirilor si abaterilor spre inovatii ale Bisericii Romane, acestia s-ar fi putut �ndrepta catre Biserica Ortodoxa Rasariteana, care fiind �nconjurata de necazuri, ca un crin �ntre spini, ?nflorea cu blagocestie si stralucea cu ?nvatatura adevarata si �n acest mod ar fi marit numarul fiilor Unicei Biserici adevarate a lui Hristos si i-ar fi izbavit pe acestia de dezbinari si ne�ntelegeri de azi, �n care se nenorocesc sufleteste, tulburati de v�nturile ?ntelepciunii desarte a lumii acesteia. Dar a adus c?ndva ?ng?mfarea si iubirea de slava pe cineva la adevar? Roada lor este �ntelepciunea desarta si minciuna, si a se �nsela pe sine si pe altii. IV. Luteranii resping predania bisericeasca, zic�nd ca ei primesc numai ceea ce este scris ?n Evanghelie si ?n epistolele Apostolilor, prin care se contrazic, evident, pe ei ?nsisi, fiindca �n Epistole exista o indicatie exacta cu privire la autenticitatea predaniei bisericesti. Sf�ntul Apostol Pavel scrie catre Corinteni: �Fratilor, va laud ca �n toate va aduceti aminte de mine si tineti predaniile cum vi le-am dat� (I Cor. 11, 2). Si �nca: �Deci, fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati �nvatat...� (2 Tes. 2, 15); si �n trimiterea catre Timotei: �O, Timotei, pazeste comoara ce ti s-a �ncredintat, depart�ndu-te de vorbirile desarte si lumesti si de �mpotrivirile stiintei mincinoase� (I Tim. 6, 20). Si Sf�ntul Apostol Ioan Teologul scrie ?n Epistola Soborniceasca: �Multe av? nd a va scrie, n-am voit sa le scriu pe h�rtie si cu cerneala, ci nadajduiesc sa vin la voi si sa vorbesc gura catre gura, ca bucuria noastra sa fie deplina� (2 In. 1, 12). Oare a fost rostita �n zadar si lasata fara atentie de catre ucenicii Bisericii primare aceasta convorbire orala a Apostolului Ioan si convorbirile celorlalti Apostoli? Nu, din astfel de convorbiri orale se alcatuiau asa numitele Canoane Apostolice, care exista si p�na acum �n Biserica Ortodoxa. Vom spune si mai mult dec�t aceasta: daca respingem predania bisericeasca, atunci nu putem crede nici Evanghelia, fiindca Domnul nu a scris Evanghelia cu m�na Sa, ci a transmis oral ?nvatatura buneivestiri Apostolilor, iar ucenicii Bisericii primare au scris �nvatatura auzita de la Domnul. Si la �nceput au fost scrise multe

Evanghelii, ?n diferite locuri, ?nsa Biserica, examin?ndu-le pe acestea, a recunoscut ca fiind autentici si adevarati numai patru Evanghelisti cunoscuti, ceilalti fiind respinsi. Asadar, oare procedeaza corect luteranii, resping�nd autoritatea Bisericii ?n legatura cu aceste predanii? Domnul nostru Iisus Hristos nu numai ca �nsusi propovaduia oral �nvatatura despre bunavestire, dar nici ucenicilor nu le-a dat porunca sa scrie, ci a poruncit sa o propovaduiasca oral, precum citim la Evanghelistii Marcu si Matei: �... si propovaduiti Evanghelia la toata faptura� (Marcu. 16, 15), �Drept aceea, merg?nd, ?nvatati toate neamurile, botez�ndu-le ?n numele Tatalui si al Fiului si al Sf�ntului Duh; ?nvat�ndu-le sa pazeasca toate c�te v-am poruncit voua...