Sunteți pe pagina 1din 3

Sf.

Ambrozie de la Optina

DESPRE CINSTIREA SFINTELOR MOASTE

Traducerea colectivului Revistei EKKLESIA

Dintotdeauna Biserica Ortodoxa s-a condus in primul rind de Scriptura


dumnezeiasca, de canoanele Sobornicesti si ale sf. parinti transmise in scris, si
de scrierilor acestora, la fel si de traditia bisericeasca scrisa. Sf. Apostol
Pavel scrie catre corinteni: "Fratilor, va laud ca in toate va aduceti aminte de
mine si tineti predaniile cum vi le-am dat" (I Cor. 11, 12), iar in alt loc ii
povatuieste pe tesalonicieni: "Deci, dar, fratilor, stati neclintiti si tineti
predaniile pe care le-ati invatat, fie prin cuvint, fie prin epistola noastra" (II
Tes. 2, 15). Iar sf. Vasile cel Mare in canonul 91 spune: "daca ne vom hotari sa
respingem obiceiurile nescrise (ale Bisericii Ortodoxe), precum ca n-ar avea mare
putere, atunci in mod insesizabil vom dauna Evangheliei in principalele obiecte,
sau chiar vor reduce bunavestire doar la nume fara lucrul lucrul insusi." Acestui
fel de pradanii nescrise ale Bisericii crestine intotdeauna a apartinut obiceiul
de a cinsti nu numai ramasitele si moastele sfintilor bineplacuti lui Dumnezeu, ci
si insusi lucrurile, ce au apartinut acestora. De exemplu nu fara temei a stabilit
Biserica sarbatorirea inchinarii la cinstitul lant a sf. Apostol Petru (16 ian.).
Evident ca prin acestt lant au fost facute oarecare minuni si vindecari. Crestinii
Bisericii primare cinsteau cu sfintenie stergarele sau sorturile purtate de sf.
Apostol Pavel, inrourate de sudoarea muncilor lui apostolicesti, fiindca prin ele
se vindecau de boli si duhuri rele (Fapte. 19, 12). Daca crestinii pina-ntr-atit
cinsteau lucrurile ce apartineau sfintilor bineplacuti lui Dumnezeu atunci se
intelege din care cauze cinsteau ei ramasitele lor trupesti sau moastele si de ce
s-a constituit obiceiul (intarit de al saptelea Sobor Ecumenic si de alte soboare
locale) de a construi bisericile nu altfel decit pe moastele sfintilor mucenici,
deoarece in primele veacuri crestinismul se raspindea si se confirma mai ales prin
propovaduirile si chinurile mucenicilor. Dar din acestea nu trebuie sa tragem
concluzia ca moastele integre ale cuviosilor n-aveau aceeasi demnitate, viata
nevoitoare a cuviosilor este o mucenicie indelungata, zilnica si benevola. Iar ca
moastele integre si neputrezite se cunosc doar in Rusia, nu e corect. Din sec. al
IV-lea si pina in prezent Biserica Greaca se lauda cu moastele integre ale
bineplacutului lui Dumnezeu sf. Spiridon al Trimitundriei, care nu numai ca nu au
putrezit, ci pe parcursul a cinsprezece secole si-au pastrat elasticitatea.
Nicolai Vasilievici Gogol, vizitind manastirea Optina, transmitea autorului vietii
si al scrisorilor zavoritului din Zadonsk Gheorghie (parintelui Porfirie
Grigorov), precum ca el singur a vazut moastele sf. Spiridon si a fost martor
minunii cu acestea. Sub ochii lui moastele au fost purtate imprejurul orasului,
precum se savirseste si pina in prezent pe 12 decembrie, cu mare pompa. Toti care
se aflau acolo se inchinau la sfinele moaste, iar un calator englez n-a voit sa le
acorde acestora atentia cuvenita, spunind cum ca spinarea bineplacutului a fos
taiata si trupul imbalsamat, pe urma totusi s-a hotarit sa se apropie, iar
moastele singure s-au intors la el cu spinarea. Englezul cuprins de groaza a cazut
la pamint inaintea acestei sfintenii. Acestei minuni au fost martori multi
privitori, printre care si Gogol, asupra caruia a actionat foarte puternic acest
caz.

Inafara de moastele sf. Spiridon in sinaxarele grecesti se aminteste despre multe


alte moaste neputrezite, cum ar fi: Ioan Polivotski (4 dec.), imparatul Ioan
Vatati (4 nov.) cuvioasa Teoclita (3 si 21 august), proslavita prin multe minuni
s. a.

Invatatura Bisericii Ortodoxe despre cinstirea sfintelor moaste bine este expusa
si explicata in I parte din "Piatra Credintei" de Stefan Iavorski, care printre
altele aduce si motivele cinstirii sfintelor moaste, anume: in primul rind
marturia Soborului al saptelea Ecumenic de la Niceea, care (nu in canoane ci in
lucrarea a treia), numeste moastele sfintilor izvoare ale vindecarii, caci prin
ele Dumnezeu multe binefaceri le face oamenilor, in al doilea rind marturia sf.
Chiril de la Ierusalim, care in a optsprezecea chemare a sa scie asa: "nu numai
sufletul sfintilor vrednic de cinstire este: ci si in trupurile lor adormite este
o anume forta si putere. Zacea in mormintul lui Elisei mortul, insa de trupul mort
al proorocului atingindu-se, a inviat" (IV Regi 13, 21).

