1.

Clasificarea neuronilor dupa criterii morfologice si functionale - localizare, exemple Clasificarea neuronilor dupa numarul de prelungiri: Unipolari prezinta o singura prelungire. Exista doar in viata intrauterina (I.U.). In aceasta perioada, neuronii migreaza dintr-un loc in altul, iar axonul este indreptat spre directia miscarii si ajuta la deplasare. Bipolari prezinta 2 prelungiri (o dendrita si un axon), situate de obicei la poluri opuse ale corpului celular. Sunt foarte rari si de natura senzitiva. Exemple neuroni bipolari retinieni, neuroni olfactivi. Pseudounipolari prezinta o singura prelungire ramificata. Provin din neuroni care au fost bipolari in viata I.U., iar apoi cele doua prelungiri au fuzionat partial, formand un trunchi comun care se ramifica in T. Prelungirea joaca rol dublu, de axon si dendrita. Exemple neuroni din ganglionii spinali senzitivi. Multipolari prezinta mai mult de doua prelungiri, dintre care una este axonul iar restul sunt dendrite. Pot avea diverse forme stelati, fusiformi, piramidali. Corpul are forma stelata, datorita dendritelor care proemina din acesta. Exemple neuroni din coarnele anterioare ale maduvei spinarii, neuroni din scoarta cerebrala.

Clasificarea neuronilor dupa invelisul axonului: Mielinici axonul este invelit de o teaca de mielina. Acesti neuroni au viteza mare de conducere, proportionala cu grosimea axonului si grosimea tecii de mielina. Amielinici axonul nu este invelit de o teaca de mielina. Acesti neuroni au viteza mica de conducere.

Clasificarea neuronilor in functie de rolul pe care il indeplinesc: Motori (eferenti) controleaza organele efectoare fibrele musculare si glandele endocrine si exocrine Senzitivi (aferenti) asigura receptia semnalelor din mediul extern si din interiorul organismului Interneuroni (de asociatie) stabilesc legaturi intre primele doua tipuri de neuroni, contribuind la formarea unor retele sau a unor circuite functionale

2. Soma neuronala aspect la M.O., ultrastructura si functie Aspect la M.O.: Forma variata, in functie de tipul de neuron rotunda sau ovalara la neuroni bipolari, stelata la neuroni multipolari Nucleu sferic, voluminos, eucromatic, cu un nucleol evident, datorita sintezei crescute de proteine. Nucleul poate fi central sau periferic. Exista si neuroni cu doi nuclei (ex.: in ganglionii simpatici). Nucleul fiind eucromatic, la femei se poat observa corpusculul Barr, atasat de nucleol sau de membrana nucleara. Corpii Nissl arii granulare bazofile ce contin RER si ribozomi liberi. Cele doua tipuri de organite sunt foarte bine dezvoltate. RER se dispune sub forma de agregate de cisterne paralele si are rolul de a stoca si elibera ioni de Ca2+, necesari transmiterii impulsului nervos. Numarul de corpi

Nissl variaza in functie de tipul neuronului si starea sa functionala (ex.: foarte multi in neuroni mari si foarte activi, precum neuronii motori). Aparatul Golgi este foarte bine dezvoltat. Lizozomi in functie de dimensiuni, pot fi observati la M.O. sau M.E.

Ultrastructura elemente observabile la M.E.: Vezicule sinaptice se formeaza la la acest nivel pentru ca mai apoi sa migreze pana la terminatia axonala. Acestea sunt putine. Miezul este electronodens. Au diametrul de 60-80nm. Vezicule de neurosecretie - au dimensiuni de 100-300nm, se gasesc in hipotalamus si sunt dense la fluxul de electroni. Contin hormoni hipotalamici (vasopresina si ocitocina) si neurofizine (proteine carrier ale acestor hormoni) care sunt eliberate impreuna in capilare. Complexele formate din peptide si neurofizine sunt apoi captate si depozitate in neurohipofiza de unde sunt eliberate ulterior in circulatie. Incluziuni pigmentare inconstante. Pot contine melanina sau lipofuscina. Lipofuscina este un pigment rezidual alcatuit din resturi ce nu pot fi digerate in lizozomi. Centrioli - prezenti in toti neuronii, avand rol in organizarea fusului nuclear si a microtubulilor. Cil unul singur, inconstant. Rolul sau este inca necunoscut se considera ca moduleaza neurogeneza, directionarea axonului sau functionarea somei. Neurofilamente filamente intermediare cu diametrul de 10nm. Sunt prezente atat in corpul neuronal cat si in prelungirile acestuia. Sub actiunea anumitor agenti de fixare, se pot asocia, formand fascicule vizibile si la M.O. (ex.: prin impregnare argentica se asambleaza in neurofibrile). Microtubuli

Functii:

Rol trofic intretine axonul. Rol de transmitere a impulsului nervos receptioneaza si integreaza semnalele primite la nivelul dendritelor. RER reprezinta un rezervor de ioni de Ca2+, pe care ii elibereaza ca raspuns la depolarizare. Ionii de Ca2+ joaca rol dublu, atat de propagare a PA cat si de mesager intracelular, determinand eliberarea de neurotransmitator la nivelul terminatiei presinaptice. Sintetizeaza si stocheaza neurotransmitatorii, urmand ca acestia sa fie transmisi catre terminatiile axonice presinaptice. Unii dintre acesti neurotransmitatori pot fi eliberati si in circulatie, functionand ca hormoni in restul organismului ex.: norepinefrina. Sintetizeaza hormoni ex.: neuronii din hipotalamus.

3. Dendritele aspectul la M.O., ultrastructura si functie Aspect la M.O.: Foarte ramificate diametrul scade pe masura ce se ramifica Citoplasma asemanatoare cu cea a somei neuronale contine corpi Nissl (arii granulare bazofile formate din RER si ribozomi liberi) si mitocondrii, dar se observa absenta aparatului Golgi. Organitele sunt abundente la baza dendritei si mai rare in varf. Spini dendritici structuri cvasipermanente care de obicei au forma de ciuperca (prezinta o regiune dilatata unita cu corpul dendritei printr-un col ingust). Sunt lungi de 1-3m si au un diametru <1m.