� (Mt. 28, 19-20). Iar ce s-a scris de Apostoli, s-a scris dupa propovaduirea Evangheliei, dupa cerinta �mprejurarilor. Prin pronie s-a hotar�t aceasta, ca pe urma sa fie posibila preluarea dupa aceste epistole a �nvataturii lasate oral. De altfel, se stie ca multi Apostoli n-au scris nimic, iar altii, daca si scriau, scriau dupa marturia lor personala, despre lucrurile deja cunoscute �n ele dupa predanie, �asa cum ni le-au lasat cei ce le-au vazut de la �nceput si au fost slujitori ai Cuv�ntului� (Lc. 1, 2), pe l?nga aceasta, scriau nu despre toate lucrurile, ci numai despre unele, iar altele ?n genere s?nt trecute sub tacere, ca fiind de acum cunoscute dupa predanie. Deaceea, Biserica Dreptmaritoare recunoaste ca izvor al religiei Crestine, �n afara de Sf�nta Scriptura, Sf�nta Predanie. V. Biserica Ortodoxa contine sapte taine, pe c�nd luteranii recunosc numai doua taine - Botezul si Euharistia, dar si aceste taine nu au la ei un sens adevarat, deoarece la ei aceste taine le sav�rseste un mirean, chiar daca se numeste pastor adica un om, cinstit la ei ca preot. La luterani nu exista preotie, fiindca nu au episcopi, caci Luther fiind doar preot, n-a putut transmite altora preotia. Cine dar furnizeaza pastori pentru slujire? Ei se aleg din r�ndul oamenilor ce au facut studii teologice si consistoria protestanta, sau guvernul lor teologic, unde mirenii au loc �n sedinta membrilor, d�ndu-le de la sine dreptul de a se numi pastori si de a sav�rsi slujirea preoteasca. Poate ?nsa mireanul sa sav�rseasca taina Euharistiei? Nicaieri �n Sf?nta Scriptura si �n istoria bisericeasca nu este nici un exemplu, nici o indicatie precum ca mireanul poate sav�rsi taina Euharistiei. De aceea, oricine din mireni, oricum nu s-ar numi el, daca se �ncumeta la aceasta, greseste mult si mare raspuns va da �n fata lui Dumnezeu, iar cei ce se ?mpartasesc de la el se �nsala amarnic si �n zadar ?si fac iluzii. Pe l?nga aceasta, taina Euharistiei cere o alta taina - a pocaintei si a marturisirii pacatelor �naintea unei fete duhovnicesti si primirea de la acesta a hotar�rii precum ca este vrednic cineva sau nu de a se �mpartasi cu Sfintele Taine, Trupul si S�ngele Domnului, ca nu �?n os?nda sa man�nce si sa bea, nesocotind Trupul Domnului�, cum marturiseste Sf�ntul Apostol Pavel. Daca lui Ioan Botezatorul cei ce primeau botezul de la el ?si marturiseau pacatele lor, atunci oare procedeaza corect luteranii, marturisindu-se siesi, rusin�ndu-se din m?ndrie sa marturiseasca altuia ranile pacatelor lor? Dar rusinea aceasta pe care o �ndura �n fata duhovnicului cel ce se caieste �l izbaveste de rusinea de la judecata �nfricosatoare a Domnului, cum bine crede Biserica Ortodoxa. Nu �n zadar e spus ?n Sf?nta Scriptura: �Marturisiti-va deci unul altuia pacatele si va rugati unul pentru altul, ca sa va vindecati...� (Iac. 5, 16). Sa zicem ca botezul, din necesitate, �l poate sav�rsi cu apa si mireanul �n numele Tatalui si al Fiului si al Sf�ntului Duh. Pe acest temei Biserica Ortodoxa recunoaste si botezul protestant, �nsa acest botez ea �l ?ntareste prin alta taina - mirungerea, ca cel curatat de pacatul stramosesc si renascut �n cristelnita botezului sa primeasca noi puteri pentru confirmarea si prosperarea �n viata crestina, atunci c�nd prin tainica ungere i se transmite pecetea Sf?ntului Duh. Exemplul acestora ?l vedem ?n Biserica primara. Atunci c?nd Samaria a fost

