Mesaj socant adresat tinerilor

Mesaj şocant adresat tinerilor de Paul Washer

Atât de biblic încât nu a mai fost invitat

Este un adevărat privilegiu pentru mine să mă aflu în această seară împreună cu voi.
Înainte de a începe, aş vrea să ne rugăm Domnului. Şi v-aş ruga să vă rugaţi şi voi. Vom
vorbi despre multe lucruri în această seară, lucruri pe care nu le înţelegeţi. Să ştiţi, că vă
voi vorbi ca un om muribund către bărbaţi, femei şi tineri muribunzi. Şi voi predica, ca şi
cum nu voi mai predica vreodată, şi vă voi spune lucruri pe care le veţi înţelege greşit, şi
vă voi spune lucruri care vă vor înrăi atât de tare împotriva mea, şi vă voi spune lucruri
pe care le veţi nega, şi vă voi spune lucruri despre care veţi spune, că nu am nici un drept
să vă spun, dar înainte de a trage concluzii despre ceea ce se va vorbi în această seară, aş
vrea să vă puneţi o întrebare. Vedeţi, predicarea e un lucru foarte periculos. Este
periculos pentru mine, pentru că Biblia spune, că învăţătorii mincinoşi vor avea o
pedeapsă mai mare. Dacă ceea ce vă voi spune astăzi nu este adevărat, sunt în mare
pericol şi am tot dreptul să o fac cu frică şi cutremur, pentru că voi sta condamnat în faţa
lui Dumnezeu, dar dacă ceea ce vă voi spune astăzi este adevărat, atunci voi sunteţi cei
care trebuie să aveţi frică şi cutremur. Deoarece, în caz că voi interpreta corect pasajul
din Scriptură pe care vreau să vi-l prezint, este ca şi cum Dumnezeu vă va vorbi printr-un
om, şi problema nu veţi avea-o cu mine, ci cu Dumnezeu şi Cuvântul Său. Aşadar,
singura întrebare la care urmează să răspundeţi în această seară este următoarea: „Este
acest om din faţa noastră un profet mincinos sau el spune adevărul? Iar dacă el spune
adevărul, atunci nimic nu mai contează, decât să ne conformăm vieţile după acest
adevăr”. Să ne rugăm Domnului.

Tată... Tată, sunt atât de mărunt şi atât de jalnic în atâtea privinţe, Tată. Tu ştii, Doamne,
Tu ştii. Dar o, Dumnezeule, să se aprindă numai foc neadevărat pe altarul Tău sau poate
veni foc din cer în mijlocul zgomotelor şi strigătelor ce cuprind activităţile noastre? Poate
oare veni foc din cer? Pot oare aceste trupuri moarte să prindă viaţă? Tu ştii, Doamne. În
suveranitatea Ta, te rog şi te implor, înaintea tronului lui Dumnezeu să ai milă de noi, să
deschizi inimi şi minţi. Doamne, abia aşteptăm să şi le deschidă acum. Or, dacă nu acum,
atunci când? Deschide-le inimile şi minţile şi fă-i să vadă adevărul biblic. Suflă viaţă în
ei, oferă-le pocăinţă, oferă-le credinţă, adu-i în împărăţia Ta, Doamne. Pentru slava Ta,
de dragul numelui Tău măreţ, fă aceste lucruri. Doamne, cum spunea fratele, fă aşa,
Doamne, ca nici un om să nu-şi atribuie slava lui, ca nici un om să nu pună mâna pe
chivot, iar dacă o va face, să îl zdrobeşti la pământ, Doamne! O, Doamne, fii prezent
printre noi, te rog, pentru că nu avem altă speranţă, nu avem altă speranţă. Aceşti copiii
nu au altă speranţă, decât ca Tu să te atingi de ei. Amin.

Voi predica din evanghelia după Matei, capitolul şapte. Dacă aveţi Bibliile cu voi,
urmăriţi după mine. Matei, capitolul şapte, versetul treisprezece, Isus a zis:
„Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare,
şi mulţi sunt ceice intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la
viaţă, şi puţini sunt ceice o află. Păziţi-vă de proorocii mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi
în haine de oi, dar pe dinlăuntru sânt nişte lupi răpitori. Îi veţi cunoaşte după roadele lor.
Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face
roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici
pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi
aruncat în foc. Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte. Nu orişicine-Mi zice: „Doamne,
Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci celce face voia Tatălui Meu care este în
ceruri. Mulţi îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în
Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în
Numele Tău?” Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă dela
Mine, voi toţi cari lucraţi fărădelege.” De aceea, pe orişicine aude aceste cuvinte ale
Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă. A dat
ploaia, au venit şivoaele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a
prăbuşit, pentrucă avea temelia zidită pe stâncă. Însă orişicine aude aceste cuvinte ale
Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip. A dat
ploaia, au venit şivoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea: ea s-a prăbuşit, şi
prăbuşirea i-a fost mare.”

Stau astăzi în faţa voastră şi nu mă doare inima după self-esteem-ul vostru, nu mă doare
inima, dacă aveţi sau nu o părere bună despre voi înşivă, dacă în viaţa voastră lucrurile se
întâmplă aşa cum vreţi sau nu vreţi voi sau, dacă contul vostru bancar e în regulă. Un
singur lucru m-a ţinut treaz în noaptea asta, un singur lucru m-a frământat pe parcursul
întregii dimineţi şi anume: peste o sută de ani, marea majoritate a oamenilor din această
clădire vor fi posibil în iad. Şi chiar mulţi din cei ce îl declară pe Isus Cristos ca Domn
vor petrece o veşnicie în iad. Veţi întreba: „Pastore, cum poţi spune aşa ceva?” Pot spune
aşa ceva, pentru că nu-mi conduc lucrarea creştină în America. Îmi petrec majoritatea
timpului, predicând în America de Sud, în Africa, în Europa de Est şi vreau să ştiţi, că
atunci când priveşti la creştinismul american, vezi că este bazat mai mult pe o cultură
păgână, decât pe Cuvântul lui Dumnezeu. Şi atâţia oameni sunt induşi în eroare, atâţia
tineri sunt induşi în eroare, atâţia adulţi sunt induşi în eroare, crezând, că dacă au spus o
singură rugăciune în viaţa lor, vor ajunge în cer. Când se uită în jur la alţii care declară
că-L ştiu pe Cristos şi îi văd pe aceşti oameni la fel de lumeşti ca şi cei din lume, şi apoi
când se compară ei cu ei înşişi, nimic nu le tulbură inima. Ei se gândesc: „Ei bine, sunt la
fel ca majoritatea din grupul meu de tineret – privesc lucruri la televizor pe care nu ar
trebui să le privesc şi fac glume pe seama lucrurilor pe care Dumnezeu le urăşte, port
haine sexy, vorbesc ca cei din lume, mă comport ca cei din lume, iubesc muzica
lumească, iubesc atât de mult lucrurile lumeşti, dar binecuvântat fie Dumnezeu, sunt un
creştin. De ce sunt creştin? Nu par cu nimic deosebit de majoritatea celor de la biserica
mea. De ce sunt creştin? Pentru că a existat un moment în viaţa mea, când m-am rugat şi
L-am invitat pe Isus Cristos să vină în inima mea”. Vreau să ştiţi, că cea mai mare erezie
existentă în Biserica americană evanghelică şi protestantă este că, dacă te rogi şi îl inviţi
pe Isus Cristos în inima ta, El va veni în mod sigur. Nu veţi găsi asta nicăieri în Scriptură,
nu veţi găsi asta nicăieri în istoria baptiştilor, decât abia cu cincizeci de ani în urmă. Ceea
ce trebuie să ştiţi e, că mântuirea e prin credinţa şi doar prin credinţa în Isus Cristos. Iar
credinţa în Isus Cristos este precedată şi urmată de pocăinţă – o întoarcere cu spatele la
păcat, o ură pentru lucrurile pe care le urăşte Dumnezeu şi o dragoste pentru lucrurile pe
care le iubeşte Dumnezeu, o creştere în sfinţenie şi o dorinţă de a nu fi ca Britney Spears,
de a nu fi ca cei din lume, de a nu fi ca marea majoritate a creştinilor americani, ci de a fi
ca Isus Cristos!