Ultrastructura elemente observabile la M.E.: Microtubuli Neurofilamente la fel ca in soma, se pot asambla sub actiunea anumitor agenti de fixare Spinii dendritici sunt electronodensi si prezinta microtubuli si aparatul spinului. Acesta este alcatuit din cisterne paralele unite prin material electronodens. Se observa ca numarul spinilor pe fiecare dendrita variaza.

Functii: Realizeaza receptionarea si procesarea impulsurilor Participa la procesele de adaptare, invatare si memorie spinii, datorita unor modificari plastice, stau la baza acestor procese. Datorita citoscheletului pe baza de actina, spinii sunt dinamici, putandu-si modifica forma, dimensiunea sau numarul intr-un interval de secunde sau minute.

4. Axonul - aspectul la M.O., ultrastructura si functie Aspect la M.O.: Prelungire unica, de forma cilindrica Lungime de pana la 40cm Prezinta mai multe segmente: o Con de emergenta sau hil face legatura intre pericarion si axon. Aici lipsesc corpusculii Nissl (arii granulare bazofile formate din RER si ribozomi liberi), dar sunt prezenti numeroase neurofilamente (devin vizibile la M.O. dupa impregnare argentica) o Segment initial in cazul axonilor mielinizati, se intinde de la conul de emergenta pana la punctul in care incepe teaca de mielina o Segment de conducere poate fi mielinic sau amielinic o Terminatie axonala este formata din dilatatii numite butoni terminali. La acest nivel predomina mitocondriile. Intrega citoplasma axonala (axoplasma) prezinta mitocondrii, neurofilamente si cateva cisterne ale REN. Absenta totala a corpusculilor Nissl subliniaza dependenta functionala a axonului de soma neuronala. Colaterale ramificatii axonale emise la scurta distanta de la originea sa. Sunt inconstante.

Ultrastructura elemente observabile la M.E.: Vezicule sinaptice prezente la nivelul butonilor terminali, unde se acumuleaza in apropierea zonei de contact a butonului terminal cu terminatia postsinaptica a celulei invecinate. Au un diametru de 60-80nm, sunt invelite de endomembrana si sunt dense la fluxul de electroni. Contin diversi mediatori sinaptici. Microtubuli prezinta un aranjament specific, paralel cu axul longitudinal al axonului. Permit transportul unor organite si molecule de-a lungul axonului, in ambele sensuri:

Transport anterograd Macromolecule si organite sintetizate la nivelul corpului neuronal sunt transportate in mod continuu catre terminatiile axonului. Acest transport anterograd se desfasoara cu trei viteze diferite: Lent cativa milimetri pe zi proteine si filamente de actina. Intermediar 100mm pe zi mitocondrii. Rapid 400mm pe zi vezicule cu mediatori sinaptici.

Transport retrograd Transporta catre corpul celular diverse molecule, inclusiv materiale care au fost captate prin endocitoza (ex.: virusuri si toxine). Se desfasoara cu o viteza de 100-200mm pe zi. Transportul se face de-a lungul microtubulilor cu ajutorul proteinelor motorii care sunt de doua feluri kinezina, care efectueaza transportul anterograd, si dineina, care efectueaza transportul retrograd. Functii: Sumarea algebrica a tuturor stimulilor, excitatori sau inhibitori, care vor determina generarea sau nu a unui PA are loc la nivelul hilului. Declansarea potentialului de actiune are loc la nivelul segmentului initial. Propagarea PA are loc de-a lungul axonului. Transmiterea impulsului la nivelul sinapsei prin eliberarea de neurotransmitatori.

5. Polarizarea dinamica definitie, baze morfofunctionale Legea polarizarii dinamice Un neuron primeste semnale la nivelul dendritelor si a corpului celular si le transmite, sub forma de potentiale de actiune, de-a lungul neuronului, intr-o singura directie anterograd, catre terminatiile presinaptice. Bazele morfofunctionale ale polarizarii dinamice: Dendritele acestea prezinta receptori specifici pentru diversi mediatori sinaptici. Cuplarea mediatorilor la receptori are ca rezultat modificarea potentialului de membrana la nivelul dendritei si generarea unui potential postsinaptic excitator sau inhibitor. In schimb, dendritele nu prezinta vezicule cu mediatori sinaptici, astfel incat ele nu pot transmite semnale, ci doar le primesc.

