Sunteți pe pagina 1din 3

Carr in Piazza del Duomo dezvaluie o anumita ambivalenta fata de intruziunea de tramvaie electrice n inima orasului Milano , al sau

Ce mi-a povestit tramvaiul 1910-1911 , expus la prima expozitie futurista n Paris, la Galeria Bernheim - Jeune , n februarie 1912, abordeaza subiectul ntr-o maniera futurista aparent mult mai festiva. Mai degraba dect sa ofere o imagine de ansamblu distantat de o piata si tramvaie sale, cum le-a avut n pictura de mai devreme , Carr ncearca acum sa cufunde spectator sau n plinatatea senzoriala haotica a unei plimbari cu tramvaiul a carui intruziune reconfigureaza mediul urban . n Piazza del Duomo tramvaiele sunt momentan n repaus , lund si descarcand multimile de pasageri care le inconjoara . Prin contrast , in Ce mi-a povestit tramvaiul imaginea unui singur tramvai e pozitionata n mod dinamic n prim-plan , ca si cum ar fi fost pe punctul de a avansa mai departe n spatiu spectatorului . Cmpul pictural e alcatuit din fragmente ale tramvaiului, intercalate cu elemente de metropola din jur, astfel nct distinctia dintre interior si exterior, obiect si ambianta , partial se dizolva. Zgomotele , socurile , si fosnelile tramvaiului au fost menite sa vorbeasca n mod egal de pasageri si privitorilor , pentru ca pictura exprima " emotiile sincronizate ale unui pasager ntr- un tramvai si ale spectatorului exterior " (C.Carra). Ambele pozitii sunt descrise n pictura , care include ceea ce pare a fi silueta ntunecata a unui conducator auto cu un palarie asezat n spatele volanuluii in centru, si un pasager chiar n spatele lui, la stnga, precum si profilul umbrit, cocosat de un om trage un cos spre stnga, n prim-plan . Mai departe la stnga, silueta unui cal manat de un om iese din prim plan , n timp ce n centrul un alt om poarta un sacou rosu se apleaca asupra a ceea ce poate fi un cos , ale caror forme semitransparent se ntrepatrund cu cele ale tramvaiului . La extrema dreapta , partial taiat de marginea tabloului , vom vedea un alt om vag definit . Toate aceste figuri contribuie la sentimentul de un mediu urban aglomerat, n care se deplaseaza lent vehicule utilitare laolalta cu tramvaiul electric dinamic. Indescifrabilul spatiului fracturat, mpreuna cu pozitia precara , nclinata a tramvaiului da seama de viteza si violenta ce caracterizeaza metropola, perturba ritmuri traditionale, dematerializeaza obiecte, si disperseaza traficului pietonal. Tramvaiul atrage atentia spectatorului imaginiin la noul limbaj industrial de privelisti multiplicate, trecatoare , lumini stridente, zgomot, si limite spatiale neclare. Desi tramvaiul a devenit un lucru obisnuit n anumite parti ale Milano de 1910 (serviciu public de transport cu tramvaiul electric a fost extins ntre 1898 si 1905) , pictura lui Carr aduce la suprafata un sentiment de forta, dovedind capacitatea sa de a furniza discordante forme de experienta mediata tehnologic.

Tripticul tarziu al lui Boccioni 1911 , Starile mentale : Despartirile, Cei care pleaca, Cei care rmn, evoc o ambivalen similar fa de puterea copleitoare i viteza oferite de vehicule moderne de transport. Aceste picturi, elementul central al contribuiei Boccioni la expozitia Bernheim - Jeune, aspir s ofere echivalentul pictorial pentru cele trei stri afective distincte prilejuite de plecarea unui tnr pe un tren. La un nivel superficial, acest subiect i-a dat lui Boccioni posibilitatea de a picta o situaie tumultuoas tipica vietii moderne, dar artistul a organizat demersul narativ n jurul experienei de pierdere i melancholie.Tripticul exemplific modul n care de cltoria cu trenul, n timp ce era antrenant pentru invingerea timpului i spaiului, de asemenea, a intensificat separarea dintre" cei care merg " i " cei care stau . " Afiat n centrul tripticului, Despartire prezint o scen dintr- o gara, cu un tren care pleac nvluit n vartejuri de abur, stralucitoare semnale de trafic i stlpi de telegraf,

