Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
3. Transportat la Bucureti
4. n fata Generalului Bengliu
5. ntrevederea cu Ghelmegeanu
6. La Siguran
7. Cabinetul lui Nicki tefnescu
8. Erai n minile noastre
9. Atentatul din Noiembrie
10. Codreanu e de vina
11. Organizaia terorista a Grzii de Fier
12. Ce cred de frontul din Frana?
13. Domnule Sima, trebuie sa ne nelegem
14. Intra pe scena Moruzov
15. Viaa la Siguran
16. Dezarmarea pistolarilor
17. Contactele cu legionarii
18. Cum s-a desfurat operaia
19. Faza politica
20. i face apariia Generalul Coroama
21. Momente de tensiune
22. Despre permanentele Statului
23. Din nou n fata lui Ghelmegeanu
24. Un ultim mesager al Palatului: Urdareanu
25. n libertate
26. O ultima privire.
PARTEA A PATRA: COLABORAREA CU REGELE CAROL
1. Starea mea sufleteasca
2. Ce s-a petrecut afara
3. Eliberarea lui Traian Borobaru
4. n aciune pentru noul partid
5. ntlnirea cu Profesorul Codreanu
6. La Hotelul mpratul Traian
7. Un mesaj de la Virgil Ionescu
8. Audienta la Rege
9. nfiinarea Partidului Naiunii
10. Un gest istoric al Profesorului Codreanu
11. Petrascu este adus la Bucureti
12. Ce s-a petrecut la Berlin
13. O noua delegaie legionara la Berlin
14. n drum spre Brad
15. Rechemat telefonic la Bucureti
16. Rpirea Basarabiei i a Bucovinei de Nord
17. Ultimatumul rusesc i Consiliul de Coroana
18. Tara pe drumul bolevizrii
19. ntlnirea cu Generalul Antonescu
20. Subsecretar de Stat n guvernul Ttrscu
21. Asist la Consiliul de Minitri
22. O campanie memorabila
HORIA SIMA
24 IUNIE 1977 Anul Semicentenarului.
PARTEA NTIA.
PREGTIRI PENTRU REVOLUIE
1. Ieim din nchisoare.
n preajma Crciunului, dup aproape doua sptmni de edere n nchisoarea din Graz,
suntem pusi n libertate. La trecerea frontierei iugoslave pe la Maribor, n noaptea de 9/10
Decembrie 1939, am czut n minile grnicerilor nemi, pe teritoriul localitii de frontiera
Spielfeld si, pn la lmurirea situaiei noastre, politia din Graz, care fcea cercetrile, ne-a depus
la nchisoarea locala. Odat cu mine au intrat n nchisoare, Rou Octavian, Traian Borobaru i
Iosif Vasiu. Un alt grup, format din Boian Ion, Popa Ion, Vintan Valeriu i Tolcea Ion, plecat din
Iugoslavia naintea noastr, a avut aceeai soarta. Ne-am gsit cu toii la ora de plimbare a
deinuilor, n curtea interioara a nchisorii.
Ni s-a dat voie sa scriem si, gratie interveniei fcute la Berlin de Preotul DumitrescuBorsa, seful legionarilor din Germania, i de Dr. Victor Biri, n-am zabovit prea mult ndrtul
ferestrelor zbrelite. A mai contribuit la grbirea eliberrii noastre i declaraia lui Rou la
ancheta: acesta fusese la Legaia germana din Belgrad, n timpul cnd eram acolo, i solicitase
viza de intrare n Germania pentru grupul de legionari sosii n Iugoslavia. Legaia germana a
cerut instruciuni de la Berlin, dar noi n-am mai putut atepta sosirea rspunsului, avnd politia
srba pe urmele noastre. Totui intervenia i-a dat mai trziu roadele: grupul nostru fiind
semnalat la Berlin, eliberarea lui n-a mai fcut obiectul unor cercetri speciale, care durau de
obicei mai bine de o luna.
Am ieit pe poarta nchisorii bucurndu-ne ca nite copii n prima zi de vacanta. pentru
cteva ore, viaa ptrundea nvalnic n sufletul nostru.
Grazul este un ora de munte, de aspect medieval. Alergam pe strzi, sorbindu-i cu nesa
imaginile. Sub nveliul zpezii, casele evocau o lume de basm i de frumusei pierdute. Populaia
se pregtea de Crciun, un Crciun de rzboi, fara vitrine ncrcate.
Ne uitam unul la altul i nu ne vine a crede ca suntem liberi. O senzaie ciudata pune
stpnire pe noi. Dup lunile de ncordare din tara i din Iugoslavia, pe care le-am trit clipa de
clipa cu moartea pe urmele noastre, pare ca pim ntr-o via ireala, care nu-i a noastr.
Ne trebuie un timp de adaptare. Reflexele omului liber nu mai funcioneaz. E de crezut
oare ca poi sa umbli pe strzi i altfel dect sa priveti fara teama n dreapta i stnga, la fata i
micrile fiecrui trector, fara sa te expui unei ntlniri fatale? E o stare anormala, o ntrerupere
a existentei noastre anterioare, n care norma de via era fereala i ascunziul.
Mizeria n care ne aflam nu ne strica voioia, dar suntem silii sa luam act de ea. Suntem
opt ini i nu avem o centima n buzunar. N-avem cu ce pleca la Berlin. N-avem de mncare i
nici bani sa ne cumprm o bucata de pine. La plecarea din Iugoslavia, ne-am mprit ultimii
bani preschimbai n marci n aa fel nct fiecare grup sa poat ajunge cu trenul pn la
Viena.
Un grup avea 100 de marci, alt grup 80 de marci. Banii acetia ne-au fost ridicai n cursul
percheziiei ce nu s-a fcut la politia de frontiera din Spielfeld. Cine introduce moneda germana
n Reich, este pasibil de aspre pedepse, dup noile dispoziii de rzboi.
Noi, fiind refugiai politici, nu eram ameninai de rigorile legii, dar moneda introdusa
ilicit n Germania a fost vrsata n Casa Statului German.
Chestiunea mesei am rezolvat-o obinnd nite bonuri de la Primrie pentru o cantina a
Ajutorului de Iarna (WHW). Ct privete banii, ne-am hotrt sa ne adresam autoritilor vamale
din Graz, unde erau depui. L-am luat pe Rou, care tia ceva nemete si, dup multe umblete i
explicaii prin diferite birouri, ni se restituie banii confiscai mai recent. Ceilali, ridicai de la
grupul Boian, intraser pe fgaul formalitilor i asupra lor nu mai putea decide dect
Direciunea Generala a Vmilor din Berlin. Ne ntlnim cu ceilali camarazi i le artm hrtiile.
Toi se uitau cu multa duioie la ele. n mprejurrile n care ne gseam, aceste mici lucruri luau
proporiile unei mari biruine. Mergem la gara i ne facem repede socoteala. Spre bucuria noastr,
cu banii restituii e asigurata cltoria ntregului grup pn la Viena. E 22 Decembrie. Timpul a
trecut i trebuie sa nnoptam n Graz. Dar unde sa gsim un loc de dormit? Acte nu aveam i banii
nu ne ajungeau sa pltim un hotel.
Ne ntoarcem la nchisoare i rugam administraia sa ne ngduie sa mai poposim o noapte
n celulele ce le-am prsit azi diminea. Spre mirarea noastr nu ne da voie. Mai mult dect
atta.
Ni se pune n vedere ca va trebui sa pltim fiecare cte doua marci pe zi pentru tot timpul
petrecut n nchisoare. Socoteala ni se va trimite la Berlin. Eram ntr-o categorie aparte: nici n
arest preventiv, nici condamnai, i administraia nu tia cum sa justifice cheltuiala fcut cu noi.
Ne ntoarcem dezamgii n ora. Batem din nou la usa Ajutorului de Iarna i ni se indica un
azil de noapte. ngheai i obosii, ne ntindem pe paturi i dormim tun pn la ziua.
A doua zi pe la amiaza, luam trenul spre Viena. Ocupam cu toi un compartiment i
ncepem sa ne depanam paniile. Grupul Boian, plecat naintea noastr, a fost simit de grnicerii
srbi i numai cu greutate s-a putut strecura din minile lor. N-au naintat mult pe teritoriul
german i au fost prini la frontiera Spielfeld, de unde au fost transportai la nchisoarea din Graz.
Boian, care conducea primul grup, a mai trecut n vara granita pe la Maribor-Graz n Germania.
La plecarea din Belgrad, ne lsase o schi a drumului asigurndu-ne ca, urmnd indicaiile lui,
vom ajunge cu bine la Graz. Dar pe semne ca memoria nu l-a mai ajutat, pentru ca de la un punct
schia nu mai corespundea cu locurile. Boian se desprise de noi cu certitudinea ca politia
germana nu va pune mna pe el i ne-a dat ntlnire la Berlin. Acum sttea necjit ntr-un colt,
suportnd cu resemnare glumele lui Rou i Borobaru. Nu numai ca tiina lui i demonstrau
acetia nu i-a servit nici lui i nici noua la nimic, dar a trebuit sa vina grupul nostru ca s-l
scoat de unde se mpotmolise.
n afara de mine i Boian, ceilali camarazi vedeau pentru ntia oara Austria. Cei mai
multi nici nu trecuser vreodat frontiera tarii lor. O lume noua se deschidea naintea lor.
Atenia lor era absorbita de oameni i locuri. Pe mine ma npdesc gndurile. n ce stare
sufleteasca vom gsi grupul de la Berlin? Mii Dumitrescu plecase nsoit de binecuvntrile
legionarilor din Berlin, dar golurile lsate de Legiune de masacrul din tara nu le-a pustiit i lor
sufletul, nu le-a spulberat toate ndejdile? Clime, Bnea, Totu, Alecu Cantacuzino, nu mai sunt n
via. Dintre Comandanii Bunei Vestiri doar Ilie Grneaa aflasem ca triete, dintr-o declaraie
fcut ziaritilor. De Belgea i Puiu Grcineanu nu aveam nici o tire. n cine sa mai cread?
Dup ce toate punctele exterioare de sprijin le pierduserm, nu ne mai putea servi de reazem
dect interiorul. Dar ci legionari se pot regsi, fara Capitan, fara cpetenii, avizai exclusiv la
propria lor for sufleteasca? Ci pot reproduce prin propriile lor mijloace fenomenul legionar?
Daca ma uit n jos, la elementele care au dus greul prigoanei, nu vad dect pmnt ars.
Toi cei care au lucrat sub comanda mea au fost ucii pn la unul. Legtura cu mine, chiar daca
se marginea la servicii secundare, era o indicaie suficienta pentru Sigurana Statului ca sa treac
un legionar pe listele morii. Dorca, Noaghea, Clement, Cioflec, Nadoleanu i alii, zac n
morminte necunoscute. Iar eu daca mai sunt n via, nu pot s-mi explic altfel dect prin
ocrotirea cerului. Se mplinesc aproape doi ani de cnd sunt urmrit de toat politia, jandarmeria
i Sigurana Statului. S-au pus premii pe capul meu. Sute de oameni au fost schingiuii, unii ucii
n bti, ca sa spun unde ma aflu sau cum pot s-mi dea de urma. De nenumrate ori s-a nchis
cercul prigonitorilor n jurul meu pn aproape a ma atinge cu mna i tot de attea ori o putere
nevzut ma scotea din primejdie, adeseori fara sa stiu. E aici mai mult dect o ntmplare. Ca i
cum toat aciunea de nimicire a micrii legionare ar atrna de ceva: de prinderea mea i aceasta
ultima captura nu le-a reuit dumanilor.
Privesc la camarazii din jurul meu. Coasa morii a trecut la civa milimetri de fiecare. Ma
bucur ca mcar ei au putut fi salvai. Puterile sufletului sunt mari. Cine tie? Poate ca acest grup
este solul destinului legionar, poate ca odat cu trenul care ne poarta spre Viena i Berlin i
poarta i Legiunea ultimele ei ndejdi.
ntre legionarii din tara, efectul produs de represalii n-a fost cel scontat de Carol.
Exemplul statuat de guvern n-a provocat acel val de nfricoare destinat sa mature ultimele
rezistente legionare. Dup trei zile, legionarii din Capitala i-au refcut contractele, dup o luna
un mare numr de organizaii i-au reluat activitatea.
La plecarea mea din tara, lasasem un sistem de legturi care se ntindea de la Bucureti
pn la Banatul srbesc. n populaie execuiile ordonate de Carol au fost ntmpinate cu o
dezaprobare unanima. n sngele nevinovat cel-a vrsat Carol, ca al doilea Irod, ca sa dispar i
smna acestor netrebnici, cum se exprima Argetoianu, s-au stins i ultimele reflexe ale
Majestii Regale. Cnd cadavrele legionarilor au fost expuse pe strzi i n pieele publice, iar
copii de la coala primara obligai sa priveasc, toat lumea i-a ntors ngrozita fata de la el. Pe
tronul Romniei nu mai sttea un Rege, ci un calau al tineretului i al Naiunii. Oroarea strnita
de Rege era att de mare, nct lumea din Capitala l denumea Beril, dup numele unui fioros
asasin.
Grupul de la Berlin reprezenta un preios capital legionar, prin faptul ca se afla n afara
razei de aciune a guvernului. Legionarii din tara puneau mari ndejdi n acest grup. Acolo era
Comandamentul, acolo se inea ascuns i Cpitanul, caci nimeni nu se putea mpca cu gndul
morii lui. Credina ca tria Cpitanul nu putea fi smulsa nici din sufletele noastre, ale acelora
care fiind n Germania, tiam ct de putin fundate sunt zvonurile care circulau. Nu aveam nici o
dovada. Mintea refuza orice speculaie de acest gen i totui nu ni-l puteam nchipui pe Capitan
trecut dincolo de hotarele vieii. Era un sacrilegiu sa gndim legiunea fara el. Nu era o prezenta
mistica sau simbolica, ci una aievea i actuala. El conducea Legiunea, el ddea impuls aciunilor
noastre, iar noi reprezentam un provizorat de conducere, un sistem legionar care nu funcioneaz
dect gratie acoperirii continue ce-o primim de la el de undeva, din tara sau din Europa.
Cpitanul era o fptur nzdravana. Dumanii nu-l pot rpune i moartea nu se poate atinge de el.
Vestea ca ar trai Cpitanul a fost strecurata de guvern n mijlocul legionarilor cu scopul de
a atenua reaciunile ce s-ar fi produs dup uciderea lui. Dar viclenia lui Armand Clinescu s-a
ntors mpotriva lui i a guvernului. Insinuaia a czut pe un teren primitor i s-a transformat n
mit. Cpitanul triete devenise lozinca de lupta a celor mai multi legionari. O formidabila
coeziune s-a realizat n jurul acestui mit. Chiar dup masacrul din Septembrie, mitul nu i-a
pierdut eficacitatea. Toate aciunile se realizau ca i cum noi, civa iniiai, am ti ceva mai mult
dect masa legionara, ne-am raporta n tot ceea ce facem la prezenta Cpitanului, ascuns undeva,
dar nu putem vorbi, suntem legai sa pstrm secretul, pn cnd va hotr el.
Grupul de la Berlin beneficia i de prestigiul unui alt mit, cu caracter politic: sprijinul de
care ne-am bucura din partea lui Hitler. Legionarii din tara erau ferm convini ca ntreinem
relaii de cea mai mare importanta cu guvernul german si, la momentul oportun, aceasta prietenie
se va arata, fie primind arme ca sa nlturm regimul prin fora fie ca Hitler nsui va lichida
regimul de crima i teroare, pedepsind pe asasini.
Acest mit bagase spaima i n Rege. Simpla noastr prezenta n Capitala Reichului crea o
grava problema guvernului romn. Orice succes al lui Hitler era interpretat a fi i un succes al
micrii, un pas mai aproape de ziua scadentelor.
n realitate, relaiile noastre cu oficialitile germane n-au depit niciodat interesul
destul de precar ce-l artau, n genere, tuturor naionalitilor refugiai n Germania. Aceste
contacte n nici o mprejurare n-au dus la consecine practice, n sensul unui sprijin efectiv ce lam fi obinut din partea guvernului german sau a partidului naional-socialist.
Mii Dumitrescu, plecnd din mijlocul legionarilor din Berlin ca sa rzbune pe Capitan,
acest grup mai ctigase o faima: devenise chezia invincibilitii noastre. Nici n-a trecut un an
de la uciderea Cpitanului, a Nicadorilor i Decemvirilor, i Armand Clinescu czuse, fulgerat
de echipa lui Mii Dumitrescu. Grupul de la Berlin aa era de apreciat n tara, ca tria ntr-un
climat eroic, ca era continuatorul luptelor din prigoana. n snul acestui grup cdeau marile
deciziuni ale micrii. nu va trece multa vreme i Regele Carol va avea aceeai soarta sau va fi
alungat de pe tron, pentru ca legionarii de la Berlin nu dorm.
Dndu-mi seama ce grave repercusiuni ar avea destrmarea grupului Berlin pentru soarta
ntregii micri, m-am adresat legionarilor venii cu mine, cerndu-le ca, la ntlnirea lor cu
camarazii din Berlin sa nu manifeste nici cel mai mic semn de descurajare. Chiar daca ar fi
tulburai de anumite ndoieli, sa foreze nota la nevoie, artndu-i netarmuita ncredere n
viitorul nostru. Probabil ca grupul din Berlin atepta sa soseasc o trupa nfrnta i
demoralizatoare. Dar noi n-am plecat din tara pentru a ne salva viaa, ci pentru a ne pregti pentru
o noua campanie, dup ce existenta n tara devenise imposibila. Trebuie sa depim durerea care
ne sfia sufletele, pentru a da un nou impuls luptei legionare. Sa fim interpreii autentici ai
spiritului legionar din tara. Legionarii din tara privesc la noi i la toi camarazii din Berlin ca la
oastea miracolului, de la care va veni mntuirea.
Cuvintele mele n-aveau nevoie sa fie nsoite de prea multe argumente. Ca oameni venii
de pe front, pentru ei era fireasca aceasta atitudine. Cu toii i-au luat angajamentul sa exalte
naintea camarazilor din Berlin resursele i spiritul combativ al micrii.
Ajungem dup masa la Viena. Aici tragem la Stefan Cernea, fost ofier n armata austroungara i apoi funcionar la Consulatul romn din Viena. Din cauza unor conflicte cu Consulul,
i dduse demisia i acum i ctig existenta n mod particular. Era un prieten al micrii, iar
casa lui devenise un punct de sprijin pentru trecerile noastre din tara spre Germania i napoi. Eu
am rmas peste noapte la el, iar ceilali camarazi chiar n aceeai seara, 23 Decembrie, au luat
trenul spre Berlin.
Stefan Cernea a fost emoionat pn la lacrimi la vederea noastr. Aflase i el ca suntem
la nchisoarea din Graz si, pe unde putuse, intervenise ca sa fim pusi n libertate. Rmas singur,
m-a ntrebat cu inima strnsa daca mai exista ceva n tara, daca mai sunt oameni care cred n
lupta i daca micarea mai are vreo ans sa biruie? Era ngrozit de cele ntmplate i destul de
abtut. I-am expus fara ascunziuri toate dificultile situaiei.
Aproape ntreg cadrul nostru de conducere a czut prada nebuniei carliste, iar lupttorii
care s-au distins n prigoana din 1938-1939 doi, trei daca mai triesc. Pierderile sunt att de rele
nct ar trebui sa te lai dobort de disperare daca ai vrea sa le cntreti. Dar se neal tiranii,
cnd cred ca ai distrus micarea. Din sngele martirilor vor creste noi legionari. Micarea este un
sistam de valori, o trire i nu poate fi desfiinata prin masuri brutale. Ea ar putea disprea numai
daca un alt sistem, mai viguros, mai pur, mai dezinteresat, ar prea pe pmntul romniei. Astzi
mitul micrii s-a adncit n aa msur n masa poporului romn nct daca s-ar face un nceput
de revolta, tot poporul s-ar ridica contra tiraniei carliste. Noi ne-am ntors ca sa ne pregtim
pentru o noua expediie. Daca acetia acum, ci suntem i ci am mai rmas, n momentul celei
mai mari dureri i dezorientri, mai credem i nu plecam steagul, biruina noastr este asigurata.
Esenialul este sa nu se rup firul continuitii legionare i acest fir, astzi dup decapitrile
suferite, este extrem de firav. Daca privim n tabra dumana, lucrurile nu stau tocmai bine.
Sistemul carlist, lipsit de Armand Clinescu, nu mai este viabil. Cu Armand Clinescu, n-a czut
numai omul tare al regimului, ci ntreg regimul a primit o lovitura de moarte. De alta parte
situaia externa a Romniei se agraveaz din zi n zi, demonstrnd ca numai politica externa
preconizata de Capitan, alturi de Puterile Axei, poate asigura viitorul tarii. Se remarca semne de
descompunere interioara a regimului. Venirea lui Ttrscu, om al compromisului, declaraiile
acestuia, trebuie interpretate n sensul ca Regele este obligat sa renune la politica asasinatului i
sa caute o noua orientare interna i externa.
Tragedia legionara l-a zguduit att de mult pe Cernea, nct la plecare am simit ca nu
stteam de vorba numai cu prietenul Cernea, ci ca devenise unul de-ai notri, hotrt sa
mprteasc toate necazurile i bucuriile cu noi.
n ziua nti de Crciun, cobor la Berlin, n gara Friedrich-Strasse. Ma ateptau civa
dintre camarazii sosii cu o zi nainte.
ntreb de Petrascu. mi spun ca locuiete la Petre Ponta. i dau un telefon chiar din gara.
Ma cheama la el sa petrecem Crciunul cu familia Ponta. Pe Petre Ponta l cunoteam fugitiv nc
din vara. Era un om de o rara energie, de-o putere de munca uluitoare. Un exemplar unic n felul
lui: mpreuna perseverenta germana la lucru cu iueala i vioiciunea temperamentului romnesc.
Daca ntreg poporul romn ar fi format din astfel de elemente, am deveni cea dinti naiune de pe
glob.
Petre Ponta avea toate motivele sa fie mulumit cu viaa. Emigrase de aproape zece ani
din tara. Fcuse scoala de Belle-Arte din Berlin. Era un desenator artistic i organizator de
expoziii. i iubea meseria cu pasiune i ctig destul ca sa duca o existenta comoda. Sotia lui,
Alice Ponta, de origine germana, o femeie de o rara nelegere i buntate, era ea nsi pictori.
Totui ceva n forul lui interior nu i ddea pace. Viaa printre strini, ruperea de neam, l durea
adnc. Auzise de legionari, de lupta ce-o poarta pentru ridicarea neamului, de viaa lor chinuita.
Voia sa devina unul dintre ei. N-a mai avut astmpr pn ce n-a dat de urma noastr. Prin
inginerul Caraivan a ajuns sa vorbeasc cu Petrascu. Acesta mi-a comunicat impresiile ce le-a
avut dup ntlnire: surprinztoarea apariie a unui om care se ofer sa serveasc din tot sufletul
lui i cu tot ce are cauza Legiunii. L-am cunoscut apoi i eu, nainte de plecarea din tara. Greu se
mai exprima romnete; i nsuise la perfecie dialectul berlinez. Zelul cu care se mbia mi s-a
prut suspect. Cum guvernul cauta sa introduc ageni n mijlocul nostru, i-am recomandat lui
Petrascu prudenta. Dup cteva luni de tinere sub observaie, Petrascu s-a convins ca n-are de ce
sa se teama. Omul era de perfecta buna credin. Zelul lui era sincer. Era expresia unui fond
curat, a unei contiine naionale care a izbucnit n el cu o putere elementara. Petrascu s-a mutat la
el i de atunci casa lui Petre Ponta din Berlin, Sondershauserstr.84, a devenit parte integranta din
via i istoria Legiunii. Odat cu intrarea noastr n casa lui, familia Ponta ncetase de a mai avea
o existenta privata. Ziua i noaptea orice legionar era bine primit. Ultimii bani i ultima bucata de
pine i-o mprea cu noi. aa i-a stricat Petre Ponta rosturile vieii lui pentru totdeauna.
Casa lui Petre Ponta se afla n sudul Berlinului, cartierul Lichterfelde-Ost. Pe nserat am
ajuns la el. n prag m-a ntmpinat Petrascu. Ne-am strns mna i ne-am luat ndelung unul la
altul. Parca i venise inima la loc. Bine ca ai venit, au fost singurele lui cuvinte.
Din nou suntem iar mpreuna. Amndoi am trecut prin cele mai mari primejdii i
Dumnezeu ne-a aparat pn acum i pe unul i pe altul. Ct timp ma tia n tara, nu mai avea
linite. i era teama de viaa mea. l lega de mine o veche prietenie. Ne cunoteam de pe bncile
liceului. Aceleai visuri i idealuri ne-au plmadit existenta din frageda tineree. Cnd ne-am
ntlnit n Legiune, eu intrasem n toamna anului 1927, el cu un an mai trziu, nu m-am mirat
deloc. Aparineam demult aceleai comuniti spirituale. Chemarea lui Corneliu Codreanu ne-a
gsit pregtii sufletete. l cutam pe acest uria al generaiei noastre i de atunci n-am urmat
dect crarea btut de viscole a Legiunii.
Intru n salon. Un pom de Crciun frumos mpodobit i o masa lunga. ntlnesc pe mai
multi camarazi dintre cei vechi i noii sosii. Am cntat mpreuna colinde i cntece legionare.