[Mulţimea aplaudă]

Nu ştiu de ce bateţi din palme, eu vorbesc despre voi! Nu am venit aici ca să mi se zică
„Amin”, nu am venit aici ca să fiu aplaudat, eu vorbesc despre voi. Oamenii deseori se
apropie de mine şi spun: „Aş vrea să vin cu tine în România, aş vrea să vin cu tine în
Ucraina, aş vrea să predic, unde ai predicat şi tu şi unde ai plantat biserici, în Peru şi în
junglă”, iar eu le spun: „Nu, nu ai vrea”. Ei spun: „Ba da, aş vrea”, dar eu le spun: „Nu,
nu ai vrea. De ce? Pentru că ai fi excomunicat din biserica de acolo”. Ceea ce trebuie să
înţelegeţi e, că eu nu încerc să fiu dur doar de dragul de a fi dur; vă daţi seama câtă
dragoste trebuie să ai, ca să stai în faţa a cinci mii de oameni şi să le spui, că creştinismul
american e aproape total greşit? Ştiţi cât mă va costa, ca să nu mai fiu invitat la un
eveniment ca acesta? Să fiu lipsit de popularitate? Ştiţi de ce o fac? Alţii nu o fac, pentru
că li se plăteşte bine, nu o fac, pentru că oamenii îi iubesc. Eu o fac, pentru că iubesc
oamenii şi pentru că mai mult ca orice vreau să-L onorez pe Dumnezeu!

Vreau să vă spun ceva. Ne vom uita în Scriptură şi vreau să o priviţi aşa cum este. Nu vă
mai comparaţi cu alţii care se numesc creştini, care se compară, la rândul lor, cu alţii care
se numesc creştini. Comparaţi-vă cu Scriptura. Când cineva, un tânăr, vine la un pastor
sau la un lider de tineret şi-i spune: „Nu sunt sigur dacă sunt mântuit,” liderul de tineret
va spune o frază tipică: „Ei bine, a existat vreun moment în viaţă când te-ai rugat şi L-ai
rugat pe Isus să vină în inima ta?” – „Da, desigur!” – „Ai fost sincer?” – „Păi, nu ştiu,
cred că da...” – „Ei bine, e cazul să-i spui Satanei să te lase în pace, ai scris pe coperta
cărţii, pe coperta Bibliei, cum ţi-a spus evanghelistul când ai fost salvat, să scrii acolo
data, aşa încât, oricând ai îndoieli să poţi arăta cu degetul în Biblie?”

Ce superstiţie a cuprins denominaţia noastră? Ştiţi voi ce spune Biblia creştinilor să facă?
Examinaţi-vă! Testaţi-vă în lumina Scripturii să vedeţi, dacă sunteţi în credinţă! Testaţi-
vă să vedeţi, dacă sunteţi creştini. Vă daţi seama că, dacă v-aş ruga acum să părăsiţi sala
şi le-aş spune tuturor să bată la fiecare uşă din acest oraş, ştiţi ce am descoperi? Cel puţin
99% din oamenii acestui oraş se consideră credincioşi! Dacă vă veţi întoarce înapoi în
localităţile voastre şi veţi bate la fiecare uşă, aşa cum am făcut eu după ce am fost salvat,
ştiţi ce am descoperit? Fiecare om din orăşelul meu este creştin. 85% din ei nu se duc la
biserică, iar pe cei ce se duc la biserică nu îi interesează sfinţenia vieţii, nu îi interesează
slujirea, nu îi interesează separarea de lume, nu îi interesează ca Evanghelia să fie vestită
printre neamuri. Dar binecuvântat fie Dumnezeu, ei sunt salvaţi. De ce sunt ei salvaţi?
Pentru că un evanghelist care ar fi trebuit să petreacă mai puţin timp predicând şi mai
mult timp studiind Biblia, le-a spus că sunt salvaţi! Şi a făcut-o pentru ca să se poată
lăuda, cât de mulţi oameni au păşit înainte la ultima evanghelizare.

Eu vă iubesc şi sunt oameni aici care vă iubesc! Aş vrea să ne uităm în Scriptură. Acum,
după ce v-am resuscitat la viaţă, vreau să mă ascultaţi! Ascultaţi Cuvântul lui Dumnezeu
şi începeţi a vă pune nişte întrebări.

În primul rând: „Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care
duce la pierzare, şi mulţi sunt ceice intră pe ea”. Există o poartă strâmtă! Ştiţi, din punct
de vedere istoric, unul din motivele pentru care sunt un Southern Baptist, este pentru că
Southern Baptist-ii au fost întotdeauna atenţi atunci când celelalte denominaţiuni nu au
realizat faptul că există o singură poartă, există un singur Dumnezeu, există un singur
mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, şi numele lui este Isus Cristos. Nu există alte
opţiuni, nu orice drum duce spre Roma. Ca denominaţie, noi întotdeauna am spus
oamenilor ceea ce Isus le-a spus oamenilor: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa şi nimeni nu
vine la Tatăl decât prin mine”. Slăvit să fie Domnul, că singurul mod în care vreun om de
pe acest pământ poate fi salvat este prin Isus Cristos şi prin nimeni altul! Trebuie să
realizaţi faptul că Biblia spune: „Toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu”, or
voi habar nu aveţi ce înseamnă asta! Că noi ne-am născut total depravaţi şi urând pe
Dumnezeu! Că noi niciodată nu am fi privit către Dumnezeu, niciodată nu am fi venit la
Dumnezeu, că noi ne-am răsculat împotriva lui Dumnezeu şi am călcat fiecare lege în
parte! Nu se pune doar problema că aţi păcătuit, problema e că voi nu aţi făcut altceva,
decât să păcătuiţi! Biblia spune în proroci, că până şi cele mai mari lucrări ale noastre
sunt ca nişte haine mînjite în faţa lui Dumnezeu şi din această cauză, ştiţi ce merităm –
mânia lui Dumnezeu, sfânta ură a lui Dumnezeu! Vei spune: „Dar, stai o clipă,
Dumnezeu nu urăşte pe nimeni, Dumnezeu este dragoste”. Nu, prietene, trebuie să
înţelegi ceva, Isus Cristos a învăţat, profeţii au învăţat, apostolii au învăţat următoarele: în
afară de mila lui Dumnezeu descoperită în Isus Cristos, Domnul nostru, nu rămâne
altceva pentru voi decât mânia şi ura aprigă a lui Dumnezeu, din cauza răzvrătirii şi a
păcatului vostru. Când vorbesc în universităţi, cei de acolo sunt gata să mă corecteze:
„Nu, Dumnezeu nu poate urî, Dumnezeu este dragoste”, dar eu vă spun, Dumnezeu
trebuie să urască, pentru că Dumnezeu este dragoste! Vedeţi, eu iubesc copiii, aşadar, eu
urăsc avortul. Dacă iubesc ceea ce este sfânt, trebuie să urăsc ceea ce nu este sfânt.
Dumnezeu este un Dumnezeu sfânt, iar americanii au uitat asta. Multe din lucrurile care
vă place să le faceţi, Dumnezeu le urăşte, ştiţi voi asta?