Soma neuronala membrana acesteia contine un numar redus de canale canale voltaj-dependente de Na+ (1 canal per m2), astfel incat la acest nivel are loc transmiterea lenta, electrotonica, a potentialelor postsinaptice, dar ele nu se pot suma. Hilul neuronal prezinta cea mai mare densitate de canale voltaj-dependente de Na+ (pana la 200 canale per m2). Segmentul initial al axonului Are o lungime de aproximativ 25m. Este un segment, gros, nemielinizat, ce prezinta o densitate foarte mare de canale voltaj-dependente de Na+si K+. Singurul segment al neuronului ce prezinta mai multe canale de Na+ este hilul axonal. Hilul neuronal si segmentul initial al axonului sunt considerate ca fiind o unitate functionala, la nivelul careia sunt sumate toate potentialele postsinaptice excitatorii sau inhibitorii si odata depasit un anumit prag de depolarizare, are loc generarea PA. Canalele de Na+ de la acest nivel se deschid in avalansa, datorita unui mecanism de feedback pozitiv. Teaca de mielina in cazul in care este prezenta, joaca rol major in transmiterea rapida si unidirectionala a PA catre terminatiile axonale. Teaca de mielina este un invelis cu rol de izolator electric, formata din mai multe straturi suprapuse, a caror componenta principala este o substanta de natura lipidica numita mielina. Teaca de mielina inveleste membrana axonala (axolema), fiind discontinua, dispusa sub forma de segmente cu lungimi de pana la 1,5mm. Intreruperile tecii se numesc noduri Ranvier si au o lungime de 1-2m. La nivelul nodurilor Ranvier, lipsa tecii de mielina precum si densitatea mare de canale de Na+ permite transmiterea saltatorie a PA de la un nod la altul. Transmiterea are loc unidirectional deoarece unda de depolarizare, odata ajunsa la un nod Ranvier, se poate propaga doar spre urmatorul nod, cel de la care a pornit fiind in stare refractara. Un alt aspect ultrastructural cu rol important este prezenta in cantitate mare la nivelul hilului, a segmentului initial si a nodului Ranvier a unei proteine numite ankyrina. Aceasta prezinta situsuri de legare pentru actina si spectrina, componente ale membranei celulare, precum si pentru diverse proteine integrale membranare, precum canale ionice, pompe ionice sau transportori. La nivelul axonului, are rolul de a ancora canalele de Na+ la membrana, asigurand densitatea mare a acestora. Butonii terminali la nivelul butonilor terminali sunt stocate veziculele de mediator sinaptic. Membrana butonilor terminali prezinta o densitate mare de canale voltaj-dependente de Ca2+. Deschiderea acestora este determinata de sosirea undei de depolarizare la nivelul butonilor. Influxul de Ca2+ ce urmeaza determina fuzionarea veziculelor sinaptice cu membrana butonilor si eliberarea mediatorilor in fanta sinaptica. 6. Sinapsele chimice - ultrastructura, clasificare morfofunctionala, mecanismul exocitozei si reciclarii veziculelor sinaptice Ultrastructura sinapsa chimica are trei parti componente: Componenta presinaptica - buton terminal dilatatie a terminatiei axonale. La acest nivel predomina mitocondriile. Mai prezinta REN si cel mai important, vezicule sinaptice. Acestea se

acumuleaza in apropierea zonei de contact a butonului terminal cu terminatia postsinaptica a celulei invecinate. Veziculele au un diametru de 60-80nm, contin diversi mediatori sinaptici, sunt invelite de endomembrana si sunt dense la fluxul de electroni. Fanta sinaptica spatiu de 20-30nm intre cele doua membrane pre- si postsinaptica. Componenta postsinaptica un neuron poate forma sinapsa cu un alt neuron sau cu o celula efectoare, adica o fibra musculara sau o celula secretoare. In cazul sinapsei neuron-neuron, componenta postsinaptica este reprezentata de spini dendritici structuri cvasipermanente ale membranei postsinaptice care de obicei au forma de ciuperca (prezinta o regiune dilatata unita cu corpul dendritei printr-un col ingust). Sunt lungi de 1-3m si au un diametru <1m. Spinii dendritici sunt electronodensi si prezinta microtubuli si aparatul spinului. Acesta este alcatuit din cisterne paralele unite prin material electronodens. Se observa ca numarul spinilor pe fiecare dendrita variaza. Membrana spinilor prezinta diversi receptori pentru mediatorii sinaptici, cuplati cu proteine G sau canale ionice.

Clasificare morfofunctionala: Sinapse excitatorii sunt asimetrice (materialul electronodens presinaptic este mai mare decat cel postsinaptic), iar veziculele presinaptice sunt predominant sferice. Efectul pe membrana postsinaptica este de depolarizare (cresterea PR) se declanseaza un potential postsinaptic excitator (EPSP). Sinapse inhibitorii sunt simetrice (materalele electronodense presinaptic si postsinaptic au dimensiuni aproximativ egale) iar veziculele presinaptice sunt predominant turtite. Efectul este de hiperpolarizare (scaderea PR) se declanseaza un potential postsinaptic inhibitor (IPSP)

Mecanismul exocitozei Exocitoza este declansata de cresterea Ca2+ intracelular. Ionii de Ca2+ se leaga de o proteina citosolica numita calmodulina, iar complexul Ca2+calmodulina activeaza o protein-kinaza citosolica (PK-II). Aceasta fosforileaza sinapsinele I si II. Sinapsele sunt proteine a caror rol este de a limita numarul de vezicule ce pot fuziona cu membrana presinaptica prin ancorarea acestora de catre citoscheletul citosolic. Sinapsinele prezinta un situs de legare a actinei la unul dintre capete si un situs de legare a proteinele din structura endomembranei veziculelor. Fosforilarea sinapsinele duce la desprinderea veziculelor sinaptice, care se deplaseaza catre membrana presinaptica. Urmatoarea etapa este fuziunea membranei veziculei sinaptice cu membrana presinaptica. Pentru ca aceasta fuziune sa aiba loc, vezicula trebuie sa se afle la o distanta de cativa nm de membrana, distanta care permite schimbul de lipide intre cele doua membrane.Odata ce vezicula se afla in pozitie, urmatorul pas este mediat tot de prezenta ionilor de Ca2+. Acesta se leaga de alte doua proteine, sinaptotagmina si sinaptofizina, activandu-le. Aceste proteine mediaza fuziunea celor doua membrane si eliberarea continutului veziculei in fanta sinaptica. Reciclarea veziculelor sinaptice In urma exocitozei, vezicula fie fuzioneaza complet cu membrana presinaptica, ducand la cresterea suprafetei acesteia, fie ramane atasata de membrana, formand o invaginare a acesteia spre citosol. In cazul in care ramane atasata, vezicula migreaza de-a lungul membranei presinaptice, indepartandu-se de zona activa. Pe urma, este invelita de o proteina numita

