REALITY BITES

I-
– In sfarsit suntem absolventi, Doamne nu credeam ca vom ajunge aici, spuse
Evy in timp ce ospatarita punea sucurile pe masa.Apropo Andy trebuie sa
fac ceva sa ma revansez pentru toti anii astia in care ai avut grija de mine,
fara ajutorul tau nu ma descurcam.Eseurile tale m-au scos din incurcatura.
– Esti draguta, dar nu merit atata consideratie, oricum eu aveam mult timp
liber la dispozitie, iar tu… m-am uitat la fosta mea colega de camera care
arata pur si simplu incredibil de bine, inalta, blonda cu parul usor ondulat ,
mereu perfect coafat, ochii verzi incadrati de gene lungi si negre, tenul ei
lipsit de imperfectiuni.Ce mai arata ca si cum ar fi venit de la filmarea unei
reclame la Revlon.
Era normal sa fie o femeie ocupata cu orice altceva mai putin cu lucrarile
scrise despre istoria artelor.
– Nu fi modesta acum , fara tine nu terminam colegiul nici in o mie de ani.
– Daca zici tu, am raspuns sec doar o fac sa renunte la discursul ei elogios
despre abilitatile mele de a-i face lucrarile scrise.
– Cred ca stiu ce pot face.Stii am cunoscut un tip de la Summit Entertainment
si mi-a vandut un pont ca fac angajari pentru absolventi.Cum pe mine nu
prea ma intereseaza (munca, ar fi trebuit sa mentioneze, dar a omis sa spuna
asta), m-am gandit la tine.Ce zici? Nu-i o idee formidabila, spuse in timp ce
agita paiul nervos in cutia de Cola.
– Pai nu cred ca este pentru mine, eu ma gandeam sa ma intorc acasa in
Kansas si sa-mi caut ceva de lucru acolo.Hollywood-ul nu prea ma prinde, nu
sunt nici blonda, nici actrita si nu ma dau in vant dupa surfing.
– Stii eu credeam ca o sa fi entuziasmata de idee si cu vocea joasa adauga de
fapt maine dimineata ai interviul.
– Ce spui? Am zis inecandu-ma cu Cola.Iti bati joc de mine, nu?
– Scuze dar am vrut sa-ti fac o surpriza si i-am dat tipului Cv-ul tau si a ramas
impresionat de referintele tale, toate activitatile tale extra si i-am dat si eseul
care-l aveai pregatit pentru programul de scenaristica.Abia asteapta sa te
vada si in plus merg eu cu tine.Ca si cum asta ar fi salvat situatia.
– De ce nu i-ai dat si caietul de amintiri din scoala elementara, ca in rest i-ai
aratat tot.Ia stai putin dar o poza cu mine i-ai aratat.
– Nu , dar hai te rog, deja ma simt prost.Iar in plus nu esti urata doar ca nu iti
pui in valoare atuurile.Te rog, repeta iar pe vocea ei miorlaita cu care iesa la
atac cand vroia ceva cu orice pret.
 – O.k. vin, oricum plec peste doua zile din L.A. si nu ma mai intorc
niciodata.Cate sanse sunt sa ma mai intalnesc vreodata cu cineva de
acolo.Pot sa ma fac cat vreau de ras.

II
Stateam in fata oglinzii imbracata inca in pantaloni de trening si maieu, cu parul
prins intr-o coada ciufulita si nu ma puteam hotari intre rochea bleumarin cu guler
alb si costumul deux piece negru.

