PLAN

1. Liberul Arbitru Introducere Experimentul lui Benjamin Libet Libertatea constienta de a respinge deciziile inconstientului Suntem doar niste masinarii Liberul arbitru si Legea Trebuie sa credem ca liberul arbitru exista 2. Culpabilitatea Introducere Emotie universala Imperativul iubirii si culpabilitatea Nu ne spune ce sa facem, dar ne opreste de la rau Un sentiment inselator cale pentru a scapa!

Liberul Arbitru Introducere

Liberul arbitru este puterea sau abilitatea unei minti umane de a alege cursul unei actiuni, sau de a lua o decizie fara a fi influentat de cauze, evenimente anterioare sau din predestinare divina. Un act de libera vointa este in sine o cauza si nu un efect.Libertatea este pusa in opozitie cu limita, iar din acest punct de vedere, libertatea este definita negativ, ca fiind absenta limitelor, doar ca nu poate intra in conflict cu legi morale, ce sunt definitorii pentru natura umana.Libertatea poate fi inteleasa si ca posibilitatea omului de a se consacra afirmarii esentei sale : existenta precede esenta- J.P. artre. !octrina extrema in care liberul arbitru este afirmat este libertarianismul si opusul acestei doctrine este determinismul, adica actiunile umane nu sunt libere, ci mai degraba sunt rezultatul influentelor, a circumstantelor externe care nu sunt sub control individual, ca totul este predeterminat, este dat mai inainte. !eterminismul este de doua tipuri : divin si natural. !eterminismul divin explica toate fenomenele facand apel la cauze divine, !umnezeu fiind omniscient stie ce se va intampla. !eterminismul natural considera ca totul este predeterminat prin cauze naturale. "cesta,din urma afecteaza libertatea umana numai in masura in care acceptam ca factorii naturali ce actioneaza la nivelul corpului se rasfrang asupra sufletului.

Problema liberului arbitru a dus la elaborarea unor teorii ce explica natura universala a realitatii si relatia oamenilor cu universul. Unii au formulat ideea conform careia daca universul este rational trebuie sa se bazeze pe succesiunea cauza- efect: fiecare actiune, sau efect, trebuie sa fie precedat de o cauza si trebuie sa formeze o parte din succesiunea neintrerupta a cauzelor care se extinde pana la cauza Prima, care este !umnezeu, sau !ivinul.Un act de liber arbitru din partea unei personae este un act necauzat in afara lantului de succesiuni cauzate. "cceptarea posibilitatii unui act necauzat neaga ordinea rationala si face universul sa para irational. #azuta in acest fel aceasta problema nu a fost rezolvata intr-un mod satisfacator.

#aliditatea liberului arbitru a fost de asemenea un subiect de dezbatere printre filozofii. -ar parea ca sistemul eticii trebuie sa implice liberul arbitru pentru negarea abilitatii de a alege cursul unei actiuni s-ar parea ca neaga posibilitatea $udecatii morale. % persoana fara $udecata morala nu este responsabila de acte sale.&n incercarea de a rezolva aceasta problema, filozofii o viziuni multiple, a$ungand de la determinism absolut pana la libertarianism absolut. ocrate si Platon au sustinut ca oamenii pot sa-si exircite liberul arbitru, dar ca acele actiuni singure au fost libere pentru ca s-au acordat cu binele intregului. pinoza a reinterpretat liberul arbitru ca fiind autodeterminare

pentru ca omul se potriveste cu !umnezeu si cu natura proprie a lumii. 'otul in natura se petrece conform unor legi necesare, nimic nefiind intamplator. Libertatea umana, ca lipsa totala a unor cauze nu exista, insa, in masura in care aceste cauze exprima necesitati de esenta, provin din insasi natura noastra, putem fi liberi daca intelegem cu a$utorul intelectului necesitatea. &n cazul in care aceste cauze vin din exteriorul finite noastre. Lebniz considera ca nu exista intamplari absolute, totul desfasurandu-se conform planului divin exprimat in monade(diviziunile lui !umnezeu asupra lumii).!ecartes defineste liberul arbitru ca fiind suprema perfectiune a omului care ne face similari divinitatii si c*iar egali cu aceasta.+l considera ca noi, oamenii gresim in momentul in care nu avem o cunoastere certa si totusi vointa noastra isi da asentimentul si actioneaza potrivit acestei cunoasteri. +l sustine ca suntem capabili de cunoastere certa, desi intelectul uman este considerat finit. ,ietzsc*e considera ca libertatea este vointa de putere, si ca de aceasta libertate nu se pot bucura decat clasele superioare(aristrocratii), caci clasele inferioare sunt animate de resentiment. -onceptia crestina asupra liberului arbitru este cosiderata un artificiu teologic, pentru a putea acuza omul si a-si asuma raspunderea pedepsirii lui."firmatia lui !umnezeu a murit poate fi interpretata ca fiind o eliberare de puterea creatoare, a vointei de putere din om, umanitatea trebuind sa-si asume aceasta moarte..ant considera ca o persoana trebuie sa fie libera pentru ca libertatea este un postulat necesar al consecintelor morale..ier/egaard descrie doua sfere, sau forme ale existentei pe care individul le poate alege:calea aestetica si calea etica. -alea aestetica este un *edonism redefinit, constand in in cautarea placerii si cultivarea acestei stari, cautand sa se inlature plictiseala. -alea etica de viata include un anga$ament intens fata de datorie, fata de neconditionatele indatoriri sociale si religioase. "cest anga$ament al datoriei peprezinta o pierdere a responsabilitatii individuale si propune astfel o a treia forma de existenta:cea religioasa, in care omul se submite vointei lui !umnezeu, dar facand asta gaseste libertatea adevarata.

Pe masura ce religia crestina ia amploare, se pune problema raului si a liberului arbitru, caci crestinismul considera ca !umnezeu este ominiscient si omnipotent, aceasta extinzandu-se si asupra viitorului astfel orice actiune umana este decretata inainte de !umnezeu.&n acest caz !umnezeu ar putea sa preintampine faptele rele, dar nu face acest lucru, iar din moment ce este creatorul universului am putea zice ca e responsabil de tot raul din lume, si astel indemnurile morale nu mai au nici un rost. !octrina predestinarii face imposibila existenta liberului arbitru. Pentru ca moralitatea, datoria, evitarea pacatului sunt elemente de baza ale invataturilor crestine intrebarea care se pune este daca oamenii sunt responsabili din punct de vedere moral o data ce predestinarea este acceptata0 +xista multe incercari de explicare a acestui paradox. f. "ugustin credea in predestinare, sustinand ca doar cei alesi de !umnezeu vor obtine salvarea, dar ca nimeni nu stie daca va fi ales, asa ca trebuie sa poarte frica lui !umnezeu si sa duca

