Sunteți pe pagina 1din 8

STUDIUL DE CAZ

Studiul de caz este una din metodele utilizate in domeniul psihologiei- psihoterapiei pentru a obtine cat mai multe informatii despre o anumita persoana sau despre un grup de persoane care prezinta probleme similare. Pe langa faptul ca faciliteaza cunoasterea detaliata a experientelor persoanei, a problemelor cu care acesta se confrunta, a factorilor favorizanti si a factorilor resursa de care dispune, el reprezinta baza de la care se pleaca pentru a realiza o interventie terapeutica reusita. Prezentam mai jos cazul unei paciente diagnosticata cu depresie majora. El cuprinde informatii personale, o lista de probleme identificate la pacienta, obiectivele terapiei, conceptualizarea cazului, decizii terapeutice si tehnici utilizate, concluzii.

DEPRESIA
Depresia nervoasa este o stare mentala carecterizata in principal prin tristete patologica, durere morala, pesimism, autodevalorizare, dezinteres, anxietate la care se asociaza o incetinire psihomotorie si simptome somatice (constipatie, anorexie etc.). Pentru a evita asemena stare de boala, psihoterapeutii recomanda cateva sfaturi generale
1.DATE PERSONALE Nume : Popescu Valeria Varsta : 45 ani Sex: F Starea civila : divortata Profesie : cadru didactic / profesor Studii : superioare

2. DATE SOCIODEMOGRAFICE Locuieste in Suceava, este absolventa a Facultatii de Filologie din cadrul Univesitatii Bucuresti, in prezent este profesor de limba engleza la o scoala generala din Suceava.

3. DIAGNOSTICUL : Depresie majora Conform criteriilor pacienta prezinta toate simptomele depresiei majore: tristete, scaderea interesului si a placerii, aspect depresiv (facies si corp); retragere sociala (nu mai are prieteni, nu merge la nimeni in vizita, nu vine nimeni la ea); incetinire psihomotorie, ruminatii, pesimism, autocompatimire, autodevalorizare, culpabilitate, nu prinde curaj. I se administreaza medicatie antidepresiva, cu Amitriptilina si Carbamazepina.

4. LISTA DE PROBLEME - Autocontrolul - Sistem de referinta deficitar - Complex de vinovatie - Convingeri ce-i saboteaza personalitatea - Lipsa empatiei

5. DATE SEMNIFICTIVE DIN ANAMNEZA PACIENTEI In urma cu 12 ani isi pierde fiul intr-un banal accident; se aflau impreuna la un picnic iar acesta se urca pe o locomotiva si atinge din greseala liniile de inalta tensiune. Se electrocuteaza, iar dupa doua saptamani de terapie intensiva, moare. La doi ani de la moartea fiului, sotul doreste divortul si paraseste domicilul. Atunci are loc prima cadere psihica. In urma acestui studiu de caz s a demonstrat ca pacienta are ca diagnostic depresia majora ,boala ce o influienteaza atat pe plan social :ne mai avand prieteni , nu merge la nimeni in vizita, nu vine nimeni la eape plan pshic : ruminatii , pesimism , autocompatimire , autodevalorizare , culpabilitate dar si biolologic: aspect depresiv fascies si pe corp. Examenul psihologic a evidentiat o imagine de sine scazuta, devalorizare, agresivitate si tendinte depresive, hipocondriace, coeficientul de inteligenta = 116 (peste medie). Psihoterapia a cuprins opt sedinte iar dupa aceste sedinte s a remarcat o imbunatatire a stimei de sine , increderea capatata,descoperirea pe sine.

Bulimia nervoasa
Bulimia nervoasa se incadreaza in sfera tulburarilor alimentare, caracterizata prin episoade frecvente de alimentare compulsiva, dublate de efortul de a contracara efectul acestei alimentari. Astfel de incercari includ, voma autoprovocata, infometarea, exercitiile fizice dure, utilizarea de medicamente (ex.laxative). DATE PERSONALE Nume : Marcela Varsta : 21 Sex: F Profesie : student Studii : superioare