botezata de binevestitorul Filip, unul din cei 7 diaconi, Apostolii au trimis pe doi dintre ei sa �ntareasca �n credinta nou-botezatii din Samaria, comunic�ndu-le Duh Sf?nt. Si protestantii simt necesitatea acestei taine, fiindca la ei s-a pastrat denumirea confirmatiei, sau �ntarirea �n credinta; dar asa cum aceasta taina poate fi transmisa numai de episcop, sau, c�nd este prin preot, atunci prin intermediul mirului sfintit prin rugaciunea arhiereasca, de aceea la luterani nare cine oferi darurile Duhului Sf?nt noilor botezati. De altfel printre luterani exista o miscare care pretinde ca are episcopi, dar parerea aceasta e nedreapta si mincinoasa; dupa cum a demascat acestea �nca nu demult un luteran chiar dintre englezi. Acest om a facut studii teologice si urma sa ocupe locul ajutorului falsului episcop, dar mai �nt?i el a vrut sa afle daca hirotonia la luterani �si trage cu adevarat �nceputul de la Apostoli si pe parcursul a trei ani a cercetat acest obiect cu mare staruinta. Si ce a aflat el prin aceasta cercetare? A aflat ca toti pseudo-preotii luterani nu s�nt altceva dec?t mireni, (exprimarea personala a cercetatorului). Fiindca �n timpul ultimei treceri de la catolicism la protestantism numai un episcop a fost de acord sa primeasca �nvatatura luterana, dar si acest episcop din pricina bolii �ntotdeauna evita hirotonirea altora, dupa marturia cercetatorului, judec�nd cu ?ntelepciune ca la noua �nvatatura nu se potriveste preotia veche. De aceea fetele duhovnicesti luterane mai mici au fost nevoiti sa inventeze o formula oarecare si dupa ea �si puneau at�t episcopi c?t si preoti pe parcursul a o suta de ani. Dar orice fapta nedreapta este clar ca iese la iveala. Preotii pusi �n acelasi fel ca si episcopii dupa un timp au �nceput sa se socoata egali �n drepturi cu acestia, din care pricina formula luterana de cosacrare a necesitat corectari si adaosuri, precum ca cutare se pune pentru slujirea preoteasca. Iata istoria episcopiei luterane! Cercetatorul de mai sus, examin�nd ?nceputul hirotoniei luterane, ?mpreuna cu aceasta a examinat si �nvatatura credintelor: latina, armeana si ortodoxa, si a aderat la ultima, ca una ce-si pastreaza �nvatatura neschimbata si neatinsa de inovatii �nca de pe timpurile apostolice (Conv. Duhovnicesti Nr. 42, 1858, rus.). VI. Luther a respins respectarea posturilor, stabilite de pe vremurile Apostolilor ?n Biserica lui Hristos din motive binecuvenite. Oare este dreapta si �ntemeiata aceasta respingere? Oare nu �nsusi Domnul nostru, Dumnezeul-om, a dat exemplu, postind 40 de zile si nopti? Dar tot ce a facut Domnul a facut ca sa-I urmam Lui, precum �nsusi marturiseste: �Ca v-am dat voua pilda, ca, precum v-am facut eu voua, sa faceti si voi� (In. 13, 15). Pe acest temei si �n amintirea postului Domnului ?n Biserica Ortodoxa ?nca din vechime s-a stabilit Postul Mare. Desi nu toti pot urma Domnului �n aceasta, ca alesii Lui, Moise si Ilie, care au postit 40 de zile si nopti, totusi orice crestin drept credincios dupa puterea sa trebuie sa pastreze acest post, precum