vieti religioase. Liberul arbitru era pentru el darul gratiei divine. +l mai considera ca raul nu a fost creat de !umnezeu, a carui creatie e pe deplin buna. 1aul este privatia sau absenta binelui, la fel cum intunericul este absenta luminii.+ste posibil totusi ca ceva ce a fost creat bun sa se diminueze in bunatate, sa devina coruptibil si raul sa patrunda la fintele inzestrate cu liberul arbitru. Pentru f. "ugustin ceea ce in prima instanta pare a fi rau poate fi inteles ca bine in contextul eternitatii, pentru ca din perspectiva lui !umnezeu asupra eternitatii totul este bun."cestei doctrine & se opune Pelegianismul, o doctrina eretica, care sustine ca pacatul lui "dam il priveste numai pe el si nu se rasfrange asupra intregii umanitati, si ca toti oamenii, desi sunt a$utati de gratia divina sa obtina salvarea au libertatea de a alege sau nu drumul spre !umnezeu.%amenii pot duce vieti drepte si sa merite astfel sa a$unga pe propriile merite in rai.

-onform doctrinei crestine !umnezeu ne-a oferit libertatea de a allege, si raul din lume poate fi pus pe seama unei alegeri gresite, libertatea fiind un instrument de perfectionare morala. !aca !umnezeu da niste indemnuri morale inseamna ca nu e totul dinainte stabilit si ca sta in puterea noasta de a le urma sau nu. !umnezeu e omnipotent, insa doar in eternitate, aceasta dezvaluindu-se doar la sfarsitul timpurilor. +ternitatea presupune un plan divin de oranduire a lumii, plan ce se va implini doar la sfarsitul lumii. Libertatea oamenilor se manifesta in plan temporal, deci omnipotenta lui !umnezeu exprimata intr-o predestinare conform planului sau cu privire la lume nu afecteaza capacitatea de a ne manifesta liber in timp. "stfel sta in libertatea noastra de a urma planul divin sau de a-l refuza, fiindca singurul care are fiinta pe termen lung e acest plan divin, iar &adul e expresia lipsei de fiinta, a raului.

-alvinistii neaga capacitatea umana de a avea libertate de alegere. +i elaboreaza doctrina predestinarii, conform careia oamenii sunt alesi de !umnezeu pentru salvare, pe cand altii sunt respinsi si sunt condamnati damnarii. "rminianismul o alta doctrina crestina, formulata in sec. 2#&&, sustine ca liberul arbitru poate exista fara a limita puterea lui !umnezeu si fara a contrazice 3iblia."rminius, initiatorul doctrinei credea ca predestinarea este biblica si adevarata, ca !umnezeu allege unele personae pentru a a$unge in 1ai si altele in &ad, asa cum a fost indicat de &isus, referindu-se la oi si capre. +l insista mai mult pe iubirea lui !umnezeu, decat pe puterea Lui cand vine vorba de alegere, alegerea celor ce a$ung in 1ai, respectiv &ad."legerea tinea de destin, iar munca lui &isus pe pamant a fost pentru toti oamenii, si nu numai pentru cei alesi.

1eligia islamica, una dintre cele trei mari religii, alaturi de crestinism si iudaism considera ca exista un singur !umnezeu, pe care il numeste "lla*, omnipotent si

oministiutor, care a creat universul.&n limba araba islam inseamna a te supune, mai precis a te supune vointei lui "lla*.&n fata lui "lla* toti oamenii sunt egali, indiferent de rasa, nationalitate, religie ori statut social. upunandu-se poruncilor lui "lla*, oamenii isi exprima recunoasterea si multumirea pentru intelepciunea crearii si traiesc astfel in armonie cu universul. &deea centrala a religiei islamice este supunerea in fata vointei lui "lla*, oamenii trebuie astfel sa se abandoneze pe ei insisi si sa se supuna pe deplin puterii si vointei lui "lla*. "cest lucru nu e foarte greu pentru ca ei urmeaza cu sfintenie invataturile -oranului, iar despre liber arbitru nu prea poate fi vorba pentru ca tot ceea ce fac este voia lui "lla* si astfel ei nu au libertatea de alege o alta cale decat cea indicata de acesta.

4a$oritatea existentialistilor considera liberul arbitru ca fiind caracteristica oamenilor, ei neavand o natura fixa, precum o au animalele sau plantele, fiecare om facand propriile lui alegeri care ii permit sa-si creeze propria natura, fire. !e liberul arbitru nu se poate scapa, pentru ca pana si refuzul de a alege este o alegere.Liberul arbitru include anga$ament si responsabilitate, astfel omul trebuie sa-si asume riscul si responsabilitatea urmarii anga$amentului oriunde l-ar conduce acesta pentru ca este liber sa-si aleaga singur calea.

+xista asadar viziuni diferite asupra liberului arbitru, iar parerea mea despre acest subiect este ca fiecare om are capacitatea de a alege un drum sau a nu-l alege, dar ca totusi exista o fiinta superioara care intr-un fel supervizeaza alegerile fiecarui om, astfel incat alegerea unuia sa nu afecteze intreaga umanitate, caci daca un singur om din toti cei existenti nu este de acord cu o situatie nu se poate spune ca acesta nu are dreptate si ca ar trebui sa faca ca si ceilalti, dar nici ca ceilalti, doar pentru ca sunt din punct de vedere numeric superiori au neaparat dreptate. -onsider ca fiecare are un destin, dar care este trasat in linii mari si ca drumul pe care il parcurgem pana la implinirea acestui destin este alegerea noastra personala, fara a fi vointa cuiva, fara a fi influentati. "stfel oamenii sunt dupa parerea mea liberi, iar !umnezeu nu este responsabil de producerea raului, caci el inca de la inceput a lasat omului posibilitatea de a alege. "re omul libertatea de a alege0 "ceast5 6ntrebare a fost 6ndelung dezb5tut5 de-a lungul istoriei, liberul arbitru fiind considerat de mul7i tr5s5tura definitorie a omului. !ac5 6n trecut aceast5 6ntrebare a c5zut 6n sarcina filozofilor 8i a teologilor, progresul 8tiin7ific al studierii creierului a permis speciali8tilor 6n neuro8tiin7e s5 se apropie 6n ultimele decenii de g5sirea unui r5spuns. !ovezile acumulate de oamenii de 8tiin75 par s5 6ncline balan7a din ce 6n ce mai mult spre o singur5 concluzie: liberul arbitru, capacitatea omului de a alege liber, este doar o iluzie.

