Natalia Stepanovna Cerere in Casatorie Anton Pavlovici Cehov:

Iarta-ma! Ai spus cumva Poiana Boilor a mea?! Ei poftim! Asta-I pentru mine o noutate! Pai Poiana Boilor e a dumitale? Pai Poiana Boilor e a noastra nu a dumitale! Vino-ti in fire Ivan Vasilievici! Da de cand, ma rog, s-a facut a dumitale? Si bunicul meu si stra-bunicul meu socoteau ca pamantul lor se intinde pana la Mlastina arsa. Asta inseamna ca si Poiana Biolor tot a nostra e. Nu inteleg ce discutie mai poate incapea aici. Mi-e si ciuda! Nu zau! Dumneata ori glumesti ori vrei sa ma necajesti. La una ca asta nu ma asteptam. Stapanim pamantul de aproape trei sute de ani si deodata vii dumneata si declari ca nu-I al nostru! Ivan Vasilievici, iarta-ma, dar nu-mi vine sa cred ce-mi aud urechile! Eu una nu tin deloc la poiana asta. Sunt acolo cu totul vreo cinci desatine ,care sa tot faca mari si late vreo trei sute de ruble; insa, ceea ce ma supara pe mine cel mai mult este nedrepatea! Poti spune orice-i vrea, insa eu nedreptatea n-o pot suferi! Bunicul , bunica, matusica, nu inteleg o iota din toata povestea asta. De daruit ti-o pot darui eu, ca doar a mea e! Ivan Vasilievici, toata afacerea asta e cel putin ciudata! Noi te-am considerat vecin bun, prieten. Acum un an ti=am dat batoza noastra si din pricina asta am ajuns de-am ispravit cu treieratul abia-n noiembrie. Iar dumneata te comporti cu noi cum te-ai purta cu niste tigani! Eu stiu una si buna: poiana-i a nostra si gata! I-a nostra chiar daca mi-I dovedi-o doua zile in sir si-ai pune pe dumneata si cincisprezece fracuri, poiana-i tot a noastra si pace! Nu ravnesc din ce-I al dumitale, insa nu vreau sad au din ce-I al nostrumDumneata fa ce crezi!

Dorulet Visul unei nopti de iarna de Tudor Musatescu

Auzi? O sanie. Trebuie sa fie Mos Craciun in ea! Se duce sa se plimbe la sosea? Si maine tot orasul o sa fie alb, si peste tot o sa miroasa a portocale maineMaine totul o sa mi se para un vis..un vis dintr-o noapte de iarna. Sa nu crezi ca dorm Mai stau putin, si pe urma plec Mai stau asa putin sa ma uit bine la toate La odaia asta mare ca la teatru..La masa de lucru cu trandafiri galbeni in vasLa focul asta, care s-a stins incet in soba..la dumneata, care fumezi si tragi in piept. E foarte frumoasa iubita dumitale sa stii! Fotografia de pe birou! Nu mi-e necaz c-o tii acolo, dar mi-e necaz ca te uiti la ea cand lucrezi. Trebuie s-o iubesti foarte mult. Poti sa spui ce vrei, ca eu stiu tot, si pe mine ma lasa absolut indiferenta zau daca nu ma lasa indiferenta! Eu imi iau acum rams bun de la tot, sip e urma plec Ma duc. O sa am atatea de scris, in noapte aasta , in jurnalul meu Imi scriu jurnalul stii? Si fac si versuridiferite poeziiiam si publicat. La Primii pasi in Adevarul literar Sa simt pe fruntea mea curata Cand somnul vine sa m-ajunga O mana draga, adorata Si mangaierea ei prelunga Asta e o poezie dedicate cuivastiu eu cui. E frumos nu? Parc-ar fi de Eminescu sa nu crezi ca am adormit. Acum plec. Nu-ti fie frica mai stau numai un pic. E asa de bine aici As putea sa si dorm. Dar si patul meu de acasa e bun. Si am si un puisor de perna moala..Lacrimel il cheama. Toate lucrurile mele de acasa au cate-un nume. Pe asta il cheama Lacrimel pentru c ail am special pentru plans. Ca sa nu ma vada Miau. Pisica mea adica e motan, dar tot pisica e. Ce curiostoti motanii sunt pisici dar nu toate pisicile sunt motani Mie mi se paer ca mi-e cam somn (adoarme)