Rugaţi-vă pentru trezire spirituală! Veţi avea o întâlnire cu tineretul, vreţi ca Dumnezeu
să atingă inimi, dar înainte să ajungeţi acolo, priviţi programe la televizor pe care
Dumnezeu le detestă, iar apoi vă miraţi de ce Duhul Sfânt nu S-a coborât în acel loc, vă
miraţi, că trebuie să creaţi foc neadevărat şi emoţie falsă! Pentru că Dumnezeu nu se află
acolo! Dumnezeu este un Dumnezeu sfânt şi singurul mod prin care tu şi eu putem fi
reconciliaţi cu un Dumnezeu sfânt, este prin moartea propriului Său Fiu, stând pe cruce!
Ascultaţi-mă, dacă sunteţi salvaţi în această seară, nu sunteţi salvaţi, din cauza că romanii
şi evreii L-au respins pe Isus, nu sunteţi salvaţi, pentru că I-au pus o coroană de spini pe
cap, nu sunteţi salvaţi, pentru că L-au împuns cu suliţa în coastă, nu sunteţi salvaţi nici
măcar pentru că L-au răstignit pe o cruce. Ştiţi de ce sunteţi salvaţi, dacă sunteţi salvaţi?
Pentru că atunci, când Isus Cristos stătea pe acea cruce, El a purtat păcatul vostru, păcatul
oamenilor lui Dumnezeu şi toată mânia aprigă care ar fi trebuit să cadă peste voi, a căzut
peste singurul Său Fiu. Cineva trebuia să plătească acel preţ, cineva trebuia să moară.
Dumnezeu Tatăl L-a strivit pe singurul Său Fiu, potrivit cu Isaia 53. Se spune că I-a făcut
plăcere lui YAHWE să-L strivească!

Oamenii spun, că crucea este semnul ce arată cât de mult valorează omul. Nu este
adevărat, crucea este semnul ce arată, cât de depravaţi suntem într-adevăr, încât a fost
nevoie de moartea singurului Fiu al lui Dumnezeu. Singurul lucru care a putut să salveze
nişte oameni ca noi, a fost moartea singurului Fiu al lui Dumnezeu alfat sub mânia
propriului Său Tată, plătind preţul, înviind din morţi, cu puterea să ne salveze – aceasta
este evanghelia lui Isus!

Acum, ce eşti chemat să faci? Spui, că vei intra prin poarta strâmtă, dar cum o vei face?
Isus a zis că „s-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape”, ce trebuie să
faci? În evanghelia după Marcu, El ne spune: „Pocăiţi-vă, şi credeţi în evanghelie!” Vei
spune: „Frate Paul, am fost salvat, pentru că m-am rugat şi L-am invitat pe Isus Cristos în
inima mea” şi sunt sigur că ai făcut-o, dar nu ai fost salvat printr-o formulă magică sau
prin nişte cuvinte pe care le-ai repetat după altcineva, ai fost salvat pentru că te-ai pocăit
de păcatele tale şi ai crezut! Şi nu doar ai făcut asta în trecut, ci continui să o faci până
acum, pentru că o parafrazare corectă a versetului pe care ni L-a dat El este următoarea:
„Împărăţia lui Dumnezeu este aproape, s-a împlinit vremea, acum petrece-ţi restul vieţii
pocăindu-te de păcatele tale şi crezând în Mine!” Convertirea nu este ca o vaccină de
gripă – „O, eu am făcut-o, m-am pocăit, am crezut”. Întrebarea este, prietenul meu, mai
continui să te pocăieşti de păcat? Mai continui să crezi? Pentru că Cel ce a început o
lucrare bună în tine o va duce la capăt! O va duce la capăt.

Noi, Southern Baptistii predicăm, că trebuie să intri prin unica poartă care este Isus
Cristos, dar noi am uitat ceva, şi aş vrea ca liderii de tineret, pastorii şi toţi ceilalţi să mă
asculte – părinţilor, noi am uitat o învăţătură extrem de importantă din evanghelie care
spune, că nu doar poarta e strâmtă, ci şi calea e îngustă! Ceea ce noi facem, e că îl
conducem pe cineva către Cristos, îl conducem pe cineva în rugăciune, iar apoi el îşi
petrece restul vieţii, trăind ca şi cei din lume. Şi dacă nu veţi fi de acord, pot să vă aduc
statistici care să vă contrazică. Sondajul Gullop, sondajele Barnard, toate sondajele la
care te uiţi, când cercetează moralitatea bisericii în America în comparaţie cu moralitatea
celor care se declară pierduţi în America, sondajele nu găsesc nici o diferenţă! Asta ne
spune statistica care nu are nimic de a face cu interpretarea religioasă, asta ne spun
cifrele! Cărţi după cărţi sunt scrise de teologi, filozofi şi sociologi – ce s-a întâmplat cu
biserica? Găsim că avortul în biserică este la fel de frecvent ca şi în lume, găsim că
divorţul este la fel de frecvent, acelaşi lucru şi cu imoralitatea – ştiţi la fel de bine ca şi
mine, că sunt tineri aici care practică imoralitatea şi totodată i se închină lui Dumnezeu
dintr-o suflare! Ştiţi că sunt tineri aici care folosesc droguri şi care vin în acelaşi timp la
întâlnirile de tineret. Ştiţi că se uită şi fac lucruri care nu sunt potrivite unui creştin, dar în
acelaşi timp vin la întâlnirile de tineret, se consideră satisfăcuţi, se cred salvaţi şi nimeni
nu le spune nimic, decât asta: ei sunt creştini carnali. Ei sunt cu adevărat creştini, doar că
sunt carnali. Această doctrină a apărut într-un seminar baptist, care nu este un seminar
Southern Baptist, cu câţiva zeci de ani în urmă. Ea nu este biblică şi nu este istorică.
Prietene drag, nu există aşa ceva ca creştin carnal. Vei spune: „Stai o clipă, frate Paul, 1
Corinteni capitolul 3, „nu sunteţi voi lumeşti”, Pavel a spus asta” – da, asta a spus Pavel,
dar trebuie să citeşti întreaga carte ca să înţelegi ce a avut în vedere. Vedeţi, una din
problemele noastre – tinerilor, ascultaţi-mă – creştinismul nostru în mare parte este bazat
pe cliché-uri pe care le citim de pe spatele tricourilor creştine. Creştinismul nostru în
mare parte vine de la compozitorii de piese creştine şi nu din Biblie! Majoritatea
lucrurilor pe care le credem adevărate ne sunt dictate de cultura noastră şi nu de Biblie!
Biblia nu învăţă niciodată că o persoană poate fi un creştin adevărat şi în acelaşi timp să
trăiască în mod continuu lumeşte, în fărădelege şi păcat, pentru tot restul vieţii lui. Dar
Biblia învaţă, că creştinului adevărat i-a fost dată o natură nouă, creştinul adevărat are un
Tată care îl iubeşte, îl disciplinează, veghează asupra lui şi are grijă de el. Inima mi se
frânge, pentru că voi ştiţi la fel de bine ca şi mine – tinerilor, haideţi să nu fim făţarnici,
să nu ascundem adevărul, sunt atâţia – voi îi cunoaşteţi, ba chiar s-ar putea să fiţi unul
dintre ei, sau cel puţin ştiţi, că sunt de ăştia în grupul vostru de tineret, care vin la
adunare, fac tot felul de lucruri, dar în inima lor sunt pe cât se poate de vicioşi! Nu diferă
cu nimic de lume, nu au lumină în suflet. Tot ce face lumea, fac şi ei, şi este bine, este ok.
Prietene, aceasta nu se numeşte creştinism, ei nu sunt în pericol de a-şi pierde răsplata, ei
sunt în pericol de a ajunge în iad! Ei nu-L cunosc pe Dumnezeu!