Experimentul lui Benjamin Libet

!e-a lungul secolelor, numero8i filozofi 8i oameni de 8tiin75 au sus7inut c5 liberul arbitru este doar o iluzie. 3en$amin Libet, cercet5tor 6n cadrul departamentului de fiziologie al Universit57ii din -alifornia - an 9rancisco, a fost printre primii oameni care au testat aceast5 ipotez5. :n experimentele desf58urate de Libet la finalul anilor ;<= 8i 6nceputul anilor ;>=, voluntarii erau a8eza7i av?nd 6n fa7a lor un buton 8i un ceas. +i puteau decide oric?nd s5 apese pe buton, 6ns5 Libet le ceruse s5 s5 se uite c?t era ceasul 6n momentul 6n care luau decizia de a ap5sa pe buton. #oluntarilor le fuseser5 ata8a7i pe scalp mai mul7i electrozi, astfel c5 Libet putea observa pe electroencefalogram5 activitatea neuronal5 din cortexul lor. 4omentul fiec5rei ap5s5ri de buton era 6nregistrat automat. -ompar?nd timpul ap5s5rii butonului cu cel 6n care voluntarii decideau s5 apese butonul, cercet5torii au descoperit c5 diferen7a dintre decizia con8tient5 a ap5s5rii pe buton 8i evenimentul 6n sine era de aproximativ @== de milisecunde. "naliz?nd rezultatul electroencefalogramei, Libet a avut surpriza s5 descopere c5 zona din creier asociat5 cu ini7ierea mi8c5rii devenea activ5 cu A== de milisecunde 6nainte de ap5sarea butonului. "stfel, creierul devenea activ cu B== de milisecunde 6nainte de momentul 6n care voluntarii luau decizia con8tient5 de a ap5sa butonul. +xperimentul a fost interpretat de mult5 lume ca fiind prima demonstra7ie a faptului c5 liberul arbitru este doar o iluzie, deciziile fiind luate de creier, nu de sinele con8tient al persoanei. ,umero8i al7i cercet5tori au repetat experimentul lui Libet, observ?nd c*iar perioade mai mari 6ntre debutul activit57ii cerebrale 8i momentul deciziei con8tiente. "stfel, un studiu efectuat 6n @==> de cercet5tori de la &nstitutul 4ax Planc/ din Leipzig a ar5tat c5 deciziile pot fi detectate c*iar cu < secunde 6nainte de momentul 6n care o persoan5 devine con8tient5 de ele. :n experimentul diri$at de profesorul Jo*n-!Clan DaCnes, voluntarilor li se ceruse s5 apese pe un buton cu m?na st?ng5 sau cu cea dreapt5, la alegerea lor, fiindu-le solicitat totodat5 s5 7in5 minte 6n ce moment au luat decizia. -ercet5torii au descoperit c5 pot prezice ce m?n5 vor folosi voluntarii cu < secunde 6nainte ca ace8tia s5 a$ung5 la o decizie con8tient5, doar prin studierea activit57ii lor cerebrale. E tudiul nostru arat5 c5 deciziile sunt preg5tite 6n subcon8tient mai devreme dec?t se credea p?n5 acum. :n

momentul 6n care intervine con8tiin7a, cea mai mare parte a muncii decizionale a fost de$a efectuat5, a comentat profesorul DaCnes rezultatele studiului.

Libertatea constienta de a respinge deciziile inconstientului

-*iar dac5 experimentele lui Libet par s5 indice faptul c5 liberul arbitru este doar o iluzie, tot el a efectuat alte cercet5ri ce par s5 indice c5 avem puterea con8tient5 de a opri deciziile luate de creier. "stfel, el i-a instruit pe voluntari s5-8i propun5 s5 6ndoaie un deget la un moment ales de ei, dar imediat dup5 ce devin con8tien7i de dorin7a de a 6ndoi degetul, s5 se opreasc5 din ac7iune. tudiind creierul participan7ilor la studiu, Libet a descoperit c5 activitatea cerebral5 ce se poate observa 6n mod normal 6naintea 6ndoirii degetului 6nceteaz5 6ndat5 ce voluntarii au luat decizia de a se opri. Libet a concluzionat c5 participan7ii putea folosi alegerile con8tiente pentru a opri deciziile incon8tiente ale creierului. "8adar, c*iar dac5 liberul arbitru (Efree Fill) e o iluzie, oamenii beneficieaz5 de Efree FonGt H adic5 au capacitatea de a ac7iona con8tient pentru a 6mpiedica ac7iunea ce urmeaz5 unei decizii luate de creier. -oncluzia lui 3en$amin Libet este sus7inut5 de un specialist din alt domeniu: psi*ologul !aniel .a*neman, care sus7ine c5 ma$oritatea deciziilor oamenilor sunt generate de ceea ce el nume8te sistemul I (partea incon8tient5 a creierului), asupra c5rora sistemul @ (con8tiin7a) poate aplica o decizie de veto.

Suntem doar niste masinarii

4ar/ Dalett, un specialist 6n neuro8tiin7e din cadrul ,ational &nstitutes of Dealt* (principala agen7ie de cercetare din cadrul 4inisterului 5n5t57ii din U"), afirm5 c5 ma$oritatea oamenilor g5sesc dificil de acceptat faptul c5 liberul arbitru nu exist5 din cauza unei erori conceptuale: aceea c5 sinele este diferit de creier. E+ste ca 8i cum am crede c5 mintea este separat5 de corp, dar m5 g?ndesc c5 nu mai crede nimeni a8a ceva. "bsen7a liberului arbitru nu 6nseamn5 c5 suntem ma8in5rii. "ctivitatea creierului este substan7a fiziologic5 6n cadrul c5reia func7ioneaz5 personalitatea noastr5. "bsen7a liberului arbitru 6nseamn5 doar c5 sinele con8tient este la curent cu doar o parte din deciziile creierului nostru. Un experiment efectuat de Patric/ Daggard, unul dintre cei mai importan7i speciali8ti 6n neuro8tiin7e din 4area 3ritanie, pare s5 arate c5 suntem, de fapt, ma8in5rii.