sta scris �n canoanele Unicei Adevarate si Sobornicesti Biserici a lui Hristos. Daca si Apostolii, barbati de Dumnezeu insuflati si sfinti, si curatati de patimi, posteau, precum se vede �n multe locuri din Faptele Apostolilor, oare cu temei a procedat Luther, lipsind pe oamenii neputinciosi si plini de patimi de aceasta arma spre �nfr?narea patimilor, cu alte cuvinte, de post, pentru ca postul cu dreapta judecata respectat si �n lume, potoleste patimile trupesti? Pe l?nga aceasta, la postul respectat de ortodocsi �nainte de Sarbatoarea Nasterii Domnului exista indicatii �n faptele Apostolilor precum ca acesta e stabilit �nca din vremurile Apostolilor si �nca de pe atunci era cunoscut Bisericii primare a lui Hristos. Sf�ntul Luca descriind acea furtuna de pe mare, �n care corabia ce ducea pe Apostolul Pavel la Roma naufragia, expune spre atentie ca Sf. Pavel a prevestit sutasului acest naufragiu din pricina vremii t�rzii si �nceperea iernii �fiindca trecuse si postul� (Fapte 27, 9). Este evident ca Sf. Luca aminteste aici despre postul cunoscut Bisericii de atunci. Acest post la ortodocsi tine de la 15 noiembrie p�na la 25 decembrie, (28 nov. -7 ian., dupa calendarul actual), anume

atunci c�nd pe marea Mediterana au loc furtunile groaznice de iarna. Ce vor raspunde la aceasta luteranii, ce-i ce pretind ca-si au legea vietii din Sf�nta Scriptura? VII. Tot ?mpotriva Sfintei Scripturi luteranii marturisesc ca Duhul Sf�nt purcede si de la Fiul. Oare nu �nsusi Domnul vorbeste despre Duhul Sf�nt, ca El de la Tatal purcede, precum e scris la Evanghelistul Ioan (In. 15, 26)? Mai au luteranii si alte teze ne�ntemeiate, dar pentru ele nu este timpul potrivit. VIII. Un luteran dintre nemti, prospat venit la Ortodoxie, a descoperit urmatoarea rea intentie a lui Luter. Domnul spune ?n Evanghelie: �iar de nu va asculta nici de Biserica, sa-ti fie ca un pag�n si vames� (Mt. 18, 17); si Sf. Apostol Pavel scrie catre Timotei: �Ca sa stii, daca zabovesc, cum trebuie sa petreci �n casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, st?lp si temelie a adevarului� (I Tim. 3, 15). Luther a ?nteles puterea acestor cuvinte, ca prin ele Apostolul si �nsusi Domnul atribuie Bisericii o mare �nsemnatate �n relatia cu adevarul si dreptul duhovnicesc dat ei de la Domnul, dar asa cum el s-a desprins de Biserica Romana, pentru abuzurile ei, iar la Biserica Ortodoxa n-a voit sa se alipeasca din �ng?mfare si iubire de slava, a si schimbat �n traducerea germana a Sfintei Scripturi cuv�ntul Biserica cu cuv?ntul adunare*, ?n timp ce ?n limba germana exista cuv�ntul potrivit Biserica (1). Consultati originalele: elino-grec, latin si francez nestricat (nu spun de cel slavon) si veti vedea aceasta falsfificare. Pe l�nga aceasta g�nditi-va, daca cele 70 de miscari luterane ce au conceptii diferite orice adunare va fi st�lp si temelie a adevarului, atunci ce fel de adevar a lui Hristos va fi acesta? Si �nca ceva: cum se va umple de dragoste aroganta propovaduire luterana, atunci c�nd ei, dupa pricina spusa, trebuie sa se dispretuiasca unii pe altii ca pe pag�ni? IX. Spre ?ndreptatirea dezbinarii lor de la unica si Soborniceasca