Dar ce învăţăm noi? Când a fost ultima dată, când ai auzit pe cineva spunând: „Nu există
doar o poartă strâmtă care duce spre cer, ci şi o cale îngustă?” Isus subliniază faptul că
unul din semnele principale care arată că eşti un creştin adevărat, este că păşeşti pe calea
îngustă! Ştiţi voi care este semnul care arată că eşti un creştin adevărat în America? Ai
spus odată o rugăciune. Nu-i asta uimitor? Ce te întreabă ca să afle dacă ai fost salvat? –
„Ai spus vreodată o rugăciune?” Ce învaţă Scriptura? – examinaţi-vă, testaţi-vă în lumina
Scripturii să vedeţi dacă sunteţi în credinţă, pentru că un creştin va fi altfel. Ei bine, spun
eu oare că un creştin nu are păcat? Nu, pentru că în 1 Ioan aflăm că creştinii păcătuiesc,
iar dacă cineva nu-şi recunoaşte păcatul, nu-L cunoaşte pe Dumnezeu, nu umblă în
lumină. Atunci care e diferenţa, unde vreau să ajung cu asta? Ceea ce vreau să spun, e
următoarele: dacă eşti un creştin născut din nou cu adevărat, un copil al lui Dumnezeu,
vei umbla pe calea neprihănirii ca mod de viaţă, iar dacă te vei abate de la cale, Tatăl va
veni după tine, te va disciplina şi te va readuce pe calea cea dreaptă. Dar dacă spui, că ai
păşit prin poarta strâmtă şi totuşi trăieşti pe calea cea largă ca toţi ceilalţi de la şcoală, ca
toţi ceilalţi oameni care sunt lumeşti şi vicioşi, Biblia vrea să ştii, că tu trebuie să te temi
foarte şi foarte tare! Tu nu-L cunoşti pe Dumnezeu.

Mă tem pentru oamenii care şi-au petrecut majoritatea vieţii, spunând altora că sunt
salvaţi. Mă tem pentru tine, dacă ai făcut asta. Nu le spui oamenilor că sunt salvaţi, ci le
spui CUM să fie salvaţi. Dumnezeu le spune că sunt salvaţi. Ce am uitat, e că salvarea e o
lucrare supranaturală a lui Dumnezeu, iar cei ce s-au convertit cu adevărat, cei ce au fost
regeneraţi de puterea Duhului Sfânt, vor fi o făptură nouă. Biblia spune că, dacă cineva
este în Cristos, este o făptură nouă!

Aşadar, găsim aici în Scriptură, că există o poartă strâmtă şi o cale îngustă. Să ne uităm la
versetul 15: „Păziţi-vă de proorocii mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar
pe dinlăuntru sânt nişte lupi răpitori. Îi veţi cunoaşte după roadele lor”. Unul din lucrurile
pe care trebuie să le înţelegeţi, e ceea ce un om înţelept mi-a spus cu mult timp în urmă.
El a spus: „Paul, cel mai bun prieten este cel ce îţi spune cel mai mult adevărul”. În
America noi am devenit atât de delicaţi, încât nimeni nu ne mai poate face observaţie,
nimeni nu ne mai poate spune că greşim. Atât pastorii, cât şi liderii au căzut în plasa
acestei minciuni. Noi nu vrem să jignim, noi căutăm să fim prietenoşi cu toţi. Ceea ce
trebuie să realizaţi, e că există Unul singur care caută şi numele lui este Dumnezeu, şi
dacă vreţi să fiţi prietenoşi faţă de cineva din biserica Dumneavoastră, trebuie să fiţi mai
întâi prietenoşi cu Dumnezeu. Şi trebuie să vă pese mai mult de slava lui Dumnezeu,
decât de atitudinea oamenilor. Un alt lucru de care trebuie să vă daţi seama este, că
persoana care vă iubeşte cel mai mult, vă va spune cel mai mult adevărul! Unul din
semnele distinctive ale unui proroc mincinos este, că el vă va spune mereu ceea ce vreţi
să auziţi, el niciodată nu vă va strica dispoziţia. Vă va face să bateţi din palme, să săriţi în
sus, vă va face să ameţiţi, vă va distra şi vă va prezenta un creştinism care va face ca
biserica voastră să pară cu un cap mai sus de Isus, şi vă va distra într-atât, încât niciodată
nu veţi ajunge să abordaţi asemenea subiecte precum: lucrează Dumnezeu în viaţa mea?
Mă sfinţesc eu oare? M-am născut eu oare din nou cu adevărat?

Ascultaţi-mă, dacă fiecare om din acest oraş se crede salvat, iar noi ştim, că asta nu este
adevărat conform Scripturii, pentru că Biblia ne spune, că puţini vor fi cei ce vor intra,
cum de ştii tu, că eşti salvat? Cum de ştii tu cu adevărat, că eşti salvat? Pentru că cineva
ţi-a spus asta? Pentru că ai spus o rugăciune? Pentru că ai crezut? Dar, daţi-mi voie să vă
pun o întrebare, de unde ştiţi că aţi crezut? Pentru că toţi spun, că cred. De unde ştiţi, că
nu sunteţi ca ei? Ştiţi cum învaţă Biblia să ştii că eşti salvat? Ştiţi ce v-ar fi spus teologia
baptistă de până la cincizeci de ani în urmă cum să ştii că eşti salvat? Ştii că eşti salvat,
pentru că viaţa ta este într-un proces de schimbare şi modul tău de viaţă este unul de
umblare pe calea adevărului lui Dumnezeu, iar atunci când te abaţi de la această cale în
neascultare, aşa cum toţi o facem, Dumnezeu vine după tine şi te aduce înapoi pe cale!
Una din cele mai mari dovezi că ai fost născut din nou cu adevărat este, că Dumnezeu nu
te va lăsa să vorbeşti aşa, cum firea pământească vrea să vorbeşti, Dumnezeu nu te va
lăsa să te îmbraci sexy aşa, cum lumea şi biserica ta liberală te lasă să te îmbraci,
Dumnezeu nu-ţi va permite să te comporţi ca cei din lume, să trăieşti ca cei din lume, să
vorbeşti ca cei din lume, să asculţi ceea ce ascultă lumea – Dumnezeu va face o diferenţă
în viaţa ta.

El ne spune în versetul 16: „Îi veţi cunoaşte după roadele lor”. Cum veţi cunoaşte un
proroc fals, şi aplicând principiul în întreaga Scriptură, cum veţi cunoaşte dacă cineva
este un creştin adevărat? După roadele lor! După roadele lor, prietenul meu drag! Priveşte
la viaţa ta, la felul cum te comporţi, la felul cum vorbeşti, priveşte la pasiunile inimii tale,
este Isus undeva acolo sau este El doar un accesoriu pe care ţi-l adaugi vieţii tale? Este El
doar ceva ce faci miercurea sau duminica? Este El doar ceva ce consimţi în mintea ta?
Este El un accesoriu sau însăşi centrul vieţii tale? Şi ce roadă aduci tu? Arăţi tu ca cei din
lume, te comporţi tu ca cei din lume, experimentezi tu aceleaşi plăceri pe care lumea le
experimentează, poţi iubi păcatul şi să găseşti plăcere în el? Poţi iubi rebeliunea şi să
găseşti plăcere în ea? Atunci, nu-L cunoşti pe Dumnezeu! „Îi veţi cunoaşte după roadele
lor.” Dumnezeu are puterea să le schimbe.