Imi scrieti ca, crezind consient in existenta lui Dumnezeu, aproape ca ajungeti la
convingerea ca reprezentarea Lui in trei Fete si impartirea Puterilor ceresti pe
cinuri nu este altceva decit idealul statului.

Aceasta intelegere a Dumneavoastra e falsa si sta departe de adevar, mai ales din
cauza unui oarecare fel de amestecare a lui Dumnezeu cu fapturile pe care El le-a
creat . Una este Unul Dumnezeu in trei Ipostasuri si altceva cele noua cete
ingeresti din ceruri create de El, si in sfirsit, cu totul altceva statele
pamintesti si omenesti. Dumnezeul Treimic e nevazut si neperceput pentru faptura,
chiar si pentru Ingeri, cu atit mai mult pentru oameni. In parte e vazut, prin
descoperire, mai intii prin prooroci, care au proorocit cu Duhul Sfint, apoi prin
Unul-Nascut Fiul lui Dumnezeu, Care a luat firea omeneasca, precum vorbeste Sf.
Ioan Teologul: "Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata; Fiul cel Unul-Nascut,
Care este in sinul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut" (In. 1, 18). Cum poate fi
Dumnezeu in trei Ipostasuri vedem prin asemanarea Lui cu lumina tripla solara. Una
este insusi soarele si altceva lumina care ia nastere de la el, si altceva razele
ce purced de la soare. Toate acestea sint ale unei si nedespartite fiinte, si
totodata intreite. A doua asemanare o vedem in sufletul omului. Una este mintea in
om si altceva este cuvintul launtric, ce se naste din minte, care se transmite
altuia dar in acelasi timp ramine inlauntru nostru; si altceva este duhul ce-l
inviaza pe om si cunoaste tainele lui, dupa spusele: "nimeni nu cunoaste ce este
in om, decit numai duhul omului, ce locuieste in el, si nimeni nu cunoaste pe
Dumnezeu, decit numai Duhul lui Dumnezeu" (Cor. 11, 2). Toate acestea alcatuiesc o
fiinta rationala a omului si totodata tripla. Despre Dumnezeu Unul si Treimic
fapturile, in deosebi oamenii, pot trage numai o astfel de concluzie. Tot ce e
vazut e de la Cel Nevazut. Tot ce e material e de la Cel Nematerial. Tot ce se
poate masura e de la Cel Nemasurat. Tot ce e cuprins e de la Cel Necuprins. Unii
Sfinti Parinti socot ca mai intii au fost create zece cete ingeresti, in semnul
Unuia si Treimic Dumnezeu, pentru ca unul si trei inmultite la ele insele
alcatuiesc Zece. Insa ceata a zecea a cazut si au ramas numai noua cete ingeresti,
dupa asemanarea carora exista pe pamint nu un oarecare stat ideal omenesc, ci Una
Adevarata Biserica Universala, intemeiata de Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru
Iisus Hristos, si rascumparata cu preascump singele Lui Dumnezeiesc, cum vorbeste
despre aceasta Apostolul: "Este un Domn, o credinta" (Ef. 4, 5), adica, precum
unul e Adevaratul Dumnezeu, asa pe pamint una e adevarata credinta. Iar alte
marturisiri de credinta, cum nu s-ar mari pe sine insele, sint intemeiate pe
amestecul de conceptii gresite omenesti. Tainele vizibil savirsite pe pamint in
Biserica lui Hristos, prin care crestinii evlaviosi se unesc cu Dumnezeu, poarta
chipul tainelor nevazute din ceruri.

In ce priveste statele omenesti, acestea nicidecum nu pot fi atribuite nici


ierarhiei ceresti, nici chiar celei pamintesti. Fiindca Una Biserica Adevarata nu
se margineste prin nici un stat, ci exista in tot universul, avind ca membri ai
sai adevaratii credinciosi si adevaratii crestini blagocestivi. Pentru Dumnezeu
este indiferent in ce stat traieste omul, numai de ar fi drept credincios si
crestin blagocestiv. Unul care este bineplacut la Dumnezeu e mai bun decit mii de
necredinciosi, cum spune Sf. Ioan Gura de Aur. E adevarat si incontestabil ca nu
numai lui Dumnezeu ii este placut, dar si tuturor celor cucernici, daca un stat
intreg va prospera in blagocestie si in adevaratele conceptii despre credinta. Dar
ce sa faci, daca a venit asa o vreme cind multi se ingrijesc de cele desarte,
lasind acel "unic lucru care trebuieste". Celei ce v-a nascut, in pace si
blagocestie sfirsindu-se, in rugaciuni ii doresc odihna in imparatia cerului. Iar
Dumneavoastra din inima va doresc darul de la Dumnezeu de a-i urma ei in credinta
si blagocestie.