precum i o serie de cupluri care mbrieaz prin ferestrele vagoanelor. Trenul , la fel ca tramvaiul lui Carr, apare n repetate contururi ce n parte se suprapun, astfel c interiorul este deschis catre mediul exterior. Pentru a transmite un sentiment de micare n pictur , el multiplic imaginea trenului , artndu-l cum se apropie de staie in dreapta sus, n profil n centrul prim-planului, i apoi pleac n departare la stnga.Repetarea imaginii trenului, precum i a cuplurilor ncorporeaza aceste imagini n mintea privitorului, reflectand acele elementele ce persist n propria memorie a artistului.Despartirea este redata prin reluarea motivului estompat, cu urme de memorie pe masura ce trenul se pierde n deprtare. Comentariile publicate de Boccioni privind tripticul su pentru catalogul expoziiei Bernheim Jeune nu spune nimic de fiorul vitezei pure sau de cutarea de aventur i senzaii noi pe care o interpretare futurista a cltoriei cu trenul ar presupune-o. n schimb , industrializarea calatoriilor a accelerat dezbinrea legaturilor afective, producand senzatii de pierdere i de melancolie si distrugand limitele cunoscute anterior de sine i de lume .

Amintiri dintr-o calatorie a lui Severini din 1910-1911 , de asemenea, expuse la Galeria Bernheim - Jeune din 1912 , abordeaz n mod similar tema cltoriei cu trenul i efectele sale subiective asupra memoriei. Artistul a urmarit prin pictura sa sa depeasca impresionismul , distrugnd unitatea spatiotemporala a subiectului. n loc de a reda un obiect din mediul su imediat apropiat , Severini a ncercat s fac relaiile lui cu lucruri care, aparent, fara conexiune, dar care , n realitate, au fost legate de acesta n imaginaia artistului, n amintirile sau senzaiile sale. Pe aceiai panza a adus mpreun Arcul de Triumf, Turnul Eiffel , Alpii , eful tatlui sau, un autobuz , sala municipala din Pienza , bulevardul . Despartiri al lui Boccioni descrie modul n care senzatiile puternice inscriu indelebil imagini in memorie unind trecutul si prezentul ntr-un continuum, pictura lui Severini distruge orice urm de continuitate spatio-temporala. Cu toate acestea, el prea prezint cltoria cu trenul ca o metafor a contiinei, capturata prin obicetivul panoramic. In centrul cmpului vizual " circular ", apare imaginea unei femei ce-si acoper faa cu mainile , probabil, o imagine a mamei lui Severini in doliu pentru plecarea fiului ei, In jurul acestui punct de sprijin, o serie de obiecte plutesc distorsionate, intr-un spaiu de vis . Severini a subliniat statutul pur simbolic al acestor obiecte prin utilizarea incorecta a scarii, prin juxtapuneri ciudate. La dreapta sus gsim o imagine a unui om tnr, probabil artistul, ntr- o cma contemplnd pasrea neagr n palma lui, un simbol al libertii oferite de zbor . Severini situat aceast figura lng primria din Pienza, emblema casei sale, iar mai jos apare Arcul de Triumf, urmat de un om ntr- o plrie de paie ce conduce o cru tras de cai, la stnga , un dublu - autobuz cu etaj, o femeie elegant, cu o umbrel de soare verde i apoi deasupra lor , motorul puternic de un tren , cu luciu metalic .Prin organizarea acestui colaj de imagini, toate la fel de vii, Severini surprinde intensitatea amintirilor sale aa cum se ciocnesc i se amestec unele cu altele. Ca i n tritipcul lui Boccioni , cltoria cu trenul presupune nu numai nostalgia i dorul pentru oamenii i locurile lasate n urm,cat si pierderea de un sentiment de nrdcinare . La fel cum imaginile vzute printr-o fereastr de compartiment trec intr-o succesiune rapida,astfel nct locuri ndeprtate dintr-o dat par mai aproape, Amintiri... aduce aproapele i departarea ntr-o proximitate stranie . Dinamismul reiese din pictura, din inclinarea obiectelor. Formele lor deformate, fragmentate, intens colorate fac apel mai mult la perceptia trecatoare, instantanee a spectatorului. n timp ce nu descrie proriu-zis o scen observata de la fereastra unui tren, opera lui Severini distileaza mai multe caracteristici ale viziunii panoramice de a