Să ni-L imaginăm pentru un moment pe Isus predicând acest pasaj, iar tu stai acolo
ascultând. El se uită la tine, şi spune: „Mărăcini, mărăcini... ăă... se pot găsi mărăcini în
smochini?” Iar tu Îi răspunzi: „Sigur că nu, Isus... adică, tu nu eşti agricultor, nu eşti
fermier – eşti lemnar, dar toţi ştiu, Isus, că nu poţi găsi mărăcini în smochini”. „Atunci,
dă-Mi voie să-ţi pun o altă întrebare. Poţi găsi smochine – roadă bună – în mărăcini?”
„Desigur că nu, Isus, este total absurd, adică, niciodată n-o să găseşti mărăcini într-un
smochin şi nici n-o să găseşti smochine în mărăcini. Isus, ca să spui că aşa ceva e
posibil... – oricine îţi spune asta, Isus, poţi spune fără nici o şovăială – ori sunt nebuni, ori
sunt mincinoşi!” Şi Isus îţi răspunde: „Bine, atunci toţi cei ce se numesc ucenicii mei şi
aduc roadă proastă, nu e oare tot aceeaşi să spui că ei ori mint, ori sunt nebuni ca să se
numească aşa?”

Voi merge puţin mai departe cu această analogie. Haide-ţi să ne imaginăm că întârzii şi
apar aici pe platformă, iar toţi ceilalţi lideri sunt supăraţi, şi îmi spun: „Frate Paul, nu
apreciezi faptul că ţi-am dat această oportunitate să vorbeşti, încât apari mai târziu?” Iar
eu le spun: „Fraţilor, va trebui să mă iertaţi”. „De ce?” „Păi, conduceam pe autostradă şi
mi s-a spart o roată şi am ieşit să schimb roata şi pe când schimbam roata, s-a rostogolit o
piesă, iar eu nu mi-am dat seama că sunt pe autostradă şi m-am repezit să o prind şi
îndată după ce am apucat-o în mijlocul autostrăzii, m-am ridicat şi am văzut un trailer de
30 tone deplasându-se cu 200 km pe oră la zece metri în faţa mea mea şi a trecut drept
peste mine şi iată de ce am întârziat.” Acum, există doar două posibilităţi logice... – ştiu,
nimeni nu mai studiază logica, – dar există doar două concluzii logice: prima – sunt un
mincinos, sau a doua – sunt un nebun. Vei spune: „Frate Paul, este total absurd, este
imposibil, frate Paul, să te întâlneşti cu ceva la fel de mare ca un trailer şi să nu fii
marcat”, or atunci întrebarea mea pentru tine este: cine e mai mare, un trailer sau
Dumnezeu? Cum e posibil, ca atâţia oameni astăzi să declare că s-au întâlnit cu Isus
Cristos şi totuşi să nu rămână permanent marcaţi? Vă voi da câteva lucruri la care să
meditaţi. Ştiţi, că vă spun adevărul. De câte ori v-aţi rededicat viaţa din nou şi din nou, şi
din nou? De câte ori grupurile de tineret fac lucrul acesta şi se avântă, ca mai apoi, după
ce se întorc la biserică, să nu dureze mai mult de o săptămână jumate? Iar noi spunem,
„O, a fost o mare lucrare a lui Dumnezeu” – nu, nu a fost, dacă nu durează, înseamnă că
nu a fost o mare lucrare a lui Dumnezeu. A fost un val. Au fost atâtea lucruri, dar nu a
fost o mare lucrare a lui Dumnezeu. A lucrat Dumnezeu în viaţa ta? Lucrează Dumnezeu
în viaţa ta? „Îi veţi cunoaşte după roadele lor!” ... Îi veţi cunoaşte după roadele lor.

Să mergem mai departe. Versetul 19: „Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi
aruncat în foc. Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte”. Uitaţi-vă, trebuie să înţelegeţi
ceva despre literatura evreiască. Când tu şi eu vrem să evidenţiem un lucru, ştiţi ce
facem? Ne ridicăm vocea. Dacă o facem în scris, o punem în litere grase, o scrim cu litere
mari, dar un evreu o face altfel. Când vrea să sublinieze ceva, el o repetă şi o repetă... de
asta găsim paralelisme în cartea Proverbelor: „Cei răi nu vor locui în ţară, cei răi vor fi
distruşi”. El spune acelaşi lucru în mai multe feluri ca să evidenţieze mai bine mesajul.
Asta face şi Isus din nou şi din nou aici: „După roadele lor îi veţi cunoaşte... după roadele
lor îi veţi cunoaşte. Îi veţi cunoaşte după calea pe care păşesc, după roadele lor îi veţi
cunoaşte, după roadele lor îi veţi cunoaşte” şi El spune: „Orice pom, care nu face roade
bune, este tăiat şi aruncat în foc”. Despre ce vorbeşte El? Prietenul meu drag, El vorbeşte
despre judecata Dumnezeului Atotputernic ce va cădea într-o bună zi asupra lumii! Ce va
cădea, posibil, într-o bună zi şi peste tine. O, prieten drag, nu pot privi în inima ta. Sunt
atât de uşor înşelat de propria mea inimă, dar este Unul care nu se lasă înşelat, este Unul
care nu se lasă înşelat de cultura contemporană creştină. El ştie. „După roadele lor îi veţi
cunoaşte.”

Apoi continuă. El spune asta în versetul 21: „Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!”
va intra în Împărăţia cerurilor, ci celce face voia Tatălui Meu care este în ceruri”. Ştii cât
valorează mărturisirea ta de credinţă în Isus Cristos? Absolut nimic. Da. Ai citit acest
pasaj? Studiază-l. „Nu orişicine vine la mine şi zice: „Doamne, Doamne!”, nu orişicine
declară „Doamne, Doamne” va intra în Împărăţia cerurilor.” Vor fi mulţi oameni care vor
declara „Doamne, Doamne”, dar care nu vor intra în Împărăţia cerurilor şi dragul şi
scumpul meu copil, eşti tu unul dintre ei? „Doamne, Doamne...”

Acum, din nou să ne întoarcem la literatura evreiască. El a spus „Doamne, Doamne”, El

nu a spus „Doamne”, ci „Doamne, Doamne”. Ce înseamnă asta? Acest tip care face
această declaraţie nu este cineva care brusc a decis: „Este ziua judecăţii şi ar fi cazul să-L
mărturisesc ca Domn”, aceasta este o persoană care declară emfatic către cei din jur, că
Isus Cristos este Domn! El se plimbă printre noi spunând: „Doamne”, dansează în faţă în
timp ce muzicanţii cântă, spunând: „Doamne”, cântă cântece şi spune: „Doamne”, dar
Isus i-a zis: „Depărtează-te de la mine, niciodată nu te-am cunoscut!”

Ştiţi, Billy Graham este unul dintre cei mai blânzi şi mai iubitori oameni. Cu toate astea,
Billy Graham a zis, că după părerea lui, majoritatea persoanelor care frecventează biserici
bazate pe Cuvântul lui Dumnezeu sunt pierdute. El a spus, că ar fi fericit dacă măcar cinci
procente din toţi cei ce au făcut mărturisiri de credinţă în campaniile lui să fi fost salvaţi.