clatrina. Moleculele de clatrina se dispun in toate directiile, formand o retea ce inveleste vezicula. O alta proteina numita dynamina se spiraleaza in jurul colului veziculei, acolo unde aceasta este fuzionata cu membrana presinaptica. Dynamina se contracta in jurul colului, determinand desprinderea veziculei de membrana. Pe urma endomembrana veziculei se reinchide, invelisul de clatrina se disociaza in monomeri ce se raspandesc in citoplasma, dynamina se desprinde si ea iar vezicula este gata pentru a participa din nou la exocitoza. 7. Substante neuroactive - definitie, clasificare, exemple, principii de functionare in sinapse Definitie Reprezinta substante care actioneaza asupra neuronilor la nivelul terminatiilor sinaptice. Pot fi neurotransmitatori sau neuromodulatori. Neurotransmitatorii sunt substante chimica care prin asocierea cu un receptor proteic determina deschiderea sau inchiderea unor canale ionice sau initiaza reactii in cascada ce conduc la formarea de mesageri secundari. Neuromodulatorii sunt mesageri chimici care nu actioneaza direct la nivelul sinapselor, ci modifica sensibilitatea neuronilor la stimularea sau inhibitia sinaptica. Intre neurotransmitatori si neuromodulatori nu exista o distinctie neta, rolul lor fiind dependent de tipul de receptor asupra caruia actioneaza. Clasificarea substantelor neuroactive se impart in doua mari categorii: Cu actiune rapida - se organizeaza in subclase, in functie de natura chimica: o Clasa I molecule mici (acetilcolina, ATP) o Clasa II amine (adrenalina, noradrenalina, dopamina, histamina, serotonina) o Clasa III aminoacizi (acid gamma-aminobutiric sau GABA, glicina, glutamat, aspartat) o Clasa IV gaze (oxidul nitric sau NO, CO) Cu actiune lenta (neuropeptide) au actiuni mai prelungite. Drept urmare, de obicei joaca rol de neuromodulator. Se divid in trei subcategorii: o Hormoni de eliberare hipotalamici TRH, LRH, somatostatina o Peptide hipofizare ACTH, -endorfina, prolactina, LH, tirotropina, STH, vasopresina, oxiocina o Peptide care actioneaza pe intestin si creier encefalina, substanta P, gastrina, colecistokinina, VIP, factor de crestere a neuronilor (NGF), neurotensina, insulina, glucagon

Principii de functionare in sinapse Prin cuplarea la receptori specifici de pe membrana sinaptica, activeaza diverse mecanisme, neurotransmitatorii determina depolarizarea (efect excitator) sau hiperpolarizarea (efect inhibitor) celulei postsinaptice. Neurotransmitatorul in sine nu are efect excitator sau inhibitor. El doar se leaga la receptor si initiaza un lant de reactii. Totul depinde de tipul de receptor la care se leaga. Excitatia postsinaptica se realizeaza in principal prin deschiderea unor canal cationice, urmata de influx de cationi si depolarizarea celulei postsinaptice. Inhibitia postsinaptica poate implica inchiderea unor canale cationice sau deschiderea unor canale anionice, urmata de influx de anioni si hiperpolarizarea celulei postsinaptice. Neuromodulatorii actioneaza asupra unor receptori cuplati cu proteine G, inducand modificari ale metabolismului celulei postsinaptice, urmate de schimbarea pe termen lung a numarului de receptori,

deschiderea sau inchiderea pe termen lung a unor canale ionice sau schimbarea numarului sau a dimensiunii sinapselor. 8. Sinapsa glutaminergica - sinteza si circuitul mediatorilor chimici Sinapsa glutaminergica este cea mai raspandita sinapsa excitatorie din sistemul nervos uman. Sinteza si circuit acidul glutamic este sintetizat din glutamina. Apoi este eliberat in fanta sinaptica si interactioneaza cu receptori specifici de pe membrana postsinaptica sau autoreceptori de pe membrana presinaptica, ce controleaza sinteza si eliberarea acestuia. Molecule in exces sunt preluate printr-un transport specific din membrana celulara a butonului terminal si a celulelor gliale. Molecule captate in butonul terminal sunt reintroduse in veziculele sinaptice, iar cele captate in celulele gliale sunt transformate in glutamina care apoi este transformata la randul ei in acid glutamic. Receptorii pentru glutamat sunt de trei tipuri: Receptor AMPA receptor ionotrop excitator. Este legat de un canal cationic neselectiv (doar pentru Na+ si K+), care se inactiveaza rapid. Astfel, potentialele excitatorii mediate de receptori AMPA incep si se termina rapid. Drept urmare, receptorii AMPA mediaza majoritatea transmisiilor excitatorii rapide din creier. Numele sau deriva de la faptul ca poate fi activat si de o substanta artificiala, analoaga glutamatului, numita AMPA. Receptor NDMA receptor ionotrop excitator. Poate induce atat efecte de scurta durata cat si de lunga durata. Prin deschiderea unor canale cationice neselective (pentru Na+, K+ si Ca2+), determina depolarizare rapida. Influxul de Ca2+ determina eliberarea de Ca2+ din depozite intracelulare, prin mecanism calciu-cheama-calciu. Acest Ca2+ functioneaza ca un mesager secund, modificand activitatea unor canale sau a unor proteine citoscheletice. mGluR receptor metabotrop. Poate fi cuplat cu diverse proteine G, determinand cresterea cantitatii de IP3 si DAG sau scaderea cantitatii de AMPc. De obicei, modifica activitatea altor tipuri de receptori, cum ar fi cel NDMA.

9. Teaca de mielina in SNC si SNP - aspect la MO, ultrastructura, functiile mielinei La nivelul SNP este secretata de celulele Schwann. Fiecare celula Schwann produce mielina pentru un singur axon. La nivelul SNC este secretata de oligodendrocite, care au capacitatea de a se ramifica si a se dispune in jurul mai multor axoni, secretand teaca de mielina a acestora. Fiecare oligodendrocit produce mielina pentru cate un segment a mai multor axoni invecinati. Aspect la M.O.: Fiind de natura lipidica, nu se coloreaza in HE in sectiune longitudinala apare ca o banda incolora, de grosime variabila, ce inconjoara fibra nervoasa, colorata. Grosimea tecii de mielina variaza proportional cu grosimea axonului pe care il inveleste (teaca groasa de 0,5m pentru un axon gros de 0,5m, teaca de 2,5m grosime pentru un axon gros de 15m). Colorantul specific al tecii de mielina este OsO4 (tetraoxidul de osmiu) coloreaza teaca de mielina in negru.

Se pot observa intreruperi ale tecii de mielina (noduri Ranvier) cu lungime de 1m, situate la intervale variabile, lungi de pana la 1,5mm, dar cu o medie de 100m. La nivelul acestor intreruperi, axonul se ingroasa.

