POVESTEA LUI HARAP-ALB- de Ion Creanga

Pasiunea lui Ion Creanga pentru literatura populara a facut posibila scrierea unor basme in care fabulosul folcloric se imbina in mod miraculos cu fictiunea artistica, fantasticul fiind umanizat si puternic individualizat. ntre scrierile sale, Povestea lui harap-Alb este o creaie complex care depetemodelul basmului tradiional printr-o serie de elemente ce evideniaz originalitatea scriitorului. Basmul lui Creanga a aparut la 1 august 1877, in revista Convorbiri literare, fiind apoi reprodus de Eminescu in ziarul Timpul. Opera se incadreaza in genul epic si ca specie literara este basm cult, deoarece are un autor identificat, iar fantasticul imbina supranaturalul popular cu evocarea realista a satului moldovenesc, de unde reiese si originalitatea creatiei. Naraiunea la pers a IIIa este realizat de un narator omniscient, dar nu i obiectiv, deoarece intervine adesea prin comentarii sau reflecii. (Eu sunt dator s v spun povestea i v rog s ascultai...) Spre deosebire de basmul popular, unde predomin naraiunea, basmul cult presupune mbinareanaraiunii cu dialogul i cu descrierea. Naraiunea este dramatizat prin dialoguri, are ritm rapid, realizat prin reducerea descrierilor. Dialogul are o dubl funcie, ca n teatru: susine evoluia aciunii icaracterizarea personajelor. Prezena dialogului susine realizarea scenic a secvenelor narative,spectatori ai maturizrii feciorului de crai fiind att celelalte personaje, ct i cititorii. Textul poate fi considerat si un bildungsroman, intrucat fiul Craiului evolueaza de la adolescentul naiv, la tanarul chibzuit si destoinic (evolutie concretizata prin parcurgerea probelor). Tema basmului este reprezentata de lupta binelui impotriva raului, incheiata prin triumful celor de partea binelui. Concret, eroul parcurge o aventura eroica imaginara, un drum al maturizarii, pentru dobandirea unor valori morale si etice. Aciunea se desfoar linear, succesiunea secvenelor narative este redat prin nlnuire. Coordonatele aciunii sunt vagi, prin atemporalitate i aspaialitatea conveniei: Au cic era odat ntr-oar un crai care avea trei feciori. i craiul acela mai avea un frate mai mare, care era mprat ntr-o altar. (...) ara n care mprea fratele cel mare era tocmai la o margine a pmntului, iar criia stuilalt la alt margine. Fuziunea dintre real i fabulos se realizeaz nc din incipit. Reperele spaiale sugereaz dificultatea aventurii eroului, care trebuie s ajung de la un capt la cellalt al lumii; n plan simbolic: de la imaturitatea, la maturitate. n basm sunt prezente clieele compoziionale. Formula iniial, Amu cic era odat, i formulafinal, i veselia a inut ani ntregi, i acum mai ine nc., sunt convenii care marcheaz intrarea iieirea din fabulor. Formulele mediane-i merg ei o zi, i merg dou, i merg 49..., ...i mai merge el ct merge...- realizeaz trecerea de la o secven narativ la alta i ntrein suspansul. Parcurgerea drumul maturizrii de ctre erou presupune un lan de aciuni convenionale, momente ale subiectului: o situaie iniial de echilibru (expoziiunea), o parte pregtitoare, un eveniment carederegleaz echilibrul iniial (intriga), apariia donatorilor i a ajutoarelor, aciunea reparatorie, refacerea echilibrului i rsplata eroului (deznodmntul). Situatia initiala presupune o stare de echilibru: un crai avea trei feciori, iar in alt capat al lumii, fratele sau mai mare, Verde-imparat, avea doar trei fete. Cartea primit de la mpratul