Biserica luteranii aduc versetul din Faptele Apostolilor: �Ci ?n orice neam, cel ce se teme de El si face dreptate este primit de El� (Fapte 10, 35). Dar aceste cuvinte nu slujesc luteranilor spre ?ndreptatire, ci mai mult spre os?ndirea lor. Aceasta s-a spus despre Corneliu Sutasul, ca el pentru multa sa milostenie si pentru rugaciunea lui necontenita, cu adevarat era primit la Dumnezeu, dar nu era cu totul placut Lui, ci era ?nca nedesav�rsit �n ceea ce se cere pentru deplina m? ntuire. Fapt pentru care ?ngerul ce s-a aratat a si poruncit sa cheme pe Petru, explic�nd si motivul chemarii: �acela ?ti va spune cuvintele vietii vesnice, prin care te vei m�ntui tu si cei din casa ta� (Fapte, 10, 6). ?n locul interpretarii false a acestui pasaj si �nt?mplari, luteranii ar trebui sa se destepte cu �ntelesul corect al acestuia si sa se �ntoarca la Apostoleasca Biserica. Aceasta e necesar mai ales pentru acei dintre ei care se straduiesc sa traiasca cucernic si sav�rsesc multe rugaciuni catre Dumnezeu, pentru ca �n Biserica ei ar fi capatat cuvintele prin care sa placa pe deplin lui Dumnezeu si ar fi primit fara �ndoiala m?ntuire cu casele lor. X. Si �nca unui pasaj din Sf�nta Scriptura luteranii �i dau o interpretare gresita. Sf�ntul Apostol Pavel scrie catre Timotei: �Caci unul este Dumnezeu, unul este si Mijlocitorul �ntre Dumnezeu si oameni: omul Hristos Iisus, care S-a dat pe Sine pret de rascumparare pentru toti, marturia adusa la timpul sau. Spre aceasta am fost pus propovaduitor si Apostol - �nvatator neamurilor, �n credinta si adevar� (I Tim. 2, 5-7). Biserica Ortodoxa explica acest pasaj �n felul urmator, ca lucrul rascumpararii si izbavirii noastre de sub blestem si pacatul stramosesc nu-l putea sav�rsi nimeni, nici un om, nici �nger, ci numai Unul nascut Fiul lui Dumnezeu si Cuv�ntul Tatalui. Luteranii �nsa, lu�nd numai jumatate din �ntelesul acestui pasaj si anume caci unul este Dumnezeu, unul este Mijlocitorul �ntre Dumnezeu si oameni, ?ncearca sa sustina prin aceasta respingerea cinstirii sfintilor bineplacuti lui Dumnezeu, consider�nd de prisos si mijlocirea lor pentru noi �naintea lui Dumnezeu. Dar oare bine judeca luteranii? Drept talmasesc ei?

XII. ?ntrebare: Penru ce ?nvatatura credintei Bisericii Ortodoxe, cultivata de diferiti Apostoli �n diferite locuri si popoare, ram�ne aceeasi si neschimbata pe parcursul a 19 (n. r.) veacuri si jumatate, iar �nvatatura luterana, predata de un singur om, s-a despartit pe parcursul a trei veacuri ?n mai mult de saptezeci de curente? (astazi si mai multe, n. n.). Raspuns: Pentru aceea ca Apostoleasca si Soborniceasca Biserica Ortodoxa porunceste fiilor sai sa �nteleaga Sf�nta Scriptura asa cum o explicau si o explica pe ea barbatii alesi de Dumnezeu, curatati de patimi, de Dumnezeu purtatori si de Duh purtatori, si recunoscuti ca atare de toata Soborniceasca Biserica a lui Hristos; pe c�nd Luther a ?ngaduit fiecarui urmas al sau sa t�lcuiasca Sf�nta Scriptura dupa mintea sa. Dar precum si m�ndria de una singura, nemaivorbind de celelalte patimi grosolane, poate orbi puternic pe om, asa �nc?t el nu mai poate vedea adevarul aratat lui, tot asa si