Ultrastructura particularitati observate la M.E. Teaca de mielina prezinta o structura lamelara, avand pe sectiune longitudinala aspectul unor inele alternante electronodense (straturi proteice) si electronotransparente (straturi lipidice). La nivelul SNP, se observa ca teaca de mielina este complet inconjurata de citoplasma unei celule Schwann. Compozitia chimica a mielinei este urmatoarea 40% apa, 60% masa uscata, din care 70-85% lipide si 15-30% proteine. Printrele proteinele specifice tecii de mielina se enumera proteina bazica mielinica si glicoproteina mielinica oligodendrocitara. Lipidul principal este un glicolipid numit galactocerebrozida. Functiile tecii de mielina: Izolator electric Creste rezistenta si scade capacitanta membranara, nepermitand fluxul de ioni intre mediul extracelular si axoplasma. Astfel, transferul de ioni poate avea loc doar la nivelul nodurilor Ranvier, zone cu rezistenta foarte mica. Astfel, teaca de mielina asigura o propagare saltatorie a impulsurilor de-a lungul axonului, marind viteza de transmisie, aceasta putand ajunge pana la 120m/s in axonii mielinizati, spre deosebire de cei nemielinizati, unde transmiterea se face cu o viteza de 1m/s. Asigura nutritia axonului, deoarece mediaza raporturile cu exteriorul. Regenerare in urma retezarii unui axon, teaca de mielina indruma regenerarea, formand un traiect de-a lungul caruia creste axonul. Aceasta crestere se poate desfasura cu o rata de 1mm/zi.

10. Celulele Schwann structura, ultrastructura, functii Structura: Forma cilindrica Nucleu alungit, dispus paralel cu axul longitudinal al axonului pe care celula il inveleste Lungime medie de 100m un axon lung de 1m necesita 10.000 celule Schwann. Exceptional, pot atinge lungimi de pana la 1,5mm. Spatiul dintre doua celule Schwann alaturate ce invelesc un axon este de 1,5m

Ultrastructura: In timpul dezvoltarii SNP, celula Schwann se spiraleaza in jurul axonului, putand forma pana la 100 spire, cu straturi de mielina intre fiecare spira. Astfel, spirele interne, formate predominant din material membranar, intra in structura tecii de mielina. Spirele externe contin nucleul, organitele si majoritatea citoplasmei. La nivelul nodurilor Ranvier, celula Schwann emite prelungiri ce se interpatrund cu cele ale celulei Schwann adiacente

Functii: Realizeaza invelisul de mielina la nivelul substantei albe a SNP. Sintetizeaza proteina bazica a mielinei. Fiecare oligodendrocit produce mielina pentru un singur axon. Regenerare in urma lezarii unui nerv, celulele Schwann digera axonii acestuia prin fagocitoza. Pe urma, impreuna cu teaca de mielina, indruma regenerarea, formand un traiect de-a lungul caruia cresc noi axoni. Aceasta crestere se poate desfasura cu o rata de 1mm/zi. Suport metabolic produc o serie de factori numiti neurotrofine, ce joaca rol in supravietuirea si mentinerea functionalitatii neuronilor. De asemenea, celulele Schwann transfera nutrienti din mediul extracelular catre axon.

11. Astrocitele - aspectul la M.O., ultrastructura, localizare, tipuri Astrocitele sunt de doua tipuri, care prezinta particularitati morfologice si ultrastructurale si au localizare diferita. Totusi, cele doua tipuri prezinta cateva trasaturi comune: Forma stelata Nucleu sferic, eucromatic, central Contin fascicule de filamente intermediare, cu un diametru de 8nm, alcatuite din molecule de proteina gliala fibrilara acida (GFAP), care are o masa de 51kD. Rolul acestor proteine este de a consolida structura astrocitelor. Contin granule de glicogen Prezinta lamina bazala

Diferentele morfologice, ultrastructurale si de localizare sunt: Tipul astrocitului Numarul si aspectul prelungirilor Aspectul citoplasmei Astrocit fibros Putine, lungi, subtiri, putin ramificate Heterogena, prezinta gliofibrile, ce se evidentiaza prin impregnare argentica Putine Astrocit protoplasmatic Numeroase, scurte, groase, foarte ramificate Omogena

Numar de organite

Multe

Aspect la M.E.

Prezinta numeroase filamente intermediare (care se organizeaza in fibrile in urmarii impregnarii argentice) Predominant in substanta alba.

Filamentele intermediare sunt foarte rare

Localizare

Predominant in substanta cenusie.

Alte tipuri de astrocite: Glia limitans situata la periferia SNC, sub pia mater. La acest nivel prelungirile astrocitelor formeaza un strat continuu, iar datorita aspectului astrocitele de la acest nivel se numesc celule penate sau celule in candelabru Glia radiala formata din astrocite prezente in timpul formarii SNC, cu morfologie bipolara. Acestea produc proteine de adeziune si ale matricei extracelular. Postnatal, persista sub forma celulelor velate de la nivelul gliei Bergmann din cerebel, sau celulele Mller din retina