– Ce faci nu esti gata ? in oglinda se ivi cu mult deasupra capului meu cam
jumatate din prietena mea Evy.Ce faci cu hidoseniile alea?Trebuia sa ma fi
miscat mai repede, spuse ea in timp ce arunca pe pat cateva pungi de hartie
cu haine noi am presupus eu. Hai in baie sa fac ceva cu parul si fata ta pe
urma te schimbi cu astea aratand spre pachetele de pe pat.
Nu exista femeie urata, ci doar neingrijita, imi spuse ea cliseul asta idiot cu
un aer filozofic in timp ce insuruba capacul unui tub de mascara.
– Mda, fie cum spui tu si m-am intors spre oglinda punandu-mi ochelarii pe nas
curioasa sa vad ce minuni pot face cosmeticele ei de sute de dolari.
– Ce faci!tipa Evy ca si cum as fi stricat o opera de arta.
– Pai imi pun ochelarii ca sa ma vad.
– De cate ori ti-am zis i-ati niste lentile de contact, ochelarii astia te fac sa arati
ca o veverita turbata.
– Nu pot sa suport lentilele de contact, imi irita ochii iar fara ochelari in loc de
veverita turbata as fi o cartita nauca.
– Fie spuse imbufnata.Hai sa te imbraci.

Pe pat ma astepta o roche galbena din matase naturala foarte frumoasa, dar care
nu avea nici o legatura cu stilul meu vestimentar.Asta in situatia in care aveam
vreunul .

– Hai mai repede ca intarziem si nu te mai holba atata la sandalele astea.

– Cam de cate ori m-ai vazut tu pe mine in ultimii trei ani incaltata cu pantofi
cu toc de 10, 12, 15 cm sau cat or fi astia.
– Astia nu-s pantofi sunt sandale si au tocul de 10 cm iar in plus miscate o data
ca nu ai sa mori.
– O luxatie sau un picior rupt…
– Hai sa mergem pana nu te razgandesti.
– Evelina Taylor ai sa mi-o platesti pe asta am spus in timp ce am prins-o ferm
de brat si am iesit sa luam taxiul care era deja in fata casei.
III
Mai repede decat m-as fi asteptat eram in fata cladirii impozante din sticla fumurie.
Am inghitit in sec si m-am uitat ca o caprioara ranita la Evy.Ea imi zambi dulce si-mi
facu semn cu capul sa mergem.

Am luat liftul pana la etajul 14 si cand am iesit in hol ma izbit un murmur de voci
feminine.Parca ma aflam in mijlocul unui card de gaste galagioase.

– Stai putin aici.

– Ce faci ma lasi singura in gura lupului sau mai bine a hienelor.
– Trebuie sa vorbesc cu cineva, vin imediat.

Si am ramas singura.