Suferinele i grijile par sa dispar pentru o clipa n voia buna care ne nvluie pe toi. Dar a doua
zi vor ncepe cu i mai multa strnicie.
2. Ce-am gsit la Berlin.
Petrascu mi-a comunicat ce s-a petrecut n lipsa mea la Berlin. Situaia grupului era mult
mai rea dect mi-o nchipuisem. Numai exista unitate de comanda, grupul se mprtiase si, ceea
ce era mai grav, nsi resorturile sufleteti ale legionarilor cedaser. Dintre cpetenii, Papanace
se inea mai bine, dar nu fcuse nici un efort de regrupare a forelor. Petrascu se simea stingher
fara mine.
Cnd am plecat spre tara, 15 August 1939, funciona un comandament al grupului
legionar din Berlin, format din Preotul Dumitrescu-Borsa, Alexandru Constant, Victor Vojen,
Constantin Papanace, Victor Silaghi i cu mine. Seful grupului era Preotul Dumitrescu-Borsa, eu
ma ocupasem de legturile cu tara, Vojen i Papanace cu relaiile externe, Constant cu
garnizoana. Printele Dumitrescu-Borsa nu se bucura de prea multa consideraie ntre legionarii
din Germania. Venise cu o presa proasta din Polonia. Horodiceanu, Trifa, Petrascu, Stanicel, care
mprtiaser cu Printele exilul cu Polonia, erau att de pornii contra lui nct duceau campanie.
Cum nu participasem la aceste frmntri, nu m-am lsat impresionat de ele. L-am susinut la
conducerea grupului din Berlin mpotriva celor mai apropiai prieteni ai mei. Ma lega de el viaa
chinuita petrecuta mpreuna din 1938 i ma gndeam la numele ce-l poarta. Fusese secretar
general al partidului Totul pentru Tara i era singurul supravieuitor al echipei din Spania.
La ntoarcerea mea, comandamentului nu se mai ntrunea, iar legionarii se rzleiser care
ncotro, cutndu-i preocupri mai mult sau mai putin ndeprtate de obiectivele eseniale ale
micrii n acele momente. Existau i elemente de lupta, dar ce puteau face cnd ei nii efii lor
se artau ovitori?
nainte de ti ce sa fac, m-am hotrt sa trec pe la fiecare din cpeteniile legionare din
Berlin, ca sa verific informaiile primite de la ei. L-am vizitat mai nti pe Preotul DumitrescuBorsa. N-am recunoscut nici o fibra din omul de altdat. Era o ruina morala. Nu mai credea n
nimic. Repeta mereu, cu ochii dui departe, n cursul conversaiei, o sa ajungem ca Ruii albi.
Dup masacrul din tara, considera situaia micrii pierduta, cel putin pentru generaia actuala.
Preotul Dumitrescu-Borsa era unul dintre legionarii care nu triau din lumina lor proprie. Dup
dispariia Cpitanului, se prbuise i el. Procesul descompunerii ncepuse din Polonia. Venind
din Polonia n Germania, eu, Papanace i ceilali am forat nota, aezndu-i n fruntea noastr. Lam pus ntr-o situaie care-l obliga sa se tina bine. Era seful nostru.
Intrnd n mediul nostru combativ, Printele Bora a avut chiar momente de nviorare. n
vara era plin de foc. Compara situaia noastr cu a vntorului care sta la pnda. Cine poate i
are norocul s-i treac pe dinainte Armand Clinescu, trage.
Era n corespondenta cu Mii Dumitrescu i avea ferma convingere ca de asta data
monstrul nu mai scapa. Iar acum acelai om, seful nostru, primea cu astfel de cuvinte pe
legionarii care se ntorceau din mijlocul primejdiilor. Nu-i prea bine cnd i spuneam ca
micarea s-a refcut n tara.
N-a avut nici curiozitatea sa ma ntrebe amnunte. Ce-am putut desprinde precis de la el,
era ca voia sa fie lsat n pace. Nu mai voia sa aud de nimic, nu mai voia sa fie amestecat n nici
o aciune. Rspunderea grupului nu-l mai interesa.
Un sef i descurajeaz trupa, nu mai poate pretinde sa fie urmat. Printele DumitrescuBorsa purta rspunderea pentru destrmarea grupului. Mi-am dat seama din acel moment ca
drumurile noastre se despart.
M-am ntlnit apoi cu Papanace, la locuina lui Virgil Mihilescu. L-am gsit abtut. I-am
expus situaia din tara i el mi-a povestit frmntrile din mijlocul grupului, dup plecarea mea.
Vojen. Constant, Preotul Bora, se desprinsese de grup. Silaghi avea un serviciu i tria retras. Cu
Ciorogaru, relaiile grupului erau de multa vreme ntrerupte. Papanace se ntlnea individual cu
ceilali legionari, dar o via colectiva nu mai exista.
Analiznd posibilitile micrii, dup pierderile suferite, se exprima destul de sceptic. Se
afla ntr-un impas sufletesc, pe care i-l mrturisi fara nconjur. Mi-a propus sa iau eu conducerea
grupului, dup defeciunea Printelui.
D-ta eti singurul care poi continua lupta, mi-a spus. Reprezini extrema dreapta a
micrii, elementul ei de aciune de care se tem dumanii. Ai un nume n jurul cruia se poate
aduna trupa sfrmat.
Relaiile mele cu Papanace, n tot timpul refugiului din Berlin, au fost mai mult dect
cordiale, de mare confidenta. Noi doi reprezentam ultima linie de rezistenta a grupului. Cnd
grupul avea momente de absenta sau de dezorientare, noi restabileam efortul i continuitatea.
Cnd am plecat n tara, pe el l-am considerat a fi garantul liniei legionare a grupului Berlin, avnd
un coeficient de densitate sufleteasca mai mare dect alii. n acest sens am lsat vorba i lui
Petrascu la plecare: inei-v de Papanace orice s-ar ntmpla. Acum el nsui intrase ntr-o
faza de depresiune. Omul nu mai putea da att ct reclama gravitatea momentului i fcea la alii
s-i asume rspunderea situaiei. E o atitudine legionara cum nu se poate mai corecta.
Cunoscndu-i trecutul, aveam toate motivele sa cred ca propunerea ce mi-o fcuse pleca
dintr-un fond sufletesc curat.
Cu aceeai sinceritate i-am expus punctul meu de vedere. Eu mi iau rspunderea luptei
din tara, dar nu rspunderea conducerii grupului legionar din Berlin, nici sub aspect sa
reconstituim o unitate fragila, care ar avea mai mult darul sa provoace numai dumanii? De ce sa
ne reunim cu nite oameni care i-au pierdut suflul interior? S-i lsm pe cei ce au abdicat de la
linia legionara n plata Domnului, iar noi sa ne vedem de drumul nostru. Eu mi voi alctui un
grup legionar, format numai din lupttori, numai din ncercai i gata de sacrificiu i cu acetia
ma voi ntoarce n tara. El, Papanace, sa acopere pregtirea viitoarei expediii, fie n raport cu
ceilali legionari din grup fie n relaiile cu Germanii. Papanace a fost de acord i cu asta ne-am
desprit. De fapt, n aceasta ntlnire, fara s-i spunem pe nume, s-a reconstituit comandamentul
legionar din Berlin ntre noi doi, dup rzleirea celorlali membri ai lui.
De atunci ne consultam des i toate problemele ce se iveau n viaa grupului le rezolvam
mpreuna, ntr-un spirit de perfecta camaraderie.
Vojen i constant intraser funcionri la Ministerul german al propagandei. L-am vzut
mai nti pe Constant, care reflecta de obicei i prerea celuilalt. Constant mi-a vorbit agitat, ca
un om stpnit de panica: Mai, sa lsm aciunile acestea care ne fac atta rau i ne costa atta
snge.
Sa cutm o soluie politica a problemei noastre. A apsat pe politic cu un deosebit efect
oratoric.
A fi consecvent, a avea o logica n idei i fapte, este o chestiune de caracter. Era uluitor sa
vad cum ncerca s-i corecteze poziia retroactiv. Vorbea cu mine ca i cum ar fi fost strain de
Fuse Armand de otel, dar tot intra plumbu-n el, erau versurile nscocite de popor, ca si exprime satisfacia pentru cderea tiranului.
Legionarii din tara i din Berlin au fost profund afectai cnd au citit n ziare interpretarea
ce-o da guvernul german atentatului.
Daca Englezii considerau pe legionari ageni ai unor forte strine, faptul ne indigna, dar
nu ne durea sufletete, dar cnd Germania naional-socialista, tara de care ne simeam nfrii
prin idealuri, ne arunca aceasta ofensa, atunci cnd noi sngeram din mii de rani, era peste
puterile noastre sa pricepem.
De ce trebuia sa recurg guvernul german la falsificri att de grosolane, care nu salvau
nici cel putin aparentele? n mpucarea lui Clinescu guvernul german nu avusese nici un
amestec i nici nu am fi tolerat noi vreun amestec. Explicaia atentatului era simpla i elocventa
nct nici propaganda engleza nu avea ce s-i opun: legionarii au rzbunat pe Capitan. Era la
mintea cocosului, cum zice romnul i ultimul om din popor putea sa lmureasc de ce a fost
mpuscat Armand Clinescu. De ce aceasta explicaie elementara a fost substituita cu un roman
poliist, n care nu credea nimeni? Tocmai aceasta mbrobodire a adevrului, a lsat impresia n
lumea romneasca i europeana ca guvernul german nu ar fi strain de atentat.
Constantin Papanace, ndat ce-a aflat de falsurile rspndite de propaganda germana, a
naintat un protest-memoriu lui Dr. Goebbels, n 23 Septembrie 1939, n care a restabilit
adevrul. Mii Dumitrescu n-a fost n serviciul nici unei puteri strine, ci i-a fcut datoria fata de
Neam i Legiune, pedepsind pe asasinul lui Corneliu Codreanu.
4. Reorganizarea.
Cel dinti lucru ce l-am fcut a fost sa schimb starea de spirit a grupului legionar din
Berlin. Am convocat pe legionarii venii din tara i le-am mprtit impresiile culese din
convorbirile avute cu camarazii din Berlin. Le-am cerut sa nu se molipseasc de aceasta
atmosfera apstoare, ci, dimpotriv, sa foreze chiar nota, manifestnd, poate mpotriva
propriilor lor convingeri, o ncredere puternica n victorie. Aceasta este porunca ceasului de fata.
Orice atitudine molateca va duce la destrmarea grupului din Berlin i cu el la nmormntarea
speranelor ce i le-au pus legionarii din tara n noi.
Efectul acestei ofensive morale s-a vzut n cteva zile. Vechii camarazi din Berlin se
mirau de atitudinea drza a legionarilor venii din tara, care, abia scpai din foc, i fceau
socotelile sa se ntoarc n mijlocul luptei i al primejdiilor. Un alt fapt care a impresionat adnc
pe camarazii din Berlin a fost imediata intrare la lucru, la cteva zile dup sosire, a legionarilor
sosii cu mine din tara. Tolcea cu Vasiu i Popa Ion munceau la turntoria Siemens din Spandau,
iar Rou, Borobaru, Vintan, i Boian, la fabrica de cauciuc Veritas din Lichterfelde-Ost.
Am trecut apoi la constituirea grupului de aciune. Cum am procedat? Ca i cum nu as fi
avut pe nimeni lng mine i nimeni nu m-ar urma. Am luat om de om, vechi sau nou venit,
cerndu-i fiecruia sa se pronune, dup ce i-a fcut examenul de contiin.
Am nceput cu Petrascu i am avut surpriza i bucuria sa numr i pe Petre Ponta printre
cei hotri sa participe la noua campanie, cu toate ca nu avea dect un stagiu de cteva luni n
micare. Tot grupul venit din tara s-a declarat pentru continuarea luptei, iar elementele aflate n
Berlin nainte de venirea noastr, au consimit sa intre n grupul de aciune eitan, Eugen
Teodorescu, Gavagina, Crcea, Rotea, Smultea, Virgil Mihilescu, Petrascu i Ponta. n total,
eram 17 ini. Dintre legionarii nencadrai, Dr. Victor Biri i Gheorghe-Jilava erau mai apropiai
de planurile noastre i ne ajutau cu tot ce puteau.
Numele camarazilor care au fcut parte din grupul de aciune sa cuvine sa rmn n
amintirea irurilor viitoare de legionari, caci, datorita avntului lor, s-a reconstituit frontul
legionar din Berlin, ntr-un moment de neagra dezndejde pentru ntreaga micare. Nu toi au
plecat n tara i au luat parte la lupte, dar din impulsul sufletesc al tuturor s-a cristalizat hotrrea
care ne-a dus la biruina din 6 Septembrie 1940.
Grupul de aciune forma o unitate aparte n mijlocul grupului mare. Era mprit n
cuiburi. Odat pe luna cuiburile se ntruneau n edina comuna. efii de cuiburi erau Petrascu
Nicolae, Rou Octavian, Alexandru Popovici, Rotea Ilie i Eugen Teodorescu. Viaa legionara
pulsa mai intens n cadrul grupului restrns.
Cu ceilali legionari, nencadrai grupului nostru, nu ne ntlneam dect la edine
comemorative.
La captul acestor eforturi, situaia se prezenta n felul urmtor:
1. Exista un nucleu central, destinat sa intervin n tara, aa numitul grup de aciune,
format din contopirea grupului legionar venit din tara cu legionarii din Berlin, rmai pe poziie.
2. S-a reconstituit axa politica a grupului din Berlin prin colaborarea mea cu Papanace.
3. Aceasta reorganizare a exercitat o influenta binefctoare asupra ntregului grup. Se
tia ca undeva se furesc noi planuri de aciune de ctre oameni hotri sa le duca la ndeplinire.
4. Ciorogaru, Preotul Bora i toi defetitii au fost izolai i vegetau la marginea grupului.
5. n cutarea unui plan.
Punctul de vedere ce l-am susinut ntotdeauna n cadrul comandamentului legionar a fost
ca regimul de teroare al Regelui Carol nu poate fi rsturnat dect printr-o aciune revoluionar.
Un atentat zguduie sistemul, are efectul unui cutremur asupra lui, dar daca nu intervine o for
revoluionar care sa exploateze momentul, i revine. aa s-a ntmplat cu Clinescu. Miile de
politicieni, poliiti i ofieri de jandarmi, cointeresai la beneficiile i crimele guvernului, s-au
regrupat ndrtul Regelui, mai putin bucuroi de continuarea tovriei i mai mult temndu-se
de orice schimbare. Numai ridicnd Naiunea contra Regelui, regimul poate fi constrns la
capitulare.
Ideea atentatului am acceptat-o ca o soluie extrema, numai dup ce se epuizase efortul
revoluionar al micrii n lanul de nenorociri petrecute n Ianuarie 1939. Planul ce l-am furit
mpreuna cu Vasile Christescu, dup asasinarea Cpitanului, prevedea un mare atac asupra
Capitalei cu toate forele disponibile din provincie. Nu excludeam un atentat contra Regelui sau
contra lui Clinescu, daca nu s-ar fi putut realiza concomitent cu atacul general, dar nu intra
atentatul ca element indispensabil n ansamblul operaiunilor. Grija noastr principala, dup
uciderea Cpitanului, era sa nu lsm fru liber rzbunrilor individuale i nici sa nu ne risipim
forele n aciuni de efect limitat (atentatul), pentru a nu pierde oportunitatea marii i finalei
rzbunri.
Concepia la care m-am oprit acum se deosebea de cea veche prin lrgirea cmpului de
lupta. Aciunea nu se limita la Capitala, ci trebuia sa se desfoare n mai toate oraele unde
dispuneam de suficiente concentrri, ca sa ne asigure un minimum de succes iniial. Experienta
ne-a nvat ca este foarte greu de a aduna oamenii ntr-un singur punct, fara a alarma
autoritilor. De alta parte, voiam sa dam revoltei un caracter national. Impresia asupra Regelui i
guvernului ar fi fost mult mai puternica cnd ar fi aflat ca focul s-a aprins din mai multe parti
deodata i toat tara s-a ridicat contra lui.
O speciala atenie rezervam Brasovului. Ocuparea acestui ora nsemna o ipoteca asupra
Capitalei, fiind unul din capetele n care se nurub axa tarii: Bucuresti-Brasov. Cine stpnete
aceasta axa, stpnete Romnia.
De alta parte, acest ora putea servi, ntr-o faza ulterioara, ca punct de plecare al forelor
legionare din Ardeal.
Atacul era proiectat sa se desfoare n trei valuri succesive, la scurte intervale: mai nti
grupuri restrnse de legionari, pregtite n cea mai mare taina, trebuia sa fac ntia bre n
autoritatea regimului, pe urmele lor sa nvleasc mulimea legionara si, n cele din urma,
atmosfera revoluionar odat creata, nsi masele populare sa fie antrenate n lupta.
n ce privete obiectivele destinate a fi cucerite, m-am oprit asupra acelora care
reprezentau punctele nevralgice ale aparatului de Stat: posturi de radio, telefoane, chesturi de
politie, Legiune de Jandarmi, Prefecturi.
Rmnea marea necunoscuta: armata. Regimul trebuia lovit n nsi sursa puterii lui. Era
indispensabil ca n fiecare ora sa ctigm de partea noastr cel putin o unitate militara. n iarna
anului 1938-1939 reuisem sa ne infiltram adnc n mijlocul ofierilor din Capitala i sa ne
asiguram participarea ctorva uniti la aciunea proiectata. Acum trebuia sa renodam firele rupte
i sa cutm a extinde aciunea de ctigare a armatei i n provincie.
Acest plan nu era dect o simpla schema. Nu coninea nici un element concret, nici o
indicaie de teren. Totui nu era un plan construit din imaginaie i nici cu idei mprumutate. Din
propria noastr experienta i din propriile noastre nenorociri i-am fixat liniile fundamentale.
Micarea legionara n-a ost pregtit nici pentru lupta clandestina i nici pentru lupta
revoluionar. Cpitanul repudia ideea unei lovituri de Stat.
Teroarea regimului ne-a silit sa ne dam la fund, cum se numea, n limbaj legionar, viaa
n clandestinitate, i tot teroarea regimului ne-a obligat sa punem mna pe arma. Ceea ce am
motenit de la Capitan, a fost hotrrea de a nfrunta orice prigoana i de a raspunde
nedreptilor. n extremis, cnd toate celelalte cai ni se nchideau, acceptam i-o lupta
clandestina i nu ne temeam nici de spectrul unei revoluii. Caracteristica micrii este ca se poate
adapta oricror mprejurri, fara a-i pierde identitatea. Dar revoluia materializata n aciuni de
strada, n atacuri contra instituiilor publice, nu aparineau fiinei noastre prin definiie. Revoluia
noastr era de ordin interior, era schimbarea luntric a omului. n fata aparatului de teroare,
furit de cuplul Rege-Calinescu, n fata Politiei, Siguranei i Jandarmeriei, noi ne prezentam cu
piept calit de fier i sufletul de crin. Doar vagi bnuieli aveam de apucturile vieii subterane.
Eram att de naivi nct nu cunoteam nici banala cursa de oareci. Cdeau legionarii unul
dup altul, svrind imprudente elementare. Eroismul nostru se ncletase ntr-o lupta inegala cu
tehnica poliieneasca a lui Moruzov.
Dintre legionarii grupului de aciune, am ales cteva elemente destinate sa primeasc
misiuni de conducere n organizarea aciunii revoluionare: Octavian Rou, Traian Borobaru, Ilie
Smultea, Ilie Rotea, Eugen Teodorescu, Ion Boian i Petrascu. Cu acetia ma ntlneam de obicei
duminica dup masa, n casa lui Petre Ponta, i ineam edine tehnice, n care dezbteam planul
de aciune sub toate aspectele. Dup ce am epuizat temele principale, ne-am ndreptat atenia
asupra unor chestiuni cu caracter mai special: a) Ce contingent de legionari vom putea ridica n
prima zi? Ci ne vor mai urma dup nfrngerile suferite? Dup aprecierile tuturor, rezulta ca
vom gsi suficiente elemente pentru constituirea grupelor de soc, dar mobilizarea masei legionare
va fi grea. E indispensabil un ct de mic succes iniial pentru a o pune n micare.
b) De unde ne vom procura arme? n 1938-1939, locotenentul Dumitrescu rezolvase n
mod genial problema, construind arunctoarele de flcri. Cu ele puteam compensa lipsa armelor
propriu zise. Dar el fusese ucis i un al doilea nu se mai gsea. Sa atacam un depozit militar?
Autoritile ne-ar lua-o nainte i ne-ar aresta.
Nu am mai beneficia apoi de efectul surprizei. Am ajuns la concluzia ca chestiunea
armelor sa i-o rezolve fiecare sef de organizaie cum crede mai bine. Nu trebuie sa primejduim
realizarea planului n ansamblul lui, prin trimiteri de arme dintr-o parte n alta, sau prin alarmarea
inamicului. Cu cte avem, cu attea ncepem lupta, i la nevoie chiar fara arme, dezarmnd prin
surprindere santinelele de la instituii.
c) Ce atitudine luam fata de legionarii ieii din lagre i nchisori? n genere, sa se evite
sa fie angajai n aciune, din cauza mentalitii lor specifice. Omul nchis i pierde reaciile
combative i trebuie sa treac un timp oarecare pn i recapta vigoarea sufleteasca. Excepiile
nu sunt excluse.
d) De unde ne vom procura bani? Realizarea planului reclama sume importante, destinate
deplasrii i gzduirii oamenilor din diferite orae. Cotizaiile nu puteau acoperi aceste sume. n
acest punct n zadar ne-am frmntat mintea. Noi nu aveam n acel moment nici atia bani ca sa
ne pltim cltoria pn n tara, necum sa mai finanm totalitatea aciunii.
Am fcut apoi cu fiecare o aplicaie a planului n judeul sau regiunea unde va avea
comanda. Convorbirile se desfurau ntre patru ochi: civa oameni poate sa strng pentru
ntia zi a luptei?
Are arme? Ce puncte din oraele respective trebuia cucerite? Cum vom putea evita sa nu
le pierdem dup aceea?
Rezultatele ce le-am cules din aceste anchete de la om la om erau destul de slabe.
Niciunul din elementele grupului de comanda nu mi va da asigurri ca aciunea condusa de el va
reui ntr-o proporie convenabila, dar toi erau iluminai de-o mare speran i decii la orice risc.
6. Un sol din tara.
n cursul lunii Ianuarie, primesc o vizita neateptat. Un legionar din tara, Petre Dumitriu,
sosete la Berlin i vrea s-mi vorbeasc ntr-o chestiune de interes deosebit. ntr-o dup masa, a
fost adus la casa lui Petre Ponta, unde locuiam, i a nceput s-mi depene povestea lui. Mi-a spus
ca e student n medicina i a acionat n Centrul Studenesc, sub conducerea lui Vrfureanu. Apoi,
fara nici o introducere, a intrat n subiect:
Ne-ai luat-o nainte cu Mii Dumitrescu.
Cu ce?
Cu Armand Clinescu.
i cer explicaii. O aciune paralela nu era exclusa:
i noi aveam n pregtire un atentat.
Care voi?
Grupul studenesc din Bucureti, de sub conducerea lui Vrfureanu.
Si?
Ne-a surprins intervenia lui Mii Dumitrescu n perioada de organizare. Dar ntr-o
sptmn doua, cel mult, intram i noi n aciune.
Tot contra lui Armand Clinescu?
Bnuiesc ca i el trebuia sa cada, dar eu aveam o alta misiune.
Care?
Sa mpuc pe Generalul Dragu.
Ma uit la el uluit. Generalul Dragu era o figura populara n Romnia. Ieise la pensie i
conducea, mpreuna cu profesorul Marin tefnescu, o organizaie patriotica, Cultul Patriei.
Stiu ca mai erau i alti generali pe lista, ntre care un fost comandant al jandarmeriei,
adauga Dumitriu.
Convorbirea cu Dumitriu mi-a rmas ntiprit n minte pn la ultimul cuvnt. Acum
numai exista nici un dubiu ca Vrfureanu era un agent de mare clasa al politiei. Prin mijlocirea
lui Vrfureanu, care controla sectorul studenesc, Armand Clinescu nscenase un complot
legionar contra unor mai multor generali romni, pentru a-i putea pune n aplicare planul de
asasinare a cpeteniilor aflate n nchisori i n lagre. Indignarea ce-ar fi provocat n tara
asasinarea mai multor generali romni ar fi fost att de mare nct masacrul ce-ar fi urmat ar fi
considerat ca o justa represiune a unor aciuni absurde i bestiale.
Atentatul lui Mii Dumitrescu n-a salvat pe legionarii din nchisori, dar, cel putin, odat cu
ei cdea i acela care plnuise lichidarea lor. Daca nu ar fi fost nlturat Armand Clinescu,
fruntaii legionari tot ar fi pierit cu doua sptmni mai trziu, dar n aa fel ca monstrul nu
numai ca ar fi rmas n via, dar ar fi triumfat pe mormintele lor. Dup aceste ntmplri, cine ar
mai fi cutezat sa ridice steagul Legiunii, cnd asupra ei aps acuzaia unor atentate demente?
Toat lumea ar fi aprobat uciderea lui Armand Clinescu, dar sa ucizi nite generali
nevinovai, scoi la pensie? Cum se mai putea reabilita micarea?