12. Functiile astrocitelor Astrocitele au numeroase roluri: Structural sunt cele mai numeroase celule din creier, participand la organizarea si structurarea acestuia in timpul dezvoltarii, ghidand prin prelungirile lor migrarea neuronilor. Suport metabolic prin intermediul terminatiilor podocitare, care se ataseaza pe suprafata celulelor endoteliale ce tapeteaza vasele sanguine, astrocitele asigura transferul de molecule si ioni intre neuroni si sange. De asemenea, astrocitele contin rezerve de glicogen si sunt capabile de glicogenogeneza. Ele pot transfera neuronilor glicogenul din depozitele intracelulare, furnizandu-le acestora energia necesara pentru perioade de activitate intensa si sustinuta. Astrocitele produc si factori trofici pentru neuroni NGF, BDNF (brain-derived neurotrophic factor), GDNF (glial-derived neurotrophic factor). Regenerare in urma unei leziuni a SNC, astrocitele prolifereaza si se asociaza la nivelul leziunii, formand o cicatrice gliala. Reglator al concentratiei ionice extracelulare neuronii elibereaza mult K+ in timpul activitatii. Astrocitele, fiind foarte permeabile pentru ionii de K+, indeparteaza foarte repede excesul extracelular, mentinand o concentratie constanta in mediul din jurul axonilor. Absorbtie si eliberare de neurotransmitator membranele astrocitelor prezinta receptori pentru numerosi neurotransmitatori. Cand acestia sunt eliberati in cantitate excesiva de catre terminatiile presinaptice ale neuronilor, astrocitele absorb surplusul. Pe urma astrocitele pot elibera acesti neurotransmitatori, pentru a fi recaptati de catre terminatia presinaptica a axonului invecinat. De asemenea, pot sintetiza precursori ai glutamatului si GABA. Modularea transmiterii sinaptice elibereaza substante neuroactive glutamat, taurina, ATP, encefaline, endoteline. Aceasta eliberare este indusa de influx de Ca2+. Formarea invelisului subpial - astrocitele si celulele ependimare alcatuiesc un invelis in jurul SNC numit invelis subpial, care se gaseste sub pia mater. Astrocitele se interpun intre neuroni si vasele de sange sau tesutul conjunctiv. Participa indirect la formarea barierei hematoencefalice bariera hematoencefalica este formata de celulele endoteliale ale capilarelor cerebrale, unite prin jonctiuni stranse. Ele participa la geneza celulelor endoteliale, influentand diferentierea lor spre fenotipul caracteristic ce asigura competenta de bariera hematoencefalica (nu permit trecerea oricarei substante).

13. Oligodendroglia - aspectul la MO, ultrastructura, localizare, rol Aspect la M.O.: Forma ovala Prelungiri putine, groase, putin ramificate, care se dispun in jurul axonilor neuronilor invecinati Nucleu rotund, heterocromatic Citoplasma contine mitocondrii si RER

Ultrastructura aspect la M.E.: Citoplasma electronodensa Nu prezinta lamina bazala

Localizare: Roluri: Realizeaza invelisul de mielina la nivelul substantei albe a SNC. Sintetizeaza proteina bazica a mielinei. Fiecare oligodendrocit produce mielina pentru cate un segment a mai multor axoni invecinati. Un singur oligodendrocit isi poate extinde prelungirile sa inconjoare pana la 50 axoni, formand aproximativ 1m din lungimea tecii de mielina a fiecarui axon. Reglarea continutului lichidului extracelular acest rol este indeplinit de un tip aparte de oligodendrocite, numite oligodendrocite satelite, care nu produc mielina. Aceasta se afla la nivelul substantei cenusii, in apropierea somelor neuronale. Substanta cenusie in apropierea corpilor neuronali Substanta alba dispuse in siruri intre fasciculele de fibre nervoase

14. Bariera sange-creier - structura, rol Structura capilarele cerebrale sunt continue. Peretii capilarelor sunt formati din celule endoteliale, unite prin jonctiuni stranse, care sunt foarte selective. La formarea barierei sange-creier mai participa si astrocitele. Acestea participa la geneza celulelor endoteliale, influentand diferentierea lor spre fenotipul caracteristic ce asigura competenta de bariera hematoencefalica (nu permit trecerea oricarei substante). Rol Rolul principal este de a regla continutul lichidului extracelular cranian.Transportul prin bariera sange-creier se face prin transcitoza redusa, fiind foarte selectiv. Permeabilitatea difera in functie de substanta: Mare pentru H2O, CO2 si O2 Mica pentru glucoza, Na+, K+, Mg2+, Cl-, HCO3-, HPO32- si uree Foarte mica pentru saruri biliare si catecolamine circulante Extrem de mica, aproape 0, pentru proteine

Datorita acestei selectivitati, bariera protejeaza creierul de toxinele circulante si previne patrunderea neurotransmitatorilor in circulatia generala. De asemenea, bariera hematoencefalica protejeaza creierul impotriva diverselor infectii bacteriene. Drept urmare, infectiile creierului sunt foarte rare. Totusi, cand acestea apar, sunt foarte greu de tratat, deoarece anticorpii sunt prea mari pentru a traversa bariera, la fel si majoritatea antibioticelor. 15. Celulele ependimare - structura, tipuri, roluri. Bariera lichid cefalorahidian-creier Structura Sunt celule cilindrice sau cuboidale, asezate pe un singur rand, dand aspect de epiteliu (acest aranjament se numest epiteliu ependimar sau glia epiteliala). Celulele ependimare prezinta polaritate: Domeniul apical prezinta microvili si cili Domeniul laterobazal este turtit, sprijinit pe membrana bazala

Aspect la M.E.: Citoplasma contine multe mitocondrii, RER bine dezvoltat si un aparat Golgi situat apical. Acest aranjament este caracteristic celulelor implicate in procese secretorii. Intre celulele ependimare se observa jonctiuni gap si zonule adherens. Jonctiunile stranse lipsesc, cu exceptia celulelor plexului coroid.

Roluri: Formeaza plexurile coroide acestea sunt structuri speciale de la nivelul ventriculilor cerebrali, care contin populatii modificate de celule ependimare, unite prin jonctiuni stranse. Rolul plexurilor coroide este de a secreta lichidul cefalorahidian (LCR). Domeniul apical al acestor celulele prezinta microvili, cu rol in marirea suprafetei de secretie. La nivelul ventriculilor si al canalului medular central, formeaza o bariera intre LCR si creier, permitand tranzitul selectiv de ioni si molecule. Proprietatea de permeabilitate a acestei bariere este folosita pentru administrarea unor medicamente ce nu depasesc bariera hematoencefalica administrarea se face prin punctie. In caz de meningita sau encefalita, se administreaza antivirale in acest mod. Domeniul apical al celulelor ependimare de la acest nivel prezinta microvili, cu rol in marirea suprafetei de absorbtie si secretie, si cili, cu rol in deplasarea LCR.

