Sunteți pe pagina 1din 2

Ion Pillat: Aci sosi pe vremuri - traditionalismul - comentariu

Capodopera a liricii romanesti, dupa cum o considera George Calinescu, poezia Ac i sosi pe vremuri face parte din volumul Pe Arges in jos (1923) al lui Ion Pilla t. Tema sa - timpul vazut ca trecere intrepatrunsa cu biografia umana si cu vars tele efemere ale fiintei - confera strofelor de respiratie neoclasica (18 distih uri si trei versuri leitmotivice cu masura ampla, de 13 silabe) o tonalitate sol emna, melancolica. inca din titlu se contureaza relatia intre loc ( aci") si timp ( pe vremuri"). Spati ul este elementul stabil, sustras devenirii, din aceasta relatie. Adverbul aici" desemneaza un topos ce isi subordoneaza dimensiunea temporala a unui prezent ete rn si, explicit, o alta, perspectivica, a identificarii fizice si sufletesti a f iintei cu spatiul pe care-1 resimte ca apropiat si a carui parte constitutiva es te. Locul pe care aci" il desemneaza este casa amintirii" -structura in genitiv-da tiv trimitand spre o casa devenita posesiune sufleteasca, proprietate aflata in stapanirea memoriei. Cel de-al doilea element, vremurile", contine sugestia fulgur atiei, a trecerii surprinse in clipa ei de gratie, eternizate insa in amintire. Daca locul, cu lanurile sale de secara, cu sirul eminescian de plopi, cu umbrele berzelor neschimbate in rotirea anotimpurilor, pare acelasi, vremurile sunt mere u altele: un atunci" al bunicii Caliopi, tanara subtiratica ce-si innobileaza iub irea cu reflexul romantic al poeziei epocii, Heliade si Lamartine, si un acuma" a l noului cuplu constituit in timpul modern al trenurilor" si al distantei lucide, tandru-ironice, tutelate de versurile simboliste ale lui Francis Jammes si Hori a Furtuna. s4o8914sp44fxd Casa" este punctul referential spre care converg timpurile, destinele umane, amin tirile si care conserva in straturi de palimpsest urmele trecerii oamenilor vrem elnici, fluctuatia starilor si a momentelor. Simbol al statorniciei si adapost al cuplului in expresia lui juvenil-familiala, casa e o axa cu functie sacra. in i nteriorul ei ocrotitor se petrec sosirile si plecarile, ea este oglinda in care se reflecta evenimentele ritualice ale vietii - nunta si moartea. Obloanele", prid vorul", poarta", hornul" ce trage alene din ciubuc" fac din casa amintirii un unive rs cald si intim ce tine la distanta securizanta teroarea mortii, lasand sa se i nfuzeze doar dulcele ei presentiment melancolic. Tanara pereche de ieri sau de ac um traieste, sub obladuirea caminului, efemeritatea clipei sarbatoresti a iubiri i si a nuntii, recurente in sirul generatiilor, avand ca martor clopotul din turnu l vechi din sat". Ambivalenta sunetului lui - de nunta sau de moarte" - nu anunta decat ca, in dialectica misterioasa a vietii, cele doua evenimente sunt legate prin timpul-trecere. Aspi rand prin iubire la eternitate, tanara pereche va ramane neschimbata doar in ster sele portrete" din galeria cu tablouri de familie de pe perete". Ceea ce, paradox al, se pastreaza viu sunt tocmai gesturile fulgurante: Nerabdator, bunicul pandis e de la scara / Berlina leganata prin lanuri de secara..." ...si din berlina / Sa ri subtire-o fata in larga crinolina"... Privind cu ea sub luna... / Bunicul meu desigur i-a recitat..." Ea-1 asculta tacuta..." Aceleasi gesturi, repetate de o n oua pereche, sustin ideea identitatii existentelor, in ceea ce au ele sacramenta l: ...si vii acuma tu; / Pe urmele berlinei trasura ta statu. // Acelasi drum teaduse prin lanul de secara / Ca dansa tragi, in dreptul pridvorului, la scara. / / Subtire, calci nisipul pe care ea sari / ...M-ai ascultat pe ganduri..." Ideea ca marile momente ritualice ale vietii se constituie din gesturi simple su b care se ascund tainele sfinte ale vietii, timpului, iubirii si mortii este sub liniata, in poem, printr-o enumerare de evocari nostalgice, menita sa redea frag mentelor temporale, perisabilului, dimensiunea completudinii. Varstele fiintei, momentele grave ale vietii, eterna rotire a anotimpurilor, vremurile vechi cu pot eri si haiduc" sau timpurile noii sensibilitati simboliste" sunt popasuri pe care timpul insusi le face in eterna lui devenire. in spatele formelor lui fluctuante se pot citi semnele imuabile, tiparele perene ale vietii si lumii. Revendicata in egala masura de traditionalism si de modernism, poezia Aci sosi p e vremuri (ca si intreaga opera poetica) a lui Ion Pillat poate ilustra sincroni

zarea lirismului traditional cu sensibilitatea moderna. Pastrand din arealul pri mului interesul pentru natura bucolica, nostalgia timpurilor de altadata, cultul stramosilor (in ipostaza familiara), ea este modernista prin rafinamentul textu al si prin dimensiunea profunzimii.