Acum toate se lmureau. Mihail Vrfureanu era fiu de preot din judeul Dmbovia. A
intrat n micare fiind student n medicina, i repede i-a ctigat aprecierea efilor lui. Att Ion
Victor Vojen, fostul sef al judeului Dmbovia, ct i Victor Dragomirescu, fost sef al Centrului
Studenesc Legionar Bucureti, ntotdeauna mi-au vorbit de el n termeni superlativi. O speran a
legiunii. Fusese primit i n Corpul Mota-Marin, iar, n timpul prigoanei, devenise omul de
ncredere a lui Victor Dragomirescu. Conducea grupul legionar de la medicina. Eu n-am avut nici
un fel de contact cu el i nu l-am vzut niciodat, deoarece eu aveam legturi numai cu efii de
mari uniti, iar el nu era dect seful unei subuniti studeneti. Dup recomandarea lui Victor
Dragomirescu, cu care lucram strns la realizarea planului de aciune, ce trebuia sa fie pus n
aplicare pe la nceputul lunii Februarie 1939, Vrfureanu era prevzut sa conduc atacul de la
cazarma Malmaison. M-am ntrebat mai trziu ce s-ar fi ntmplat daca am fi ajuns sa dezlnuim
atacul? Ne-ar fi trdat?
E greu de precizat cnd a intrat Vrfureanu n slujba politiei. Sa fi fost nainte de
nceperea prigoanei sau chiar n cursul ei, prins i pus n dramatica alternativa de a fi schingiuit
sau de a trece de cealalt baricada? Un fapt ce mi-a dat mult de gndit era ca efii studenimii n
clandestinitate cdeau unul dup altul, la scurte intervale: din Octombrie 1938 pn n Ianuarie
1939 sunt surprini de politie i arestai Filipov, Mazilescu, Necrelescu i Busuioc. Ori, toi
acetia erau efii ierarhici ai lui Vrfureanu. Dar era greu sa se fac vreo legtur, pentru ca cei
czui aveau contacte i cu alti efi de grupe studeneti. De unde venise trdarea? n orice caz,
Vrfureanu era ultimul care putea fi bnuit, deoarece era aghiotantul lui Victor Dragomirescu, iar
Victor Dragomirescu era un membru de elita al Legiunii.
Prin aceste decapitri succesive, n primvara lui 1939, rmsese Vrfureanu n fruntea
studenimii legionare de la Bucureti, dar nu pentru ca l-ar fi numit cineva, ci din proprie
iniiativ. Organizaia noastr de lupta fusese distrusa n cursul lunii Ianuarie 1939,
comandamentul legionar se pulverizase prin moartea lui Vasile Christescu i fuga celorlali peste
hotare.
Eu nsumi, la nceputul lunii Februarie, trecusem granita n Ungaria, nct nu mai era cine
sa dea dispoziii. Lui Vrfureanu, unul din principal conductori ai studenimii, n mod natural i
revenea succesiunea, nct atunci cnd i-a asumat rspunderea Centrului Bucureti nu putea trezi
nici o bnuial.
Asa trebuie sa procedeze orice legionar, n mprejurri asemntoare, cnd pierde legtura
cu Comandamentul. Cnd am aflat mai trziu, la Berlin, ca Vrfureanu lucreaz la reorganizarea
studenimii, ne-am bucurat, deoarece acest corp de elita, n care ne puneam toat ndejdile, nu
rmsese fara conductor.
E adevrat ca nc din timpul acela, adic din primvara anului 1939, circulau zvonuri
nelinititoare referitor la Vrfureanu; totui nu ne puteam lua dup gura unuia sau altuia, cnd
Victor Dragomirescu, chiar din nchisoare, unde se afla, dup nereuit ncercare de a fugi cu
avionul, ne trimisese vorba la Berlin sa avem toat ncrederea n Vrfureanu. Al doilea garant,
Victor Vojen, care se afla la Berlin, ne asigura cu aceeai strnicie ca Vrfureanu e de o
loialitate desvrit.
De aceea, cnd, pe la nceputul lunii Mai 1939, a venit din tara un curier trimis de
Nicoleta Nicolescu si, ntre altele, m-a ntrebat ce cred de Vrfureanu, i-am comunicat ca nu-l
cunosc, dar efii lui ierarhici, Vojen i Dragomirescu, l garanteaz suta la suta. Se pare ca pn la
urma Nicoleta aflase ce e cu el. E un mister totui ca, dup informaiile ce le avea, consimise sa
mearg la locul de ntlnire. Pe strada convenita cu Vrfureanu, o ateptau agenii Politiei. De
atunci i-a disprut urma. S-a aflat mai trziu ca dup ce fusese violata, a fost ciuruita de gloane i
apoi arsa la crematoriu.
Cderea i uciderea Nicoletei au ntrit bnuielile contra lui Vrfureanu. Dar toate
acuzaiile aveau un caracter vag. Vrfureanu i luase toate masurile de aprare, ca sa nu rmn
nimic de pe urma trdrii lui. Se fceau afirmaii, deducii, dar nu se putea dovedi nimic. Era
ciudat faptul ca Vrfureanu rezista n fruntea studenimii, n timp ce toi ceilali efi czuser la
scurte intervale.
Era i mai ciudat faptul ca numai Nicoleta fusese arestata, n timp ce el scpase. Cum era
inteligent i inventiv, a potolit repede ndoielile asupra oamenilor din jurul lui.
Studenii care lucrau cu el nu puteau sa se plng de nimic. Nimeni nu czuse n reelele
politiei. Daca Vrfureanu ar fi fost agent, afirmau ei, ar fi trebuit sa se opereze zeci de arestri din
snul lor.
De alta parte, Vrfureanu era foarte activ. Organiza echipe de rzbunare, inea ntruniri
clandestine n marginea Bucuretilor i vorbea cu nflcrare de ziua cea mare, cnd asasinii
Cpitanului vor plati cu crima lor. Din cnd n cnd, ne comunica i noua, la Berlin, ca se
pregtete, ca sa aveam rbdare, ca zilele lui Armand Clinescu sunt numrate.
Bazai pe aceste tiri, care invocau febrila activitate a lui Vrfureanu de a pregti nu una,
ci mai multe echipe destinate pedepsirii marilor vinovai, noi la Berlin ne ateptam dintr-o clipa
n alta la cderea lui Clinescu sau a Regelui sau a amndurora. Era i Mii Dumitrescu n tara,
dar mai era i Vrfureanu cu echipele lui. n realitate, organizaia lui Vrfureanu era cunoscuta de
politie i era lsat n pace s-i desfoare potenialul, cu scopul explicat mai nainte.
La momentul oportun,aceste echipe, constituite sub efia lui Vrfureanu i n cunotin
politiei, vor servi ca instrumente de provocare ale celei de-a doua bai de snge contra cpeteniilor
legionare. Bineneles, erau lucruri pe care noi nu le-am descoperit i reconstituit dect ulterior, n
timp ce, n vara anului 1939, nici o tara i nici la Berlin nu i se putea imputa lui Vrfureanu nici o
acuzaie concreta. Existau contra-argumente tot att de puternice.
De ce nu l-a predat politiei pe Victor Dragomirescu? Dar pe atia alii cu care avea
legtur?
Asa se face ca atunci cnd Ilie Vlad Sturdza s-a ntors n tara, pe la nceputul lui August
1939, i m-a ntrebat cu cine sa ia legtura, i-am indicat pe Vrfureanu. Ilie Vlad Sturdza n-a avut
nici o legtur cu aciunea n curs. El se ntorcea acas pentru chestiuni strict familiare i am
profitat de acest prilej ca s-i dau o misiune de informare. La ntoarcere, fiind o persoana sigura,
trebuia sa ne transmit ceea ce i-a comunicat Vrfureanu. La att s-a limitat misiunea lui: simplu
serviciu de curierat. Pentru acest lucru era s-i piard capul. Vrfureanu l-a denunat dup
cderea lui Clinescu si, dup ncercare neizbutita de a trece frontiera, a fost arestat i depus la
Prefectura de Politie. A scpat cu viaa numai gratie celor trei milioane de lei, solicitai de
consoriul de asasini, i predai, pe o filiera invizibila, de Doamna Sturdza.
Inginerul Nicolau, seful rzleilor, inea legturi cu Vrfureanu. i unul i altul erau efi de
corpuri legionare n clandestinitate. Dup mpucarea lui Clinescu i baia de snge care a urmat,
Nicolau s-a dus la Vrfureanu i pe un ton amenintor, i-a spus: se vorbete ca ai vndut-o pe
Nicoleta Nicolescu. Daca ma predai i pe mine, sa tii ca acest lucru se va cunoate i vei fi
mpuscat. Vrfureanu s-a aparat cu atta indignare i cu atta cldur, protestnd nevinovia lui,
nct Nicolau s-a ntors impresionat de la ntlnire. Aflndu-m la Bucureti atunci i povestindumi Nicolau scena cu Vrfureanu, eram nclinat sa ma ntlnesc cu el, pentru a-i da instruciuni de
reorganizare a studenimii. Inginerul Nicolau s-a mpotrivit. Acest om pare de buna credin.
Dar riscurile sunt prea mari. Nu pot s-mi asum rspunderea.
n Octombrie 1939, trec n Banatul srbesc. n timpul ederii mele acolo, aflu ca
Vrfureanu a sosit la Berlin. Credeam ca fugise din tara, ca noi toi, din cauza prigoanei, i ma
bucuram ca puteam lamuri n sfrit dosarul bnuielilor care planau asupra lui. Dar cnd ajung la
Berlin, n ziua Crciunului, aflu ca Vrfureanu se napoiase n tara. Vojen l-a gzduit, l-a ocrotit
i i-a rennoit ncrederea fata de ceilali camarazi. Prsise Romnia cu paaport n regula, pe
numele de Vasile Albu. Spunea ca l-a obinut, reuind sa nsele vigilenta unui comisar de la
Prefectura de Politie. Dar de ce aceasta plecare precipitata? De ce n-a ateptat sosirea noastr?
Seful studenimii legionare de la Bucureti nu putea sa plece fara a lua contact tocmai cu acei
care se ntorceau din tara. Aciunile trebuiau coordonate. Se temea, probabil, de o confruntare cu
grupul din tara? i imagina ca noi i cunoatem legturile cu Siguran i l vom descoperi?
Voia sa evite acest moment penibil? Fcuse un calcul greit, deoarece eu, la vremea
aceea, nici atunci nu-mi fcusem o judecata clara asupra lui. Ori tocmai prin dispariia lui
precipitata i absurda, dezlnuise un nou val de bnuieli asupra lui.
Normal era sa se declare refugiat politic i sa rmn cu noi. i atunci, trgeam noi
concluzia, el nu plecase din tara pentru ca era urmrit, ci pentru motive nemrturisite. Fara
ndoiala, cum circula printre legionarii din Berlin, gratie crii de vizita a lui Vojen, n-a putut sa
nu afle de apropiata noastr sosire. Dup vizita lui Vrfureanu la Berlin, a rmas un mare semn
de ntrebare n urma lui. Singur Vojen continua s-l apere cu nverunare.
Destinuirile lui Petre Dumitriu risipeau i ultimele ndoieli asupra rolului odios jucat de
Vrfureanu. Acum se lmureau toate: cderea succesiva a capilor studenimii, arestarea Nicoletei
i poate alte victime pe care noi nu le vom cunoate niciodat.
De ce nu l-a predat pe Victor Dragomirescu? Dar pe atia alii cu care avea legtur?
Vrfureanu i menaja poziiile susceptibile s-l descopere. La ce i-ar fi folosit, cum fceau alti
ageni recrutai din mijlocul nostru, de a preda un singur om i apoi ar fi fost ars definitiv i scos
din circulaie? Dimpotriv, loiala colaborare cu Victor Dragomirescu l punea la adpost de
bnuieli. Ori de cte ori avea nevoie, Dragomirescu l apr, garantnd de buna lui credina.
Apoi, mai era i prieten cu el. Din aceleai motive nu l-a denunat nici pe inginerul Nicolau. i era
teama de consecine. Vrfureanu i alegea n aa fel victimele nct sa nu fie reperat. La Berlin a
venit ntr-o misiune de informare, trimis de Prefectura de Politie. Speculnd legturile de
prietenie cu Vojen, a ptruns n mediul legionar de aici i s-a ntors cu un dosar bogat la
Bucureti. Numai ntoarcerea noastr l nelinitea. Netiind cu ce informaii venim, a preferat sa
nu dea ochi cu noi.
Am avut apoi mari greuti pn ce l-am lmurit pe Petre Dumitriu. El susinea mortis ca
Vrfureanu e de buna credin. L-am inut multa vreme n carantina i nu l-am cooptat n grupul
de aciune dect dup ce ne-am convins de buna lui credina.
Cu aceste explicaii, nu vreau sa azvrl vreo acuzaie asupra lui Dragomirescu sau Vojen.
Nici ei nu aveau de unde sa tie ce zace n sufletul lui Vrfureanu. E greu, e aproape imposibil sa
accepi ca unul din cei mai buni legionari, cu merite recunoscute i galoane ctigate n lupta, a
devenit o iuda.
7. ntmplri din garnizoana.
Ajunul Anului Nou l-am petrecut la Amalienhof, o casa nchiriata de noi n Vestul
Berlinului, nu departe de Spandau. Aici locuia Papanace, mpreuna cu un grup de legionari. Aici
ne ntruneam ori de cte ori ineam edine cu ntreg grupul sau prznuiam vreun eveniment
deosebit. n seara Anului Nou 1940, ne-am adunat la Amalienhof mai toi legionarii din Berlin.
Lipseau rzleii, cei ce se rupser de viaa comunitara a grupului. Venise i Doamna Codreanu,
cu nepoica ei Catalina.
A fost multa admiraie n noaptea Anului Nou. Am stat pn spre ziua. Legionarii venii
din tara se bucurau ca, dup attea ncercri, le este dat sa petreac cteva clipe de linite i
voioie, n mijlocul camarazilor din Berlin, iar acetia din urma se bucurau ca un fragment de
Legiunea izbutit sa scape din minile clailor lui Carol. Pentru ntia oara ne ntlneam cu toii i
fiecare putea s-i manifeste n libertate tot ce-i sttea pe suflet.
Atmosfera calda i camaradereasca a fost tulburata de apariia lui Ciorogaru. Nu-l invitase
nimeni i nici nu bnuiam ca ar putea sa calce pragul casei de la Amalienhof. De multa vreme
tria n afara de grup i desprit de aciunea i politica grupului. Prin simpla lui prezenta ne
tulbura.
Conflictul dintre noi i el avea la baza nite pretenii absurde. El cerea ca s-l recunoatem
ca unicul nostru reprezentant n relaiile cu Nemii, adic nimeni altul sa nu fie autorizat sa
vorbeasc n numele micrii la Berlin. Nimeni nu-o contesta dreptul de a reprezenta interesele
micrii pe lng autoritile germane, dar nu n forma n care pretindea el, adic o exclusivitate a
acestor legturi i mai ales o vdit dorina de a nu da socoteala nimnui de ele. Ciorogaru
desfurase o activitate frumoasa pn la venirea noastr la Berlin i ne-a ajutat pe noi, fugarii, sa
le legitimam la autoriti, sa ni se recunoasc calitatea de refugiai politici i sa obinem
Fremdenpassurile. Ne gsise locuine i ne ajutase n alte multe chestiuni mrunte, dar
extraordinar de importante pentru nite oameni poposii pentru ntia oara ntr-o tara strin. i
purtam o adnca recunotin, pentru ca ne-a cluzit primii pasi n Capitala Reichului, unde o
politie extrem de vigilenta urmarea pe fiecare strain. Ma mprietenisem cu el i am regretat mult
comportamentul sau de mai trziu, care l-a nstrinat de imensa majoritate a grupului. El
pretindea ca la Berlin trebuie s-i acordam nietate nu dup trecutul lui legionar, destul de
recent, i nici dup gradul ce-l deine, era numai instructor legionar, ci n virtutea funciunii ce-o
ndeplinete, care e asemntoare cu aceea a unui sef de tabr. Un sef de tabr, indiferent de
poziia ierarhica a celorlali legionari afltori n tabr, comanda tuturor. Comparaia era
deplasata.
Cei ce scpaser la Berlin, avusesem funciuni de rspundere n tara i aceste rspunderi
ne obligau sa continuam lupta. Nu ne puteam dezinteresa de aspectul extern al acestei lupte, de
proiecia ei europeana i mai ales de relaiile Berlinului cu politica Regelui Carol, n timp ce
Ciorogaru voia sa confite pentru sine politica externa a micrii, iar pe noi sa ne tina n
ignoranta.
Dup ce s-au stins luminile i cu lacrimile n ochi am pit pe poarta Anului Nou,
gndindu-ne la cei disprui, se ridica Ciorogaru de la locul sau i ncepe sa vorbeasc. nu era cel
mai indicat sa evoce jertfele micrii n pragul Anului Nou, dar l-am suportat din buna cuviin
fata de Doamna Codreanu i pentru a nu strica atmosfera de camaraderie ce abia se nfiripase. Sar fi trecut peste ieirea lui daca, n cuvntarea lui, nu s-ar fi referit la bunul simt al Cpitanului,
la marele simt al Cpitanului, la Dumnezeiescul bun simt al Cpitanului, vorbind cu o alura ca
i cum el ar fi fost cel mai credincios interpret al Cpitanului si, prin glasul lui, Cpitanul ne-ar fi
adresat, noua, celor din sala, o mustrare pentru ca am uitat regula bunului simt. Petrascu nu s-a
mai putut retine i i-a dat replica cuvenita. A urmat un moment de tcere glaciala. Ne uitam cu
toii cnd la Petrascu, cnd la Ciorogaru, care fcea figura de corp strain n mijlocul nostru, cnd
la Doamna Codreanu. Din aceasta atmosfera grea ne-a scos tot Doamna Codreanu, care n-a dat
incidentului nici o importanta, trecnd la alt subiect. S-a reluat animaia i Ciorogaru a fost uitat
ntre pahare.
Un alt eveniment care ne-a strns iari laolalt al Amalienhof, a fost 13 Ianuarie. Miaduc aminte ca Octavian Rou a fost trimis de noi la Preotul Bora ca s-l roage insistent sa
participe la solemnitate, pentru ca cel putin n jurul marii jertfe sa refacem unitatea legionara, el
fiind ultimul supravieuitor al echipei din Spania. Pledoaria vibranta a lui Rou n-a avut nici un
efect. Printele Dumitrescu a refuzat categoric sa revin n mijlocul grupului i n fruntea lui,
acolo unde i era locul.
Un fapt important pentru consolidarea grupului a fost treptata revenire a lui Silaghi n
mijlocul nostru. ncepea din nou sa se intereseze de viaa grupului, de problemele care ne
frmntau. Silaghi aparinea celei mai vechi serii de legionari, dup Comandaii Bunei Vestiri, i
cuvntul lui avea greutate n orice dezbatere asupra orientrii micrii.
Gheorghe Dragomir-Jilava, desi nu aparinea grupului de aciune, era foarte apropiat de
noi. Lucra i el Veritas Gummi-Werke din Liechterfelde-Ost i locuia n apropiere de fabrica.
Casa lui era deschisa tuturor camarazilor. Mergeam adeseori pe la el. Punea pe masa tot ce avea
i apoi ncepeam sa ne depanam amintirile. Credea cu trie n biruina Legiunii, chiar cnd
perspectivele erau sumbre, nct orice ntlnire cu el era reconfortanta tocmai prin optimismul sau
robust. Ne ddea n cafea i ne talmacea visele. Mi-aduc aminte ca, nainte de plecare, am avut un
vis ciudat i i l-am povestit lui Nenea Ghi. Se fcea ca sunt ntr-o poiana frumoasa, cu o iarba
verde i nalta, care se legna n adierea vntului ca o holda de gru. De jur mprejur, la o
oarecare deprtare, se vedeau copaci frumoi, care nconjurau poiana din toate prile. edeam n
mijlocul poienii i ma bucuram, uitndu-m la cer, cnd la pdure, nici un bat, nici o piatra, caci
nu se gsea nimic prin apropiere. Eram pierdut. Cinele nainta furios spre mine n salturi. Mi-a
ngheat inima. Dar cnd se apropie de mine, furios sa ma sfie, vad ca are botul mncat ca o
boala i nici dini nu mai avea. A ltrat la mine, m-a nconjurat, dar n-a cutezat sa se apropie.
Nene, mi tlmcete Ghi Dragomir visul, poiana frumoasa e tara. Cinele rau care
voia sa te sfie e Regele. Dar e tirb, nu mai are putere, nu mai poate sa fac nimic rau Legiunii.
Visul e bun. Biruina se apropie.
Dup ce am trecut prin toate cte am trecut i Regele a fost alungat de pe tron, m-am
ntrebat adeseori daca acest vis nu a fost o premoniie de tot ce mi s-a ntmplat. n orice caz,
Ghi Dragomir s-a dovedit a fi un perfect tlmcitor de vise.
Dragomir-Jilava avea mania de a descoperi trdtori n mijlocul nostru. Dr. Biri era
trdtor, Trifa era trdtor. Nu mai vorbesc de Printele Bora, Vojen, Constant i Ciorogaru.
Contra lui Biri nu a ncetat campania dect cnd a aflat ca fratele lui a fost ucis la Miercurea
Ciuc. Este adevrat ca n cazul Vrfureanu el a dat permanent alarma. Dragomir-Jilava crea
discordii prin pornirea lui, ruperea de micare sau cutarea unor formule de salvare proprie, i
trdarea propriu-zis, trdarea camarazilor, a secretelor micrii, convertirea unui legionar n
agent al politiei, cum era cazul lui Vrfureanu.
8. Val de arestri n tara.
Pe la sfritul lui Ianuarie, ne vin vesti alarmante din tara: un nou val de arestri rvise
Legiunea, avnd ca epicentru Banatul i judeele nvecinate, Aradul i Hunedoara. Se aude de
sute de arestri. nchisorile din Deva, Arad i Timioara ar fi pline de legionari. Printre cei
arestai, se aflau i Profesorul Protopopescu cu sotia.
Din ce am putut afla mai trziu, noile arestri erau n legtur cu retragerea noastr din
tara n toamna anului 1939. Ce se ntmplase? La napoierea mea n Germania, lsasem n urma o
reea n perfecta stare, care ncepea de la Bucureti, unde era cap de linie inginerul Nicolau, i
sfrea la Belgrad, avnd ca ncheietor pe Sfarm-Piatr, unchiul lui Octavian Rou. Misiunea
reelei era sa asigure legtura cu Germania, pentru operaiuni ulterioare. Reeaua trecea direct de
la Bucureti la Timioara, fara a avea o atingere cu organizaiile intermediare. La Timioara,
punctul de plecare era Profesorul Protopopescu, care, prin poziia sociala ce-o deinea, era n
afara de orice bnuial ca ar putea sa fie gazda de pistolari Inginerul Nicolau i cu Profesorul
Protopopescu nu se cunoteau. A rmas ca Nicolau sa trimit profesorului o carte potal cu
salutari, ca semn al nelegerii dintre ei.
Cnd m-am refugiat din Capitala, n drumul spre Germania, am stat ascuns n casa
profesorului Protopopescu i din acest adpost am ntreprins pregtirile pentru trecerea frontierei.
Reeaua pleca chiar din casa profesorului. La catedra lui, avea ca laborant un legionar. iar sotia
acestuia servea la buctrie. Prin laborantul sau, am luat legtura cu legionarul Ghi Ciorba din
Comlosu-Mare, comuna frunta, aezat pe frontiera. Am fixat trecerea pe linia Comlos-Kikinda
si, pentru gsirea de puncte de sprijin n Banatul Srbesc, l-am expediat n tara vecina pe Traian
Borobaru. Desi ntreg aparatul Statului era mobilizat i permanent pe urmele noastre, sistemul a
funcionat impecabil. n regiunea de frontiera era nesat de ageni. Ei simeau ca suntem pe
undeva pe aproape de ei, dar nu au putut sa ne descopere. Ne-am strecurat ca nite umbre. Dup
ce s-au convins ca am trecut frontiera, agenii au invadat Banatul srbesc. Au umblat din sat n sat
sa ne dea de urma, dar populaia ne-a ocrotit, nvluindu-ne ntr-un mutism impenetrabil.
Totul a mers foarte bine, pn la ntmplarea cu Hedes. nc aflndu-m la Timioara, am
trimis vorba n judeele nvecinate ca daca au legionari n primejdie de moarte s-i pregteasc
pentru a se refugia n Germania. aa se face ca din partea organizaiei de Arad a fost trimis la
Timioara i apoi trecut peste frontiera, pe filiera stabilita, Comlosul Mare-Kikinda, Traian
Hedes. Hedes era un legionar din vechea garda. Pusese bazele organizaiei din acest jude,
suferise prigoana din 1933 i era cunoscut n toat tara. Eram la Belgrad cnd am aflat de reuita
trecerii lui i m-am bucurat de alegerea fcut de organizaia Arad, pentru ca Traian Hedes
reprezenta un om cu garanie n micare i putea sa ntreasc valoarea politica a grupului din
Berlin. Cnd vine Traian Borobaru de la Uzdin, unde era gzduit Hedes, mi aduce o veste grava.