Pacienta relateaza ca : de 4 ani sunt bulimica!..mancam ca o nesatula si colegele, care de altfel aratau ca niste manechine si aveau si mult success la scoala, in viata profesionala, dar si in cea particulara, ma stresau cu chestii de genul vai ce grasa esti si mai bagi in tine, cum sa nu te ingrasi, cum vrei sa iti gasesti si tu un job bun?. Din acel moment a inceput totul. La inceput am crezut ca pot sa mananc orice, la fel ca si ele, si apoi imi provocam singura greata si varsam ceea ce ingeram. Acum a devenit un lucru obisnuit pentru mine ca dupa fiecare masa sa procedez asa, dar credeti-ma ca m-am saturat!. In fiecare zi de 4-5 ori pe zi tot ce mancam dadeam afara. Tot ceea ce a urmat in viata mea se invartea in jurul conceptului de frumusete fizica, siluetain momentul in care am inceput sa vars sange, sa pic jos din picioare, am zi ca trebuie sa ma opresc. In momentul in care logodnicul meu mi-a spus ca el nu vrea sa mai stea cu mine sa vada cum ma distrug de pe o zi pe alta, m-a amenitat ca ma paraseste, am zis ca trebuie sa pot renunta la acest viciu cat mai repede. Tatal meu stia de ceea ce faceam dar nu a facut nimic in acest sens. Cei care mi-au fost si imi sunt aproape sunt surorile mele si logodnicul meu. Si eu voiam sa ma opresc odata ca deja ma saturasem. Ajunsesem sa arat ca o leguma... ziceam mereu ca nu pot sa ma las" Pacienta a primit diagnosticul de: Bulimie nervoasa avand repercusiuni asupra vietii ei profesionale pierdandu si stima de sine, increderea , pe plan familial : logodnicul ei fiind pe punctul de a o parasi, iar tatal indiferent fata de fiica sa , pe plan biologic : stari de lesini , greata incepand sa verse cu sange iar nu in ultimul rand pe plan pshihologic : analizarea prea amanuntita a aspectului fizic , increderea scazuta ,pesimism , izolarea de persoanele apropiate. In cazul acestor pacienti atentia trebuie sa fie mult mai marita sa fie incurajati de persoanele dragi familie , prieteni , incercandu se sa li se aminteasca mereu ca sunt frumosi oricum ar fi grasi /slabi .Incepand sa prinda incredere in ei si in felul in care arata renunta la ritualul vicios de a si induce greata si astfel sa piarda toate proteinele esentiale unui organism sanatos.

STUDIU DE CAZ
Cazul ANDREEA

Prinii Andreei, o feti de 12 ani, relateaz faptul c aceasta se ngrijoreaz n legtur cu orice i cu tot. De asemenea, prinii afirm c Andreea este deranjat de orice situaie i eveniment nou, care nu face parte din rutina ei zilnic. Conform relatrilor prinilor, ngrijorrile se manifest i cu dou sptmni nainte de apariia evenimentelor sau a situaiilor noi. n fiecare diminea, nainte de coal, Andreea acuz dureri de stomac. La coal, i este fric s nu fie rnit, s nu fac greeli, s nu ntrzie sau s intre n tot felul de probleme. Prinii relateaz c Andreea, n mod constant, caut reasigurri n diverse situaii, punnd foarte multe ntrebri. Andreea are doi frai mai mici, unul de 4 ani i celalalt de 8 ani. Foarte

des se ngrijoreaz cu privire la sigurana acestora. n cas i urmrete n permanen, pentru a fi sigur c acetia nu se vor lovi. Prinii o descriu pe Andreea ca fiind o perfecionist. Este foarte silitoare la coal i ntotdeauna i face temele, de cum ajunge acas. Este foarte ordonat i i scrie de mai multe ori temele pn cnd este mulumit de rezultat. Andreea nu reuete s adoarm, lundu-i o or i jumtate pn cnd ajunge s adoarm. Ea mrturisete c, n tot acest interval de timp, se ngrijoreaz referitor la ziua care a trecut, dar i la evenimentele care urmeaz s se ntmple n ziua urmtoare. Att Andreea, ct i prinii acesteia, afirm c fetei i este foarte fric de hoi, care ar putea s intre n cas i s o rneasc. Din discutia cu parintii, acestia au spus ca nu au avut niciodata vreo spargere in locuinta si nicio alta problema cu hotii. Cnd aude afar un zgomot, insist ca mama ei s mearg s verifice ce se ntmpl. Conform prinilor ei, Andreei i este, de asemenea, team de ace i evit s mearg la doctor din cauza acestei frici. Prinii sunt nevoii s o oblige s mearg la doctor atunci cnd este foarte bolnav, iar ori de cte ori trebuie s i se fac o injecie, plnge i ip. Tot prinii afirm c Andreea manifest o dorin foarte puternic de a fi apreciat de ceilali. Prinii o descriu ca fiind un copil timid i cred c ntmpin dificulti atunci cnd trebuie s ofere un rspuns n clas, deoarece i este fric s nu comit o greeal i s se fac de rs. Andreea spune c i este uneori team de ce ar putea gndi colegii despre e a. Prinii spun c, atunci cnd salut pe cineva, nu pstreaz contactul vizual i foarte des atunci cnd vorbete are o voce optit. Cu toate acestea, ea a reuit s vorbeasc n faa clasei, ns n astfel de momente se simte foarte agitat. Are civa prieteni la coal cu care se viziteaz uneori i n afara orelor. De obicei, dup o perioad de acomodare, nu ntmpin dificulti n a-i face prieteni.