16. Plexurile coroide si bariera sange-lichid cefalorahidian Plexurile coroide sunt structuri speciale de la nivelul ventriculilor cerebrali, care contin populatii modificate de celule ependimare, unite prin jonctiuni stranse. Rolul plexurilor coroide este de a secreta lichidul cefalorahidian (LCR). Lichidul cefalorahidian este filtrat de 4 ori pe zi, pentru a elimina resturile metabolice si eventualele toxine. Drept urmare, plexurile coroide prezinta o rata constanta de secretie a LCR, de 500mL pe zi (14-36 ml/h). Volumul total al LCR este 150mL. Aceste plexuri sunt formate din doua straturi suprapuse: Pia mater cu vase sanguine Epiteliul ependimar

Suprafata plexurilor coroide este cudata, ajungand astfel la 200cm2. Pliurile formate se numesc vilozitati coroide. O vilozitate coroida este formata din: Epiteliul ependimar Vase piale aferente Retea capilara Vase piale eferente

Celulele ependimare coroidiene sunt cuboidale, cu nucleu sferic, mitocondrii multe si RE abundent. Domeniul apical prezinta marginea in perie formata de microvili bulbosi. Bariera sange-LCR Spre deosebire de capilarele ce formeaza bariera hemato-encefalica, cele de la nivelul barierei sange-LCR sunt fenestrate si nu prezinta jonctiuni stranse. Astfel, rolul de bariera le revine celulelor ependimare, strans unite intre ele prin numeroase zonule occludens. Pentru majoritatea ionilor si moleculelor, rata de transport prin bariera sange-LCR este aceeasi ca prin bariera sange-creier. Totusi, exista unele exceptii: Ca2+ Rata de influx este de 10 ori mai mare la nivelul barierei sange-LCR Unii hormoni (ex.: IGF-II, tiroxina) traverseaza bariera sange-LCR Bariera sange-LCR prezinta sisteme de transport specializate pentru ioni tiocianat si acizi slabi anorganici, pe care ii elimina din LCR

17. Meningele Reprezinta invelisul encefalului si a maduvei spinarii. Sunt formate din trei membrane conjunctive: Dura mater tesut conjunctiv dens, slab vascularizat, ce adera la structurile osoase ce protejeaza organele nervoase (craniu si coloana vertebrala). Arahnoida tesut conjunctiv dens, avascular, aderent la dura mater. Intre arahnoida si pia mater subiacenta se afla spatiul subarahnodian, plin de lichid cefalorahidian (LCR). Pia mater tesut conjunctiv lax, bine vascularizat.

Dura mater Dura mater difera ca structura in functie de localizare: Dura mater spinala este un cilindru fibros, ce prezinta raport extern cu spatiul epidural, care contine tesut conjunctiv lax, tesut adipos si plexuri venoase epidurale, si raport intern cu pia mater, de care se leaga prin ligamente denticulate Dura mater cerebrala Nu prezinta spatii. Un eventual spatiu subdural aparut este creat prin disocierea stratului intern. Prezinta doua straturi: o Strat extern dura mater periosteala este formata din periostul craniului. Contine fibre de colagen, vase sanguine si fibroblaste o Strat intern dura mater meningeala contine celule-bariera marginale, care sunt fibroblaste modificate, turtite, cu prelungiri intricate, unite intre ele prin jonctiuni gap si desmozomi, precum si o matrice extracelulara omogena, fara fibre

Arahnoida Prezinta doua straturi: Strat extern - este alcatuit din epiteliu simplu pavimentos. Celulele sunt unite prin jonctiuni stranse si desmozomi, formand o bariera Strat intern este alcatuit din celule trabeculare fibroblaste rare, cu prelungiri interconectate prin jonctiuni gap si desmozomi, care delimiteaza un spatiu trabeculos, subarahnoidian; Celulele trabeculare sunt asezate spre interior pe o lamina bazala

Spatiul subarahnoidian Se afla intre stratul extern al arahnoidei si pia mater. Este traversat de trabecule. Contine LCR. Are largime variabila si prezinta cisterne. La acest nivel, arahnoida prezinta proiectii numite vilozitati arahnoidiene ce patrund in sinusurile venoase ale durei mater, in care varsa LCR. Pia mater Adera strans la tesutul nervos. Contine: Fibroblaste modificate, asemanatoare celulelor trabeculare Fibre de colagen si elastina Vase sangvine Macrofage si limfocite perivasculare

Pia mater este intricata cu arahnoida. Vine in raport in exterior cu LCR din spatiul subarahnoidian si in interior cu glia limitans. 18. Lichidul cefalorahidian formare, circulatie, roluri Lichidul cefalorahidian (LCR) LCR este in cantitate de 150mL, dintre care 30mL se gasesc in ventriculi, iar 120mL se gasesc in spatiul subarahnoidian. LCR este secretat de catre celulele ependimare ale plexurilor coroide, situate la nivelul ventriculilor cerebrali. Rata de secretie a LCR este de 14-36mL/ora sau 500mL/zi. LCR curge din ventriculii I, II, III si IV in spatiul subarahnoidian. Din spatiul subarahnoidian, o mica parte se scurge prin spatiile perineurale din jurul radacinilor nervilor spinali si cranieni, iar cea mai mare parte se scurge prin specializari ale arahnoidei, numite vilozitati arahnoidiene, in sinusurile venoase mari din grosimea durei mater (ex.: sinusul sagital). LCR este filtrat de 4 ori pe zi, pentru a indeparta toata deseurile metabolice si eventualele toxine. Functiile LCR: Asigura flotabilitatea creierului, astfel incat acesta nu isi suprima propriul flux sanguin prin comprimarea arterelor sub greutatea sa. Creierul are o masa de aproximativ 1400g, dar datorita imersiei in LCR, forta gravitationala ce actioneaza asupra creierului este proportionala cu o masa de 25g. Protectie amortizeaza socurile mecanice. Aceasta capacitate de protectie este limitata. Supot metabolic realizeaza trafic de nutrienti in jurul creierului. De asemenea, indeparteaza metabolitii creierului. LCR comunica usor cu mediul extracelular al tesutului nervos, deoarece bariera LCR-creier este permeabila.