Anul trecut am fost în Nigeria şi am vizitat o mamă a cărui fiu era membru al bisericii
noastre şi care a fost martirizat de către musulmani. În Nordul Nigeriei, când cineva
mărturiseşte o credinţă în Isus Cristos, e destul de clar, dacă spune adevărul sau nu. De
ce? Pentru că sunt gata să moară pentru credinţa lor. Dar în America? O, gândiţi-vă care
este preţul, examinaţi-vă viaţa în lumina Scripturii, Îl cunoaşte-ţi voi pe Domnul? Îl
cunoaşte-ţi pe Domnul, pentru că nu toţi ce-i spun: „Doamne, Doamne” vor intra în
Împărăţia cerurilor, dar ce spune aici? Uitaţi-vă ce spune: „Nu orişicine-Mi zice:
„Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci celce face voia Tatălui Meu care
este în ceruri.” Care este dovada că cineva a devenit un creştin adevărat? Aş vrea să
începem a preda asta din nou, ce s-a întâmplat cu teologia noastră? Ce s-a întâmplat cu
doctrina noastră, ce s-a întâmplat cu învăţătura noastră? A zburat pe fereastră. Nimeni nu
mai vrea să studieze doctrinele, ci doar să asculte cântece şi să citească inscripţiile de pe
spatele tricourilor creştine. Ce s-a întâmplat cu adevărul? Adevărul îţi spune următoarele:
dovada, modul în care poţi avea siguranţa, că eşti un creştin născut din nou cu adevărat
este, că îndeplineşti ca stil de viaţă voia Tatălui! Vei spune: „O, vorbeşti despre fapte”.
Nu, nu vorbesc despre fapte, vorbesc despre dovada credinţei. Uite cum vine asta:
mărturisirea ta de credinţă nu dovedeşte faptul că eşti născut din nou, pentru că toată
lumea din ţara aceasa mărturiseşte credinţa în Isus Cristos. Sondajul Barnard ne spune, că
65-70 de procente din toţi americanii sunt salvaţi, creştini născuţi din nou – cea mai
păgână ţară de pe tot pământul, omoară patru mii de bebeluşi pe zi, dar binecuvântat fie
Domnul, 70 procente din noi sunt născuţi din nou. Cum să ştii dacă credinţa ta nu este
falsă? Un stil de viaţă care este interesat în a face voia Tatălui, care îndeplineşte voia
Tatălui, iar atunci când nu îl asculţi pe Tatăl, Duhul Sfânt vine şi te mustră, ori personal,
prin intermediul Cuvântului lui Dumnezeu, ori prin intermediul unui frate sau a unei sore
în Cristos şi te readuce înapoi, pe calea cea dreaptă! Dacă eşti un creştin adevărat, nu poţi
scăpa de El.

Daţi-mi voie să vă dau un exemplu, dacă eu aş fi pastorul Dumneavoastră şi

Dumneavoastră aţi avea, să zicem, paisprezece ani, şi în timp ce vin de la serviciu la ora
unu noaptea, vă văd într-un parc sau la un colţ cu o gaşcă de golani, făcând lucruri pe
care nu ar trebui să le faceţi, şi sunteţi un membru al bisericii noastre, v-aş spune: „Urcă
în maşină!”, v-aş duce acasă, la tatăl Dumneavoastră – nu aş fi supărat pe
Dumneavoastră, aş fi supărat pe tatăl Dumneavoastră – şi i-aş spune: „Domnule, eşti un
tată total neglijent de îţi laşi copilul să se afle afară în asemenea circumstanţe”. Vreau să
ştiţi ceva, Dumnezeu nu este un tată neglijent. Dacă îţi permiţi să te joci cu păcatul, dacă
iubeşti lumea şi lucrurile din lume, dacă în permanenţă eşti implicat în lume, săvârşind
fapte lumeşti, dacă eroii tăi sunt oameni lumeşti, dacă vrei să arăţi ca ei şi să te comporţi
ca ei, dacă faci aceleaşi lucruri pe care le fac şi ei, o, prieten drag, ascultă glasul meu!
Există o şansă mare că nu-L cunoşti pe Dumnezeu şi că nu aparţii Lui!

Acum, la încheiere, să ne uităm la versetul 22: „Mulţi îmi vor zice în ziua aceea:
„Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele
Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Atunci le voi spune curat:
„Niciodată nu v-am cunoscut”.” Vei spune: „Cel mai important lucru pe acest pământ e
să-L cunoşti pe Isus Cristos!” Nu e adevărat! Cel mai important lucru pe acest pământ e
să te cunoască Isus Cristos pe tine. Nu voi putea intra în Casa Albă mâine, dacă mă
apropii de poartă şi spun tuturor: „Îl cunosc pe George Bush”. Însă ei mă vor lăsa să
intru, dacă George Bush iese afară şi spune: „Îl cunosc pe Paul Washer”. Poţi să declari
că Îl cunoşti pe Isus, dar întrebarea mea este: te cunoaşte Isus pe tine? Şi uite cum îi
descrie aici pe cei pierduţi, El spune: „Depărtaţi-vă dela Mine, voi toţi cari lucraţi
fărădelege”, din greceşte – „anomia”, prefixul negativ „a”, ce înseamnă fără, cuvântul
„nomos”, ce înseamnă lege, deci – fără-lege. Şi iată ce înseamnă, daţi să vă dau o
parafrazare fidelă a acestui pasaj: „Depărtaţi-vă de la Mine...” – ascultaţi-mă, de aş putea
să mă apropii de fiecare şi să vă îmbrăţişez în timp ce vă spun asta, aş face-o. Ascultaţi-
mă! El spune: „Depărtaţi-vă de la mine, voi cei ce aţi pretins a fi ucenicii mei, ce m-aţi
mărturisit ca Domn şi totuşi aţi trăit ca şi cum nu v-am dat o lege pe care să o păziţi!” Am
descris numai ce marea majoritate a creştinilor nord-americani. Dacă cineva începe să
pomenească de lege, dacă cineva începe a vorbi despre principii biblice referitoare la ce
trebuie să faci şi ce nu trebuie să faci, cum să trăieşti şi cum să nu trăieşti, toţi încep a
striga: „Legalişti! Legalişti!” Dar Isus a zis: „Depărtaţi-vă de la mine, voi ce aţi trăit – m-
aţi numit Domn – dar aţi trăit ca şi cum nu v-am dat niciodată o lege”. În creştinismul
american de astăzi se strigă: „Treceţi prin poartă! Lăudaţi pe Domnul, trăiţi ca tot restul
lumii şi e ok, sunteţi doar carnali, poate că într-o bună zi vă veţi întoarce înapoi”. Ştiţi ce
se întâmplă din cauza evanghelizării noastre proaste? Avem o multitudine de copii salvaţi
în şcoli biblice de vacanţă. Când ating vârsta de cincisprezece ani, se integrează în lume
şi trăiesc ca demonii, o mare majoritate a lor, iar apoi pe la treizeci de ani se întorc înapoi
şi îşi rededică viaţa, poate că doar acum au fost salvaţi. Pentru că, oameni buni, este
necesar de mult mai mult decât să spui cuiva că sunt salvaţi doar pentru că recunosc, că
Isus este Domn. Şi Satana recunoaşte, că Isus este Domn. Este viaţa ta într-un proces de
schimbare?