cltorilor de tren, n special senzatia ca lumea le esteoferita spre contemplare, chiar daca timpul i spaiul prea s se prbueasc in tablou. Cu toate acestea, Amintiri dintr-o calatorie contracareaza efectele potenial omogenizatoare ale unei astfel de accelerate, distanate, percepti prin izolarea i evidenierea unor imagini specifice, incarcate emotional. Prin contrast , Giacomo Balla realizeaza o serie remarcabil de desene si picturi de autoturisme, ilustrand excesul de vitez caracteristic vremurilor si propunand iminena experientei vitezei ca o versiune moderna a sublimului. Spre deosebire de Marinetti, Balla nu avea o masina de curse, i nu exist nici o dovada sa fi fost un pasager ntr-una. Conceptualizarea vitezei sintetizeaz perceptia unui spectator a autoturismelor trecatoare i a curselor, imagini tiinifice de micare i fantezia creatoare . Primele studii de autoturisme in creion ale lui Balla, descriu vehicule n stare de repaus , fr nici o indicaie de context spaial. Unele dintre aceste desene, datate in 1913, descriu caracteristicile de design specifice unui tip Fiat. n 1913 , Balla a nceput s execute o serie de picturi monocromatice de autoturisme care au fost inspirate n mod clar de cronofotografie capturand fazele succesive ale micarii prin imagini care se suprapun parial. Viteza automobilului din 1913 e realizata prin aceast strategie, pstrand un reziduu din desenele anterioare realiste in repetarea cadrului cu acoperi plat de Fiat, cu un ofer n spatele volanului, ce se deplaseaza de-a lungul orizontului de la dreapta la stnga.Dar dinamismul rotativ al roilor genereaz o serie de modele abstracte care nu mai pot fi banuite de a conine vreo premis descriptiva , depasind chiar si limitele cmpului imaginii. Marinetti a evocat un efect similar n descrierea lui a unei curse de automobile din Brescia din 1907 : " Nebunia a apasat att de violent pe pompa de aer a circuitului , ca a luat forma unei spirale , ridicandu-se ca un urub in Zenith . . . " .Balla complic aceast traiectorie diagonal, prin tragerea unui alt set de linii drepte care radiaza spre privitor din profilul mainii de curse din stnga.Balla destinase aceste linii proeminente pentru a reprezenta extinderea zgomotului de motor. ntr-o inversare a sistemului perspectivei renascentiste , Balla transform o serie de cadre dreptunghiulare, care n mod normal s-ar strange intr-un punct de fuga n linii dinamice de for, ce propulseaza compozitia spre exterior de la masina de curse ,inspre privitor. Pentru acesta din urm, Balla recreeaz efectul optic halucinant raportat de turisti : c micarea accelerat face ca mediul traversat sa para ca avanseaz spre cltor, mai degrab dect invers. Unghiuri de creterea creeaza ceea ce Balla numete spessori d' atmosfera ( densitatea atmosferica ) , sau ceea ce descrie Marinetti, de asemenea n relatarea sa a cursei de automobile de la Brescia , ca forta zdrobitoare a " exploziei de aer a unei plecari .Pictura funcioneaz ca un " motor " ce produce o reea extins de vectori de energie intersectati, ale cror modele de zbor centrifugal ajunge pana la spectatori . Privitorii, sub efectul acestor fore tot mai mari ar percepe viteza asa cum Balla si-a imaginat ca o explozie vizuala, tactila si de senzaii auditive ale subiectului partial contopit in miscare. Balla nu si-a pus ntrebarea a ocurilor brute sau a coliziunii. Mainile sale de curse de vitez sosesc asemeni unor veritabile proiectile zgomotoase, generatoare de fluxuri de energie n care maina i oferul aproape se vor dezagrega, fuzionand. Aceste exemple urmaresc s demonstreze ca rspunsurile futuritilor mutatiile aduse de modernitatea urbana au fost cu mult mai variate, i mai bntuite de ambivalen fa de efectele perturbatoare , dect a fost recunoscut . Au infruntat o industrializare tardiv a Italiei i experimentat ocuri si lovituri , precum i pierderile si dislocarile, ca o serie de transformri, cu consecine att pozitive, ct i negative . Obinuii cu ritmurile mai lente, forme de percepie i cu un tip de societate preindustriale, semirural , futuritii s-au trezit aruncati ntr-un prezent de schimbare istoric, cuprinsi de propriile ambiii de a deveni poei, artiti, i activiti politici moderni . A respinge modernitatea ar fi insemnat a condamna Italia sa se odihneasca in gloriile trecutului su , n conformitate cu stereotipurile predominante .