arogantii urmasi ai lui Luter, t�lcuind fiecare dupa mintea sa Sf�nta Scriptura, nu puteau sa nu ajunga la divergente, ne�ntelegeri, si dezbinari, care au si determinat dezbinarea lor de mai t�rziu ?n at?tea partide contradictorii. Nedreapta sa parere, precum ca orisicare, din cauza Duhului Sf�nt care salasluieste �n el, poate sa t�lcuiasca Sf�nta Scriptura dupa mintea sa, Luther �n chip gresit si-a �ntemeiat-o pe cuvintele Apostolului Ioan: �iar voi, ungere aveti de la Cel Sf�nt si stiti toate� (In. 2, 20). Luteranii n-au aceasta ungere duhovniceasca, pentru ca la ei lipseste taina mirungerii, prin care se transmite celor ce se boteaza pecetea darului Duhului Sf�nt, precum s-a aratat mai sus prin exemplul Samariei, botezata de binevestitorul Filip, care, numai prin botez nu primise Duh Sf�nt. Cu toate ca famenul, botezat de acelasi Filip, si Sf. Pavel, botezat de Apostolul Anania, primisera Duh Sf�nt, totusi cazurile particulare, care s�nt din necesitate si dupa pronia lui Dumnezeu, nu pot servi ca regula generala. Pe urma, chiar si cei care au primit Duh Sf�nt, pot sa-L stinga (I Tes. 5, 19) prin felurite patimi; iar cu sfesnicul stins cercetatorul involuntar va rataci �n ?ntunericul necunostintei si al �nselaciunii vrajmasului. XII. Luther a pus la ?ndoiala epistola soborniceasca a Sf. Iacov, fratele lui Dumnezeu. Atunci c�nd alte confesiuni recunosc aceasta epistola a Sf. Iacov ca autentica, de ce dar unul Luther o considera �ndoielnica? Sf. Iacov spune �n epistola sa ca doar credinta nu ajunge pentru m�ntuire, ci pe l?nga credinta s�nt necesare faptele bune. Iar Luther propovaduieste m�ntuirea numai prin credinta, fara fapte bune. Dar oare e corecta ultima parere? Oare nu �nsusi Domnul spune �n Evanghelie: �Iar de vrei sa intri �n viata, pazeste poruncile� (Mt. 19, 17)? Si �n afara pazirii de la vicii grosolane, Domnul porunceste pazirea si de la viciile cele mai subtile, anume: sa nu judeci, sa nu te m�nii, sa pastrezi nevinovatia chiar si cu ochii, sa faci milostenie, postul fara �ng?mfare si fatarie, sa ierti supararile, sa-ti iubesti dusmanii, sa te rogi pentru cei ce te napastuiesc; iar toate acestea se si numesc fapte bune. Si de aceste fapte bune Domnul nu are nici o trebuinta, dar �ndeplinirea sfintelor Lui Porunci slujeste pentru pastrarea propriu-zisa a omului. Ce va mai fi din lucrurile scumpe, atunci c�nd ele vor fi lasate �n dispret, �n umezeala, �n necuratie? Unul va putrezi, altul va rugini, pe a treia o vor m�nca moliile. Acelasi lucru se �nt?mpla si cu crestinii care dispretuiesc pastrarea Poruncilor lui Dumnezeu si mai ales cu acei care considera �ndeplinirea acestora de prisos. Doctorul pentru sine personal nu are nici o nevoie de dieta pe care o prescrie, dar pazirea regulilor dietale e necesara pentru bolnavul ce se lecuieste la acest doctor. Asa si pentru crestinul care pretinde ca crede �n Dumnezeu e necesara �ndeplinirea Poruncilor lui Dumnezeu si nicidecum nu ajunge penru m�ntuire numai credinta. Fiindca si demonii cred si se cutremura, dar n-au nadejde sa fie m�ntuiti. Si daca unii din crestini din neputinta nu pot sav�rsi toate faptele bune? Atunci Domnul primeste buna intentie a lor si recunoasterea propriei neputinte, si smerirea �n fata tuturor, si cererea