Pentru a demonstra acest lucru, profesorul Daggard l-a invitat pe un $urnalist de la ziarul '*e 'elegrap* s5 asiste la un experiment inedit, ce demonstreaz5 efectele te*nicii denumite Estimulare magnetic5 transcranian5. Prin folosirea unei bobine magnetice, creierul uman poate fi stimulat, te*nica permi7?nd controlarea corpului. Una dintre asistentele de cercetare, -*ristina 9uentes, a apropiat o bobin5 de capul profesoruluii Daggard 8i a activat-o ap5s?nd un buton. !egetul ar5t5tor al profesorului sa mi8cat imediat. E"ceast5 mi8care nu este rezultatul vreunei ac7iuni din partea mea. +u nu fac nimic, -*ristina m5 controleaz5. +u sunt doar o ma8in5rie, iar ea o manevreaz5. &ntervalul de timp dintre ac7iunea bobinei 8i mi8carea degetului este de @= de milisecunde. +xplica7ia profesorului Daggard este c5 diferen7a reprezint5 durata parcurgerii distan7ei de la creier la deget de c5tre semnalul electric. EPentru a controla un mu8c*i facial, durata este mai scurt5, iar pentru a controla un mu8c*i al piciorului durata cre8te, explic5 profesorul. !up5 ce demonstra7ia s-a 6nc*eiat, profesorul i-a explicat $urnalistului c5 Enu exist5 liber arbitru, a8a cum este el definit 6n sens spiritual. -eea ce se observ5 este rezultatul ac7iunii unei ma8in5rii. -reierul urmeaz5 legile fizicii, care se manifest5 sub forma unor evenimente electrice 8i c*imice. :n cazul unor circumstan7e identice, nu putem ac7iona altfel. ,u exist5 un JeuK care s5 poat5 spun5 Jeu vreau s5 fac altfelK. Profesorul Daggard afirm5 c5, dac5 vrem s5 definim liberul arbitru drept capacitatea de a sc*imba cursul universului 8i de a ignora legile sale cauzale, atunci acesta nu exist5. -ercet5torul afirm5 c5 ceea ce noi consider5m a fi Elibertatea de alegere este de fapt produsul complexit57ii fiin7ei umane. "stfel, oamenii pot transforma o serie de date de intrare 6ntr-un num5r foarte mare de rezultate. E-red c5 termenul de Jliber arbitruK se refer5 la aceast5 complexitate, concluzioneaz5 Daggard.

Liberul arbitru si Legea

,oile descoperiri f5cute de speciali8tii 6n neuro8tiin7e pot afecta modul 6n care sistemul legal define8te responsabilitatea. Profesorul Daggard detaliaz5: East5zi 6n7elegem care zone ale creierului sunt responsabile de comportamentul impulsiv 8i care zone conduc la in*ibarea acestui comportament. -e se 6nt?mpl5 atunci c?nd o persoan5 comite o crim5 8i se descoper5 apoi c5 exist5 o leziune 6n acea zon50 +ste acea persoan5 r5spunz5toare pentru ac7iunile sale0 %are daunele provocate ma8in5riei cerebrale sunt suficiente pentru a ne scuti de responsabilitatea ac7iunilor noastre0 ,u 8tiu. % funda7ie din U" a lansat '*e 1esearc* ,etFor/ on LaF and ,euroscience, un amplu efort interdisciplinar 6n care psi*ologi, psi*iatri 8i speciali8ti 6n neuro8tiin7e cerceteaz5 modul 6n care noile descoperiri ale 8tiin7elor ce studiaz5 creierul pot fi aplicate 6n $usti7ie.

.ent .ie*l, profesor la Universitatea din ,eF 4exico 8i totodat5 unul dintre cei mai importan7i cercet5tori ai psi*opatiei, crede c5 6n viitor imagistica cerebral5 va $uca un rol important 6n $usti7ie, similar cu cel al probelor "!, azi. E,euro8tiin7ele 8i imagistica cerebral5 vor transforma 6ntreaga filozofie a pedepselor, vor sc*imba modul 6n care decidem pe cine 8i cum pedepsim, afirm5 .ie*l. "ceea8i problem5 este dezb5tut5 8i 6n 4area 3ritanie. :n luna decembrie a anului trecut, 1oCal ocietC (una dintre cele mai importante academii 8tiin7ifice britanice, fondat5 6n ILL=) a dat publicit57iiun raport pe tema aplic5rii neuro8tiin7elor 6n instan7e. Un caz citat 6n acest raport, relatat 6n @==@ 6n revista ,eF cientist, arat5 limitele conceptului de liber arbitru. Un b5rbat american de aproape A= de ani a 6nceput s5 dezvolte o atrac7ie sexual5 neobi8nuit5, 6ncep?nd totodat5 s5 colec7ioneze pornografie infantil5. :n cele din urm5, b5rbatul a fost gonit din casa familial5 dup5 ce a 6nceput s5-i fac5 avansuri fiicei sale vitrege. !iagnosticat ca pedofil 8i condamnat pentru molestarea unui copil, b5rbatul a fost obligat s5 urmeze un program de reabilitare pentru dependen7e sexuale. :n ciuda eforturilor, b5rbatul nu s-a putut ab7ine de la a solicita favoruri sexuale personalului clinicii 8i altor pacien7i, astfel c5 a fost externat for7at din clinic5, 6n cele din urm5. -u o sear5 6nainte s5 fie trimis la 6nc*isoare, b5rbatul s-a prezentat la spital cu probleme de ec*ilibru 8i cu o durere de cap cumplit5. +xaminarea neurologic5, ce a inclus rezonan7a magnetic5, a relevat o tumoare canceroas5 6n dreptul cortexului orbitofrontal. "ceast5 regiune a creierului $oac5 un rol important 6n reglementarea comportamentului social, lezionarea sa put?nd duce la reducerea capacit57ii de controlare a impulsurilor 8i la dezvoltarea unui temperament antisocial. !up5 ce c*irurgii au eliminat tumoarea, pacientul 8i-a rec5p5tat ec*ilibrul 8i a reu8it s5 termine programul de reabilitare impus de $udec5tor. 35rbatul a fost declarat vindecat dup5 8apte luni, nemaifiind considerat un pericol pentru fiica sa vitreg5, astfel c5 s-a putut 6ntoarce acas5. !up5 aproximativ un an, b5rbatul a 6nceput din nou s5 colec7ioneze pornografie infantil5, raport?nd 6n acela8i timp dureri de cap persistente. "naliza creierului cu a$utorul aparatului de rezonan75 magnetic5 a relevat o recidiv5 a tumorii cerebrale. !up5 ce pacientul a fost operat din nou, tendin7ele pedofile au disp5rut la r?ndul lor. Un alt exemplu ce arat5 limitele conceptului de liber arbitru este oferit de medicamentele ce trateaz5 maladia Par/inson. "ceste medicamente, din categoria Eagoni8tilor dopaminei, accentueaz5 apetitul pacien7ilor pentru sex, m?ncare, $ocuri de noroc 8i alcool. :n 6ntreaga lume ( U", co7ia, 9ran7a,-anada, "ustralia) s-au 6nt?lnit cazuri 6n care pacien7ii au devenit dependen7i de $ocuri de noroc, pornografie 8i 6nt?lniri

sexuale periculoase, exist?nd numeroase procese pe rol 6mpotriva companiilor farmaceutice.

