Comportamentul suporterilor

- Sunt manifestarile agresive ale suporterilor pe stadioane o expresie a unor mecanisme catharsice sau ele reprezinta comportamentele infractionale?

Nu mai este nici un secret faptul ca traim intr-o societate, o lume macinata tot mai des de fenomenul agresivitatii, brutalitatii si manifestarilor de frustrari. Toate acestea le intalnim zilnic, in fel si fel de ocazii cum ar fi in familie, la serviciu, pe strada si pe stadioane. Acest lucru a devenit aproape un mod de afirmare in societate, intr-o comunitate. Desi un mod de viata care nu il agreez, agresivitatea a avut anumite merite in parcursul evolutiei omului. A fost un element al firii umane daunator si neplacut insa a fost necesar pentru toti. Sportul ar trebui sa fie modalitatea de manifestare a calitatilor fizice, al valorilor, al comportamentului exemplar, al elegantei si al tolerantei. Totusi, agresivitatea isi face loc din ce in ce mai mult in sport. Aceasta este orientata spre umilirea, minimalizarea si chiar suprimarea fizica a celorlalti. Violenta pe stadioane nu este un aspect care tine de perioada contemporana ci isi are radacinile in Anglia. Incepand cu anii 1880, intalnirile intre grupurile de suporteri duceau la violenta si ciocniri de strada. Aceasta violenta poarta numele de huliganism. Fenomenul apare din cauza faptului ca suporterii doresc recunoastere in societate. Astfel isi dovedesc, prin violenta, atasamentul fata de echipa, fata de pasiunile lor. Teoria biologica spune si considera agresivitatea ca fiind o tendinta data de actiune. Agresivitatea suporterilor echipelor de fotbal ar fi o urmare predeterminata de raspunsuri controlate genetic. Aceasta isi are originea in anii adolescentei si preadolescentei. Agresivitatea lor este un reflex, o rabufnire a educatiei primite in copilarie. Violenta suporterilor este un indiciu al complexului de inferioritate si este un fel de a masca acest complex. Agresarea si superioritatea de care dau dovada suporterii este un sentiment de subapreciere, incercand astfel sa ii aduca pe ceilalti la acelasi nivel. Una dintre sursele posibile ale agresiunii in sport o poate reprezenta natura competitiei. Parintele olimpiadelor moderne Pierre de Coubertin a spus ca "estential la jocuri nu este sa castigi, ci sa iei parte, caci esential in viata nu este sa cuceresti ci sa lupti pentru asta". Din pacate, putini mai respecta acest lucru, iar victoria a devenit prioritara, fara a se tine cont de mijloacele obtinerii ei.
1

Unii suporteri nu stiu sa accepte infrangerea echipei favorite si reactioneaza intr-un mod necivilizat : injura, scuipa, arunca cu diferite obiecte, se bat. Aceste rafuiri au loc pe stadioane, pe strada chiar si in familie. Gustave Le Bon spunea despre comportamentul obiectiv ca reactiile individuale se pierd in multime si individul actioneaza in cadrul grupului, fara a mai tine cont de modul sau de gandire.

Violenta dusa la extrem Toate aceste manifestari ale suporterilor cauzate de esenta biologica a individului sau instinctuala sau care isi au originea in relatiile individului in mediul social au dus la adevarate atrocitati in sport. Numeroase tragedii au avut loc cum ar fi : Peru, 23 mai 1964: 320 de morti si o mie de raniti la meciul Peru - Argentina de pe stadionul National din Lima, ca urmare a unei miscari a multimilor. Portile stadionului fiind inchise, suporterii nu au putut sa iasa si numerosi oameni au murit zdrobiti sau asfixiati. Ghana, 10 mai 2001: 126 de morti la Accra, la finalul unei partide intre Hearts of Oaks si Kumasi, dupa ce fanii echipei Kumasi, nemultumiti de infrangere, au aruncat cu diverse obiecte si au distrus scaunele. Politia a folosit gaze lacrimogene. Spectatorii care doreau sa fuga au gasit portile inchise. Anglia, 15 aprilie 1989: 96 de suporteri ai echipei Liverpool au murit intr-o busculada in tribunele stadionului Hillsborough din Sheffield, la meciul Liverpool - Nottingham Forest, din semifinalele Cupei Angliei. Scotia, 2 ianuarie 1971: 66 de morti la derbiul Glasgow Rangers - Celtic, intr-o lupta in tribunele stadionului Ibrox. Socul a fost cu atat mai mare cu cat pe acelasi stadion au mai murit 26 de persoane in 1902, dupa ce o tribuna s-a prabusit in timpul unui meci intre Scotia si Anglia. Egipt, 17 februarie 1974: 48 de morti si 47 de raniti dupa intrarea a 80.000 de persoane pe un stadion cu capacitate de 40.000 de locuri. Belgia, 29 mai 1985: 39 de morti pe stadionul Heysel din Bruxelles. Inainte de inceperea partidei Liverpool - Juventus, huliganii englezi au invadat o tribuna unde se aflau numerosi tifosi ai Juventus. Gardul despartitor si un zid s-au prabusit sub presiunea multimii. Frana, 5 mai 1992: 18 morti si peste 2.300 de raniti pe stadionul Furiani din Bastia. Cu putin inainte de semifinala Cupei Frantei dintre Bastia si Olympique Marseille, o tribuna provizorie cu 10.000 de locuri s-a prabusit.