Apoi continuă să vorbească despre doi oameni şi două temelii. Ştiţi care e interpretarea
modernă a acestui pasaj? Vedeţi, este important să se studieze teologia şi este important
să se studieze istoria. Interpretarea modernă a acestui pasaj despre stâncă şi nisip vine
cam aşa: dacă eşti creştin, trebuie să-ţi clădeşti viaţa pe stâncă, pentru că în caz, că ţi-o
vei clădi pe nisip, vei fi un creştin nefericit şi viaţa ta nu va merge bine. NU asta a învăţat
Isus şi istoria mă susţine în această privinţă. Niciodată acest pasaj nu a fost interpretat
aşa. Ştiţi care este interpretarea corectă? Vine cam aşa: Există două căi – calea îngustă şi
calea largă, pe care din astea te afli? Există două feluri de pomi – un pom bun care
rodeşte roadă bună şi se duce în rai, şi un pom rău, şi ştii că e rău, pentru că dă roadă
proastă, şi se duce în iad, pentru că va fi tăiat şi aruncat în foc. Sunt cei ce îl mărturisesc
pe Isus ca Domn şi îndeplinesc voia Tatălui care este în ceruri, şi sunt cei ce îl
mărturisesc pe Isus Cristos ca Domn şi nu îndeplinesc voia Tatălui care este în ceruri şi se
duc în iad, nu pentru că le lipsesc faptele bune, ci pentru că le lipseşte credinţa, ce se
demonstrează prin fapul că le lipsesc faptele bune! Iar apoi El continuă – şi nu se referă la
doi creştini ce îşi construiesc casa pe două temelii diferite – nu, din nou aici e vorba de un
om salvat şi de un om pierdut. Cel pierdut aude vestit Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu îşi
clădeşte o temelie. Nu poţi vedea nicăieri în viaţa lui cum Cuvântul lui Dumnezeu îi
formează, îi zideşte şi îi susţine viaţa. Câţi oameni din convenţia Southern Baptist,
indiferent de numărul nostru, indiferent de ce spunem, dacă am lua pur şi simplu acest
pasaj şi am compara oamenii cu acest pasaj şi s-ar întreba: „Îţi zideşti căsătoria pe
Cuvântul lui Dumnezeu, îţi creşti copiii după Cuvântul lui Dumnezeu, îţi rezolvi
problemele financiare, bazându-te pe Cuvântul lui Dumnezeu, te separezi tu de lucrurile
din lume, bazându-te pe Cuvântul lui Dumnezeu?” Câţi ar putea să dea un răspuns
pozitiv? „Nu, nimic din astea. Îl mărturisesc pe Isus, El este Salvatorul meu. Aşa mi-a
spus învăţătorul de şcoală duminicală.”

Leonard Ravenhill, un cunoscut de-al meu înainte să moară spunea: „Eu predic în multe
biserici baptiste o singură dată”. Şi eu predic în multe locuri ca acesta o singură dată. Aş
fi putut să apar astăzi aici cu un vocabular care v-ar fi uimit, să vă predic lucruri ce v-ar fi
înălţat şi v-ar fi făcut să plutiţi prin această încăpere, aş fi putut să vă spun istorioare ce v-
ar fi făcut să zâmbiţi şi istorioare despre căţeluşi şi bunici ce v-ar fi făcut să plângeţi, dar
vă iubesc prea mult pentru asta. Întrucât Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat, ştiu că
sunt oameni care se cred salvaţi, pe când într-adevăr nu sunt, şi ştiu că unii dintre voi
privesc în jur şi se gândesc: „Ei bine, eu sunt salvat, adică, uite, eu sunt exact ca şi ceilalţi
din grupul meu de tineret”. Ce te face să crezi că cei din grupul tău de tineret sunt salvaţi?
„Ei bine, sunt ca şi părinţii mei, sau ca adulţii din biserica mea, sau ca diaconii, sau ca
pastorul” – ce contează? Nu vei fi judecat după acest criteriu în ziua întoarcerii Sale.

Întrebarea mea pentru tine, scumpule, întrebarea mea pentru tine, copile... voi aţi putea fi
copiii mei! Şi mă rog ca într-o bună zi, când băieţelul meu va fi mare, să fie un predicator
care să-i stea în faţă şi să-i spună: „Destul cu asta! Să vedem, ce spune Cuvântul lui
Dumnezeu, cum stă viaţa ta în faţa acestui foc mistuitor, care este sfinţenia lui
Dumnezeu?” În acea zi de pe urmă, scumpă, dragă fetiţă, scumpule, dragule tânăr, în acea
zi de pe urmă, va sta mărturia ta în picioare? Eşti tu salvat? Şi nu mă refer la: „Păi, cred
că sunt salvat”, ştii că există o cale ce pare bună omului, dar care duce la moarte. „Păi,
simt în adîncul inimii că sunt salvat”, dar dă-mi voi să te întreb, ai citit vreodată că
„inima este nespus de înşelătoare şi de desnădăjduit de rea; cine poate s\'o cunoască?”
Oare nu ar trebui să te duci să vezi ce scrie Scriptura? „Păi, ştiu că sunt salvat pentru că
mama, tata, pastorul, şi toţi ceilalţi mi-au spus că sunt salvat.” Dar eu îţi spun: ce zice
Cuvântul lui Dumnezeu referitor la asta?

Vorbim atât de mult despre creştini radicali. Creştinii radicali nu sunt oamenii ce sar în
sus la concerte. Creştini radicali nu sunt cei ce poartă tricouri creştine. Creştini radicali
sunt cei ce produc roada Duhului Sfânt; creştini radicali sunt cei ce îşi onorează părinţii,
chiar dacă li se pare că părinţii nu au dreptate; creştini radicali sunt cei care nu... – acum
ascultaţi-mă, asta o să vă supere rău – care nu... – şi mă refer atât la băieţi, cât şi la fete
– ... creştini radicali sunt cei care nu se îmbracă sexy pentru a-şi pune în evidenţă corpul.
Dacă îmbrăcămintea ta atrage atenţia asupra feţei, Dumnezeu este mulţumit de felul în
care te îmbraci. Dacă îmbrăcămintea ta atrage atenţia asupra corpului, Dumnezeu urăşte
ce faci. Toţi vor să vorbească despre un profet, dar nimeni nu vrea să-l asculte. Eu vă
vorbesc despre creştinism!

Mi-am petrecut viaţa în jungle, mi-am petrecut viaţa îngheţând în munţii Anzi, am văzut
cum mor oameni... un băiat mic, Andrew Myman, musulmanii l-au împuşcat de cinci ori
în stomac şi l-au lăsat pe trotuar, doar pentru că a strigat: „Mie atât de frică, dar NU POT
să mă dezic de Isus Cristos, vă rog, nu mă ucideţi, dar NU mă voi dezice de El!” Şi a
murit într-o baltă de sânge, iar voi spuneţi că sunteţi creştini radicali pentru că purtaţi un
tricou! Pentru că vă duceţi la o conferinţă! Eu vă vorbesc despre sfinţenie! Eu vă vorbesc
despre asemănare cu Dumnezeu! Aş dori... ştiţi ce ar însemna o mişcare a lui Dumnezeu
în acest loc?! Dacă toţi ar rămâne acuzaţi, dacă eu însumi aş rămâne acuzat de Duhul
Sfânt şi am cădea cu feţile la pământ şi am boci, pentru că ne uităm la lucrurile pe care
Dumnezeu le urăşte, pentru că purtăm haine pe care Dumnezeu le urăşte, pentru că ne
purtăm ca cei din lume, arătăm ca cei din lume, trăim ca cei din lume! Pentru că facem
aceste lucruri şi nici măcar nu ştim că le facem, pentru că nu cunoaştem Cuvântul lui
Dumnezeu! Pentru că, deşi afirmăm ca denominaţie, că Scripturile reprezintă Cuvântul
infailibil al lui Dumnezeu, predicile noastre nu conţin decât nişte ilustraţii, nişte
istorioare, nişte nuvele mici şi drăguţe. Sper ca Dumnezeu să cutremure acest loc, ca să
ne întoarcem faţa de la păcat, să renunţăm la lucrurile ce îi displac lui Dumnezeu şi apoi
să fugim la El, şi să ne bucurăm de El, şi să-L iubim! Sper ca Dumnezeu să ridice
misionari! Nu doresc acelaşi lucru pe care îl doresc părinţii voştri pentru voi. Ei doresc să
fiţi în siguranţă, să aveţi asigurare şi case frumoase. Ei vor pentru voi automobile şi
respect. Eu vreau pentru voi acelaşi lucru pe care îl vreau şi pentru fiul meu – ca într-o
bună zi să ia un steag, steagul lui Isus Cristos – şi să îl aşeze pe un deal, unde nimeni nu a
mai pus steagul şi să strige: „Isus Cristos este Domn!”, chiar dacă îl va costa pe fiul meu
propria viaţă! Sper, ca atunci când va avea optsprezece ani, dacă îmi va spune acelaşi
lucru pe care l-am spus şi eu când eram tânăr: „Mă duc în munţi, mă duc în junglă!”, iar
ceilalţi vor spune: „Nu poţi să te duci acolo, eşti nebun, e război, vei muri!” „Mă duc!” –,
când acest băieţel îşi va pune rucsacul în spinare, mă voi ruga pentru el şi îi voi spune:
„Du-te! ... Du-te! ... Domnul să fie cu tine! Iar dacă vei muri, fiul meu, te voi vedea
dincolo şi voi onora moartea ta.”