Trebuie sa credem ca Liberul arbitru exista

4ul7i speciali8ti consider5 c5 iluzia liberului arbitru este necesar5 pentru o bun5 func7ionare a societ57ii. "cest lucru este sugerat de un studiu efectuat de .at*leen #o*s 8i Jonat*an c*ooler, psi*ologi la Universitatea 4innesota 8i respectiv la Universitatea 3ritis* -olumbia. #oluntarii ce au participat la studiu au fost 6mp5r7i7i 6n dou5 grupuri. Jum5tate dintre ei au citit un pasa$ din cartea E'*e "stonis*ing DCpot*esis a lui 9rancis -ric/, 6n care laureatul Premiului ,obel scria c5 Ede8i pare c5 liberul arbitru exist5, de fapt toate alegerile noastre sunt predeterminate 8i nu putem sc*imba acest lucru, iar ceilal7i au citit un fragment din aceea8i carte 6n care nu era vorba depre liberul arbitru. !up5 lectur5, to7i voluntarii au fost ruga7i s5 rezolve c?teva probleme de matematic5 pe computer, profesorii explic?ndu-le c5 programul prezenta o defec7iune care putea afi8a r5spunsul corect 8i rug?ndu-i s5 nu abuzeze de acest defect al programului. -ercet5torii au descoperit c5 persoanele din primul grup, care citiser5 textul referitor la absen7a liberului arbitru, au tri8at 6n propor7ie semnificativ mai mare dec?t cei din al doilea grup. 1ezultatele ob7inute 6n cadrul unui alt experiment, 6n care participan7ii puteau ob7ine bani tri8?nd, au fost similare: voluntarii care citiser5 6n prealabil o afirma7ie care nega existen7a liberului arbitru tri8au mult mai mult dec?t cei care citiser5 o afirma7ie care afirma existen7a acestuia. "lt experiment, coordonat de profesorul 1oC 3aumeister 8i publicat 6n $urnalul EPersonalitC and ocial PsCc*ologC 3ulletin, a ob7inut rezultate similare. -ercet5torii au descoperit c5 persoanele care citeau afirma7ia Ela fel ca orice altceva 6n univers, toate ac7iunile umane sunt rezultatele evenimentelor precedente se comportau mai agresiv 8i mai egoist dec?t cele care citeau afirma7ii care subliniau existen7a liberului arbitru, precum Edemonstrez existen7a liberului arbitru 6n fiecare zi c?nd iau decizii. Un studiu efectuat de mai mul7i psi*ologi americani a ar5tat c5 variabila care permite cea mai corect5 estimare a performan7ei la serviciu este credin7a 6n liberul arbitru. -ercet5torii au evaluat diverse tr5s5turi ale subiec7ilor, incluz?nd c?t de mul7umi7i erau de propria via75, c?t5 energie sim7eau c5 au sau c?t de important5 considerau munca, 6ns5 niciun alt factor nu prezicea la fel de bine performan7a la serviciu precum credin7a 6n liberul arbitru. E-redin7a 6n liberul arbitru conduce oamenii spre un comportament mai degrab5 moral. :n societ57ile 6n care indivizii cred 6n liberul arbitru se observ5 o mai mare aderen75 la coduri de comportament ce stimuleaz5 o via75

s5n5toas5, bogat5 8i fericit5, astfel c5 aceast5 credin75 este una adaptiv5, a explicat !r. .at*leen #o*s, unul dintre autorii studiului. Unii speciali8ti sus7in, 6ns5, c5 nu este nevoie s5 men7inem iluzia liberului arbitru. E"tunci c?nd 6n7elegem cauzele care se afl5 6n spatele g?ndurilor 8i sentimentelor noastre putem, 6n mod paradoxal, s5 ob7inem un control mai mare asupra vie7ii noastre. Una e s5 ne cert5m cu so7ia din cauz5 c5 suntem 6ntr-o dispozi7ie proast5, alta e s5 6n7elegem c5 dispozi7ia a fost provocat5 de glicemia sc5zut5. "tunci c?nd 6n7elegem acest lucru admitem, desigur, c5 suntem doar o marionet5 bioc*imic5, dar putem prelua controlul m5car asupra uneia din sforile prin care se manevreaz5 marioneta: o simpl5 gustare ar putea fi secretul bunei dispozi7ii. "8adar, 6n7elegerea cauzelor sentimentelor 8i g?ndurilor noastre con8tiente ne permite s5 ne croim o c5rare mai 6n7eleapt5 prin via75, argumenteaz5 am Darris 6n cartea sa E9ree Mill. 4ic*ael Nazzaniga, unul dintre cei mai importan7i speciali8ti 6n neuro8tiin7e din U", sus7ine acela8i lucru: trebuie s5 abandon5m iluzia liberului arbitru. EP5m?ntul nu este plat. :nainte ca acest adev5r s5 fie recunoscut, lumea obi8nuia s5 se 6ntrebe Jce se 6nt?mpl5 c?nd a$ungi la cap5tul P5m?ntului - oare cazi0K. %dat5 recunoscut adev5rul, noua perspectiv5 a permis oamenilor s5 6n7eleag5 c5 6ntreb5rile vec*i erau stupide. -red c5 vom dep58i aceast5 etap5 8i vom abandona no7iunea de liber arbitru, accept?nd c5 suntem o ma8in5rie deosebit5, dotat5 cu un sim7 moral ce 68i are originile 6n faptul c5 tr5im 6n grupuri sociale. "ceast5 perspectiv5 ne va permite s5 ne punem noi 6ntreb5ri, argumenteaz5 Nazzaniga. Un lucru este cert: noile date oferite de neuro8tiin7e asupra ideii de liber arbitru vor conduce c?t de cur?nd la modificarea sistemelor de drept 8i a societ57ilor 6n care tr5im. #or fi societ57ile viitorului caracterizate de empatie 6n mai mare m5sur5, ca urmare a noilor perspective asupra 6n7elegerii func7ion5rii creierului0 +ste doar alegerea noastr5.