In timpul anamnezei am mai descoperit ca Andreea a copiat modelul matern. Mama ei lucreaza in mediul privat, intr-o societare cu peste 50 de angajati, in care are un post de conducere. Mama manifesta o dorinta foarte mare de a progresa profesional si valorizeaza foarte mult dezvoltarea intelectuala si profesionala atat a sa cat si a celorlalti membri ai familiei. Ea provine dintr-un mediu intelectual: mama sa fiind profesoara de istorie, iar tatal, de limba si literatura romana. A ajuns in acest post pornind ca simpla angajata in urma cu 16 ani. Tot ea estesi principalul intretinator al familiei, sotul lucrand intr-o scoala ca profesor de desen si avand un salariu mult mai mic. Parintii Andreei sunt casatoriti de 14 ani. Dupa ce stabilim o buna relatie terapeutica, in care explicam Andreei care este rolul nostru, prezint copilului o poveste ce poate fi construita pornind de la problemele sale (aflate de la el personal si de la parinti). Apoi copilul va identifica temerile si subiectele de ingrijorare ale personajului din poveste. Discutam cu copilul daca in cazul sau apar temeri diferite de cele ale personajului din poveste. Facem o lista cu aspectele negative ale starilor de anxietate pe care le traieste (sa numeasca lucrurile pe care starile anxioase o opresc sa le faca si in ce fel o fac acestea sa se simta neplacut), apoi o lista cu beneficiile pe care le-ar avea daca ar reusi sa-si controleze starea de anxietate. Aceasta din urma lista este de recomandat sa fie decorata de copil si afisata intr-un loc foarte vizibil in camera lui. De asemenea, discutam cu ea schimbarile pe care doreste sa le obtina si cautam sa identificam recompense pe care le-ar putea primi in cazul adoptarii unor comportamente si atitudini pozitive. Aceaste recompense ar putea fi:sa fac lucruri care-mi plac,sa fac lucruri distractive,sa fac lucruri cu familia,parintii sa-mi spuna...,activitatile mele preferate.... Ii explicam ca recompensele vor fi acordate diferentiat, in functie de comportamentul sau. Acest sistem de autorecompensare va fi integrat intr-un sistem de motivare care va include si recompense ce vor fi utilizate de parinti, in cazul in care copilul adopta anumite comportamente. O alta etapa importanta o reprezinta dezvoltarea capacitatii de identificare a emotiilor si de evaluare a intensitatii lor. Putem folosi o serie de imagini care sa reprezinte diverse exprimari faciale ale starilor emotionale si-i cerem sa ne spuna ce emotie este exprimata de fiecare. Dupa ce se va familiariza si cu o scala a intensitatii diverselor emotii, isi va evalua zilnic intensitatea emotiilor resimtite, in special a celor de ingrijorare. La fel de importanta este si identificarea simptomelor fizice asociate cu starile anxioase. Vom pune accentul pe lucrul cu desene atunci cand ii cerem de exemplu sa ne spuna cum se simte astazi. Poate sa deseneze o fata care sa exemplifice starea ei sau putem sa-i cerem sa se gandeasca ce se intampla cu animalele, cand acestea sunt speriate, de exemplu : Ce schimbari fizice s-ar petrece cu o pisica ce s-ar trezi brusc cu un caine in fata. Il vom ajuta sa identifice modul in care stresul ii afecteaza corpul si ii cerem sa marcheze pe un desen al corpului ei zonelee in care apar schimbari in momentele de anxietate. Acest lucru este important pentru ca, mai apoi, sa o ajutam sa faca un exercitiu de relaxare usor (de exemplu tehica Jacobson). In primele zile este bine ca unul dintre parinti sa faca impreuna cu ea acest exercitiu de relaxare. Apoi, dupa identificarea starilor de ingrijorare si de creare a unei scale de intensitate,