O, Doamne... să ne rugăm... să ne rugăm. O, Doamne! Nu-mi pasă de reputaţia mea, nu-

mi pasă ce cred oamenii. Vreau să fii onorat, vreau ca aceşti tineri să fie salvaţi, vreau ca
cei ce sunt salvaţi să nu mai îmbrăţişeze o cultură creştină pe care o urăşti şi pe care o vei
vărsa din gura Ta, ci să privească la Cuvântul lui Dumnezeu şi să spună: „Îl voi urma pe
Isus!” O, Doamne, mă rog pentru liderii de tineret şi pentru pastori, mă rog ca să-i umpli
de un duh de înţelepciune, dragoste, îndrăzneală şi discernământ! Şi Dumnezeule drag,
oricare ar fi preţul, Te rog să ridici misionari! Privind la aceşti copii nu pot să nu mă
gândesc la băieţelul meu. O, Doamne, salvează-l pe Ian, creşte-l şi trimite-l în cea mai
grea parte a luptei! Doamne, ridică misionari dintre aceşti tineri! Ridică misionari,
predicatori, pastori şi evanghelişti care cunosc Cuvântul lui Dumnezeu! O, Doamne,
lucrează în acest loc, te rog! Lucrează în acest loc, Dumnezeule drag! Te rog! Te rog... Te
rog... Te rog...

Acum, în timp ce stăm cu capul plecat, este cineva aici în seara asta care să spună: „Frate
Paul, am trăit în minciună. M-am numit creştin, dar am iubit lumea, arătam ca cei din
lume, trăiam ca ei şi mi-e silă de mine din cauza aceasta. Frate Paul, sunt atât de sătul de
acest creştinism pe care l-am trăit, sunt sătul de el! Vreau să fiu salvat! Vreau să fiu
salvat!” V-aş ruga să vă ridicaţi în picioare. „Frate Paul, vreau să fiu salvat.”

Amin! Mai este cineva? „Vreau să fiu salvat.” Amin, amin! Într-un moment vom face o
invitaţie. Mă voi coborî jos şi vreau să mă întâlnesc cu cei ce s-au ridicat în picioare.
Vreau să vă vorbesc. Acum, puteţi să vă aşezaţi, mulţumesc. Acum vreau să vorbesc cu
cei ce se numesc creştini.

Onorează viaţa ta pe Isus Cristos? Priveşti tu în Cuvântul Său ca să afli, cum să-ţi trăieşti
viaţa? Mă rog din toată inima... Singurul lucru care va salva biserica în America – sunt
doar două posibilităţi: prima, o reformă totală în felul nostru de a predica, de a studia
Cuvântul lui Dumnezeu, iar cealaltă, o aprigă şi teribilă persecuţie. Ăsta e singurul lucru
ce poate salva biserica în America. Mă rog, mă rog ca să te întorci la Cuvânt. Asculta-mă,
tinere, trebuie să spui: „Cum trebuie să mă comport cu părinţii mei?” Caută în Cuvânt,
vezi ce spune, aplică. „Cum trebuie să mă îmbrac?” Caută în Cuvânt, vezi ce spune,
aplică. „Cum trebuie să vorbesc, ce trebuie să ascult?” Adu fiecare gând, cuvânt şi faptă
sub supunerea lui Isus Cristos.

Acum, nu vă voi ruga să vă ridicaţi în picioare, pentru că m-am săturat de oamenii care
vin în faţă să facă un angajament şi angajamentul nu ţine mai mult de două minute. Nu
sunt aici, ca să scriu în revista mea, că aţi ieşit în faţă cu miile. Vreau să vă duceţi acasă şi
să trăiţi pentru Isus Cristos din toată inima. Dar dacă aveţi nevoie de consiliere, dacă
spui: „Frate Paul, vreau, vreau să trăiesc pentru Isus Cristos, dar nu ştiu cum. Nu ştiu
cum!” Atunci în câteva minute vă voi face o invitaţie şi aş vrea să veniţi în faţă – nu
pentru a face un angajament, dacă vreţi să faceţi un angajament, făceţi-l acolo, pe loc.
Dacă trebuie să vorbiţi cu cineva, vorbiţi cu pastorul, vorbiţi cu liderul de tineret, şi ştiţi
ceva? Vom şti dacă acest angajament va dura. Ştiţi cum? Pentru că într-adevăr va dura.
Vom şti, dacă e de la Dumnezeu. Să vă spun ceva, tuturor celor ce sunteţi aici, vreau să
vă spun ceva, dacă aţi decis să-L urmaţi pe Isus Cristos, dacă v-aţi pocăit zilele acestea,
vreau să vă spun ceva, dacă pocăinţa a fost veritabilă, va dura. Dar dacă peste câteva
săptămâni vă întoarceţi înapoi în lume, trăiţi ca cei din lume, vă purtaţi ca cei din lume,
vreau să ştiţi, că nu aţi obţinut nimic în acest weekend. A fost doar un val şi atât. Dacă aţi
obţinut ceva din partea Domnului, să ştiţi, că va dura. Şi chiar dacă veţi încerca să fugiţi
de El, nu veţi putea. Nu veţi putea.

O, vă iubesc atât de mult, vă iubesc atât de mult. Vă rog să vă sculaţi în picioare. Dacă
aveţi nevoie de consiliere referitor la o decizie pe care aţi făcut-o, dar faţă de care aveţi
întrebări, vreau să veniţi în faţă şi voi veni şi eu lângă voi. Dintre cei ce v-aţi sculat în
picioare, eraţi mulţi acolo, dacă spuneţi: „Trebuie să-L cunosc pe Isus Cristos,” vreau să
veniţi aici chiar acum, vreau să mă întâlnesc cu voi şi să ne aşezăm într-o parte cu câţiva
consilieri şi să vorbim. Să ştiţi, că dacă va fi nevoie, vom vorbi toată noaptea. Aceasta e
atitudinea fiecărui consilier de aici, vom sta cu voi toată noaptea, dacă e necesar. Domnul
să vă binecuvânteze, Domnul să vă binecuvânteze. Daţi-mi voie să mă rog pentru voi.

Dumnezeule drag, te rog... Doamne, s-au întâmplat atâtea... Seara trecută, Doamne, nu
ştiu pe cât a fost de adevărat, dar am văzut oameni plângând, am văzut oameni care au
încercat să facă angajamente şi cred, că mult din ce s-a întâmplat a fost de la Tine. Astăzi
dimineaţa, un tânăr a predicat şi şi-a spus mărturia şi am văzut, cum lucrează Duhul
Sfânt. Mă rog acum, Tată – nu ştiu pe cât de adevărat au fost toate astea, doar timpul şi
eternitatea ne vor arăta, dar o, Dumnezeule drag, te rog, te rog lucrează.

În numele lui Isus. Amin.