�ndurarii de la Domnul pentru una milostivirea Lui. Pentru ca Domnul uraste numai �ndreptatirea aroganta a acelora care nascocesc motive viclene spre �ndreptatirea lor. Cei mai bine intentionati dintre luterani recunosc necesitatea vietii cucernice si �ndeplinirea Poruncilor lui Dumnezeu, deoarece ?nsasi alcatuirea interioara a omului, �nsasi constiinta lui �i cere aceasta. Numai cei orbiti de m�ndrie si de voluptate pe nedrept asteapta sa primeasca sf�rsit bun si mila lui Dumnezeu pe degeaba dupa viata lor de ocara; �nsa vor gresi mult prin aceasta. Ceea ce seamana omul, aceea va si str�nge numaidec?t. XIII. Unii dintre luterani cu r?vna si aprindere se roaga lui Dumnezeu si pe aceste sentimente sufletesti pretind sa-si �ntemeieze m?ntuirea lor, las?nd fara atentie principala Porunca a Domnului, care spune: �Nu oricine ?mi zice: Doamne, Doamne, va intra ?n ?mparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri� (Mt. 7, 21). Precum la ?nceput prin neascultarea stramosilor a fost �ncalcata voia lui Dumnezeu, asa si acum �ndeplinirea acesteia ?ncepe mai ?nainte de toate prin ascultarea de Biserica lui Hristos, cum ?nsusi Domnul marturiseste despre aceasta ?naintea pastorilor ei, ?ncep?nd de la Apostoli: �Cel ce va asculta pe voi pe Mine Ma asculta, si cel ce se leapada de voi se leapada de Mine; iar cel ce se leapada de Mine se leapada de Cel ce M-a trimis pe Mine� (Lc. 10, 16); si �n alta parte: �iar de nu va asculta nici de Biserica, sa-ti fie tie ca un pag�n si vames� (Mt. 18, 17). ?n zadar ?mpotriva acestor cuvinte ale Domnului luteranii ? ncearca sa se �ndreptateasca prin alte cuvinte din Sf�nta Scriptura: �Caci noi s�ntem Biserica a Dumnezeului celui viu: voi locui ?n ei si voi umbla si voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu� (2 Cor. 6, 16; Levit. 26, 12). Omul are o natura dubla, consta din trup si suflet, iar Domnul mai �nainte a facut trupul si pe urma sufletul. De aceea oricine se numeste crestin mai �nainte trebuie sa apartina Bisericii vazute a lui Hristos, cum �nsusi Domnul porunceste, si apoi sa se �ngrijeasca si de Biserica sa duhovniceasca, dupa omul launtric. Si una si alta s�nt neceasare. Nu ?n zadar se spune ?n Sf?nta Scriptura: �Dumnezeu asaza pe cei de un cuget �n casa� (Ps. 67, 6), adica �n Biserica Sa, ca luptatoare pe pam�nt si biruitoare �n ceruri: fiindca am�ndoua alcatuiesc �mparatia Ziditorului Hristos. De aceea pe cei despartiti �n cuget si celor ce se dezlipesc de aceasta Casa a lui Dumnezeu �i ameninta pericolul evident de a ram�ne afara, cu fecioarele cele ne�ntelepte, deoarece ei, pentru �ncapatinare (contra Bisericii) vor duce lipsa de untdelemnul cel trebuincios. Iata, unchiule, ceea ce am aflat, aceea si va prezint D-voastra spre cercetare. Sa nu g�nditi ca vreau sa va �nvat pe D-voastra: nu �nvata oul pe gaina. La fel as vrea sa credeti pur si simplu cuvintelor mele, numai sincer va rog sa cercetati acest important si necesar obiect. �nca va mai rog sa-mi dati cuv�ntul de onoare ca D-voastra, �nainte de cercetarea amanuntita, nu veti vorbi