Hedes e bolnav de tuberculoza. Din cauza sforrii fcute cu trecerea frontierei, dduse n
hemoftizie. Familia la care locuia s-a speriat de boala lui, de sngele ce l-a vrsat, i l-a rugat pe
Borobaru s-l duca ct mai repede de acolo, pentru a nu infecta copiii. Ne crea o problema
teribila. Nu mai puteam abuza de ospitalitatea Romnilor din Banatul srbesc. Eram opt ini
risipii prin satele romaneti i politia srba, alarmata de guvernul romn, ncepuse i ea sa fac
cercetri. Dar ce facem cu Hedes? n starea n care se gsea nu-l puteam lua nici cu noi i nici nul puteam ntoarce n Romnia. Nu mai rezista nici celui mai mic efort.
Trebuia sa stea n pat, pentru a nu-i reveni vrsrile de snge. Am cutat fel de fel de
soluii, am cheltuit cu el o mulime de bani, din micul capital destinat drumului spre Germania, i
ne-a ntrziat plecarea cel putin doua sptmni.
n cele din urma l-am internat ntr-un sanatoriu. De atunci nu am mai auzit nimic de el,
dar bnuiam starea n care se gsea, fara bani i fara nici un punct de sprijin, nu putea dect sa
cada fie la srbi, care l vor extrda, fie la romni. Ateptam dintr-un moment n altul sa auzim de
cderea lui i catastrofa ce va urma. Pentru a nu expune i grupul nostru la eventuale complicaii
ce le va produce arestarea lui, am mprumutat n graba nite bani de la cunotinele noastre i am
luat trenul spre frontiera germana.
De atunci, am trit mereu n nelinite, ateptnd dintr-un moment ntr-altul sa auzim
vestea fatala. Nu vedeam nici o posibilitate ca sa scape. i o data prins, va provoca un lant de
arestri, care vor merge pn la profesorul Protopopescu i pn la Bucureti. Organizaia de
Arad fcuse o imensa greeal trimind sa treac frontiera un om bolnav i urmarea ei va fi
destrmarea ntregului nostru sistem de legturi din tara, cldit cu atta truda i attea riscuri.
Mai nti legionarii nchii au observat ca nu se fac noi deineri. Pe la boboteaza au fost
eliberai majoritatea celor nchii. Nu au fost reinui dect cei direct amestecai, fie n
organizarea trecerilor de frontiera fie n echipele de rzbunare. Grupul acesta se compunea din
inginerul Nicolau, profesorul Protopopescu, Dr. Moldovan, tatl i fiul, plus studenii i
muncitorii implicai n complot. Un alt indiciu de schimbarea climatului a fost ca acest grup a fost
transferat de la Chestura, unde fuseser btui i schingiuii, la nchisoarea Militara, unde s-au
bucurat de un tratament mai bun. n aceeai nchisoare au fost adui apoi i cei triai din judeele
Hunedoara i Arad, destinai a fi dai n judecata. i aceste judee marea majoritate au fost trimii
acas, nainte de Boboteaza.
ntr-o zi i face apariia la nchisoare Pamfil eicaru, dorind sa vorbeasc cu grupul
legionar. Nu a putut vorbi dect cu profesorul Protopopescu, pentru ca nui-a dat voie Preedintele
Tribunalului Militar. A dat asigurri profesorului Protopopescu ca el a intervenit la guvern i la
Rege pentru eliberarea lor fara judecata i procese. i-a exprimat admiraia pentru inuta grupului
legionar din Germania, care nu a luat bani de la Nemi. Unul singur, spunea el, Victor Vojen, a
acceptat sa intre n solda guvernului german. Pamfil eicaru se referea probabil la faptul ca Vojen
intrase ca funcionar la Ministerul Propagandei. A mai spus ca situaia s-a schimbat i ca n
curnd vor fi chemai sa joace un rol politic. Generalul Dragalina, Seful Regiunii militare, a
intervenit i el la Ministerul de Interne, Ghelmegeanu, pentru ncetarea urmririlor contra
grupului legionar din Timioara. Doamna Protopopescu, eliberata mai de mult, inea legtura cu
Generalul Dragalina i prin ea cei nchii erau informai de evoluia situaiei politice i de
interveniile fcute n favoarea lor la Bucureti.
Guvernul era hotrt sa ncheie prigoana contra legionarilor, dar din motive de prestigiu i
pentru a nu fi interpretata atitudinea lui drept semn de debilitate, a lsat ca ancheta s-i urmeze
cursul ei normal. A venit un judector de instrucie de la Craiova, Vasilescu, ofier de rezerva,
care s-a purtat extraordinar de corect.
Se vedea ca are instruciuni de la Centru sa nu bruscheze pe inculpai. De fapt nu mai
ancheta el, ci lasa pe legionari s-i spun pasurile i s-i motiveze atitudinile. El s-a mulumit sa
ia note i s-i fac raportul. Ca urmare a vizitei lui, cu trei sptmni nainte de Pasti, din lotul
de legionari concentrai la Timioara, au mai fost eliberai o parte i nu au mai rmas dect 11,
presupui a fi principalii responsabili. ntre ei i profesorul Protopopescu. n Martie sunt lagrele.
Era semn ca se apropia i eliberarea lor. Stoicanescu, eliberat de curnd, venise s-i viziteze,
spunndu-le ca att el ct i alti fruntai legionari au spus lui Ghelmegeanu chestiunea lor i
eliberarea lor e iminenta. Nu li s-a nchis dosarul, ci a fost o eliberare provizorie. Dar la scurt
interval dup Pasti, au aprut doua secrete care i-au scos de sub orice urmrire.
9. n lupta cu greutile.
Spre deosebire de comunism i alte organizaiuni politice cu caracter international,
micrile naionaliste n-au ajuns la nici o contiin comuna a destinului lor. Nu-i recunosc
suficient nrudirile de concepie. Aceasta lipsa de solidaritate pe plan de solidaritate pe plan
ideologic i politic le fac inapte s-i coordoneze planurile i aciunile. Cauzele dezordinii care
domnete n tabra naionalista sunt multiple. Probabil ca sta n natura micrilor naionaliste sa
nu se poat grupa ntr-o entitate superioara.
Probabil ca la mijloc este lipsa de maturitate politica, fiind recent aprute, ceea ce le
mpiedica s-i recunoasc interesele comune. Daca ne referim la responsabilitile istorice ale
acestei carente, ele revin n ntregime fostelor State, Germania i Italia, care au prsit linia
revoluiilor naionaliste, lsndu-se antrenate i corupte de imperialismul burghez.
Guvernul romn care ne prigonea i camarazii din tara i imaginau ca legionarii refugiai
n Germania se bucura nu numai de ospitalitatea guvernului german, dar suntem susinui cu bani,
arme i alte mijloace pentru a drma regimul carlist. As scrie istoria fara respectul adevrului,
daca n-a recunoate ca noi am dorit acest sprijin i am ncercat chiar s-l obinem. Nu reclamam
ajutorul partidului naional-socialist n calitate de nfrni, de umili postulani, sau de oameni care
i nchiriaz serviciile, ci l pretindeam n numele comunitii de idealuri. Ajutorul solicitat l
consideram un act de camaraderie i de viziune politica, ca oameni care aparinem aceluiai front
i a cror lupta, n ultima analiza, ar fi beneficiat ntreaga lume naionalist.
Corneliu Codreanu niciodat nu ceruse nimic nici de la Roma i nici de la Berlin. nainte
de prigoana exista nsa o puternica organizaie legionara, care i procura mijloacele financiare
din propria ei activitate i dezvoltare. Orice cretere de membri, avea efecte i n casa micrii.
Dar, din Februarie 1938, de cnd partidele politice au fost interzise n Romnia i micarea a
trecut n faza clandestinitii, nu se mai putea aduna sume importante de bani. Sczuse i numrul
legionarilor activi i nici politia nu permitea colectarea de bani. Nici arme nu ne puteam procura,
cutndu-le prin poduri sau pe la indivizi singuratici. Riscurile erau imense i tot ce-am adunat n
faza 1938-1939 czuse n minile dumanului, n cursul diverselor percheziii i arestri. Pentru a
ntreprinde un atac frontal contra regimului aveam nevoie de un stoc iniial de arme, cu care sa
facem prima bre n dispozitivul lui de aprare.
Contient de aceasta situaie precara, Comandamentul legionar de la Berlin a nsrcinat n
vara anului 1939, sfritul lui Iulie-nceputul lui August, pe Victor Vojen sa tatoneze posibilitatea
unui eventual sprijin material n cercurile militare ale regimului. Vojen pretindea ca are legturi
importante, care duceau pn la Keitel. Afirmaia lui nu am putut-o verifica niciodat, pentru ca
Vojen nu introducea pe nimeni pe firul lui. Cert este ca la a doua edin a Comandamentului,
Vojen s-a ntors cu un rspuns negativ. Guvernul german nu se amesteca n politica interna a altor
State i nici nu sprijin micri naionaliste din alte tari.
Pe ei i intereseaz numai o micare naionalist care prin propriile mijloace cucerete
puterea n Stat, cum a fost fascismul sau naional-socialismul. O micare politica ce trebuie
susinut din afara nu-i intereseaz, pentru ca nu are rdcini n popor. Cu aceasta explicaie,
cercurile germane ne invita sa ne rezolvam singuri, cum vom ti, problema politica din Romnia,
fara amestecul lor.
Dup sosirea mea din Iugoslavia, am considerat nchisa aceasta posibilitate i chiar
periculos de a fi redeschisa, din cauza statutului nostru precar de refugiat politic.
Ce ajutor puteam spera de la un guvern care ne inea sub supraveghere, obligndu-ne sa
ne prezentam sptmnal la politie i sa semn ntr-o condicu? Guvernul German nu numai ca
nu era dispus sa ne acorde vreun sprijin, dar, prin limitarea libertii noastre de micare n
interiorul Reichului i n afara, ridicase o serioasa piedica n calea planurilor noastre.
Spiritul de sacrificiu, n slujba oricrei credine, prin natura lui merita sa fie respectat, dar
este mai mult uor de luptat, cum este cazul comunitilor, ca membru al unei organizaii
internaionale, care dispune de legturi n toat lumea i de mijloace materiale din abundenta,
dect ca membru al unei micri naionaliste, ale carei posibiliti sunt limitate la ceea ce nsi
poate sa produc.
Mijloacele noastre, cnd am nceput sa edificam piesa cu piesa noul plan, erau ca i
inexistente. Pentru alti revoluionari sau oameni trimii n misiuni periculoase, partea tehnica a
misiunii lor este cel putin rezolvata: din capul locului bani, arme, hrtii, gazde i alte legturi nu
mai constituiau o problema. Oamenii plecau cu acest echipament iniial, care nu lipsea niciodat.
Pentru noi, nsi apropierea de obiectiv, strbaterea etapelor de drum pn n tara,
reprezenta un efort considerabil. Revoluia nu se putea face de la Berlin. Un ban adunat cu truda,
un paaport, un pistol, luau proporii gigantice, devenind etape ale btliei finale. Numai
perseverenta noastr putea sa ni le procure. Noi nu aveam bani, nu aveam hrtii de trecerea
frontierei, nu aveam arme, i pe deasupra ne aflam i sub supravegherea Gestapo-ului.
Cum am rezolvat aceste chestiuni preliminare, simple n aparenta, dar colosal de
importante pentru noi?
Pentru alimentarea fondului de aciune, toi camarazii ataai grupului de aciune
contribuiau cu cinci marci lunar. Din munca n fabrica, ei ctigau aproximativ 40 de marci lunar,
din care i plteau chiria i ntreinerea. Traian Borobaru era casierul grupului. Din cotizaii am
reuit sa strngem pn la nceputul lunii Aprilie, 1.700 de marci. Era ridicol de putin. Ponta vine
cu o idee. El cunotea pe un industria, Ott, proprietarul editurii i ntreprinderii tipografice Braun
& Co. Cu recomandaia lui Petre Ponta au intrat lucrtori la Braun & Co.
Smultea, Rotea, eitan, Eugen Teodorescu, Laureniu Veres i Petrascu.
Ce-ar fi, mi spunea Ponta, daca i-a cere sa ne mprumute cu 20.000 marci,
asigurndu-l n schimb, ca daca vom birui, n afara de restituirea banilor, l vom ajuta s-i
deschid o ntreprindere tipografica n Romnia? n caz ca nu avem noroc, cu munca mea (Ponta
era desenator artistic i avea legturi de afaceri cu Ott) i garantez restituirea sumei n civa ani.
Bine, ncearc, i-am rspuns lui Ponta, dar sa nu sufli o vorba despre ce avem sa facem
cu aceti bani.
Spune-i ca sunt pentru activitatea noastr politica n strintate.
La ntia ntrevedere, Ott era dispus sa ne mprumute suma ceruta. Dar la a doua
ntrevedere a btut n retragere. Desi este plin de bunvoin, nu are suma disponibila. Ott ceruse
informaii despre noi, de la partid, i probabil fusese sftuit sa nu-i bage banii ntr-o
ntreprindere nerentabila i fara perspective.
Amrt de acest insucces, Petre Ponta a fcut atunci un gest de neuitat: economiile
familiei lui, vreo 1.300 de marci, le-a scos din banca i ni le-a pus la dispoziie. Cu ajutorul lui
Ponta, comoara noastr, cum o numeam, se ridica la vreo 3.000 de marci. Din aceasta suma
trebuia sa acoperim cltoria cu trenul pn n Iugoslavia, gzduirea n Banatul srbesc i
aezarea noastr n Romnia la locuri sigure.
Paralel cu strngerea banilor se mai ivea i o alta problema: schimbarea mrcilor n
devize-forte. Mrcile germane, din cauza rzboiului, nu aveau cutare pe pieele strine i ne era
teama sa nu rmnem cu ele n buzunar.
Prin legionarul Adrian Brtianu, angajat la Radio-Berlin, am reuit sa cumprm de la
nite bulgari, cunotine de-ale lui, care lucrau tot la Radio, 100 de dolari americani n moneda
mrunt, excelenta pentru scopurile noastre. Traficul de devize se pedepsea pe atunci cu moartea
n Germania sau, n cel mai fericit caz, cu internarea ntr-un lagr de concentrare. O alta sursa de
schimb ne-a oferit-o, fara sa tie, Preotul Bora. Acesta primise de la Sturdza, cnd fusese la
Copenhaga, o suma apreciabila n lire sterline i coroane daneze, pentru nevoile grupului.
Desprindu-se de grup, el cheltuia aceti bani pentru nevoile lui particulare i pentru propria lui
aciune politica. Pentru efectuarea schimbului, fcea apel la inginerul Negoescu, un legionar
stabilit de multa vreme la Berlin, ca reprezentant al unor firme din tara. Negoescu ne oferea noua
spre cumprare lirele printelui, platindu-i-le, bineneles, aa cum era preul n comerul negru.
Operaia a durat toat iarna, caci Printele nu schimba lirele dect una cte una, ca s-i
economiseasc banii. n total am achiziionat 20 de bancnote de o lira sterlina. Trecerea fiecrei
lire din buzunarul Printelui n buzunarul grupului era salutata cu salve de bucurie de cei iniiai.
Lirele i dolarii au fost scoi din casieria obinuit i bine ascuni de Petre Ponta, pentru a
nu fi gsii la vreo percheziie.
O chestiune mult mai complicata dect aceea a banilor era a paapoartelor. n planul de
aciune era prevzut ca granita germana sao trecem cu paapoarte. Nu puteam risca o confruntare
Tot n aceasta perioada, Ilie Smultea are un moment de inspiraie fericita i reuete sa
exprime n cteva strofe starea noastr sufleteasca de atunci. Poezia era de buna calitate, dar nu sa putut nceteni n lumea legionara din cauza melodiei alese, cntecul german Gegen
Engelland.
Iat aceste versuri:
Astzi am plecat din nou la lupta Hotri sa nu mai dam-napoi.
Jertfa voastr se nalta sfnta, Camarazi iubii, venim la voi.
Noi ne druim Sa slujim mereu Altarul Sfnt, De crez legionar, Cpitane, Cpitane, n
veci pe drumul, Pe drumul tau.
11. Moartea Profesorului Nae Ionescu.
n mijlocul pregtirilor pentru plecare, cade ca un trsnet vestea morii profesorului Nae
Ionescu. n 15 Martie 1940 nu dispruse numai un mare filosof i un mare dascl al generaiei, ci
i o mare speran a Legiunii decapitate. A fost o lovitura care ne-a buimcit, azvrlindu-ne n
cele mai amare reflexii asupra sortii vitrege.
Dup masacrele din Septembrie 1939, grupul din Berlin nfiripase multe ndejdi n jurul
numelui sau. Prestanta intelectuala a profesorului i tria lui de caracter, dovedita n cursul
prigoanei carliste, l destinau sa joace un important rol n faza politica ce se apropia cu pasi
repezi.
Nae Ionescu ntrunea n persoana lui doua nsuiri greu de gsit mpreuna: o inteligenta
neegalata n toat generaia lui, nzestrata cu vaste resurse culturale, i un drz lupttor pentru
cauza neamului sau.
Din tara mai fuseserm informai ca moartea profesorului nu fusese naturala, ca suferind
fiind de inima, cineva din apropierea lui i-ar fi administrat medicamente neindicate bolii lui,
provocndu-i decesul. Aceasta persoana, suspecta de a-i fi grbit sfritul, avea legturi cu
Palatul i ar fi svrit atentatul dup sugestiile camarilei, n schimbul unei importante sume de
bani. Dar chiar daca aceasta informaie nu ar fi fost adevrat, profesorul Nae Ionescu tot asasinat
a murit.
El a fost o victima a rzbunrii carlisto-lupesciene. Un om de o vibraie intelectuala i
spirituala de intensitatea lui, era destinat sa se consume repede fizicete, dup lunga lui
deteniune de lagr, de aproape doi ani, i n condiii de izolare totala de restul grupului.
Duminica, 24 Martie 1940, grupul din Berlin a inut o edin de comemorare a
profesorului Nae Ionescu, la Amalienhof. Figura ilustrului disprut a fost evocata de Constantin
Papanace.
O durere nestvilit pusese stpnire pe toi. Unul dintre putinii supravieuitori ai marii
epoci legionare luase drumul spre cele eterne, tocmai cnd Legiunea avea mai mare nevoie de
sfatul i experienta lui.
Nae Ionescu era bine vzut n sferele politice din Germania. n eventualitatea unei crize a
regimului carlist, era un om indicat sa trateze o noua formula politica ntre micare, Puterile Axei
i Regele Carol.
Dar Nae Ionescu avea n acelai timp convingeri inflexibile fata de anumite exigente
naionale, ceea ce l convertea ntr-un partener dificil pentru Palat. De aceea e verosimila ipoteza
suprimrii lui de camarila nainte sa se produc scadenta fatala a tuturor erorilor i crimelor
regimului. Firete ca Legiunea ar fi avut o ncredere totala n Nae Ionescu, dup strlucitul
examen de credina i devotament ce l-a dat n lagr, daca ar fi fost chemat de evenimente sa
trateze succesiunea regimului.
n Septembrie 1939, dup cderea lui Clinescu i masacrele care au urmat, aflndu-m la
Bucureti, am voit s-l scot din tara, lundu-l cu mine n Germania.
Era o ntreprindere grea, dar n fata marilor pierderi ce le-am suferit, ma gndeam ca
refugiul lui la Berlin ar constitui un puternic reviriment pentru tara i Legiune. I-am mprtit
inginerului Nicolau, care conducea organizaia clandestina a Rzleilor, ideea mea. El s-a
interesat, s-a consultat i cu alti camarazi, i la proxima ntlnire mi-a spus ca rpirea
profesorului e irealizabila. Mai nti e greu sa te apropii de el, desi se afla n libertate, pentru ca e
urmrit mereu de ageni.
Eu nsumi m-am convins de cele spuse de Nicolau. Odat, ntlnindu-l ntmpltor pe
Calea Victoriei, n dreptul Palatului Postelor, eram persecutat de gndul s-l agreez.
Dar uitndu-m mai bine n spatele lui, am vzut o persoana ce se inea ca scaiul dup el.
mi mai spunea Nicolau ca profesorul e impracticabil pentru atare operaii. n jurul lui sa gsesc
persoane care ar vorbi sau ar da imediat de aceasta lume? Nici el i nici alti camarazi nu cuteaz
sa se apropie de el, necum s-i propun evadarea din tara.
n cursul edinei de la Amalienhof. ma gndeam la planul meu de atunci i acum mi
prea rau i mi fceam nvinuiri ca nu am ncercat imposibilul s-l salvez. Dar, presupunnd ca
ar fi ajuns pn la Timioara, putea profesorul sa suporte o trecere a frontierei, cu inima lui
slbit?
12. Destinderea.
Destinderea este expresia ncetenit n limbajul legionari pentru a denumi perioada n
care regimul carlist a nceput sa slbeasc prigoana contra legionarilor i sa caute o apropiere de
micare. Regele Carol a fost obligat la aceasta schimbare de politica interna din cauza presiunii
evenimentelor externe. Un Stat mic sau mijlociu nu poate fi guvernat n chip tiranic dect atta
vreme ct se bucura de pace la hotare. De ndat ce este ameninat din afara, orice regim de
dictatura ncepe sa se clatine.
Doborrea Poloniei n 18 zile a dat de gndit Regelui. Fara ndoiala armata franceza era
nc intacta i nimeni nu bnuia la acea data sa capituleze n ase sptmni. n linia Maginot i
pusese i Regele ndejdi. Daca nsa va ceda i aceasta bariera mainii de rzboi germane, e
inevitabila apropierea Romniei de Germania. n acest caz, socotea Regele, schimbarea politicii
noastre externe nu se va putea face cu lagrele i nchisorile pline de legionari.
Destinderea era plnuit pe lunga durata. nainte faza tatonrilor, apoi, prin concesiuni
reciproce, sa se creeze un climat de ncredere ntre cele doua parti, pentru ca la urma, daca va fi
nevoie, sa se ajung chiar la o colaborare n guvern. Primele ncercri de a sonda opinia
legionarilor, n vederea unei apropieri, s-a fcut sun guvernul Argetoianu. Acest guvern a ncheiat
represiunea sngeroasa a guvernului precedent, Argeanu, ucignd pe toi acei legionari care, n
noaptea mcelului. n-au putut fi gsii la locurile unde erau indicai ca se afla dup listele
ntocmite de Siguran. Pentru ca iniiativa guvernului sa nu fie considerata un act de slbiciune
de ctre legionari, s-a dat mandat Generalului Gabriel Marinescu, Ministrul Ordinii Publice, sa
nceap discuiile cu micarea, adic aceluia care avusese rspunderea directa a execuiilor sin
Septembrie. Clul era chemat sa deschid victimelor ramase n via poarta spre libertate.
Guvernul Argetoianu nu avu viaa lunga. Chemarea lui Ttrscu la putere, la 24
Noiembrie 1939, era un indiciu al schimbrii de atitudine a Regelui Gabriel Marinescu, Ministrul
Ordinii Publice. Odat cu plecarea Generalului Marinescu, acest minister, creat sub dictatura
Regelui Carol, a fost i desfiinat i atribuiile de pstrare a ordinii publice au revenit Ministerului
de interne, ncredinat acum lui Mihail Ghelmegeanu, un om mai ponderat. Aceeai soarta a
mprtit-o i Victor Iamandi, fostul Misitru de Justiie, frate de cruce cu Armand Clinescu n
urzirea prigoanei contra legionarilor. nlturarea acestuia s-a fcut sub forma naintrii lui n
cadrul consilierilor regali.
Prin aceste eliminri, Regele voia sa inaugureze era noua, artnd legionarilor ca e dispus
sa puna capt prigoanei i numai de ei depinde ca sa prind ramura de mslin ce li se ntinde. Dar
Regele mai urmarea i altceva prin nlturarea lui Iamandi i Gabriel Marinescu: sa se despart
ncet de toi acei colaboratori care i-au servit ca unelte n cursul prigoanei i care acum, devenind
o povara, prezenta lor n guvern ar fi periclitat interesele Tronului. Totui structura generala a
regimului n-a suferit nici o alterare. Generalul Marinescu rmne mai departe ca Prefect al
Politiei Capitalei i ntre aparatul de represiune se afla la locul lui. Regele Carol s-a angajat n
direcia destinderii cu multa prudenta, pas cu pas, innd ferm n mna frnele guvernrii.
Pentru a nu avea surprize nici din partea legionarilor n proximele tratative, Palatul s-a
adresat elementelor mai docile, mai dispuse sa se conformeze planurilor urzite de camarila.
Persoana agreata de Palat ajunsese Dr. Vasile Noveanu, instructor legionar i fost sef al
organizaiei din judeul Arad. Noveanu se trgea dintr-un tata evreu, trecut la ortodoxie, originar
din Hui, binecunoscut de profesorul Codreanu, care mi-a povestit acest lucru.
Dup Unire, s-a mutat cu toat familia lui la Sibiu, unde a intrat n armata cu gradul de
plutonier-major. Mama lui Noveanu era o vrednica romnca, care a dat o educaie cretin i
naional copiilor. Erau mau multi frai Noveanu i toi legionari. A studiat medicina la Cluj i
apoi a profesat la Arad. Inteligent, prietenos, afabil, se bucura de multe simpatii n micare.