– Stii ca angajaza si asistent personal pentru Rob Patinsson, nimic oficial dar
stiu asta din surse sigure.
– Stiu pentru asta am si venit.
– Am auzit ca este foarte pretentios, isi schmba des asistentii.
– Pai ce mai conteza sunt multumita si daca il vad, daramite sa pun mana pe
slujba asta.
– Mda spuse cealalta cu o grimasa.Si tu pentru ce ai venit zise intorcandu-se
brusc spre mine.
– Cu mine vorbesti am spus uitandu-ma in jurul meu sa ma asigur ca vorbeste
cu mine.
– Da tu spuse intepat.
– Pai…eu nu…eu am venit cu cineva, am mintit in speranta ca-si vor pierde
interesul si nu m-am inselat, s-au intors amandoua fara sa mai spuna ceva.
– Hai sa mergem spuse Evy aparuta de nicaieri.Ca o furtuna ma apuca de
mana si isi facu loc prin multimea galagioasa pana in fata usii
atotpromitatoare.
O deschise spre uimirea celor care asteptau in fata si-mi facu vant inauntru.
In stilul meu caracteristic mi-am prins tocul in prag si am facut catva pasi in
deriva spre masa din fata unde cinci oameni plictisiti se uitau in niste
hartii.Slava Domnului ca nu s-au uitat la mine pana nu am spus timid si
ragusit:
– Buna ziua!
– Cum va numiti?ma intreba un barbat de vreo 40 de ani in costum albastru.
– Andrea Jones.
– A, dumneata esti prietena Evelinei.
– Da, am raspuns scurt. Ma simteam ca la admitere, poate chiar mai rau.
– Atunci haideti sa discutam in birou, spuse in timp ce se ridica de pe scaun si
ma lua de spate sa ma indrume spre o usa din sticla.
In spatele meu am auzit un ras inabusit mascat cu o tuse iar o alta voce
ironica:
– Veverita asta impiedicata o sa fie noua asistenta, pun pariu ca nici nu o
accepta.
Usa de sticla s-a inchis in spatele meu si am fost bucuroasa sa nu mai aud si
alte comentarii.
– Luati loc va rog, domnisoara Jones.
– Ma numesc David Garwood si sunt director de R. U. la acesta corporatie.
Suna persoana foarte importanta, oare cum de a ajuns Evy sa se cunoasca
atat de bine cu domnul acesta.Mai bine nu ma gandesc.
– Am citit C. V.-ul si eseul dumneavoastra si va gasesc foarte potrivita pentru
jobul acesta.
Nu stiu de ce dar parca evita sa-mi spuna care este ala. Ca si cum urma sa-
mi spuna ca am castigat o suma importanta la loterie.
– Este vorba despre asistent personal, salariul nu este foarte mare , initial, dar
reprezinta o oportunitete pentru un proaspat absolvent de colegiu. Aveti aici
un contract pe 3 luni spuse el in timp ce-mi intindea un teanc gros de hartii
cu scris marunt.
Va las sa-l cititi, revin mai tarziu pentru a va da mai multe detalii legate de
post.
Am ramas singura si zapacita de cat si cum se miscau lucrurile in L.A. O
prietena frumoasa care “cunoaste”un tip influent si gata ai un job bun.
Am rasfoit contractul, pe langa salariul destul de bun presupunea sa fiu la
dispozitia “vedetei” 24 din 24 pe toata perioada contractului ceea ce pentru
mine era super, eu nu aveam viata pesonala.Imi asigurau si o locuinta in
apropierea starului.Daca il citeai cu alti ochi decat ai unui absolvent sarac,
fara experienta si fara casa in dou a zile suna ca si cum iti vindeai sufletul
diavolului. Dar eu l-am semnat era numai pentru trei luni.Timpul trece
repede…
Am asteptat cuminte sa apara domnul cu costum albastru.
– Bun, spuse el ferm convins ca semnasem sau poate ca aveau camere de
supraveghere sau vreun geam ca acele de la politie si toata comisia se
uitase la mine in tot acest timp.Am incercat sa-mi alung toate prostiile astea
din cap si sa ma concentrez pe ce spunea omul acesta.
– Aveti aici o lista cu atributiile dumneavoastra, aici una cu ce trebuie sa stiti
despre actorul nostru, agenda de activitati zilnice, telefonul mobil cu cele mai
importante numere si aici o anexa a contractului, este o clauza de
confidentialitate va rog sa o semnati.Maine ve-ti primii si cheile de la
apartament, dar va trebui sa faceti multe deplasari asa ca ve-ti sta mult prin
hoteluri.
A si sa nu uit adresa unde trebuie sa ajungeti maine dimeneata la ora
6.30.Angajatorul dumnevoastra direct este vedeta noastra domnul Robert
Pattinson. Va dati seama ca este o slujba cu o mare responsabilitate avand in
vedere isteria care s-a creat in jurul lui.Confidentialitatea si discretia sunt
indispensabile. Sper sa avem o colaborare fructuasa spuse el in timp ce-mi
intindea mana zambind amabil.
 Am iesit nauca pe unde am intrat cu un tenc de hartii in brate si cu mobilul
tinut strans in mana.
Incercam sa-mi fac loc prin multimea urlatoare care parca ma banuia ca le
suflasem slujba mult ravnita.Nu, nu cred ca ma suspectau altfel as fi fost
deja linsata.
Afara ma uitam disperata dupa Evy care nu era nicaieri , trebuia sa-I
povestesc tot…sau stai putin nu puteam sa-I spun nimic, semnasem
blestematul ala de contract cu clauza de confidentialitate.Trebuia de urgenta
sa ajung acasa si sa scap de hainele chinuitoare, in blugi si bascheti gandesc
mai clar si in plus trebuia sa memorez toate informatiile alea.
– Un taxi, va rog!

Astept parerile voastre pe adresa: mandrogin@yahoo.com