Culpabilitatea Introducere
!e unde 8i de la ce anume 6ncepe orice discu7ie, sim7im noi, mai important5 pentru propria via750 P6n5 s5 d5m un r5spuns, c6t de c6t mul7umitor la aceast5 simpl5 6ntrebare, constat5m, mai 6nt6i, c5 orice am fi (v6rstnici sau tineri, boga7i sau s5raci, puternici sau slabi, s5n5to8i sau bolnavi, frumo8i sau ur67i 8i altele asemenea) nu putem evita s5 nu consemn5m semnifica7ia moral5 a propriilor spuse 8i fapte atunci c6nd comunic5m normal 8i direct cu semenii no8tri. 6nt rare faptele absolut neutre din punct de vedere moral ale vie7ii fiec5ruia dintre noi. &at5 un adev5r elementar de care ne convingem relativ u8or, dac5 8i numai dac5 s6ntem, c6t de c6t, reflexivi, 8i nu doar reactivi 6n clipele vie7ii tr5ite. "stfel, de pild5, la interoga7ia de unde vin tic5lo8ii, cinicii 8i indiferen7ii, ne-

am c*estionat con8tiin7a 8i experien7a 8i oric6te explica7ii am c5utat 6n c5r7i 8i studii, p6n5 la urm5 o dominant5 8i o constant5 s-au ivit: perplexitatea 6n fa7a autogener5rii unor asemenea fenomene, at6t 6n istoria mare, c6t 8i 6n istoria, inevitabil, mic5 a omului individual. !iscut5m mai des despre fe7ele r5ului dec6t despre 6nf57i85rile binelui 8i ne preocup5 mai tare s5 vedem consecin7ele dezastruoase 6n plan destinal dec6t cele benefice. E,imic nou sub soare din acest punct de vedere, dar p6n5 s5 formuleze stoicii o asemenea $udecat5 6n7eleapt5, au prefigurat-o, 6n spusele lor, profe7ii #ec*iului 'estament, &eremia, &saia, &ezec*iel: mai prudent este s5 ne temem de profe7ii rele, c*iar dac5 ele nu se mai adeveresc, dec6t s5 credem, f5r5 temei, c5 r5ul este biruit u8or 8i c5 binele 6nvinge oricum. -ulpabilitatea este o experienta emotionala dezagreabila, caracterizata de un sentiment de tensiune, anxietate si agitatie. !ar, cu mult inainte de a constitui o manifestare inadaptata, ea este un semn al unei bune sanatati psi*ologice. Culpabilitatea ne semnaleaza cand am actionat gresit, cand nu ne-am respectat valorile si principiile morale. !e exemplu, Esunt intotdeauna suparata pe mine atunci cand ma enervez la supermar/et din cauza unei casierite, spune +lena, BI de ani. Putem alege sa ne comportam altfel, sa dam dovada de rabdare. E,u mi-ar placea sa-mi pierd controlul si nici sa ii ranesc pe ceilalti. 1egret cuvintele pe care le-am folosit, continua aceasta. "mintirea framantarilor care acompaniaza culpabilitatea ne incita sa fim loiali, sa ii tratam mai bine pe ceilalti, animale sau fiinte umane. +a ne face mai empatici, mai sensibili la suferinta, mai rapizi in a ne scuza. +ste, deci, o plasa de siguranta utila pentru a ramane pe drumul cel drept, o emotie structuranta, garant al constiintei noastre in ceea ce priveste binele si raul. 'otusi, asa cum am constatat de multe ori, in viata cotidiana sentimentul de culpabilitate rar ne face sa mergem pe aceste cai rezonabile. -*iar din contra, adeseori este cauza unor angoase inutile. -u atat mai mult, cu cat sentimentul acesta nu ne permite sa distingem culpabilitatea utila de perdantul sau distrugator.

Emotie universala
,u trebuie sa valorizam absenta totala a vinovatiei, caracteristica psi*opatului, pentru care celalalt nu este decat un obiect. !upa psi*analistul JacOues Lacan, ca si bucuria, culpabilitatea apartine sentimentelor universale si ar*aice, care apar intr-o maniera aproape innascuta.

Pentru psi*analistul 4elanie .lein, una dintre principalele specialiste ale copilariei timpurii, ea se manifesta de la primele luni de viata si rezulta din ambivalenta sentimentelor pe care le-a avut mama: copilul se invinovateste ca detesta aceasta fiinta H de altfel, adorata. !in cauza tendintelor de a ne pierde intre realitate si imaginar, cu totii suntem condamnati la culpabilitate. "ici intra si actiunile pe care nu le vom savarsi niciodata (sa ne omoram tatal, mama, vecinii sau colegii de serviciu care ne deran$eaza), c*iar si imprumutand celorlalti sentimente pe care probabil nu le au. % viziune prea idealizata asupra noastra ne impinge astfel sa resimtim esecurile ca pe niste greseli morale: E4a invinovatesc ca nu imi e atat de bine pe cat ar trebui. au putem fi torturati de o culpabilitate inconstienta, pe care nu o observam, dar care ne indeamna spre un comportament de esec sau care ne imbolnaveste. &n acest caz, nu se pune problema sa contam pe supraeu. -onstiinta morala interiorizata poate servi drept reper. !e fapt, in general prea severa, ea ne cere intotdeauna mult (E1enunta la placerile tale, Egandeste-te la ceilalti inainte de a te gandi la tine, Eputeai sa faci mult mai bine, Ete complaci in mediocritatea ta etc.). -omiterea micilor delicte H sa nu respectam culoarea rosie a semaforului, o guma de mestecat pe care Euitam sa o platim H reprezinta, in sfarsit, un motiv bun (autoimpus) pentru a ne simti vinovati. -ulpabilitatea apare prompt la fiecare dintre noi pentru ca este unul dintre instrumentele cele mai bune pentru a-i influenta si determina pe ceilalti sa actioneze cum ne dorim: E,u ai timp sa vii sa ma vezi0 ,u este nicio problema, macar sa vii la inmormantarea mea, isi manipuleaza o bunica nepoata.

Imperativul iubirii si culpabilitatea

!ac5 vom 6nt6lni 6n spa7iul nostru public neomogen platonicieni sau adep7i ai mediei aristoteliene, stoici sau cinici vec*i sau noi, cre8tini sau /antieni, nu este mai pu7in adev5rat c5 vom 6nt6lni cu siguran75 8i categoria epicurienilor, a *edoni8tilor 8i consumeri8tilor. :n cazul lor, multe forme ale culpei 8i ru8inii s6nt suspendate, cu at6t mai mult cu c6t, relaxarea din etic5 8i sensibilitatea postmodern5 s-au 6nso7it cu ex*ibi7ionismul, cu accentuarea ludicit57ii vie7ii 8i cu sentimentul acut al relativit57ii lucrurilor. !ac5 analiz5m c*ipul 6n care asemenea repere morale func7ioneaz5 nu ne vom mira foarte tare de caracterul destul de *aotic al vie7ii noastre morale cotidiene. +ste, 6n orice caz, de urm5rit cum anume apelul la criteriile morale stoice sau cre8tine, de pild5, intr5 6n coliziune cu etica *edonist5 8i cu ex*ibi7ionismul 6ntre7inut de mass-media. %ricum, confruntarea dintre aceste tradi7ii morale aduce 6n prim-plan disonan7ele cognitive 8i morale legate de sensul acordat vinei, culpei, gre8elii. 4ul7i dintre semenii no8tri au intrat f5r5 mult5 re7inere 6ntr-o frenezie a suspend5rii oric5ror forme de ru8ine 8i de $en5 6n purtarea lor zilnic5. E'otul este permis a primit acum aproape r5stit forma: Enu s6nt