Cpitanul inea mult la el. Organizaia judeului Arad era una dintre cele mai puternice din tara,
cel putin ca numr de membri i sub raportul voturilor obinute, n alegerile din 1937. Eu nsumi
l-am apreciat mult i eram bun prieten cu el.
n cursul prigoanei a fost internat n lagr. Dup asasinarea Cpitanului, s-a pus n fruntea
acelor legionari din lagre care, ngrozii de cele ntmplate, vedeau n nelegerea cu Regele
unica soluie pentru salvarea cadrelor ramase n via. ntrevederile ntre Ministrul Ordinei
Publice, Generalul Gabriel Marinescu, i Noveanu au nceput pe la sfritul lunii Octombrie
1939, dar, probabil, legturile lui cu naltele autoriti datau mai demult.
Mai trziu au intrat pe fir i alti fruntai legionari, dar tot timpul Noveanu a rmas punctul
de desfurare al destinderii. Realizndu-se destinderea prin Noveanu, camarila i crea acestuia o
platforma n micare, de care se putea folosi ulterior pentru a abate grosul ei pe linia de captare a
Palatului. Noveanu intrase mai nti cu Gabriel Marinescu i mai apoi cu Urdareanu i rege ntrun fel de complicitate de interese, care nu era aceea a unui agent de categoria lui Vrfureanu, ci
de ordin mult mai nalt. Noveanu aspira sa devina seful politic al micrii, acceptnd la nevoie o
dublura pentru partea spirituala. Planul lui era acesta: bucurndu-se n ncrederea Regelui,
realizeaz destinderea, apoi, legionarii, recunosctori pentru ca i-au scos din lagre i nchisori, se
grupeaz n jurul lui si, cu aceasta zestre politica, culeasa din sfrmturile Legiunii, se va putea
afirma n viaa publica.
Noveanu se desprinsese de obiectivele specifice ale micrii i juca o carte proprie, abia
disimulata. El urmarea o salvare sui-generis a Legiunii, fara a se preocupa la ce servete
destinderea, care e scopul ei final n raport cu interesele Neamului.
Tratativele cu Palatul s-au prelungit n tot cursul iernii, fiind continuate, dup debarcarea
lui Gabriel Marinescu, prin ministrul de Interne, Ghelmegeanu, i prin Urdareanu, Ministrul
Palatului. n primvara s-a ajuns la o anumit clarificare. Prin Martie 1940, o serie de legionari au
fost adui din lagre sub escorta la Inspectoratul General al Jandarmeriei din Capitala, ca sa ia
parte ca delegai al lagrelor, la un fel de consftuire a tuturor fruntailor legionari din toat tara.
n adunare a aprut i Noveanu, care fusese eliberat de mai multa vreme i dirija, n
colaborare cu autoritile, toat operaia. Discursul inaugural al conferinei a fost inut de
Noveanu, de unde se putea deduce ca el este exponentul maxim al legionarilor din toat tara, n
aciunea de destindere. A luat apoi cuvntul Mihail Ghelmegeanu, care a fcut apel la tineretul
tarii sa uite tot ce a fost i sa fac zid n jurul Tronului, pentru aprarea patriei ameninate la
hotare.
Dup aceasta consftuire, legionarii au naintat un memoriu Regelui i au dat n acelai
timp i o proclamaie ctre tara n care cereau ca toate energiile romaneti sa se strng n jurul
Tronului, n ceasurile grele prin care trece Patria. ndat dup aceste acte de supunere autoritii
Regelui, un grup de fruntai legionari au fost primiti n audienta de Rege.
A fost un moment de o rara semnificaie. Mult hulita micare legionara a fost recunoscuta
ca realitate politica n fata tarii i a strintii, dup ce nainte de vreme i se tgduise chiar
existenta.
Legionarii din Berlin, aflndu-se n afara de raza primejdiei, puteau s-i precizeze
atitudinea pe alte baze dect legionarii din tara, care triau sub continua teroare a celor
ntmplate. Ei nu erau liberi pe deciziile lor. Ceea ce s-a ntmplat la 30 Noiembrie 1938 i la 21
Septembrie 1939, se putea repeta. Aceste amintiri i ndurerau i torturau. Legionarii din Berlin
puteau sa judece destinderea din tara i actele ntreprinse de camarazii notri exclusiv n funcie
de linia micrii i interesele Neamului. Pe lng libertatea de care se bucurau, legionarii din
Berlin aflndu-se n afara hotarelor tarii, erau mult mai bine informai asupra manevrelor Regelui
Carol. Acesta nu de dragul legionarilor a acceptat sa stea de vorba cu ei, ci pentru ca evoluia
generala a situaiei europene l silea s-i schimbe politica interna.
La sfritul edinei de comemorare a profesorului Nae Ionescu, s-a citit i semnat o
declaraie, prin care se fixa atitudinea grupului din Berlin fata de evenimentele din tara.
Documentul a fost redactat de Papanace si, nainte de edin, l-am revzut mpreuna. Pentru a da
mai mare trie acestor declaraii, Petrascu a avut ideea, i eu m-am asociat prerii lui imediat, ca
toi camarazii prezeni s-i puna semntura acelor legionari care triau desprii de grup,
Ciorogaru, Vojen, Constant, Printele Bora, Trifa. Acetia nici n-au venit la edina de
comemorare a profesorului Nae Ionescu. n schimb apare semntura lui Victor Silaghi, care, de la
aceasta reuniune, a revenit formal n mijlocul nostru. Iat acest document: Poziia Micrii
Legionare fata de aa zisa mpcare ntre Garda de Fier i regimul actual din Romnia.
Planul iudaic pentru distrugerea Micrii legionare a fost conceput n mai multe etape.
Prima etapa a format-o ncercarea diversiunii de captare i compromitere a curentului
legionar n matca politicianista i masonizata a guvernului Goga-Cuza.
Cnd aceasta tentativa de compromitere n-a reuit, iudeo-masoneria s-a oprit la soluia
exterminrii fizice i morale a conducerii legionare.
n acest scop s-a dat lovitura de Stat din Februarie 1938, cnd, cu complicitatea ntregii
lumi politicianiste, s-a modificat Constituia care a oferit platforma pentru nimicirea noastr.
De data aceasta scopul era ndoit. n primul rnd exterminarea Cpitanului i n al doilea
rnd captarea Micrii creata de el. Printre alte indicii ale acestei intenii a fost i mrturisirea
fcut de Istrate Micescu n nite sugestii transmise Conducerii Legionare n Septembrie 1938,
dup ntrevederile avute cu Carol la o vntoare din Ardeal, prin care recomanda Micrii
Legionare sa se lapede de Cpitanul sau ncarcerat i sa urmeze pe Rege.
Putin mai trziu, imediat dup ntoarcerea Regelui de la Londra, a urmat asasinarea
Cpitanului. Drzenia i intransigenta din partea legionarilor din lagre i nchisori s-a manifestat
cu un impresionant dispre de moarte. Aceasta atitudine a determinat guvernul Armand Clinescu
sa extind planul de exterminare i anume: se hotrse asasinarea tuturor legionarilor considerai
intransigeni ntr-una din cele doua ocazii, astfel:
1) Cu ocazia intrrii Romniei n rzboi alturi de Franco-Englezi: Dispoziia de asasinare
era cuprinsa chiar n plicul confidenial i sigilat care urma sa fie deschis n ziua mobilizrii
generale;
micrii, iar efii acestei aripe extreme se gsesc n Germania. Fcnd aceste declaraii, ei nu
spuneau dect purul adevr. Eu nu puteau continua destinderea i nu i putea lua noi
angajamente fata de Rege fara de consultarea grupului nostru. Cercurile Palatului, la rndul lor,
i-au dat seama i ele ca centrul de greutate al micrii se deplasase la Berlin i ca, fara
convertirea acestui grup, destinderea plutete n aer. De aceea au consimit ca o delegaie de
legionari sa plece la Berlin, ca sa pledeze naintea grupului de acolo cauza destinderii. Delegaia
legionara poseda un ndoit mandat: din partea legionarilor care aderaser la destindere i fcuse
pace cu regimul ct i din partea minitrilor Ghelmegeanu i Urdareanu, plenipotentialii Regelui
n tratativele cu micarea.
Delegaia sosete la Berlin n ziua de 28 Martie 1940. Ea era compusa din Radu
Mironovici, Comandant al Bunei Vestiri, unul din ntemeietorii micrii i Constantin
Stoicanescu, Comandant Ajutor, fost sef al judeului Timi. i unul i altul fuseser internai n
lagre. Radu Mironovici fusese eliberat nainte de cderea lui Clinescu, iar Stoicanescu abia la
desfiinarea lagrelor, cu doua sptmni nainte de a veni la Berlin. Pe Radu Mironovici l
cunoteam prea putin.
Cu Stoicanescu eram vechi prieten. Am luptat umr la umr n deselenirea sufletului
romnesc din Banat. Era un om de o energie rara. O for a naturii. Sub conducerea lui, judeul
Timi devenise o cetuie a Legiunii. De o inteligenta scnteietoare, pe care n-am ntlnit-o dect
la Vasile Marin. Era mult iubit i apreciat n toate sectoarele micrii: rani, muncitori,
intelectuali, studeni, elevi. nflcra i cucerea cu prezenta lui orice mediu legionar. Nu era o
greutate de la care sa se dea napoi i nu era o problema sa i se para insolubila. Cu mintea lui
iscoditoare ptrundea acolo unde mintea obinuit se oprea neputincioasa. i aceste caliti de
dinamism i finee intelectuala erau susinute i de o puternica trire interioara. Unul dintre
putinii legionari la care efortul pentru Legiune nu era ntrerupt sau cel putin adumbrit de nici o
alta preocupare.
Mereu nainte, mereu scrutnd destinul legionar, la mari deprtri de iragul celor multi,
era un pionier al energiei legionare. O neasemuit de frumoasa ntrupare a fenomenului legionar.
De la Borobaru i alii care fuseser n lagr cu el, aflasem ca legase strnsa prietenie cu Iordache
Nicoar i Puiu Grniceanu i tustrei deveniser pivotul de rezistenta n lagr.
Asa l-am cunoscut pe Constantin Stoicanescu, dar stiu eu prin ce prefaceri sufleteti a
trecut n cursul celor doi ani de lagr?
nainte de a-i ntlni am avut o consftuire prealabila cu Papanace, pentru a ne fixa
atitudinea. Ne-am hotrt sa ne meninem ntr-o rezerva prudenta. Poziia grupului Berlin are
valoare prin fermitatea ei. Nu vom cuta nici s-i acaparam de la sosire, de teama sa nu ni-o alii
nainte, rzleii, i nici sa form sa adopte punctul de vedere. Cum ntre fruntaii legionari din
Berlin existau mai multe tendine, cel mai bun lucru era sa i asculte pe toi i apoi sa se orienteze
singuri.
Asa s-a fcut ca primii cu care au luat contact au fost Ciorogaru i Preotul Bora. Noi nu
le-am dat nici un semn de via. Dar a doua zi de la sosirea lor ma cheama le telefon Titi
Cristescu. Radu Mironovici i Stoicanescu sunt la el acas i vor sa ma vad. Au insistat ca vor sa
ma ntlneasc ct mai repede. Nu era dect Stoicanescu. M-a ntmpinat cu ochii umezi de
bucurie. Acelai suflet falnic, neschimonosit de via din lagr, aceeai vibraie pura i
dezinteresata de camarad i lupttor. M-am simit umilit n sinea mea, ca m-am putut ndoi mcar
o clipa de fora lui interioara. Bucuria a fost att de mare cnd a aprut n pragul uii Radu
Mironovici. Ne-am mbriat cu efuziune.
Ochii lui mari reflectau o buntate nespusa. Ce noroc pe legiune, ma gndeam, ca cel
putin ntemeietorii micrii se mai gseau n via. Pierderile suferite erau cumplite, dar cu ei n
frunte i cu cei rmai n via, Legiunea era viabila. Se va putea reconstitui i i va putea urma
drumul ei propriu.
Discuia ce-au avut-o cu Ciorogaru i Dumitrescu-Borsa fusese mai mult convenional.
n fata mea puteau s-i descarce sufletul. Cte nu mi-au povestit! Vorbitorul principal era
Stoicanescu. Mironovici mai mult asculta. Avea attea de spus! Subiectele se ntretiau i nu le
sfream niciodat bine: Nae Ionescu, scena de groaza ce-a trit-o la Miercurea Ciuc, cine mai
triete, destinderea, Urdareanu, audienta la rege.
Nae Ionescu nu murise de moarte naturala. Cu o zi nainte de deces, Stoicanescu fusese la
profesor. Era n pat. S-a ntreinut despre situaia politica i nu-i fcea deloc impresia de om
sfrit. O sa fie bine, ai sa vezi, o sa fie bine, au fost primele cuvinte cu care i-a luat rmas bun
de la el. Ne-a povestit apoi de convorbirea avuta ntre un grup de legionari i Urdareanu, nainte
de plecarea spre Berlin. Acesta ca sa dovedeasc legionarilor prezeni ca Regele dorea sa ajung
la o nelegere cu Corneliu Codreanu, scoate o scrisoare a Cpitanului adresata lui Neagoe
Flondor. Prin Neagoe Flondor, membru al organizaiei noastre, ruda cu Flondor, Marealul
Palatului, Cpitanul primise sugestia de la Palat sa fac o cerere de audienta i va fi primit de
Rege. Era ndat dup proclamarea Noii Constituii. n scrisoarea sa ctre Neagoe Flondor,
Corneliu Codreanu spunea ca momentul cererii de audienta i-l va alege el cnd i cum va crede
de cuviin. Stoicanescu i-a replicat atunci lui Urdareanu, n fata ntregului grup: Scrisoarea nu
poate constitui o dovada mpotriva lui Corneliu Codreanu, pentru ca el nu refuza audienta, ci
rspundea sa i se lase lui latitudinea sa cntreasc singur momentul politic n care o va cere.
Urdareanu a nghiit n sec i nu a mai zis nimic.
Sosind i Papanace, ne-am aezat apoi la o examinare mai pe ndelete a situaiei. n
rndurile care urmeaz nu redau numai discuia avuta n aceasta zi la Titi Cristescu, ci esenialul
din toate discuiile ce le-am avut cu delegaii din tara. nsrcinarea formala ce i-o luase fata de
Ghelmegeanu i Urdareanu era sa ne conving sa aderam la actul de mpcare cu Regele i
eventual sa ne ntoarcem n tara. Dorina lor intima era cu totul alta. Sa stea de vorba cu noi,
pentru ca pornind de la situaia data, sa ne furim un plan comun de aciune. Chestiunea nu se
punea pentru ei de a ne atrage pe poziia lor, ci de a gsi un suport comun celor doua poziii.
Destinderea era rezultatul unei evoluii n politica interna a Romniei, sub presiunea
evenimentelor externe, de care nu se putea face abstracie. Problema care se punea acuma era
cum sa manevram pentru ca schimbrile survenite n tara sa le punem de acord cu obiectivele
politice ale micrii.
Ce se obinuse n tara de pe urma destinderii? S-au desfiinat lagrele i s-a dat amnistie
parial. O serie de legionari ieiser din nchisori. S-a nregistrat i un alt ctig de ordin politic:
prin audienta fruntailor legionari la Rege, se ieise din stadiul de infractori ai Statului, cum
eram clasificai pn acuma de regim, i micarea fusese recunoscuta ca realitate politica. Nu
putea fi vorba de o recunoatere formala, pentru ca toate partidele fuseser desfiinate prin
Constituia din 1938, ci de recunoaterea existentei noastre de fapt. Metodele teroriste ale
Palatului dduser gre. Cu rndurile rrite, eram nu mai putin prezeni n acest ceas cumplit al
istoriei noastre i Regele nu putea trece peste noi.
De schimbrile din tara au beneficiat indirect i legionarii din Berlin. Guvernul german,
dup masacrele din Septembrie, ne socotise pentru multa vreme eliminai din viaa politica a
Romniei i nu-l mai interesa existenta noastr dect sub raport poliienesc. Dup proclamarea
oficiala a destinderii, cercurile germane au nceput sa manifeste din nou interes pentru cauza
noastr. Faptul a avut repercusiuni favorabile i asupra strii de spirit a grupului de la Berlin.
De unde, la sosirea mea aici, cei mai multi legionari considerau poziia noastr definitiv
pierduta, acuma se constata chiar i la cei mai slabi un suflu de nviorare. Bineneles, Ciorogaru
i Preotul Bora interpretau evenimentele din tara care trateaz cu Regele, formeaz acuma un
bloc, iar ceilali, intransigenii, s-au situat n afara orientrii generale a micrii. Eu i Papanace
vedeam n destindere o confirmare a poziiei noastre: crimele Regelui veneau la scadenta i
acuma, apropiindu-se dezastrul, ar vrea sa mpart cu micarea rspunderile unei guvernri
falimentare.
Ce reprezenta grupul de la Berlin? Daca ne referim la numr, 40-50 de oameni, evident ca
nu putea concura cu legionarii angajai n procesul destinderii, care erau cteva sute. Daca nsa
luam n considerare atracia ce-o exercita acest grup asupra legionarilor din tara, situaia se
schimba n favoarea lui, cu tot numrul sau mic. Dup realizarea destinderii, grupul de la Berlin
rmsese factorul determinant n Legiune. Prestigiul grupului de la Berlin avea la baza trei
elemente: a) era liber pe micrile lui; b) se afla n Capitala acelei tari care, n acel moment,
decidea de soarta Europei; c) reprezenta linia de lupta a micrii. n acest grup se cristalizase
supremele aspiraii ale Legiunii. Ceea ce dorea n adncul sufletului fiecare legionar, chiar i acei
care beneficiaser de destindere, era doborrea regimul carlist. Cine reprezenta aceasta linie,
incontestabil ca avea de partea lui marea majoritate a Legiunii.
De existenta i greutatea politica a grupului liber de peste hotare se puteau prevala i
fruntaii legionari angajai n procesul destinderii. n tratativele cu Palatul, fruntaii din tara se
puteau referi oricnd la acest grup, pentru a se sustrage de la cereri care le-ar fi compromis
poziia.
Consultarea grupului de la Berlin era pentru ei mai mult dect o necesitate tactica. Daca ar
fi nceput sa ignore existenta acestui grup i sa se angajeze pe cont propriu n aciunea de
destindere, s-ar fi izbit de imponderabilele Legiunii i riscau sa piard acoperirea maselor
legionare. n rezoluia din 24 Martie, noi le-am dat aceasta acoperire, dar numai n sens negativ.
Fara a aproba gestul lor, am considerat declaraiile de supunere nule i neavenite, pentru ca sunt
smulse cu silnicie i ameninare de moarte. De aceea ele nu pot angaja nici Micarea Legionara i
nici contiina acestor camarazi i deci nu poate fi vorba de divergenta de preri n fixarea liniei
legionare care trebuie urmata.
Cnd am adoptat noi aceasta rezoluie, nu aveam contact cu grupul din tara. Rezoluia a
fost n aa fel compusa nct sa statueze nc o data poziia fundamentala a Micrii, fara a
provoca o ruptura n interiorul ei. Acuma situaia era schimbata. Ne aflam n prezenta delegailor
venii din tara. Nu puteam face abstracie de ei. Libertatea noastr de orientare suferise o
ngrdire prin venirea lor la Berlin. Ei ne-au pus la curent cu fazele destinderii, cu inteniile
Regelui i cu starea de spirit a legionarilor eliberai.
Cta vreme contactul nu fcuse ntre noi i ei, puteam lucra paralel i independent. Noi nu
eram responsabili de atitudinea unor oameni care sub ameninarea morii au semnat actul de
supunere, iar ei nu puteau fi fcui responsabili de atitudinea intransigenta a grupului de la Berlin.
Ne micm pe doua traiectorii diferite. Ei au fcut ce-au fcut pind din lagr spre libertate, iar
noi bucurndu-ne de libertatea pe care nu o aveau n forma deplina nici acum.
Dup stabilirea contactului cu delegaia legionara din tara, chestiunea destinderii nu mai
putea fi tratata de grupul din Berlin n termenii anteriori. Problema era deschisa i pentru noi.
Poziiile din tara deveniser fluide. Fronturile Palat-Legiune se nmuiaser. Grupul Berlin nu
fusese prins n micarea de dezghe politic din tara, dar, dup venirea delegaiei, luaserm act n
mod oficial de schimbarea survenita i eram solicitai sa dam un rspuns.
Rmnnd pe planul strict al micrii, rspunsul nostru nu putea varia de acela cuprins n
rezoluia din 24 Martie 1940. Nici o tranzacie cu asasinii Cpitanului i ai sutelor de legionari.
Dup ce sacrificiile supreme se consumaser, prin asasinarea Cpitanului i a elitei legionare, din
partea supravieuitorilor ar fi fost un act de laitate s-i puna problema supravieuirii lor. Orict
ne-am muncit capul, i eu i Papanace, din aceasta poziie rigida nu puteam iei. S-i ajutam pe
camarazii din tara, dar cum? Noi nu puteam subscrie n nici un caz un act de supunere
asemntor celui ntocmit de ei.
n cursul discuiilor purtate cu Stoicanescu i Radu Mironovici, pe ncetul i cu mare
greutate, s-a cristalizat un nou punct de vedere, care ni s-a prut acceptabil pentru amndou
poziiile.
Ce este Legiunea, ne-am ntrebat? Ea nu este o entitate desprinsa de Neam, nu are
obiective autonome. Legiunea este un instrument spiritual i politic al Neamului. Daca
primejdiile care se ngrmdesc la hotarele tarii impun o apropiere ntre Micare i Rege, daca
salvarea Patriei nu e posibila dect cu preul acestei nelegeri, putem noi sa ne sustragem acestei
obligaii sacre? Regele i regimul ce-l patroneaz, tim, este nclit n snge. Orice contact cu
oamenii acestui regim provoac o repulsie aproape fizica. tim, de alta parte, ca numai Regele i
anturajul lui sunt vinovai de dezastrul national ce se apropie. Dar daca noi, nbuindu-ne
durerea, renunnd la rzbunarea dup care striga mormintele de la Jilava, Ciuc i Vaslui,
ntindem mna Regelui si, prin acest sacrificiu, salvam tara de cioprtire, nu este preul pltit i
nu suntem pe linia micrii? Noi am dat nenumrate dovezi ca tim sa luptam i nu ne este teama
de moarte. Deci nimeni nu ne poate acuza de o politica oportunista. Daca acum ne-am decide i
noi sa subscriem politicii de destindere, nu o facem de grija Legiunii, ci de grija tarii, nu poate
salva viaa unor legionari, ci pentru a salva integritatea teritoriala a Statului Nostru.
n rezoluia din 24 Martie, am prevzut ca regimul, aflndu-se n primejdie, pentru a
normaliza raporturile cu micarea, va face apel la sentimentul patriotic al legionarilor. i-am pus
n garda pe legionari sa nu cada n capcana. Acum noi nine eram prini ntr-o situaie
asemntoare. Cu toate nedreptile ce ni s-au fcut, cu toate ca acei care acum fac apel la
sentimentele noastre patriotice niciodat n-au crezut n ele, totui soarta tarii nu ne putea lsa
indifereni. Destinderea nu putea fi un scop n sine.
Ea nu putea fi invocata pentru salvarea cadrelor legionare. Ea avea o justificare numai n
ipoteza ca ajuta la mbuntirea poziiilor externe ale Romniei, ameninate sa se deterioreze.
Evident patriotismul nostru, orict de generos s-ar fi afirmat, nu va putea pune tara la
adpost de primejdii, daca destinderea nu va avea i pentru celalalt factor, Regele, aceeai
semnificaie. Oare Regele a ajuns la aceeai contiina clara a momentului i este dispus, cel putin
n ceasul al 11-lea, s-i revizuiasc politica urmata pn acuma? Salvarea fruntariilor tarii nu o
vedeam posibila dect n alturarea ct mai grabnica a Romniei la Axa Roma-Berlin, fara a
pierde o secunda. Cu ct se va ntrzia mai mult cu contractarea noilor aliane, cu att se va
agrava situaia internaional a Romniei.
n funcie de aceste coordonate, ne-am formulat un rspuns verbal, pe care l-am
comunicat delegaiei legionare ca s-l transmit Regelui. Daca e ceva care ne putea apropia de
Rege, apoi nu era destinderea n sine, ci repercusiunile ei pe plan extern. Daca actualele intenii
ale Regelui se suprapuneau realmente cu iniiativele noastre mai vechi n politica externa,
formulate nc de pe timpul Cpitanului, atunci suntem dispui la o revizuire a atitudinii noastre
n sensul dorit de Rege i realizat deja de ctre camarazii notri din tara.
Grupul din Berlin refuza nsa iniiativa de a se ntoarce n tara i nu nelege de ce ar
prsi aceasta poziie tocmai acum cnd soarta Romniei atrna mai mult ca oricnd de Berlin.
Refuza orice declaraie atta vreme ct acesta nu-i desemneaz precis orientarea. Dar daca
guvernul romn i va alinia politica externa n mod sincer i precis alturi de Puterile Axei,
prentmpinnd prbuirea hotarelor, n aceeai msur, n msura actelor svrite de guvern, i
noi ne vom apropia de punctul nostru de vedere al camarazilor din tara. Noi condiionam
Opera pe mari spatii i nu se pierdea niciodat n amnunte. Dup ce a fost eliberat din
lagr, n loc sa stea deoparte i s-i agite pe legionari din afara contra tendinei Noveanu, a aplicat
o alta tactica: de vreme ce a fost luat volens-nolens de curentul destinderii trebuia ferita sa
devieze de la linia micrii i cel mai eficace mijloc ca micarea din tara sa nu se rtceasc n
aceasta faza benigna era sa pstreze contactul strns cu aripa lupttoare a micrii, ai carei efi se
aflau la Berlin.