19. Histologia si ultrastructura nervilor periferici Fibrele nervoase din SNP sunt grupate in fascicule si formeaza nervi. Cu exceptia unor nervi foarte subtiri, alcatuiti din fibre nemielinizate, toti nervii au culoare alba omogena si aspect lucios, determinate de prezenta mielinei si a colagenului. Nervul prezinta trei teci conjunctive, cu dispunere si compozitie diferita: Epinerv tesut conjunctiv dens semiordonat ce inveleste intreg nervul. Este format din fibre de colagen si elastina groase, dispuse longitudinal. Mai contine fibroblasti, adipocite si vase sanguine mici (vasa nervorum). Distal dispare, iar proximal se continua cu dura mater. Perinerv tesut conjunctiv lax ce inveleste fasciculele de fibre nervoase si umple spatiile dintre fascicule. Este format din 8-12 straturi de fibroblaste aplatizate, asemanatoare celulelor epiteliale. Celulele din fiecare strat sunt unite la nivelul domeniilor laterale de jonctiuni stranse. Celulele sunt asezate pe o membrana bazala. Datorita acestui aranjament, perinerv are rol de bariera sange-nerv ce delimiteaza compartimentul perineural. Aceasta bariera are rol foarte important in protejarea fibrelor nervoase impotriva agresiunii. Perinervul mai contine si fibre de colagen si elastin. Distal dispare, iar proximal se continua cu pia mater si arahnoida. Endonerv tesut conjunctiv lax ce inveleste fibrele nervoase individuale. Este localizat intre membrana bazala a celulelor Schwann si perinerv. Este alcatuit dintr-un strat subtire de fibre de reticulina, produs de celulele Schwann. Mai contine fibroblaste, mastocite, si corpusculi Renaut. Acestia din urma sunt aglomerari ale fibrelor de colagen din structura endonervului. La nivelul lor, fibrele de colagen sunt dispuse paralel cu axul lung al nervului. Se presupune ca au rol in protejarea fibrelor nervoase de stres mecanic.

20. Histologia maduvei spinarii Maduva spinarii contine substanta cenusie, in care se afla predominant some neuronale, si substanta alba, in care predomina fibrele nervoase. In sectiune transversala, substanta cenusie este dispusa in centru, sub forma literei H, inconjurata de substanta alba. Substanta cenusie dispusa sub forma de coarne anterioare, posterioare si, la nivelul vertebrelor C8-L2, laterale. Substanta cenusie contine corpi neuronali inconjurati de o retea de prelungiri neuronale si celule gliale. Prelungirile neuronale sunt in principal dendrite si portiunile initiale, nemielinizate ale axonilor. La nivelul substantei cenusii se realizeaza sinapsele. In centrul substantei cenusii se afla canalul ependimar, tapetat de un singur strat celular cu aspect de epiteliu, numit glia epiteliala, format din celule ependimare. Substanta alba Este dispusa in cordoane anterioare, laterale si posterioare. Substanta alba contine in principal axoni mielinizati si oligodendrocite producatoare de mielina. Elementul de diagnostic pozitiv este prezenta neuronilor motori multipolari, de talie mare, in coarnele anterioare. Somele neuronilor multipolari au un diametru de 50-80m. Privita cu ochiul liber, maduva are aspect de tesut parenchimatos sau spongios. Este invelita la exterior de meninge dura mater, arahnoida si pia mater.

21. Histologia scoartei cerebeloase Cerebelul prezinta substanta alba in interior si substanta cenusie situata atat in interior, formand nucleii cerebelosi, cat si la exterior, formand cortexul cerebelos, cu cele trei straturi ale sale. Acestea sunt, dinspre exterior spre interior: Stratul molecular Stratul celulelor Purkinje Stratul granular Stratul molecular Acesta contine in principal prelungiri neuronale dendritele celulelor Purkinje si axonii neuronilor granulari. De asemenea, contine celule gliale si doua tipuri de interneuroni inhibitori, celule stelate si celule in cosulet, usor de identificat dupa formele caracteristice. Aceste celule au some mici, multe dendrite scurte si un axon fin, nemielinizat. Axonii celulelor stelate se extind catre suprafata si fac sinapsa cu dendritele celulelor Purkinje. Axonii celulelor in cosulet se ramifica in jurul somelor neuronale a celulelor Purkinje. Stratul celulelor Purkinje Este un singur strat de celule mari, cu dimensiuni de 60x30m, numite celule Purkinje. Au forma de para, cu baza orientata spre stratul granular. Aceste celule prezinta un nucleu veziculos cu un nucleol proeminent si numerosi corpi Nissl in citoplasma. Dendritele celulelor Purkinje proemina la nivelul apexului neuronului si patrund in stratul molecular. Aici se ramifica rapid, capatand aspectul unor ramuri de copac. Axonul neuronului Purkinje se formeaza la baza acestuia, este mielinizat si strabate stratul intern, granular, al cerebelului pentru a face sinapsa in nucleii cerebelosi profunzi. La nivelule stratului celulelor Purkinje se mai afla si somele unor celule gliale specializate, numite celule Bergmann. Procesele neuronale ale acestor celule se extind in stratul molecular. Rolul lor este de a absorbi glutamatul eliberat de interneuronii inhibitori ai stratului molecular, pentru a preveni acumularea acestuia in spatiul extracelular. Stratul granular Acesta se asaza pe substanta alba si este cel mai gros si dens strat, cu cele mai multe celule. Celulele se numesc celule granulare si sunt de dimensiuni mici (4-5m) si hipercromatice, datorita granulelor citoplasmatice. In coloratie HE, stratul granular apare ca o condensare de nuclei bazofili. Acest strat mai contine si neuroni Golgi de tip I si II. Neuronii Golgi I prezinta axon lung, ce se extinde in profunzimea cerebelului, pe cand neuronii Golgi II prezinta un axon scurt.