isi va identifica si gandurile asociate acestor stari, moment in care il vom ghida sa invete sa deosebeasca gandurile rationale (adaptative) de cele irationale si sa identifice consecintele ambelor tipuri. Pentru a-l ajuta, vom prezenta diverse scenarii in cadrul unor jocuri sau unor povesti ori il vom incuraja sa creeze el diverse povesti in care presonajul principal va trebui sa gaseasca solutii. Astfel, va invata sa deosebeasca gandurile de ingrijorare/dezadaptative de cele calme/adaptative , si totodata va intelege relatia dintre diferitele ganduri, emotii si comportamente. Pentru a-l ajuta in exersarea unor abilitati de gandire realista am folosit urmatorul scenariu: i-am cerut sa-si aleaga un super-erou (Batman), care sa o ajute in cautarea unor indicii si sa examineze toate dovezile legate de gandurile ei de ingrijorare intr-o situatie anxioasa. Apoi ii cerem sa-si aminteasca ce s-a intamplat intr-o situatie asemanatoare din trecut, in care si-a facut, la fel, o multime de ganduri de ingrijorare, evidentiind astfel irationalitatea lor. Astfel, va putea, in viitor, sa evite aparitia unor stari de anxietate in situatii care, in trecut, ii provocau o mare tensiune. Terapia a cuprins intreaga famile, dar s-a putut lucra mai putin cu parintii, din cauza faptului ca mama era, si a fost in continuare, foarte ocupata cu serviciu, iar tatal pleca in tabere de creatie in diverse zone din tara unde picta, el avand o mare pasiune pentru pictura. In decursul terapiei am identificat (folosind tehnica tabloului de familie) ca bunica (mama mamei Andreei) avea un mare rol in educatia ei, aceasta fiind tot timpul alaturi de ea cand mama Andreei nu era acasa, bunica locuind in acelasi bloc. Tatal, chiar daca era prezent, nu se implica in mod constient in educatia Andreei. Aceasta anxietate isi are originile si in comportamentul anxios, temator, plin de ganduri

catastrofice al bunicii Andreei, cu care Andreea isi petrecea cea mai mare parte a timpului si care a avut grija de Andreea de la varsta de 2 ani, care,de fapt, a crescut-o pe Andreea. Un alt model parental identificat in personalitatea Andreei este cel matern. Mama, o perfectionista desavarsita, detesta puternic pe cei cu un nivel de pregatire educationala si profesionala inferior ei, si a incercat sa-i impuna si Andreei acest mod de a privi lucrurile. Ea fiind si cea mai mare dintre copii, s-a bucuratde intreaga atentie a mamei,dorind sa faca din ea un model de reusita pentru ceilalti frati mai mici ai ei. Chiar daca tatal era absent deseori de acasa, el isi facea simtita prezenta in personalitatea Andreei prin hipercriticismul sau. De fiecare data cand Andreea gresea, el o critica foarte aspru, uneori aproape cinic. Acest comportament era legat si de frustrarile din cadrul cuplului, deoarece mama era foarte dominatoare, autoritara chiar, iar pentru orice comportament asa-zis neadecvat al Andreei, ea il facea vinovat pe sotul ei. Una dintre partile principale din cadrul terapiei a fost legata de evitarea exprimarii din partea parintilor a acestui comportament vis-a-vis de Andreea. De asemenea, s-a lucrat si cu bunica, pentru a nu-si mai expune in fata Andreei toate temerile si atitudinile anxioase, aratandu-i legatura dintre comportamentul ei si unele atitudini ale Andrreei. La sfarsit, dupa ce Andreea a dobandit un control in gestionarea starilor anxioase, a capatat si o mai mare incredere in sine si chiar daca uneori parintii mai

scapau cate o remarca critica la adresa ei, am remarcat o mult mai mare rezistenta la influenta negativa a lor. Acesta este, pe scurt, cazul Andreei, un caz in care interventia asupra copilului s-a bucurat si de implicarea sustinuta a familiei si a dus la o ameliorare semnificativa a comportamentului Andreei, iar parintii acesteia si-au clarificat si ameliorat unele carente personale dar si in relatia de cuplu.

PREUTESI ANDREEA ECATERINA Grupa IV MD