Mi-a comunicat ca numele meu inspira teama teribila la Palat i ca daca Urdareanu i
Ghelmegeanu doreau aa de mult sa se ajung la o nelegere cu legionarii din Berlin, era n
primul rnd pentru a neutraliza sectorul ce-l reprezint.
i era teama ca Sigurana sa nu organizeze un atentat mpotriva mea i ma sftuia sa plec
ct mai departe la Berlin, ntr-o localitate pe care sa nu o cunoasc dect civa iniiai.
Prezenta lui Stoicanescu n cretetul destinderii era de un noroc neateptat pentru grupul
Berlin. Exista cineva n tara care controla desfurarea raporturilor dintre Rege i Legiune,
exclusiv n funciune de obiectivele micrii.
14. Momentul norvegian.
Destinderea a introdus un element de nesiguran n desfurarea planului de aciune. n
vreme ce n tara s-au pus bazele unei nelegeri ntre Rege i micare, noi proiectam rsturnarea
prin violenta a regimului. Cum puteau fi urmrite concomitent doua iniiative diametral opuse? O
clarificare era indispensabila.
Un sentiment de ndoiala ncepuse s-i fac loc n sufletul meu: ma ntrebam daca
pregtirile de ntoarcere n tara mai erau actualitate i nu ar trebui ntrerupte.
Pe plan politic, grupul Berlin rezolvase ciocnirea de poziii ntre exil i tara n termenii
cunoscui: acceptam destinderea sub rezerva ca Regele s-i nsueasc n politica externa
punctul nostru de vedere alturarea imediata de Puterile Axei.
Dar rmnea n suspensie problema planului de intervenie n tara. n ce msur atitudinea
adoptata de Papanace i de mine pe plan politic afecta realizarea aciunii proiectate? Dup multe
solilocvii, am ajuns la o formula bivalenta, care lasa sa se desfoare paralel ambele iniiative.
Vom continua pregtirile ca i cum nu s-ar fi ntmplat destinderea din tara. Daca ea
desfoar n sensul vederilor noastre, adic Regele i ndeplinete angajamentul de a schimba
radical politica externa, atunci aciunea de fora cade pe al doilea plan; daca destinderea nu da
rezultate ateptate de noi, i aceasta se poate vedea foarte curnd, avem n rezerva instrumentul
de intervenie, pentru a lichida regimul.
Evident, nici Mironovici i nici Stoicanescu, ct timp au stat la Berlin, n-au aflat nimic de
pregtirile noastre. Papanace i ceilali camarazi s-au purtat tot att de discret, nct ei au plecat
cu convingerea ca noi nu vom putea ntreprinde nimic, cel putin n viitorul apropiat, lsndu-le
lor toat libertatea de aciune.
Dar ndat ce m-a fi ntors n tara, eram hotrt sa rup tcerea fata de Stoicanescu, s-i
mprtesc planurile noastre i s-l solicit sa devina omul de legtur ntre grupul nostru, care ar
fi acionat din clandestinitate, i grupul politic care inea legtura cu Palatul.
n mijlocul acestor frmntri, cade ca un trsnet vestea interveniei germane n Norvegia,
9 Aprilie 1940. Fulgertoarea victorie germana a brzdat cerul Europei n toate direciile i a
produs un nou moment de panica la Bucureti. Era clar ca nici Romnia nu se mai putea balansa
multa vreme ntre o tabr i alta i va fi obligata sa ias din actuala ei poziie. Daca Romnia va
apuca drumul Poloniei, va avea aceeai soarta, adic va fi mprit ntre vecinii ei. Rusia nu se
va mulumi cu Basarabia, ci, n tumultul rzboiului, va ocupa i Moldova. Numai o grabnica
ntoarcere a Romniei spre Puterile Axei va putea salva Statul Romn de la desfiinare. Semnele
de mpcare cu micarea, tratativele i destinderea, corespund oare i unei schimbri pe planul
politicii externe? Ruperea Regelui de vechea politica este efectiva sau numai o tergiversare, o
manevra, destinata sa ctige timp, pentru ca, ntr-o conjunctura favorabila, s-i realizeze vechile
lui intenii, azvrlirea Romniei ntr-un rzboi contra Germaniei?
Rspunsul mi l-a dat un alt eveniment, care s-a petrecut cu puine zile nainte de
debarcarea germana n Norvegia.
Odat cu nceperea rzboiului, Englezii au organizat o reea de sabotaj n zona petrolifera,
pentru a crea dificulti Germaniei n aprovizionarea cu petrol din Romnia. n toamna anului
1939, s-au semnalat acte de sabotaj n aceasta zona, fapt care a determinat guvernul german sa
intervin pe lng guvernul romn, cernd masuri de securitate. n eventualitatea unui conflict
armat ntre Romnia i Germania, aceasta organizaie avea misiunea sa procedeze din prima zi la
distrugerea sistematica a instalaiilor de extracie i depozitare a petrolului, precum i a
conductelor i rafinriilor.
La nceputul lui Aprilie 1940, Intelligence Service-ul proiecteaz sa dea o lovitura de
gratie transportului de petrol romnesc spre Germania, prin blocarea navigaiei pe Dunre n
dreptul Porilor de Fier. Serviciul german, care se organizase i el pe teritoriul romnesc pentru a
prentmpina actele de sabotaj ale serviciului englez, descoper n aceste zile un convoi de lepuri
care nainta cu mare bgare de seama de la Sulina pe Dunre n sus. Urmrile ntreprinse de
serviciul german au dat la iveala ca lepurile nu transportau marfa, cum susineau autoritile
romneti, ci aveau o ncrctur de ciment i dinamita. Ajungnd convoiul n canalul Porilor de
Fier, dinamita trebuia sa fac explozie. n urma exploziei, buci mari de stnca de pe malul
srbesc s-ar fi prvlit n apa, iar vasele ncrcate cu ciment s-ar fi scufundat, blocnd pentru
vreme ndelungata navigaia.
Abia dup repetate intervenii ale Ministrului Germaniei la Bucureti, care au mers pn
la ameninri, guvernul de la Bucureti da ordin de oprire a convoiului suspect la Giurgiu.
Daca complotul englez ar fi reuit, replica Berlinului nu putea fi dect una singura: o
fulgertoare intervenie n Romnia, pentru a lua sub protecie zona petrolifera i pentru a asigura
cile de comunicaii ntre Germania i sud-estul Europei. Marele Stat Major german avea deja
planurile de invazie pregtite. Pentru a obine trecerea prin Ungaria, Berlinul promisese acestei
tari retrocedarea Ardealului.
La izbucnirea unui conflict armat s-au gndit i Englezii cnd au plnuit ntreprinderea de
la Porile de Fier. Incidentul ar fi fost prea grav ca sa poat fi lichidat pe cale diplomatica. n joc
era petrolul romnesc, element vital pentru continuarea rzboiului. Reacia lui Hitler ar fi fost
drastica i Romnia a r fi fost antrenata n rzboiul de ncercuire al Germaniei.
Distrugerile plnuite la Porile de Fier se ncadrau ntr-un plan mult mai vast, care privea
strategia generala a Aliailor. Aciunea din Romnia trebuia sa se desfoare n prima jumtate a
lunii Aprilie, adic tocmai n perioada n care Englezii se pregteau sa debarce n Norvegia.
Pentru a slabi presiunea armatei germane pe frontul de vest, Englezii s-au gndit sa
deschid alte teatre de operaiuni n Europa si, n acest scop, au pregtit debarcarea n Norvegia
concomitent cu lovitura plnuit n Romnia.
n acelai timp aadar diviziile Reichului ar fi fost nevoite sa intervin n doua direcii
divergente, cu consecine imprevizibile.
Hitler aflnd de pregtirile aliate de debarcare n Norvegia, le-a luat-o nainte.
Organizarea reelei engleze de spionaj i sabotaj din Romnia s-a fcut cu aprobarea
guvernului romn i tot cu aprobarea acestui guvern s-a realizat expediia de dinamitare a
canalului de la Porile de Fier. Nu stiu daca guvernanii romni i-au dat suficient de bine seama
de gravitatea acestei compliciti.
Aceasta ntmplare confirmase nc odat inteniile reale ale Regelui n politica externa a
Romniei. El rmsese ancorat n vechea orientare externa i urmarea sa pndeasc un prilej
potrivit pentru a azvrli tara n rzboi contra Germaniei. Acest prilej nsemna pentru el un
moment n care Germania era angajata ntr-un rzboi de uzura pe un front stabilizat, pentru ca
Romnia sa nu rmn singura fata n fata cu toat puterea Reichului. Numai ntr-un asemenea
moment, Regele spera sa smulg consimmntul oamenilor politici din jurul lui, timorai de fora
Reichului. Momentul polonez a trecut fara s-i poat pune planurile n aplicare, din cauza
repeziciunii cu care s-a sfrit campania. Momentul norvegian a rmas nefolosit din aceeai
cauza. Mai rmnea Regelui o ndejde, ca ofensiva germana sa se nepeneasc n Frana, ca n
primul rzboi mondial.
Incidentul de la Porile de Fier, despre care am avut ample informaii, mi-a risipit i
ultimele ndoieli asupra necesitii aciunii din tara.
ntoarcerea n Romnia mi prea ca o porunca a destinului. Cu Regele mpreuna, tara nu
mai putea fi salvata, cum ne legnasem o clipa n aceasta iluzie, dup venirea delegaiei
legionare. Destinderea era compromisa n germene, deoarece condiia ce o pusese grupul Berlin
ca s-i dea adeziunea la realizarea ei, alturarea ct mai grabnica a Romniei la Axa, nu fusese
ndeplinita i nici nu putea fi ndeplinita.
Politica Regelui dospea de duplicitate. Att destinderea ct i concesiunile economice
fcute Reichului erau simple instrumente ale acestei politici perfide, destinate sa se termine cu un
rzboi contra Germaniei.
Fruntaii legionari din tara, fara sa vrea i fara sa i dea seama, erau tarai pe fgaul
aceleai politici de duplicitate. Schimbrii de politica interna nu-i corespundea i o schimbare de
politica externa, singurul element care ngduia micrii sa i modifice atitudinea fata de Rege.
naltele raiuni patriotice care obligaser pe cei de la Berlin sa se ncline spre teza
destinderii se adeveriser a fi numai simple momente tactice, destinate sa ne induc n eroare.
Primejdia era acum i mai mare. Folosindu-se de destindere, Regele urmarea sa capteze
bunvoina Berlinului, pentru ca, la momentul oportun, s-i ndeplineasc angajamentele fata de
tabra bolsevico-democratica, cruia i dedicase toate sforrile domniei lui.
mi rectigasem linitea sufleteasca, tulburata pentru o clipa de venirea delegaiei din
tara. Suntem pe drumul cel bun. Numai aciunea plnuit la Berlin reprezint linia micrii,
pentru ca numai pe aceasta cale se poate salva Statul Romn. Deci, ct mai repede n tara. Ce
vom face? O revoluie, daca se poate. Un atentat contra Regelui, daca timpul nu mai ngduie o
concentrare de forte. Cu toat energia am dat zor pregtirilor de plecare, pentru a o lua naintea
celor care pregteau dezastrul Romniei.
15. Expediia se pune n mars.
Plecrile spre tara au fost fixate pentru luna Aprilie. n cursul acestei luni trebuia sa se
scurg n Romnia ntreaga echipa. Cum nu dispuneam n total dect de cinci paapoarte, cu al
meu, o lupta grea s-a iscat ntre mine i ceilali camarazi din grupul de aciune, cu ct se apropia
timpul plecrii. Niciunul nu voia sa lase locul celuilalt. n special, Crcea, Rou, Smultea, eitan,
struiau sa nu fie lsai pe dinafara cu nici un pre. Pentru a nu ne mpotmoli n discuii, am
convenit ca numai necesitile aciunii decid de alegerea nsoitorilor mei.
Mai nti nu era cazul sa ngreunam expediia cu camarazi hotri, curajoi, dar care nu
dispuneau de o raza suficienta de mobilizare a forelor. Paapoartele trebuiau rezervate acelora
care puteau antrena n lupta un grup legionar mai important. Aplicnd acest criteriu, au czut de
pe lista Tolcea, Vintan Valeriu, Vasiu, Popa Ion, Gavagina i Petre Ponta. Din tabloul celor
rmai, am mai eliminat o serie, orientndu-m dup faptul daca unii pot fi substituii cu alii. aa
de pilda, ntre eitan i Eugen Teodorescu, amndoi din Constanta, am ales pe Teodorescu. Pe
Octavian Rou, Smultea Ilie i Popovici Alexandru i-am lsat n suspensie, pentru ca aparineau
tus-trei organizaiei din Banat, pe care o condusesem eu nsumi. Pn la urma am ajuns la
urmtoarea formaie: Nicolae Petrascu, fostul sef de regiune al Ardealului de Sud; Traian
Borobaru, care desi bnean, era indispensabil pentru sistemul de legturi din Banatul Srbesc;
Ilie Rotea, element important caci putea mobiliza puternica organizaie din judeul Hunedoara, i
n afara de asta, avea mari sperane sa ne procure pusti-mitraliere de la Fabrica de arme Cugir;
Eugen Teodorescu, care avea misiunea sa conduc n lupta forele legionare din Dobrogea. Un alt
element de care nu ma puteam lipsi, era Ion Boian. El ma nsoise n cursul expediiei mele n tara
din August 1939 i mi fusese de nepreuit ajutor. l verificasem pe teren a fi un impecabil
executant al celor mai grele misiuni. Tocmai fiind omul nzestrat cu cea mai mare ndemnare de
a trece granitele, i-am indicat ruta cea mai grea. Cum nu mai aveam paapoarte disponibile, el
trebuia sa ajung n Romnia trecnd pe negru trei frontiere: cea germano-maghiara, cea ungaroiugoslava i apoi, mpreuna cu noi, cea iugoslavo-romna. Lui Boian i-am dat ca nsoitor pe
studentul n medicina, Petre Dumitriu. Acest camarad, desi nu fusese recrutat pentru grupul de
aciune, se legase att de mult de noi nct nu voia nici n ruptul capului sa mai rmn la Berlin.
L-am lsat sa plece, gndindu-m mai mult la folosul ce ni l-ar putea aduce punnd n garda
studenimea de la Bucureti contra trdrii lui Vrfureanu.
n total erau gata de plecare, n afara de mine, cinci legionari din grupul de aciune i un
rzle, recrutat n ultimul moment. Pentru a potoli agitaia celorlali, le-am comunicat ca mai sunt
unele paapoarte n perspectiva, ca Petre Ponta le va ridica de la persoane ce ni le-au promis i le
va schimba fotografia pentru uzul celor rmai. Pregtirile din tara nu puteau ntrzia din cauza
lor, caci evenimentele se precipitau. n realitate, puine ndejdi mai erau de alte paapoarte.
Rau mi-a prut sa las la Berlin pe Virgil Mihilescu, care cunotea bine organizaia
Rzlei din Capitala i chiar o condusese dup cderea Inginerului Micu Augustin. Tot att de
preios pentru expediie ar fi fost i Nicu Crcea, fostul sef din prigoana al organizaiei din judeul
Teleorman. i el trebuia sa rmn pentru acelai motiv. Dureroasa, pe plan sufletesc, a fost
desprirea lui Rotea de Smultea. Amndoi au lucrat n aceeai ntreprindere la Berlin i au locuit
n aceeai casa, bojdeuca din Tempelhof. i-au legat sufletele n vpaia aceluiai dor: sa se
ntoarc ct mai repede n tara. Acuma, unul rmnea stingher la Viena, iar celalalt se ducea n
necunoscutul unei noi lupte, rupndu-se de o prietenie binefctoare.
Borobaru era nainte mergtorul expediiei. nainte de plecare, ne-am fixat modalitile de
ntlnire la Belgrad i lozincile ce le vor ntrebuina legionarii pentru a fi recunoscui de gazdele
noastre din Banat. n grija lui i a lui Vrtan, zis Negru, cdea adpostirea noastr n Iugoslavia i
apoi trecerea frontierei. n 9 Aprilie, mi-am luat rmas bun de la Borobaru. Nu avea nimic din
fata crispata a omului care se afla n preziua unei mari ncercri. La gara fcea glume cu
camarazii care l-au nsoit, ca i cum ar fi fost o cltorie de placere.
Starea noastr sufleteasca de atunci se integrase total pe linia sacrificiului. Bariera dintre
via i moarte se rupsese parca n sufletele noastre, contopindu-se cele doua sfere n una n
aceeai existenta. Cei doi mori nu aparineau vieii de dincolo, ci erau mai aproape de noi i mult
mai vii dect lucrurile reale. eitan gsise o expresie admirabila pentru a caracteriza frenetica
trire a legionarului n prigoana, n intima comuniunea cu moartea: Heidelbergul morii.
Pe la mijlocul lui Aprilie, prsete Rotea Germania. El i cu Smultea au fcut mai nti
un popas la Viena, pentru a se sustrage de sub privegherea politiei germane. Smultea a rmas la
Viena i dup plecarea lui Rotea, torcnd mereu sperana s-l ajung din urma. Spre marea
noastr bucurie, att Borobaru ct i Rotea ne-au trimis ilustratele convenite, prin care ne anunau
ca au ajuns la destinaie. Rotea nu trebuia sa atepte sosirea noastr, cum era prevzut pentru
ceilali, ci sa dispar n Romnia ndat ce i va fi organizat trecere.
n ealonarea plecrilor, trebuia sa inem seama de agenii Legaiei Romne din Berlin.
Dispariia oamenilor din Berlin trebuia sa produc ct mai puine comentarii, ca i cum nu s-ar fi
ntmplat nimic anormal. Pentru a acoperi plecarea lui Borobaru i apoi a lui Boian i Dumitriu,
am lansat versiunea ca s-au dus s-i gseasc de lucru n alte orae din Germania. Explicaia era
plauzibila, pentru ca exista un precedent cunoscut, plecarea lui Rotea i Smultea la Viena.
n a treia serie am dat drumul lui Boian i Dumitriu Petre. Mi se frngea inima cnd ma
gndeam ca cei doi ar fi putut sa cada n minile grnicerilor nemi, la trecerea frontierei n
Ungaria. Prini i interogai, s-ar fi descoperit fuga lor n Germania i probabil ca ancheta nu s-ar
fi oprit la ei, ci ntreaga expediie putea fi torpilata. Dar Dumnezeu a voit altfel. La cteva zile
abia, am primit o carte potal de la Boian, prin care anuna sosirea lui la Budapesta. Ne-am
bucurat ca nite copii. Pn acuma nu ne puteam plnge de nenoroc. Tot ce am ntreprins, s-a
realizat, cum spune neamul, planmssig.
Din aceleai motive, n ordinea de plecare, Petrascu era trecut penultimul, iar eu ultimul.
Cta vreme eram semnalat la Berlin, guvernul din tara nu avea motive sa se alarmeze. Plecarea
mea era de aa fel calculata ca ntre ultima mea prezenta la Berlin i saltul n tara sa se scurg cel
mai putin timp posibil.
Uitndu-m n urma mea, cu trei luni nainte, la trupa hartuita care se ntorcea din tara i
la aerul de nmormntare ce-l gsisem la Berlin, i apoi reflectnd la aceti tineri care se avntau
pentru a nu stiu cta oara pe crrile morii, cu convingerea morii, cu convingerea ca soarta tarii
se joaca cu efortul i sacrificiul lor, nu puteam dect sa fiu mulumit i sa mulumesc lui
Dumnezeu de ocrotire.
Acest pumn de legionari va pune n micare ca o avalan tara ntreaga i regimul de
crime i teroare va fi maturat.
16. A doua delegaie legionara din tara.
La nceputul lunii Mai, o noua delegaie legionara i face apariia la Berlin. Ea era
compusa din Constantin Stoicanescu i Augustin Bidianu de la Sibiu, avocat i fost sef de
regiune.
Noua ncercare a Regelui de a capta grupul legionar Berlin pentru politica de destindere
trebuie pusa cu campania din Norvegia. Fulgertoarea victorie a armatei germane n nordul
Europei a azvrlit n panica Palatul. Era al doilea dus rece ce l primise dup campania din
Polonia. Regele prea decis la o grabnica revizuire a politicii sale externe, n sensul unei apropieri
de Axa. Descoperirea concomitenta a afacerii cu lepurile de pe Dunre i crease temerea ca
pentru el nu mai exista salvare la Berlin.
Numai daca ar reui sa se neleag cu legionarii i sa se prezinte n fata lui Hitler cu
ntreaga micare masata n spatele lui, ndjduia sa mblnzeasc mnia Cancelarului Germaniei,
care mergea din victorie n victorie.
Stoicanescu i Bidianu veniser cu aceleai exigente din partea Palatului pe care ni le
comunicase i prima delegaie, cu deosebirea ca de asta data ni se cerea sa ne exprimam public
lealitatea fata de Rege i apoi sa ne ntoarcem n tara. Integritatea teritoriala a Romniei este
ameninat i interesele supreme ale patriei cer o ct mai mare unitate n interior.
ntre Stoicanescu i Bidianu exista o profunda deosebire de vederi. Stoicanescu expunea
cererile Regelui de pe poziia micrii, cu toat prudenta i rezervele cuvenite. El nu credea n
sinceritatea Regelui i nu pleda cauza lui.
Bidianu era partizanul direciei reprezentate de Noveanu. Micarea, spunea el, nu se poate
salva dect ncetnd lupta mpotriva lui Carol. Nu exista o alta ieire din impasul n care se gsea
micarea dect ca grupul din Berlin s-i nsueasc poziia adoptata de micare din tara. El
prevedea chiar ca, n scurta vreme, Regele ne va chema sa participam la guvern.
n acest caz, pretindea Bidianu, este mai prudent ca micarea legionara sa fie reprezentata
n guvern de elemente mai putin intransigente, pentru ca, daca colaborarea cu Regele ar eua,
micarea sa ias compromisa din aceasta colaborare.
Papanace, Petrascu, Stoicanescu i cu mine ne-am opus cu ndrjire acestei propuneri.
Daca aceti vagi legionari ar intra n guvern cu titlul de reprezentani al Legiunii, rspunderile
micrii nu pot fi separate de rspunderile lor ca persoane particulare. Daca ei, fiind n guvern,
svresc acte compromitoare pentru Legiune, implicit angajeaz i bunul mers al Legiunii.
Daca s-ar pune vreodat aceasta eventualitate, este infinit mai bine ca micarea sa fie reprezentata
n guvern de cele mai sigure elemente de care dispune. Oamenii acetia lucizi, tenaci i de mare
ncredere niciodat nu vor cdea n cursa Regelui i nu vor putea fi captai. Daca vor simi ca
prezenta lor n guvern poate sa creeze prejudicii ireparabile micrii, vor avea curajul sa se
retrag.
Rspunsul ce l-am dat celei de-a doua delegaii legionare era identic cu cel nmnat
primei delegaii, cu singura deosebire ca, de asta data, l-am formulat n scris. Acelai coninut sau
aproape acelai coninut, redactat n doua versiuni, una de mine i alta aparinnd lui Papanace. n
amndou rspunsurile condiionam exprimarea sentimentelor noastre de lealitate fata de Rege de
orientarea politicii externe a Romniei spre puterile Axei.
Micarea Legionara, spuneam eu, rmne pe poziia externa fixata de Corneliu
Codreanu, adic crede i astzi cu trie ca numai o alian efectiva i ct mai grabnica cu Axa
Roma-Berlin poate sa salveze viitorul neamului nostru. Evenimentele care au urmat de la
prbuirea Poloniei i pn la acelea mai recente ale cuceririi Danemarcei i Norvegiei, confirma
puterea militara a Germaniei, iar ntrevederea de la Brennero dintre Hitler i Mussolini dovedete
ca Axa Roma-Berlin nu poate fi zdruncinata, aa cum ndjduia pn n ultimul moment Londra
i Parisul. A mai crede astzi n victoria aliailor, oricte ajutoare ar mai primi acetia din alta
parte, dup ce Italia i Germania i-au asigurat poziii strategice superioare, e identic cu a te lupta
zadarnic cu realitile. Punctul de vedere exprimat de Corneliu Codreanu n 1937 n politica
externa i care atunci prea clasei noastre conductoare exagerat i primejdios, astzi apare clar i
evident.
Convingerea noastr este ntemeiata pe constatri elementare i la ndemna oricui. Daca
la noi n tara, pentru a respinge acest fel de a vedea, se vorbete mereu i se utilizeaz ca mijloc
de propaganda spre nenorocirea noastr cu sprijinul oficialitii ideea primejdiei germane, noi
tim ca acest argument constituie o provocare i o aare a opiniei publice venite din partea
acelor cercuri care vor sa trasc Romnia ntr-un rzboi dezastruos alturi de aliai. Primejdia
germana nu exista dect n ipoteza cnd i-o creeaz singura Romnia, prin politica ei de
nfeudare intereselor anglo-franceze.
n ipoteza alianei cu Axa Roma-Berlin, aceasta primejdie nu exista; mai mult dect atta:
Germania va asigura integritatea teritoriala a tarii noastre i ne va ajuta n dezvoltarea noastr
economica.