Verde, care, neavnd dect fete, are nevoie de un motenitor la tron, este factorul perturbator al situaiei iniiale i determin parcurgerea drumului iniiatic de cel mai bun dintre fii craiului. Destoinicia fiilor este probat mai nti de crai, deghizat n ursul de la pod. Podul simbolizeaz trecerea la alt etap a vieii i se face ntr-un singur sens. Mezinul trece aceast prob cu ajutorul calului nzdrvan, care d nval asupra ursului. Mezinul, si totodata protagonistul basmului- Harap-Alb, nu are puteri supranaturale si nici insusiri exceptionale (vitejie, darzenie, istetime), dar dobandeste prin trecerea probelor o serie de calitati psiho-morale, necesare unui imparat in viziunea autorului. In basm, eroul reprezinta binele, care simbolizeaza adevarul, aflat in conflict cu fortele malefice, intruchipate de Span- personajul antagonist, secundar si negativ. Protagonistul si antagonistul au o relatie complexa, prin similitudini evidente si contraste flagrante. In primul rand, ambii sunt umanizati, prototipuri pentru omul bun si omul rau, Harap-Alb este binefacator (prin gesturi marinimoase- da un banut batranei, protejeaza furnicile, etc.), iar Spanul este raufacator (prin gesturi viclene- il inseala pe Harap-Alb, pe Verde-imparat, inventeaza probele in care mezinul sa isi piarda viata). Trecerea podului este urmat de rtcirea n pdurea labirint, simbol ambivalent, loc al morii i al regenerrii, cci pentru tnr se va ncheia o etap i alta va ncepe: de la un loc i se nchide calea i ncepa i se ncurca crrile. Pentru tnrul fiu de mprat, rtcirea n pdure i ntlnirea spnului e totodat un drum ctre centrul propriei fiinte: el cunoate rul, dar i propriile limite n faa rului. Imaginea fntnii completeaz simbolistica pdurii, putnd avea semnificaie de coborre n Infern, adic de moarte i nviere. Ajuni la curtea mpratului Verde, Spnul l supune la trei probe: aducerea sltilor din Grdina Ursului, aducerea pielii cerbului cu cap cu tot, aa btute cu pietre scumpe, cum se gsesc i a fetei mpratului Ro pentru cstoria Spnului. Trecerea acestor incercari se produce pentru ca eroul asculta de personajul initiator (Sfanta Duminica) si datorita personajelor adjuvante: Setila, Pasari-Lati-Lungila, Gerila, Flamanzila si Ochila (personaje descrise umoristic de catre scriitor). Astfel, protagonistul probeaza dobandirea calitatilor solicitate de probe. Lichidarea inselatoriei si actiunea reparatorie, corespunzatoare punctului culminant, debuteaza la sfarsitul ultimei probe. Harap-Alb se intoarce la curtea lui Verde-imparat cu fata Imparatului Ros, care dezvaluie adevarata lui identitate (demascarea raufacatorului si recunoasterea eroului). Incercarea Spanului de a-l ucide pe Harap-Alb este ratata. Lichidarea violentei nu-i apartine eroului, ca in basmul popular, ci apartine altui personaj. Episodul cuprinde scena taierii capului protagonistului si a reinvierii lui de catre fata imparatului, cu ajutorul obiectelor magice aduse de cal, avand semnificatia coborarii in infern/ a mortii initiatice. n final, eroul primete recompensa: pe fata mpratului Ro i mpria unchiului su. Nunta i schimbarea statutului social confirm maturizarea eroului, iar deznodmntul const n refacerea echilibrului i rsplata eroului. Caracterul lui Harap-Alb evolueaz pe parcursul ntregii opere, n timp ce celelalte personaje sunt tipologii umane reductibile la o trstur dominant: rul, frigurosul, mncciosul, etc. Textul se remarc prin registrul oral, popular al naraiunii, susinut de formulele adresrii directe,termeni i expresii populare, ziceri tipice, ilustrnd erudiia paremiologic a scriitorului. Proverbele,zictorile se introduc frecvent prin expresia Vorba aceea.... Citatul paremiologic dinamizeaz povestirea, asigur o atmosfer de bun dispoziie i contureaz viziunea popular asupra ntmplrilor.

Oralitatea se marcheaz totodat i prin expresii onomatopeice, exprimare afectiv prin interogaii,excalmaii i dativ etic.O alt caracteristic este umorul, dat de exprimarea ironic, mucalit (s triasc trei zile cu ceade-alaltieri), porecle i apelative caricaturale (Buzil), scene comice i diminutive cu sens augmentativ(buzioare, buturic). Este evident, ca in orice basm, ca eroul lupta pentru impunerea unor valori morale si etice (corectitudine, onoare, milostenie, etc.). exprimand sensul didactic al basmului prin intermediul Sf. Duminici: Cand vei ajunge si tu odata mare si tare, ii cauta sa judeci lucrurile de-a fir-a-par si vei crede celor asupriti si necajiti, pentru ca stii de acum ce e necazul. Asadar, Povestea lui Harap-Alb este un basm cult, avand ca sursa de inspiratie basmul popular, de la care Ion Creanga pastreaza motivele (calatoria, petitul, probele, incercarea puterii), personajele fabuloase, ajutoarele, formulele tipice. Marele scriitor reuseste prin intermediul acestui basm sa creeze o sinteza a spiritualitatii romanesti, cumuland o intreaga filozofie asupra vietii, prin care profilul roman fiinteaza in lume, inscriindu-se astfel in randul valorilor eterne si ale umanitatii (Maria Nastase- Povestea lui Harap-Alb).