Huliganii din fotbal au un comportament indisciplinat si distructiv, cum ar fi certurile, vandalismul si intimidarea dintre asociatiile fanilor cluburilor de fotbal. Luptele dintre suporterii echipelor rivale pot avea loc inainte sau dupa meciurile de fotbal in locatii pre-aranjate, departe de stadioane, pentru a nu fi arestati de catre politie, sau pot erupe in mod spontan la stadion sau pe strazile din jurul stadionului. Huliganismul se manifesta in multe feluri: de la strigate si lupte scurte, la revolte in care galeriile se bat cu sticle, pietre, cutite sau pistoale. In unele cazuri, conflictele de la stadion i-au facut pe fani sa fuga in panica, unii dintre ei fiind ucisi atunci cand gardurile sau peretii s-au prabusit. In cazurile cele mai extreme huligani, politisti si trecatorii au fost ucisi, iar scutierii au intervenit cu gaze lacrimogene, vehicule blindate si tunuri cu apa. O galerie de suporteri (cunoscuta ca o galerie de huligani) este o gasca formata pentru a lupta cu suporterii altor cluburi. Unele galerii, in special in sudul si estul Europei, au fost in legatura cu politica de extrema dreapta sau cu rasismul, in timp ce alte galerii au fost asociate cu politica de stanga sau cu anti-rasismul. Opiniile politice ale galeriilor nu sunt reprezentative, insa, pentru toti suporterii echipelor. Stadionul este o lupa care amplifica astfel de manifestari gregare. In primul rand, este vorba de o amplificare cantitativa: sloganuri (sau gesturi) nesabuite ale unor sefi de galerie sunt imediat si adesea inconstient preluate de zeci de mii de suporteri. Stadioanele de fotbal se umplu mai ales cu reprezentanti ai "profunzimii" , la care mentalitatile xenofobe si rasiste sunt mai prezente. Este vorba si de o amplificare calitativa: fiind o atmosfera de sustinere fanatica a echipei, orice manifestare (de bucurie, dar si de ura) se radicalizeaza si devine extrema. De asemenea, ostilitatea fata de adversar, dorinta de a-l umili favorizeaza aparitia manifestarilor rasiste si xenofobe. Gradul de civilizatie sau necivilzatie al unui popor se masoara cel mai usor in tribunele stadioanelor. Tari precum Anglia, Germania, Franta au reusit sa inlature acest fenomen al huliganismului. Oamenii vin acum la meciuri ca la un spectacol, ca la teatru, impreuna cu familia fara teama de a izbucni oricand un incident major.

In concluzie legitimitatea incalcarii regulilor este din ce in ce mai mult acceptata ca norma in lumea sportului, desi in ultimii ani au fost multe schimbari in regulamentele federatiilor care au contribuit la reducerea actelor de violenta. Legi numeroase si pedepse mai grave au fost adoptate. Sportul devine un costisitor divertisment de masa iar victoria cu orice pret este necesara pentru a umple tribunele si a atrage televiziunea. Mizele crescand, sporeste si pericolul violentei atat in randul publicului cat si printre jucatori. Trebuiesc luate mai multe masuri de diminuare a actelor violente din randul spectatorilor pentru a nu le periclita acestora sanatatea.