vinovat de nimicP +vident c5 este mult *Cbris 8i nesocotin75 aici. !ac5 acest tip de orgoliu nem5surat s-ar men7ine doar 6n spa7iul rela7iilor personale, lucrurile n-ar trezi prea mult5 6ngri$orare, dar din moment ce neru8inarea cotrope8te spa7iul public, atunci nu putem s5 fim foarte lini8ti7i. -6nd se minte, f5r5 a se depista vreo umbr5 de vinov57ie c6t de mic5Q c6nd se 6n8al5 serii succesive de concet57eni, f5r5 speran7a pedepsirii vinova7ilor, c6nd se intimideaz5 orice adversar politic prin apel la amenin75ri 8i 8anta$, f5r5 putin7a ca opinia public5 s5 reac7ioneze cu indignare, pentru c5 a fost, 6nainte, p5c5lit5Q c6nd obr5znicia neru8inat5 6mbrac5 forme neobosit de inventive, atunci nu se poate s5 nu ne g6ndim c5 neru8inarea este o dorin75 foarte puternic5 H aceea de-a le nega celorlal7i orice 6ndrept57ire. +a este o form5 brutal5 8i vizibil5 a egoismului feroce. Parafraz6ndu-l pe 9reud, am putea spune c5, 6n incon8tient, neru8ina7ii s6nt absolut convin8i de nemurirea lor 6ns5 moartea celorlal7i 8i imoralitatea acestora s6nt dou5 lucruri perfect accesibile 6n7elegerii lor tic5loase. "8tept5m momentul 6n care, 6n discu7iile din spa7iul public rom?nesc, se va limpezi un adev5r str5vec*i: cultura noastr5 moral5 dominant5 ascult5 de imperativul iubirii H care ne porunce8te s5 consider5m sf6nt5 umanitatea din fiecare om. !ar, trebuie ad5ugat imediat: acest lucru fundamental nu este posibil dec6t dac5 este cultivat5 culpabilitatea. ,u altceva afirma sapien7ial Paul 1icoeur: E" smulge culpabilitatea din existen75 ar fi pur 8i simplu totuna cu distrugerea complet5 a acesteia din urm5. !eocamdat5 6ns5, de prea multe ori, 6n spa7iul public auto*ton, cine este vinovat de lucruri grave 8i dovedite 68i poate permite s5 clameze cu neru8inare c5 are 6ntotdeauna dreptate, iar cine se poart5, pur 8i simplu, cuviincios, cinstit 8i modest, va fi dispre7uit. %ricum, ceea ce nu suport5 vinova7ii neru8ina7i este superioritatea moral5 a celorlal7i. 5 nu ne mir5m atunci c5 neru8ina7ii nepedepsi7i s6nt un permanent pericol pentru purt5torii moralei elementare. ,umai la ace8tia din urm5 avem cultivat un sens firesc al culpabilit57ii.

Nu ne spune ce sa facem, dar ne opreste de la rau

Plec5m, prin urmare, de la via7a cea larg5 8i plin5 de neprev5zut H 6n care ne bucur5m sau suferim, s6ntem genero8i sau egoi8ti, temerari sau la8i, toleran7i sau lipsi7i de 6ng5duin7e elementare fa75 de ceilal7i H a8a cum apare aceasta 6n sufletul 8i 6n con8tiin7a noastr5. !ar la ce anume facem trimitere imediat pentru a 8ti grani7ele 8i m5surile 6n purtarea noastr50 -el mai adesea, intuitiv 8i 6n7elept, la un sentiment. Unul, desigur, special, dar totu8i doar un sentiment: cel de vinov57ie. Ri acum, 6n acest caz, nu se poate s5 nu fim uimi7i: via7a omeneasc5, 6n succesiunea tuturor genera7iilor, este at6t de bogat5 8i de cuprinz5toare 6n evenimente 8i 6nt6mpl5riQ at6t de plin5 de urcu8uri 8i

cobor68uriQ de satisfac7ii 8i mul7umiri H mari 8i importante sau mici 8i lipsite de un sens mai 6nalt, H, dar 8i de triste7i 8i depresii, uneori, de neocolit, 8i totul s5 se reduc5 la un simplu 8i banal sentiment0 !a. :n fapt, dac5 radiografiem morala elementar5 6n ipostaza sa de reper absolut, cert, indubitabil, al purt5rii noastre H dincolo de care nu este nimic altceva dec6t r5ul 8i suferin7a, tic5lo8ia 8i ab$ec7ia, violen7a 8i intoleran7a H, vom putea admite c5 acest sentiment aparte H capacitatea sau dispozi7ia de a te sim7i vinovat H este parte inalienabil5 a ceea ce, de la ocrate 6ncoace, se nume8te simplu con8tiin75 moral5. -6nd, acest genial etician (care a 8i 6n7eles, accept6nd senin moartea, s5 fie 6n total acord cu teoria sa, devenind un erou moral al umanit57ii), vorbe8te de un zeu interior, de un daimon H care nu ne spune ce s5 facem, dar care ne opre8te de la a f5ptui ceva r5u H, el define8te culpabilitatea nu ca fiind un simplu sentiment izvor6t din suflet, ci drept un indicator elementar al moralit57ii omene8ti: dintotdeauna 8i de pretutindeni. :n aceast5 via75 nu putem face orice, dec6t ceea ce este 3inele stabilit de ra7iune. imultan, noi mai avem 8i acest indicator ira7ional, care 6nseamn5 opreli8te, interdic7ie, re7inere, in*ibi7ie spontan5. ,u 8tim, pe deplin, de unde vine acest imbold, dar s6ntem, 6ntr-un fel, obliga7i s5 admitem c5 el trebuie s5 fie activ, la momentul potrivit, pentru ca noi s5 putem atinge starea de moralitate. %ricine cite8te aceste r6nduri poate g6ndi c5 aplecarea spre un asemenea 6n7eles str5vec*i acordat indicatorilor elementari ai moralit57ii nu mai a$ut5 la nimic 8i poate c5 nici nu mai este de folos nim5nui. N6ndul acesta se poate developa astfel: cultura ru8inii 8i cultura vinov57iei s6nt fenomene ale trecutului. "l unuia foarte 6ndep5rtat care, grosier vorbind, acoper5 epoca *omeric5 8i pe cea clasic5. Prin extensie, acelea8i calificative pot fi acoperitoare, totu8i, vor spune al7ii H 8i pentru morala cre8tin5 sau pentru modul de via75 tradi7ional, 6n genere. 4ai exact: cultura ru8inii deriv5, 6n prim5 8i ultim5 instan75, din puternica interiorizare a normelor stabilite de opinia public5 astfel 6nc6t 6ntr-o astfel de societate doar umilin7a 8i bat$ocura semenilor s6nt resim7ite ca o povar5 8i un c*in insuportabil. :n ceea ce prive8te cultura vinov57iei, aceasta 7ine de$a de un sistem de norme 8i de valori structurate 6ntr-o teorie prin care culpa este identificat5 ca o gre8eal5, un p5cat, un r5u. -e leg5tur5 au toate aceste idei cu noi, cu cei care avem, uneori, impresia c5 sentimentul vinov57iei resim7it de omul actual nu mai are dec6t slabe 8i firave leg5turi cu sim75m6ntul ru8inii 8i al culpei din vremurile demult apuse0 :ndr5znim s5 spunem c5, de8i semnifica7iile vinei s-au sc*imbat, 6n timp, 6n mod incontestabil, totu8i nu putem s5 nu observ5m c5 noi tr5im, cotidian, nu 6ntr-un spa7iu moral perfect coerent 8i omogen, ci 6ntr-un univers de tradi7ii morale foarte eterogene. 4ai mult: fiecare asemenea tradi7ie aduce cu sine un 6n7eles aparte acordat gre8elii, ru8inii, 6nvinov57irii. !e pild5, cineva poate fi mai mult sau mai pu7in con8tient de faptul c5 este adept al perspectivei stoice 8i va considera c5 gre8eala 8i vina vin, cel mai adesea, din grab5, din ne-$udecat5Q cine se