si nu veti discuta despre aceasta cu pastorii D-voastra si cu luteranii apropiati; iar daca, �n cazul vreunei ne?ntelegeri, veti binevoi sa aflati ceva despre Ortodoxie, atunci puteti vorbi despre aceasta cu ?nalt Preasfintitul mitropolit Grigorie, cu Andrei Nicolaevici Muraviov si cu Stepan Onisimovici Buracico. Stiu, unchiule, ca va rugati staruitor lui Dumnezeu. De aceea �nainte de examinarea ambelor confesiuni rugati-va cu credinta Domnului, fara prejudecati despre Ortodoxie si luteranism. Cred �n milostivirea Domnului ca daca omul cu inima dreapta va cauta adevarul lui Hristos, atunci acesta i se va descoperi, �n orice caz fara amestecul �ntelepciunii mincinoase. Numai sa nu primiti �nstiintarea despre aceasta si �ncredintarea venita prin vreo voce exterioara sau dinlauntrul D-voastra. Aceasta, dupa �nvatatura Bisericii Ortodoxe, poate sa fie de la vrajmasul, pizmasul adevarului lui Hristos si semanatorul neghinei �nvataturii mincinoase. ?nstiintarea si �ncredintarea, dupa �nvatatura Bisericii, e pur si simplu dezlegarea arogantei si convingerea de adevarul lui Hristos, pe

care, precum mie, asa si D-voastra v-o doresc din tot sufletul si din toata inima. Amin. *Adunare, comunitate, parohie. (1) Fara-ndoiala, este vorba despre parintele C. K. Zedergolme, care a primit Ortodoxia �n 1853, adica despre parintele Clement. Printre h�rtiile lui exista ciorna scrierii sale despre traducerea lui Luther a Bibliei, unde chiar la �nceput se spun urmatoarele: ��n traducerea lui Luther a Sfintei Scripturi nicaieri, nici �n Vechiul, nici ?n Noul Testament, nu se ?nt?lneste cuv?ntul Biserica. ?n nemteste Biserica - Kirche. Acest cuv?nt se ?ntrebuinta cu acest sens si p�na la Luter, se �ntrebuinteaza si p�na azi. �nsa din Biblia sa Luther a aruncat acest cuv�nt, ?nlocuindu-l prin cuv?ntul Gemeine (unde se zice de Biserica, ca de o cladire, Luther a folosit cuv�ntul Tempel). Gemeine ?nseamna adunare/comunitate, parohie (unii pentru ?ntelesul din urma scriu Gemeinde; dar Gemeine este mai corect. Cei mai buni dintre scriitorii germani si cu acest �nteles scriu Gemeine).� ?n continuare se demonstreaza temeinic preferinta cuv�ntului Kirche atunci c?nd este vorba de Biserica, si se explica de ce Luther l-a �nlocuit prin cuv?ntul Gemaine. Aceasta scriere a sa �Despre traducere lui Luther a Bibliei�, ?n varianta adaogita si revazuta, parintele Clement a publicat-o mai t�rziu ?n Cetirile de suflet folositoare (1871 II, pg. 130), ?nsemn?nd numele sau prin literele I. K. Z. Curios ca el prezinta aceasta truda a sa ca si cum apartin�nd unei alte persoane, anume zice: �Un fost luteran, care mai t?rziu a primit Ortodoxia, care ?n decursul a multor ani a citit Biblia ?n traducerea lui Luter, dar mai apoi a ?nceput sa o compare cu originalul grecesc al Noului Testament si cu traducerea celor 70 de t�lcuitori si altele, ne-a comunicat noua unele observatii, pe care nu le socotim de prisos a le transmite spre cunostinta tuturor�. Lui avva Ambrosie, fara-ndoiala, �i era cunoscuta aceasta lucrare a parintelui Clement �nca cu zece ani si mai bine p�na la publicarea ei.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->