Acei oameni politici care vorbesc mereu de primejdia germana care nc odat exista
numai n cazul cnd Romnia, mpotriva intereselor fireti, va lua atitudine ostila Reichului uita
sau vor sa treac sub tcere ca tara noastr e ameninat de alte primejdii, att de grave nct pun
n discuie nsi existenta fizica a poporului nostru.
1. Primejdia iudaica. Prin numrul lor covritor de mare, prin acapararea bogiei
economice a tarii noastre i prin opera lor de disoluie a poporului n mijlocul cruia triesc,
jidanii constituie cea mai grava problema pentru viitorul neamului nostru. Fara rezolvarea
problemei jidoveti, chiar daca Romnia va rmne libera i n actualele ei hotare, poporul romn
este ameninat sa se sting, nbuit de cotropirea iudaica.
Consideram aceasta lmurire cu att mai necesara, cu ct domnului Ion Mihalache i deci
indirect i domnului Iuliu Maniu li s-a permis sa condiioneze n mod public, devotamentul ctre
Rege, cu rezerve ideologice, preri sau atitudini, care pe plan intern, dup reforma Statului romn
din Februarie 1938, sunt anacronice i perimate; iar pe plan extern pot deveni de-a dreptul
catastrofale.
De aceea, daca un asemenea procedeu de devotament condiionat, mai ales cnd este
adresat Suveranului tarii, nu este de dorit sa se manifeste sub forma adoptata de Dl. Ion
Mihalache, atunci este necesar din punct de vedere romnesc ca sentimentele de loialitate ale
legionarilor din strintate sa nu se manifeste n mod public, dect atunci cnd se va adopta
oficial politica externa care formeaz unul din crezurile legionare fundamentale i care dup
multe indicii din ultimul timp pare ca nu ar fi exclusa din calculele Suveranului tarii.
Pn atunci nu se va ntreprinde nici un fel de aciune, spre a nu stingheri pe cei ce
poarta rspunderea n actualele mprejurri excepional de grele i spre a se conforma obligaiei
impusa de statul ospitalier de a nu face nici un fel de activitate politica, atta timp ct se gsesc ca
refugiai politici pe teritoriul sau.
Berlin, 2 Mai 1940.
P. C.
Pentru delegaii din tara, ntoarcerea lor ca un rspuns scris de la Berlin constituia o mare
uurare. Ei puteau dovedi Regelui cu documentele aduse ca i ndepliniser misiunea i se
ntorseser chiar cu un nceput de succes. Daca destinderea e determinata de nalte raiuni de Stat,
cum afirma Regele i toi care l secundau, noi i rspundeam cu aceeai moneda. Grupul Berlin
ateapt din partea Regelui sa fac pasul decisiv pentru salvarea tarii apropierea de Axa
pentru ca noi, la rndul nostru, sa ne executam angajamentul prin aceste declaraii i sa ne
exprimam n mod public sentimentele de lealitate.
17. Plecarea lui Petrascu.
A sosit i rndul ariergrzii sa prseasc Berlinul. De fapt plecarea lui Petrascu mai
nti, a mea la scurt interval dup el, trebuia sa aib loc pe la sfritul lunii Aprilie. Ceea ce ne-a
reinut peste acest termen, a fost sosirea celei de-a doua delegaii din tara. M-am bucurat de
revederea lor, dar as fi fost i mai bucuros s-i vad ct mai repede urcai n tren ca sa ne putem
urca i noi n aceeai direcie, fara a le trezi bnuielile. Am avut noroc ca erau i ei grbii sa se
ntoarc, pentru ca i atepta Urdareanu cu rspunsul. Regele voia sa obin ct mai repede un
angajament ferm din partea noastr.
Petrascu a plecat n 2 Mai 1940, n ziua cnd delegaia legionara abia sosise. De diminea
a putut sa vad pe Stoicanescu i Bidianu n casa lui Titi Cristescu i apoi sa se plimbe cu ei prin
parcul Charlottenburg. A vorbit cu ei despre ntmplrile din tara, dar cu ochii mereu pe
ceasornic. Nu putea amna plecarea nici cu o zi mcar, deoarece i expira viza de ieire din
Germania.
i-a luat rmas bun de la Stoicanescu i Bidianu, ca i cum ar avea o treaba urgenta de
ndeplinit i chiar i-a dat lui Bidianu o scrisoare i o fotografie pentru sotia lui.
M-am ntlnit cu Petrascu pe drum, eu venind spre locul de ntlnire cu camarazii din tara.
Ne-am aezat pe o banca i am revzut toate amnuntele cltoriei lui, descrierea locurilor de
ntlnire i a oamenilor, caci el nu fusese niciodat n Banatul srbesc.
Petrascu se mutase cu o sptmn nainte de la Petre Ponta, ntr-o pensiune, i anunase
la politie noua locuin. Fcuse aceasta operaie pentru a i se pierde urma i pentru a nu crea
greuti familiei camaradului nostru. Dup ce i-a luat bagajul s-a ntors la Petre Ponta, pentru ai lua rmas bun nu numai de la familia care l gzduise n cursul iernii, dar i de la casa unde
trise cu intensitate toate pregtirile plecrii.
Petrascu s-a desprit greu de Berlin, ca i cum era muncit de negre presimiri. n odaia lui
de sus, din casa lui Ponta, a privit ndelung fotografiile de pe perei, ca i cum i-ar fi luat rmas
bun de la via. Deoparte era atrnata fotografia sotiei lui i a copilaului; de alta parte l msur
figura de cremene a lui Vasile Christescu. Cele doua fotografii reprezentau cele doua lumi ntre
care se zbate destinul legionar.
Legionarul trebuie s-i calce n picioare dragostea omeneasca, pentru a se realiza cealalt
dragoste, de Neam i Legiune. Trebuie s-i pustieasc aezrile vieii proprii, pentru a nu le
pustii aezrile Neamului. Dar, cum spune Mota, nu este nici o ruine s-i mrturiseti suferina
ce o simi, cnd trebuie sa te rupi de via. Cu att mai mare apare jertfa.
Petrascu nu era eroul pur, nu aparinea genului Mii Dumitrescu, care trecuse din via n
moarte, nainte de-a muri. Numai mbrcat n zalele morii a putut rpune pe Armand Clinescu.
Petrascu mergea la moarte, pentru ca aceasta era soarta lui de legionar, de la care nu se putea
sustrage, pentru ca pe acest drum au mers i au czut atia alti camarazi. Te-ai fcut legionar,
trebuie sa onorezi numele ce-l pori, chiar daca nu ai fi viteazul din poveste.
La desprire mi-a czut mie mai greu dect lui sa mi iau rmas bun. Fceam eforturi s-l
ncurajez, iar el ma aproba cu tristee. El tia tot aa de bine ca i mine ca de la ultima noastr
expediie el nu putea lipsi. Din pleiada de legionari cu care luptasem n prigoana mai rmsesem
numai civa n via, iar acetia civa nu puteau da ndrt. Trebuia sa ne msurm nc odat
puterile cu dumanul.
Reinut de convorbirile cu Stoicanescu i Bidianu, abia n ultimul moment am putut sa
ajung la Anhalterbahnhof, de unde i pleca trenul spre Viena. Era pe nserat. Petrascu se aezase
n vagon, nconjurat de o mulime de camarazi. nainte de plecarea trenului cu cteva minute, am
aprut i eu. Mare i-a fost bucuria. Ne-am mbriat nc o data i apoi trenul s-a pus n micare.
Ne-a mai salutat o clipa cu mna ntinsa i apoi nu s-a mai vzut.
18. n divergenta cu Papanace.
Se apropia i momentul plecrii mele. Delegaia legionara prsise Berlinul. Eu cu Eugen
Teodorescu eram ncheietorii expediiei.
n Berlin nu mai aveam altceva de fcut dect sa stabilesc, ntr-o discuie finala cu
Papanace, modalitile de coordonare ntre aciunea din tara i situaia grupului Berlin.
Ne-am ntlnit, n preziua plecrii, n casa inginerului Negoescu. Mare mi-a fost mirarea
cnd m-am gsit n fata unui alt Papanace dect acela pe care l cunoscusem din convorbirile
anterioare. Tot ce plnuisem mpreuna era dat peste cap. El struia sa nu plec n tara si, pentru a
ma convinge, i-a desfurat toate resursele dialectice i tot pathosul de care dispunea.
Grupul Berlin, spunea el, reprezint un capital politic considerabil n aceste momente,
pentru ca numai un grup, bucurndu-se de libertate, poate lua hotrri valabile pentru ntreaga
micare. Prezenta noastr n Capitala Reichului mpiedica sau cel putin stnjenete pe Regele
Carol ca s-i duca la ndeplinire manevrele lui de apropiere de Berlin, de attea ori demonstrate
a fi ovitoare, incerte i chiar suspecte. Grupul Berlin reprezint o rezerva i o permanenta
ameninare pentru regimul carlist. Nu este exclus apoi sa se produc o noua sngerare a micrii,
pe care noi cu greu am mai putea-o suporta.
Argumentaia lui Papanace, n aparenta foarte solida, avea ceva nedefinit. Nu mergea
pn la epuizarea problemei. Era construita unilateral. i eu acordam aceeai valoare grupului
Berlin. i eu eram contient de rolul important, as zice decisiv, ce-l joaca n raport cu micarea
din tara i lupta mpotriva Regelui. Dar eram de prere ca rezerva Berlin acum i nu mai trziu
trebuie sa intre n aciune.
Ateptarea noastr ar fi fost justificata numai daca n tara s-ar fi ivit acel complex de forte
legionare care sa ia chestiunea n mna i sa fac de prisos prezenta noastr acolo. Dar el tia tot
aa de bine ca i mine, din spusele delegailor din tara, ct de confuz se contura viitorul n mintea
legionarilor de acas. Chiar Stoicanescu, cel mai inventiv i mai ndrzne dintre ei, nu vedea clar
ce se poate face cu destinderea. Singurul sfat ce mi l-a dat a fost sa ma ascund n fundul
pmntului, ca sa nu mi fac de petrecanie agenii guvernului. Nu mai vorbesc de grupa
Noveanu-Bidianu, care vedea n mpcarea cu Regele fericirea suprema la care poate aspira
micarea.
Din tara nu ne putem atepta aadar dect ca micarea sa se mpotmoleasc n meandrele
destinderii. Regele Carol va pastra iniiativa i va mpinge micarea din compromis n
compromis.
Odat legionarii angajai pe acest drum dezonorant, cu greu vor mai putea fi readui la
poziia iniial si, pn la urma, n mod fatal ne vom mica pe linii divergente. Micarea va fi
prezenta la Berlin i absenta n tara, nc evenimentele se vor desfura peste capetele noastre.
Prezenta noastr n tara ar avea rolul sa dubleze destinderea, pentru a feri micarea de un
eec. n caz ca destinderea nu se va realiza conform vederilor noastre, vom putea interveni,
anulnd pierderea de prestigiu n interior i n afara. Noi, cei de la Berlin, am acceptat destinderea
cu condiia ca Regele Carol sa schimbe politica externa.
Din informaiile ce le deinem, rezulta ca Regele continua aceeai politica de duplicitate,
ca creeaz numai aparente favorabile unei presupuse apropieri de Axa, fara nsa a se decide
pentru adoptarea ei definitiva. Incidentul cu vasele engleze de pe Dunre numai lasa nici un
dubiu asupra inteniilor reale ale Regelui. Daca i se ofer o oportunitate, daca armata germana sar nepeni n fata liniei Maginot, sa fim siguri ca Regele va sari n spatele Germaniei i soarta
Romniei va fi pecetluita. Problema care se pune pentru noi, iar Papanace n-a fost niciodat de
alta prere de la revenirea mea n tara, e ca nainte ca Romnia sa fie trta ntr-un rzboi contra
Germaniei, micarea legionara sa schimbe destinul ei i sa aib un cuvnt de spus n guvernarea
tarii.
Nu stiu ce se petrecuse n capul lui Papanace de i schimbase complet felul de gndire.
Era insensibil de argumentele ce le depanasem mpreuna de nenumrate ori i pe care acuma
numai i le repetam. El nsui afirmase n rspunsul dat delegaiei legionare din tara: Totui,
pentru oricine i da seama de mersul precipitat al evenimentelor, este ngrijorat ca o clarificare n
sensul celor artate mai sus sa nu se produc ntr-un moment cnd va fi prea trziu.
Sublinierea era a lui, prea trziu, ne gndeam amndoi la eventualitatea ca ntoarcerea
spre Axa sa nu se produc dect n momentul cel mai favorabil pentru tara noastr, cnd crile
rzboiului erau jucate n Occident i Hitler era stpnul Europei. Atunci Romnia numai putea
veni dect pe masa de operaii a reajustrilor teritoriale, condiie sine-qua-non pentru a fi primita
n Axa. El nsui mi povestea o scena de la Amalienhof, cnd a surprins pe unul din camarazii ce
locuiau acolo, Vasiu, mngind harta frumoasa a Romniei i zicnd, dnd din cap cu tristee:
acuma, te duci, n curnd n-o sa mai fi cum ai fost.
Am fost izbit de urmtoarea fraza n concluzia rspunsului lui Papanace ctre Palat: Pn
atunci nu se va ntreprinde nici un fel de aciune spre a nu stingeri pe acei care poarta rspunderea
n actualele mprejurri excepional de grele i spre a se conforma obligaiei impuse de statul
ospitalier de a nu se face nici un fel de activitate politica, atta timp ct se gsesc refugiai politici
pe teritoriul sau.
Totui nu l-am ntrebat la ce se gndete cnd a scris aceste rnduri, spernd ca nu e vorba
dect de o declaraie de circumstana, destinata sa acopere expediia spre tara, de ale carei
pregtiri era pe deplin informat. De abia n cursul acestei convorbiri mi-am dat seama ca el
scrisese aceste rnduri cu deplina convingere i i manifesta prin ele noul punct de vedere la care
ajunsese.
Acuma consideram grava chestiunea, caci el, prin aceasta declaraie, ne lega i pe noi de
mini, lsnd ntreaga iniiativa Regelui. Nici pe plan politic nu trebuia sa mai ntreprindem
nimic, pentru a ne conforma obligaiei impusa de statul ospitalier.
Dup schimbul de cuvinte avute cu el ncasa lui Negoescu, mi-am dat seama ca se
produsese n mintea lui o totala schimbare de perspectiva, o anulare a tot ce am plnuit mpreuna
de patru luni.
Opoziia lui Papanace cdea ntr-un moment cum nu se putea mai rau pentru realizarea
aciunii proiectate. Nu eram cu pregtirile nici la nceput i nici cel putin n stadiul de mijloc, ci
tocmai cnd erau ncheiate. n afara de Eugen Teodorescu, toi ceilali legionari prsiser
Germania i ma ateptau de la o zi la alta sa ajung i eu n Iugoslavia. Nu puteam sa ntrerup
aciunea n curs de desfurare, fara a ma supune la aspre critici din partea acelora care i
riscaser nc o data viaa. Dar nu aceasta dificultate m-ar fi mpiedicat sa fac marche arriere, ci
convingerea ca Papanace se balansa n gol, nefiind consecvent cu sine nsui.
Pn la urma, am nclinat sa cred ca sunt motive de ordin subiectiv care l-au determinat sa
ma frneze. Nu cumva i-o fi teama de ceea ce ar putea sa se ntmple la Berlin dup plecarea
noastr?
Se gndea oare ca dispariia noastr ar putea sa provoace vreo reacie a guvernului
german contra ntregului grup? Riscuri existau, dar, n orice caz, mult mai puine dect ale
acelora care luaser drumul spre tara.
Ne-am desprit fara a ajunge la nici o nelegere, el struind pe poziia lui de expectativa,
iar eu fiind tot aa de hotrt s-mi urmez drumul meu. n ajunul plecrii, rmsese singur n fata
destinului.
PARTEA A DOUA.
DEZASTRUL EXPEDIIEI N IUGOSLAVIA
1. n drum spre Banatul Srbesc.
Destul de zdruncinat sufletete, dup convorbirea cu Papanace, mi-am fcut pregtirile de
plecare. Cltoria mea cdea cum nu se poate mai rau din punct de vedere al situaiei interne din
micare.
De unde nainte de aceasta discuie, socoteam grupul de la Berlin ca aliatul principal al
expediiei i nu aveam s-mi bat capul dect cu necunoscutul din ara, acum ma trezeam
descoperit i n spate. Papanace ma prsise tocmai cnd era mai mare nevoie de sprijinul lui.
Este adevrat ca mai rmneau n rezerva o serie de elemente din grupul de aciune si, la nevoie,
puteam face apel la serviciile lor, dar acestea nu deineau dect vag i fragmentar legtura cu
autoritile germane, nct cu greu ar fi putut valoriza politic eventualele rezultate ale aciunii
noastre din tara. Legturile cele mai importante cu guvernul german le aveau rzleii,
Ciorogaru, Vojen, i Constant, iar acetia le speculau n interesul lor propriu, nct grupul nu
trgea nici un folos de pe urma lor. Legturi bune, la nivel administrativ, avea Papanace si, pe
filiera lor, putea sa ajung doleanele noastre pn n sferele partidului i ale guvernului. Cu
primii nu mai aveam nici un contact, iar acuma nici Papanace numai prea dispus sa fie purttorul
de cuvnt al unei aciuni pe care o considera inoportuna.
Pentru a substitui, cel putin parial, o eventuala carenta a lui Papanace, am lsat
urmtoarele dispoziii:
1. Octavian Rou va lua comanda grupul de aciune i va menine coeziunea lui,
neabatndu-se cu nici un pre de la linia legmntului nostru.
2. Dr. Victor Biri, angajat ca speaker la Radio Berlin, seciunea romneasca, i va
largi cmpul de aciune n lumea oficialitii germane, pentru ca la nevoie sa dispunem de o
dublura daca Papanace, dar i-am cerut sa se comporte ca i cum nu s-ar fi ntmplat nimic ntre
noi. Nu-i puteam face lui Papanace nedreptatea de a-l bnui ca ar putea ntreprinde o aciune
ostila grupului de aciune. Din partea celor rmai nu trebuia sa se manifeste nici cel mai mic
semn de nencredere. Rou trebuia sa tina contactul strns cu el, caci Papanace reprezenta
continuitatea politica a grupului Berlin. Noi rmnem consecveni cu ceea ce am hotrt alta data,
n buna nelegere cu el, iar daca Papanace se ndeprteaz de la linia fixata mpreuna,
rspunderea sa cada asupra lui i nu asupra noastr.
Mare mi-a fost ntristarea, cnd la plecare l-am vzut i pe Rou cltinat. Eram ntr-un
restaurant cu Victor Biri. Era masa de adio. Deodata l vad pe Rou ca ia o atitudine solemna i
grava i ncepe o pledoarie dramatica, pentru a ma convinge solemna sa nu plec.
Unde te duci? Pe cine vei mai gsi n tara? Ce elemente? Cum ai sa faci revoluia? Am
rmas aa de putini! N-ai trecut prin attea primejdii? Vrei sa te prpdeti i D-ta? Ce ne facem?
Rou i revarsa focul inimii dintr-o sincera ngrijorare pentru mine. Din 1933, am luptat
cot la cot n organizaia din Banat. n toamna anului 1939, plecasem cu el de la Timioara i am
trecut prin nenumrate primejdii. Amintirea lor proaspt l zguduia, gndindu-ne la ce ne
atepta, lund acum napoi drumul spre tara. Acea nesiguran care te urmrete clipa de clipa, n
afara de greutile fizice ale expediiei, acele maruri obositoare prin ploi, noroaie i arturi. Tot
acest complex de groaza pe care l trise recent n carnea lui, i provocase un moment de
depresiune i de spaima, gndindu-se la ceea ce ar putea sa ni se ntmple. Construcia noastr
revoluionar i se prea att de fragila nct expediia risca sa se termine cu alti mori i alte
morminte.
Dup ce l-am ascultat, m-a npdit sipe mine ngrijorarea. Cunoteam mai bine dect el
insuficienta pregtirilor noastre, lipsa de mijloace i slabele probabiliti de a organiza ceva
temeinic n tara. Dar n forul meu interior, tiam ca napoi nu mai puteam da. n aceasta
atmosfera ncordata, cade ca un balsam mngietor sentina lui Biri: Lsai pe oameni s-i
mplineasc destinul lori a avut dreptate. Destinul unei viei nu e legat de argumente pro i
contra. Nici de stri sufleteti momentane; nici de greuti; nici de absurdul unei ntreprinderi.
Destinul e o misiune, pe care trebuie sa i-o ndeplineti, daca nu vrei sa mori spiritual, ceea ce e
mai teribil dect moartea fizica.
Mi-aduc aminte ca cu o zi nainte de plecare, mi-am cumprat un costum de haine, destul
de scump pentru vremea aceea. Era un dar de la Petre Ponta. Un costum frumos, de culoare
deschisa, ales pentru a inaugura primvara, dar n acelai timp fcut dintr-o stofa mai groscioara,
pentru a ma ocroti de capriciile vremii. Artam mult mai tnr dect el, nct se potrivea cu noua
noastr identitate de studeni la Charlottenburg, care se ntorceau acas.
nainte de plecare, imitnd pe Petrascu, i-am cerut lui Ponta s-mi fac nite poze de adio,
de pe treptele casei care ma adpostise iarna i unde nfiripasem planul de aciune. Mi-am rotit i
eu odat ochii prin toate odile cum fcuse i el, apoi prin gradina i prin mprejurimi. Dar, dup
ce mi-am luat rmas bun de la viaa mea de pn acuma i nu m-am gndit dect la problemele
viitorului.
Ca tovar de drum l-am luat pe Eugen Teodorescu. L-am ales pe acest camarad pentru
isteimea i curajul lui. Era un om dispus oricnd sa se nfrunte cu necunoscutul unei aciuni.
Mrunel de statura i slbu, avea n schimb un organism de o rara rezistenta, care trecea
prin boli, intemperii i orice privaiuni ca o lama de otel. Din punct de vedere legionar, era un
caracter format. N-am avut cu el niciodat discuii complicate sau sterile. Desi am trit n doua
colturi diferite de tara, eu n Banat, el la Constanta, ne-am neles perfect din prima clipa a
cunoaterii. Avea simul realitilor. Distingea instantaneu, n orice situaie, adevrul de minciuna
n viaa legionara i ntotdeauna, n problemele care se iveau n micare, lasa sa cada cuvntul
acolo unde trebuia. n afara de aceasta era totdeauna bine dispus i nentrecut n vorbe de spirit.
Glumele lui pn astzi circula n lumea legionara i i fac deliciu celor ce le asculta.
Am plecat din Berlin spre Viena n seara de 5 Mai 1940. La gara au venit sa ne nsoeasc
Rou, eitan, Popovici i Ponta, care ne-a tras fotografiile de rigoare. Dup o oprire de cteva ore
la Jena, unde ne-a ieit nainte Smultea, am pornit spre Belgrad. Ca msur de precauiune, pentru
a nu ma ntlni cu vreunul din poliitii de la punctul de frontiera Spielfeld, care ne arestaser n
Decembrie 1939, am luat o ruta ocolita, pe linia Villach-Ljubliana.
Cltoria, lunga i obositoare, a decurs fara incidente. N-am avut nici o neplcere la
frontiera. Apropiindu-ne de Belgrad, credeam ca am trecut de hopul cel mare i de acum numai
puteam avea nici o surpriza. Dar mare ne-a fost mirarea cnd, n apropiere de Belgrad, a aprut
un nou control. Ageni n civil cereau paspoartele cltorilor sau carnetele de identitate i dup ce
le examinau, le restituiau. Cu noi doi nsa au procedat altfel. ntr-o germana aproximativa ni s-a
comunicat ca paapoartele le vom primi de la politia grii Belgrad.
Perspectiva nu-mi surdea. M-am sftuit cu Eugen Teodorescu. Nu mai auzisem pn
atunci sa se retina paapoartele cltorilor care au viza de tranzit. Procedeul mi s-a prut
neobinuit i chiar alarmant. Ce poate sa fie? Examinnd alternativa n care ne gseam i
consecinele dintr-o atitudine sau alta, ne-am hotrt sa ne predam destinului. Daca nu mergem sa
ne ridicam documentele, politia din Belgrad va aviza autoritile romaneti i toat expediia
poate sa fie prinsa n perioada de trecere a frontierei. Daca cumva ne rein, vom gsi un prilej sa
le scpm din mini.
La oprirea trenului, cu inima strnsa ne-am ndreptat spre comisariatul de politie. De abia
am intrat i am spus cine suntem, un domn foarte amabil ne-a ntins paapoartele, oarecum
scuzndu-se ca ne-au fost reinute. Cnd ne ntoarcem pe peron i ne ndreptam spre ieire,
vedem pe cei doi ageni care ne-au fcut controlul ca se ndreptau cu pasi repezi spre comisariat.
Am tresrit imediat. Sa fie pentru chestiunea noastr? Hai sa o tergem repede, i suflu
lui Eugen Teodorescu. Nici nu stiu cum am ajuns n fata grii, mbrncind lumea i srind peste
bagajele oamenilor. Ne-am urcat n prima main, dnd direcia strzii unde locuia Ilie Barbu,
unchiul lui Octavian Rou, poreclit de noi Sfarma Piatra, din cauza staturii i grosimii lui. Ilie
Barbu inea o osptrie populara pe strada Visokistevana. Era unul dintre rarii romni care
locuiau n Belgrad. Sfarma Piatra era punctul nostru de sprijin aici. n campania anterioara am
stat o bucata de vreme la el. La el trgeau curierii i tot din casa lui pleca lumea, fie spre
Germania fie spre tara fie sa se ascund prin satele bnene.