conduce pe sine dup5 principii ra7ionale va fi modest, iar pudoarea 8i ru8inea 6l vor 6nso7i 6n mod firesc 6n via75. !e asemenea, cine 6mp5rt58e8te opiniile c5 ru8inea te 6mpiedic5 s5 faci un lucru pe care legea nu-l interzice sau c5 nimeni nu a$unge foarte neru8inat dintrodat5, tot de stoicism d5 dovad5. 'ot astfel, dac5 cineva n-are pre$udec57i 8i false pudori despre ce anume este natural, el va 6mp5rt58i, fie c5 8tie, fie c5 nu, viziunea cinicilor clasici despre via75, iar cine dispre7uie8te pe oricine 8i se $eneaz5 s5 manipuleze, sigur apar7ine tagmei cinicilor moderni. :n aceea8i ordine de idei, pentru cel care 68i conduce via7a 6n conformitate cu morala cre8tin5, este de presupus c5 $udec57i precum urm5toarele, vor fi pentru el, adev5rate: E-5in7a sincer5 nu este niciodat5 t6rzie sau: E,imeni nu tr5ie8te f5r5 gre8eal5 sau: E-el ce se c5ie8te este aproape nevinovat sau: E-on8tiin7a 6nc5rcat5 rareori poate fi lipsit5 de gri$i, iar cu totul lini8tit5 nu poate fi niciodat5. !ac5 cineva este, s5 zicem, adept al eticii /antiene, atunci pentru el experien7a gre8elii 8i a remu8c5rii depind de con8tiin7a moral5 ca $udec5tor interior 8i Ede vocea sa teribil5. :n aceast5 gril5 de $udecat5, regretul este suferin75 legitim5, iar vocea con8tiin7ei este cea care interzice orice tentativ5 de a reduce gre8eala la Eeroare sau la Eimpruden75, sau la Eprostul obicei.

Un sentiment insulator
i totusi, a ne considera vinovati nu este intotdeauna $ustificat. &ntre culpabilitatea conform legii si cea resimtita este o mare diferenta. !rept dovada sta faimoasa culpabilitate a supravietuitorului: E unt nevatamat, pe cand toti ceilalti pasageri din masina sunt grav accidentati, Esunt sanatos tun, iar copilul meu este bolnav. 4ama care isi lasa copilul cu bona pentru a merge la restaurant, se simte uneori mai rau decat un sofer care a lovit accidental un pieton. !e ce aceasta paleta de resentimente0 &ntrucat nimic nu este mai complicat decat a delimita frontiera care separa conduitele bune de cele rele. 9ilozoful +mmanuel .ant spunea ca minciuna este intotdeauna un rau. !ar oamenii care in timpul razboaielor mondiale au ascuns evrei si le-au salvat viata mintind, au gresit0 " ne comporta in acord cu legea nu ne prote$eaza de nelinistea interioara, fizica, de acel nod in gat. Un episod din serialul '*e -loser ne da un exemplu perfect. 3renda Leig* Jo*nson este macinata de culpabilitate atunci cand obtine marturisirile unei tinere insarcinate care a asasinat o familie intreaga crezand ca il prote$eaza pe tatal copilului sau. +a a oprit o criminala, dar trebuie de acum sa-si asume responsabilitatea ca un copil se va naste in inc*isoare, si mai tarziu va fi luat de langa mama sa si incredintat serviciilor sociale.

+ste vorba, desigur, de o fictiune, dar cu totii trebuie sa ne confruntam zilnic cu diverse dileme. 9ara a dispune de alte repere decat propria constiinta, ideea noastra asupra binelui si raului.

cale pentru a scapa

,e simtim vinovati ca mergem la o statiune de cinci stele in loc sa ne petrecem vacanta acasa, cu mama bolnava. !ar o facem totusi, mergand uneori pana la a ne autopedepsi, intrezicandu-ne sa ne simtim bine. a ne gandim si la povestea clasica a barbatului care isi face amanta sa il astepte ani de zile, $urandu-i ca isi va parasi nevasta, si care se deprima la simpla evocare a plecarii de la domiciliul con$ugal H sotia, vulnerabila, are prea mare nevoie de elS-ulpabilitatea ii simplifica existenta si il scuteste de unele semne de intrebare asupra modului sau de viata. Lacan afirma ca singurul lucru de care putem fi vinovati este acela de a nu ne asuma dorintele, de a fi Eniste lasi din punct de vedere moral. i nu se refera la impulsuri sexuale sau tendinte perverse, ci la forta vitala. +ste vorba, de exemplu, de dorinta de a picta sau de a scrie, care ii impinge pe artisti sa creeze, c*iar si in ciuda saraciei. 4ai des intalnita este dorinta de a fi autonom, de a avea o meserie care ne place, de a dispune de timpul nostru, de a iubi pe cine vrem noi H dincolo de criticile celor din $ur. "dica, pentru a scapa de vinovatie trebuie sa ne cunoastem pe noi insine, sa ne recunoastem dorintele adevarate si eventualele greseliQ prin a afirma Eeu vreau, Eimi asum, prin acceptarea responsabilitatii fata de propriile aspiratii si fapte. -u cat mai mult incercam sa fugim de aspectele sumbre sau incorecte din punct de vedere social ale ego-ului nostru, cu atat mai mult ne afundam in culpabilitate.