Sfarma Piatra m-a recunoscut ndat i am avut norocul sa ntlnesc acolo i pe Traian
Borobaru. Ce se ntmplase? Nicolae Petrascu pise ca i noi, adic i se luase paaportul la
control, dar nu i l-au mai restituit, ci i-au spus la comisariatul grii ca va fi condus pn la granita
romneasca de doi ageni i acolo va fi predat autoritilor romaneti. n gara Dunav, care
deservea o linie secundara spre Romnia, Petrascu a reuit sa nsele vigilenta agentului care-l
pzea i sa fuga lsnd paaportul n mna srbilor. Dup alte peripeii, a ajuns n casa lui Ion
Tomici din Ofcea, n seara de 4 Mai 1940. ndat ce-a putut, a anunat pe Traian Borobaru de
ntmplarea lui, pentru ca, mpreuna cu Vrlan, sa organizeze controlul trenurilor care veneau
spre Belgrad. Borobaru i Vrlan luau trenul spre Zagreb, coborau la o staiune apropiata i se
urcau n trenurile internaionale care veneau spre Belgrad, cu scopul sa ne avizeze sa ne dam jos
la Zemun, pentru a nu fi luai n primire de ageni i escortai. Dar desi au fcut acest drum de
cteva ori, nu ne-au putut gsi, deoarece noi luaserm ruta Laibach. Mare ne-a fost bucuria cnd
am dat i de Ion Boian. Petre Dumitriu se afla la Ofcea cu Petrascu. Expediia ajunsese n
totalitatea ei la destinaie. Cei mai primejduii i cei care avuseser de strbtut un drum mai
lung, Boian i Dumitriu, se aflau i ei n siguran.
Dar nu era timp de pierdut. Casa lui Ilie Barbu trebuia evacuata ct mai repede. Pe Boian
i Eugen Teodorescu i-am ndreptat spre Cuvin. Vrlan i-a luat n primire i i-a dus la o gazda ceo avea pregtit n aceasta comuna. Eu l-am urmat pe Traian Borobaru lund drumul care ducea
la Ofcea, pentru a ma ntlni cu Petrascu. Am plecat spre nnoptat i cum Borobaru cunotea bine
locurile, am ajuns fara neprevzute la crciuma lui Ion Tomici.
Era n noaptea de 8 Mai 1940 cnd am calcat pragul acestei case primitoare. Lui Petrascu,
care tremura de spaima sa nu fi fost i noi agai n tren i apoi condui cu alaiul la frontiera, i
strluceau ochii de bucurie cnd ne-am vzut. Alturi de el se afla Petre Dumitriu, cel mai calm
dintre toi, vorbind fara a da semne de nici o agitaie interioara, ca i cum ne aflam la Berlin.
Dar cel mai fericit dintre toi era Ion Tomici, care nu tia cu ce sa ne mai serveasc,
pentru a ne simi n largul nostru. El nu tia exact ce e cu noi.
Bnuia ca ne ntoarcem n tara pentru nite isprvi i ne privea cu multa admiraie.
Cderea lui Clinescu i-a zguduit i pe fraii notri din Banatul srbesc i i-a convins ca Legiunea
n-a fost ngropata sub lespedea de la Jilava.
Noi stteam la Tomici pe garania lui Petrascu. nainte de prigoana, Petrascu fusese
profesor la Scoala Normala din Sibiu i avusese de elev pe Traian Tomici, biatul cel mai mare al
gazdei noastre.
Mergnd s-i vad biatul la Sibiu, Ion Tomici l-a cunoscut i pe Petrascu i au stat mult
de vorba atunci. Toi erau acum n jurul nostru, Tomici, sotia lui, o buna gospodina i o femeie
inimoasa, apoi copiii lor, Traian i Pera, care ne priveau cu multa dragoste i admiraie. De multa
vreme n-am mncat o cina att de buna i att de bine meritata, mai ales ca veneam dintr-o tara
unde ncepuser restriciile alimentare.
Am stat pn noaptea trziu de vorba cu gazda n jurul unui pahar cu vin. Tomici cauta sa
ne iscodeasc n fel i chip, daca triete Cpitanul, daca nu e n Germania cum se zvonise, apoi,
fiindc auzise i de mine, citind gazetele din Romnia, nu s-a putut rbda sa nu ntrebe pe unde
sunt. Ma nelesesem cu Petrascu nc din Berlin ca pe unde vom poposi sa nu mi dea nici o
atenie.
El era seful suprem, iar noi subordonaii lui. Cu mare greutate, temndu-se mereu sa nu se
trdeze, Petrascu i-a jucat rolul impus de mprejurri, iar noi cu minile la gura, cnd fcea vreo
stngcie, ne form sa nu izbucnim n rs.
Un somn odihnitor ne-a recompensat dup ncordarea n care trisem trei zile. Prima etapa
a planului se desfurase n mod satisfctor, dar ne atepta alta mult mai grea i apoi a treia mai
grea. Cu aceste gnduri am adormit.
2. O strlucit performanta.
A doua zi am inut o consftuire cu camarazii prezeni: Petrascu, Borobaru i Dumitriu.
Am examinat rezultatele obinute pn atunci i n ce stadiu se gsesc pregtirile pentru a face
saltul n tara.
Cu excepia incidentului Petrascu, partea ntia a programului s-a realizat planmssig,
cum spune neamul. Toi cei plecai din Germania au ajuns n Iugoslavia i erau adpostii la
gazde sigure. Rotea, cum ne nelesesem, n-a ateptat concentrarea noastr, ci a trecut frontiera, la
cteva zile dup sosire.
Ceea ce ne-a umplut de mndrie i ne-a ntrit ncrederea n viitor, a fost strlucit
performanta a echipei Boian-Dumitriu. Ei apucaser drumul cel mai primejdios. N-aveau
paapoarte. Din Germania au trecut pe drumul negru n Ungaria, pe la opron, i dup ce au
strbtut aceasta tara cu trenul, au ajuns n aceleai condiiuni n Iugoslavia.
Prinderea lor de ctre grnicerii nemi ar fi avut consecine foarte grave, deoarece le
ncredinasem ntreg arsenalul nostru: cea mai mare parte a valutei strine, acte de identitate n
alb i stampilele de cauciuc ieite din laboratorul lui Ponta. Pentru frauda cu valuta, legile
germane prevedeau pedeapsa cu moartea, iar gsirea celorlalte lucruri ar fi descoperit inteniile
noastre i ar fi alarmat guvernul german. Toat expediia ar fi srit n aer.
Pe Boian l-am vzut la Belgrad: el i aa tras la fata, dar acum era un spectru. Numai ochii
i ardeau n orbite, cnd mi-a comunicat, cu eternul lui zmbet de om care a ieit victorios din
toate ncercrile, ca misiunea a fost ndeplinita si, oarecum, cu un uor repro n vorba ca as fi
putut sa ma ndoiesc vreodat de vrednicia lui. n casa la Barbu, nu am avut vreme s-l ntreb de
peripeiile cltoriei lor, dar la Ofcea l-am chestionat ndelung pe Dumitriu. Cnd l ascultam,
mpreuna cu Petrascu, povestind pe un ton banal i ters odiseea lor, am simit fora ce emana din
acest suflet. Ce putere de transformare are idealul legionar asupra oamenilor! Teribilele sforri
ce le fcuse n aceasta cltorie nu i alterase echilibrul interior. Le fcuse, pentru ca aa e
legionarul. Asta e legea lui. Nu i se prea ca a fcut cine tie ce mari isprvi. O strngere de mna
din partea unui camarad mai vechi era de ajuns ca sa reia de la capt acelai drum de suferin.
Cltoria lui Boian i Petre Dumitriu prin Ungaria cu trenul a decurs normal pn n gara
Seghedin, unde au fost legitimai si, fiind gsii fara acte, au fost escortai la nchisoare. Dup o
edere de doua sptmni ndrtul zbrelelor, n care timp au fost identificai ca legionari,
Ungurii le-au propus s-i conduc pn la frontiera germana i acolo sa le dea drumul pe
socoteala lor, cum au procedat cu alti romni refugiai. Dar ei au refuzat acest serviciu i i-au
rugat s-i lase sa treac n Iugoslavia.
Politia maghiara le-a satisfcut dorina, dar nu cum voiau ei. n loc s-i conduc noaptea
pn la frontiera i apoi s-i lase n plata Domnului, i-au urcat n tren i i-au expediat fara acte,
direct n mna grnicerilor srbi. Se gseau n mare primejdie, caci daca ar fi fost identificai, cu
siguran ca ar fi fost predai politiei romaneti. Ca sa scape de ancheta, s-au declarat unguri i sau prefcut ca sunt bei. Cum Boian tia ungurete, a izbutit sa conving pe srbi ca sunt nite
cheflii adormii n tren i s-i lase sa se ntoarc n Ungaria. Cu proxima garnitura, au revenit la
Seghedin. Autoritile maghiare, ca sa scape de el, au consimit de asta data sa le dea drumul sa
treac ilegal n Iugoslavia. L-au condus noaptea la frontiera i i-au lsat sa se descurce.
Regiunea pe unde trecuse, ntre Tisa i Dunre, era plina de balti i canale i cum se
nimerise n acel an a fi o primvar ploioasa, nu putea sa fac un pas fara sa dea de apa. Au fcut
sforri supra-omenesti ca sa ajung n orelul Kanija, primul centru de unde puteau sa
cltoreasc fara a fi legitimai.
n timp ce ne povestea Dumitriu drumul lor n noapte prin acea regiune dospita de ape,
ne-am nfiorat. Au intrat de multe ori n apa pn la bru, pentru a trece canalele, s-au aflat n
primejdie sa se scufunde n mlatini i dup ce au scpat de ele, au mers toat noaptea prin
noroaie i arturi cleioase. Nu cunoteau locurile i nu aveau alta orientare dect sa mearg spre
miazzi, mereu spre miazzi.
Cnd au ajuns la Kanija, au cutat mai nti cimitirul locului, unde i-au curat cum au
putu hainele pline de noroi; apoi s-au urcat n tren i au ajuns la Belgrad; de aici, din nou pe jos
pn la Ofcea, unde l-am ntlnit pe Petrascu i s-au putut curi i odihni n casa nimicitoare a lui
Tomici.
Am fcut o pauza, caci ma vedeam pe mine nsumi n situaii asemntoare, m-am ntins
pe pat i am reflectat la oamenii pe care i ntlnisem n ultima vreme: Ponta, Boian, Dumitriu.
Fara de ei, nu am fi putut njgheba aceasta expediie. n Boian am avut ncredere de cnd l-am
vzut la Berlin, n vara anului 1939, o ncredere deosebita. L-am luat cu mine la ntoarcerea n
tara, n 15 August 1939, i de atunci l-am avut mereu tovar de drum pn la napoierea la
Berlin, la Crciunul din acelai an. De unde rsrise acest om extraordinar? Cuteztor i precaut
n acelai timp, aa cum cer condiiile acestui gen de lupta. Nu l-am auzit plngndu-se niciodat
de oboseala, niciodat nu l-am vzut ncruntat, rau dispus sau nervos.
Era de o linite suverana cnd treceam prin situaii grele, prin reele ntinse de dumani
de-a lungul i de-a latul tarii.
Am examinat apoi cazul Petrascu. El scpase, dar lsase n mna srbilor paaportul, iar
acetia cu siguran ca l vor nainta colegilor romni. Va fi examinat de Sigurana Statului de
la Bucureti. Ce concluzii vor trage acetia? Spre norocul lui i al nostru, paaportul lui Petrascu
era unicul care nu fusese falsificat, deoarece Petrascu semna ca doua picturi de apa cu titularul
paaportului, studentul Avram, cu singura deosebire ca Avram era blond, n timp ce Petrascu era
brunet. Personajul de pe paaport exista, era cunoscut de Legaia Romna de la Berlin, i se putea
presupune ca ntr-adevr voise sa se ntoarc n tara. Era greu ca Sigurana sa fac legtura ntre
paaport i Petrascu. Am discutat ndelung daca nu ar fi bine sa renunm la Petrascu i s-l lsm
sa se napoieze n Germania. n cele din urma am optat pentru rmnerea lui n echipa, deoarece
am fi pierdut un element important n realizarea planului de aciune. Fusese Seful Regiunii Sibiu
i putea mobiliza forele legionare din ntreg Ardealul de miazzi.
Lmurita i aceasta chestiune, am dezbtut punctul final: pe unde trecem? Borobaru ne-a
comunicat ca trecerea e n aa fel organizata de Vrlan-Negru nct sa se evite punctele de
frontiera pe unde trecuserm nainte, n spe Kikinda i Latunas. Mai ales sa ne ferim de
Latunas, caci jandarmii au aflat de Negru ca a servit de cluz legionarilor i l urmresc fara
ncetare.
Ne-am interesat apoi de banii ce-i mai aveam i repartiia lor. Coroanele daneze n-au
putut fi schimbate nicieri la Belgrad. Lirele englezeti sunt cutate i se pltesc foarte bine. Tot
aa i dolarii. Mare ne-a fost surpriza cnd am aflat ca zarafii din centrul Belgradului primesc
bancnote germane la schimb. O parte din lire se cheltuise, dar fondul de 100 de dolari, n hrtii de
un dolar, era intact.
Cea mai mare partea a dolarilor, 80 de buci, le-am predat lui Boian, ca sa le pstreze
pn n momentul trecerii frontierei, cnd trebuia sa ne vedem din nou, iar eu, cu Petrascu i
Dumitriu, ne-am rezervat 20 de dolari, pentru nevoile imediate.
3. Ofensiva germana din Vest.
Total absorbii de grijile drumului spre Romnia, nu mai tiam ce se ntmpla n lumea
mare. Toate gndurile i energiile noastre erau concentrate n aceasta direcie. Nu fceam un pas
din casa lui Tomici, n care gsisem un loc ideal pentru pregtirea trecerii spre tara. Cu att mai
mare ne-a fost surpriza cnd, n dimineaa de 10 Mai 1940, am auzit la radio ca trupele germane
au trecut la ofensiva pe frontul de vest. Olanda i Belgia fuseser invadate i primele comunicate
anunau ptrunderi adnci ale blindatelor germane pe toat ntinderea frontului, cu excepia liniei
Rinului.
Era ntr-o zi de Vineri. Interesul nostru pentru amnuntele plecrii a sczut brusc i ne-am
azvrlit n speculaii asupra efectelor ce le avea la Bucureti tirea ofensivei germane. n ajun se
anunase ca 10 Mai va fi srbtorit anul acesta cu fast deosebit, deoarece se mplinesc 10 ani de la
urcarea pe tron a Regelui Carol al II-lea.
Marile serbri au fost suprimate cnd s-a auzit ca tunul bubuie pe Rin. Am tras concluzia
ca trebuie sa fie panica la Palat.
Si avea de ce sa fie camarila alarmata. Era a treia lovitura ce-o primise politica externa a
regimului de la dezlnuirea rzboiului: mai nti, nfrngerea Poloniei n 18 zile, apoi
fulgertoarea campanie din Norvegia i Danemarca i acuma atacul contra Franei.
n orice caz, expediia noastr spre tara luase o noua dimensiune prin comunicatele de
rzboi de pe frontul de vest pe care le urmream acuma cu nesa. Nu ne ndoiam ca buletinele
victoriilor germane se vor ntipri ca tot attea mane, tekel, fares n contiina tulbure a
guvernanilor de la Bucureti.
nainte de a adormi, m-am gndit la Papanace i la ultima noastr discuie. Va nelege el,
cel putin acuma, ca era momentul suprem sa prsim Berlinul? Ca orice ntrziere n rsturnarea
regimului va avea ca urmare cioprtirea tarii si, cine tie, tergerea ei de pe harta? Ca numai un
guvern legionar va dispune de prestigiul i acoperirea populara necesare, ca sa nfrunte la nevoie
cu Roma i Berlinul, daca ne vor pune condiii inacceptabile?
4. Surprini de Srbi la Ofcea.
Ziua de Smbt, 11 Mai, am folosit-o pentru a face ultimele revizuiri ale proximei etape.
Nimic nu prea sa stea n calea unei bune execuii a prii a doua a planului nostru.
Venise i Vrlan, care avea misiunea sa ne conduc peste frontiera. Cunoscut sub numele
de Negru ntre romnii din satele bnene, a folosit iarna petrecuta aici ca sa gseasc un nou loc
de trecere spre Romnia, pentru a evita vechile vaduri. Dup multe drumuri i cercetri se oprise
asupra satului Marghita. Cunotea locurile ca-n palma i ne putea trece ziua sau noaptea cu egala
siguran. Nu ne ncredinase cluzelor, ci fcuse el nsui drumul spre granita de mai multe ori.
Odat ieii din zona frontierei, trebuia sa luam trenul de la cea mai apropiata staiune
pentru a ajunge la Timioara. De aici fiecare trebuia sa se rspndeasc la locurile de comanda.
Dar mai nainte trebuia sa ne reunim cu camarazii notri din Cuvin, Eugen Teodorescu i Ion
Boian. ntreaga echipa urma acelai itinerar. Odat cu noi, prsea Banatul srbesc i Vrlan,
pentru a nu lsa nici o urma susceptibila sa ne trdeze mai trziu. De Vrlan aveam nevoie i n
aciunea proiectata, fiind unul din cei mai talentai curieri.
Mai aveam de aranjat actele de identitate pentru Romnia. n Banatul srbesc umblam cu
hrtii eliberate de Primria Uzdin i de aceea am lsat pn n ultima zi confecionarea actelor
romaneti. Dispuneam de livrete militare n alb, caci, pe acea vreme de continue mobilizri, erau
cele mai sigure hrtii. Traian Borobaru, n timpul cnd fusese chemat la concentrare, n vara
anului 1939, ndat dup eliberarea din lagr, reuise sa sustrag de la regimentul din Timioara,
unde i fcea serviciul, cteva librete n alb. Lucra ca furier la companie i majorul i lsase pe
mna toat arhiva companiei. Petre Ponta fabricase apoi n cauciuc stampilele militare ale
regimentului. Tot Borobaru procurase o tunica militara i rnd pe rnd ne-am mbrcat cu ea i
ne-a tras fiecruia o poza osteasca. Mai rmnea ca filmul sa fie developat la Belgrad i odat
n posesiunea fotografiilor, sa le lipim pe livret i sa le aplicam stampila corespunztoare.
Asta se ntmpla Duminica dimineaa, 12 Mai. Plecarea o fixasem pentru Luni dup masa
sau Mari dimineaa, cel mai trziu.
Totul depindea de graba cu care Borobaru putea sa procure fotografiile.
Dup ce am mncat de amiazi, ne atragem n camera noastr. n vad pe Petrascu agitat.
Ce-i Petre?
Nu stiu ce am. Nu-mi gsesc locul. Am o presimire ca i cum s-ar ntmpla ceva. Am
stat cam mult aici.
Ei, lasa Petre. Mai avem o zi, doua, i apoi pot sa ne caute. Nu putem de aici, cu
trenurile pe jumtate fcute.
Unde mai gsim aa o casa?
Eu eram linitit, desi mi ddeam seama ca am abuzat de acest loc. La Ofcea venise de
mai multe ori Vrlan n cursul iernii, apoi Borobaru, trgea aici ca la el acas, fiind aproape de
Belgrad, apoi venise Petrascu, apoi Boian cu Dumitriu, apoi eu
Noi nu ne-am micat din casa. Dar Vrlan i Borobaru erau mereu pe drumuri. O
circulaie neobinuit de domni necunoscui la crm lui Tomici.
Nu se poate sa nu fi observat lumea. N-ar fi exclus ca jandarmii srbi, care au iscoade prin
fiecare sat, sa fi prins ceva de veste.
Lsnd la o parte presimirile, teama lui Petrascu avea temeiuri reale.
Abia trecuse un sfert de ora de la agitaia lui Petrascu i intra n odaie Pera, biatul cel mai
mic al lui Tomici, caci cel mai mare, Traian, plecase la Sibiu la coal.
Au venit jandarmii srbi, ne spune Pera cu respiraia tiat i se ntoarce napoi.
n camera unde dormeam noi, ne aflam concentrai n acel mai moment toi cinci: eu,
Dumitriu, Borobaru i Vrlan. tirea adusa de Pera ne-a nucit.
Presimirile lui Petrascu Nu tiam ce sa facem. Sa ieim n strada i sa fugim ni se prea
primejdios, cai era Duminica, cu lumea pe ulie i apoi cine tie daca nu pzeau alti jandarmi la
poarta. Dintr-un moment ntr-altul ne ateptam ca jandarmii s-i fac apariia n pragul uii
noastre.
n acest timp, n crciuma, Tomici pertracta cu ei. Era un om respectat n sat i sttea n
bune raporturi cu autoritile srbeti.
Dar, n zadar i-a desfurat Tomici toat puterea lui de convingere ca s-i nduplece sa
plece, spunndu-le ca sunt doi tineri de treaba, care vin din cnd n cnd pe aici i au acte n
regula. Jandarmii, niciuna nici alta, au insistat s-i vad. Neavnd ncotro, Tomici l-a trimis pe
Pera sa cheme pe Borobaru, tiindu-l mai descurcre. Borobaru a plecat fara o clipa de ovire.
Dup cteva minute, Pera vine din nou i-l cheama pe Vrlan-Negru. i acesta l urmeaz fara a
clipi din ochi. Se sacrificau pentru restul echipei.
Nu le-a fost greu jandarmilor sa descopere ca actele de identitate ale lui Borobaru i
Vrlan nu aparineau purttorilor lor, deoarece nu tiau limba srba, fapt neobinuit prin regiune.
Au fost declarai arestai i jandarmii au nceput sa percheziioneze camera lor de dormit. Au
scotocit geamantanele i au rsturnat pe dos toat camera. N-au gsit nimic compromitor, cai
toate lucrurile care trebuia sa ne serveasc la expediie, ntre care i nite pistoale, se gseau n
camera noastr. Noi ateptm aici cu sufletul la gura rezultatul primelor confruntri.
La un moment dat intra femeia lui Tomici la noi si, cu un calm pe care noi nu-l aveam, ne
face semn sa o urmam. Casa lui Tomici avea doua aripi care se mpreunau ntr-un dreptunghi.
Camera noastr se gsea la extrema unei aripi. Urmnd pe femeie, noi trebuia sa trecem curtea n
diagonala, pentru a ne ascunde ntr-un opron care se gsea i camera unde dormeau Borobaru i
Vrlan i unde acuma se gseau jandarmii. Tomici s-a gndit totui sa riscam aceasta micare,
pentru a nu fi gsii de jandarmi, daca le-ar trece prin cap sa percheziioneze toat casa. Ne-am
strecurat cum am putut prin curte, tiptil, ca sa nu facem zgomot. Cu coada ochiului l-am zrit pe
Vrlan n pragul camerei lor, acoperind cu toat mrimea trupului intrarea ca sa nu ne poat
vedea jandarmii. Ajuni n coltul casei, femeia a deschis opronul i ne-am ngrmdit claie peste
grmad printre saci, fiare de plug, resturi de mobila, roti rupte, i alte vechituri, pe care Tomici,
ca orice gospodar prevztor, le pastra pentru cine tie ce nevoie. Dar nici aici nu ne-a lsat
femeia. Pe o scara strmta, ne urcam n podul opronului, unde dormeau ginile. Speriate de
brusca noastr irupie n locuina dorm psrile au zburat n curte cotcodcind ca de groaza
cuitului.
Dar mai disperai eram noi care nu tiam daca alarma ginilor nu va atrage atenia
jandarmilor. Aici am stat nghesuii, cu respiraia tiat, fara a face nici cel mai mic zgomot.
Ginile se linitiser i ele i acum le vedeam de sus ciugulind prin curte.
ntre timp, dincolo se terminaser primele cercetri. Cu toate insistentele lui Tomici,
jandarmii i-au luat pe cei doi pentru a-i transporta la Primrie, unde aveau de gnd s-i supun la
pistoale, pe care le uitasem n graba primei fugi. Se descoperise la Ofcea un grup de teroriti
legionari care se pregteau sa treac n Romnia. Fuseser arestai doi, dar, dup spusele
vecinilor, alii trei reuiser sa scape i trebuie sa fie ascuni prin mprejurimi. Tomici, fiind
considerat tinuitor al grupului legionar, a fost deinut i dus la Belgrad. Totui, n mijlocul
furtunii care se dezlnuise n casa lor pasnica, oamenii acetia au mai avut atta putere
sufleteasca sa se gndeasc la noi. n loc sa caute sa scape ei, au fcut totul sa ncurce ancheta,
pentru a ctiga noi timp ca sa ne putem salva. i acuma, cnd Tomici fusese ridicat, nevasta lui a
venit n goana la taranul nostru ca sa ne anune sa fugim.
Sigur ca pentru noi nu era alta soluie dect sa plecam. Dar unde? Jandarmii umblau prin
sat. Era ziua i lumea ieise la cmp. L-am rugat pe taran sa ne duca la un adpost pn ce se va
ntuneca. Omul era att de nfricoat nct nici n-a voit sa aud de aa ceva. Sa plecam, sa
plecam, unde ne-o mna soarta, numai sa nu ne gseasc jandarmii la el. Nici atta n-a voit ca sa
ne arate drumul cel mai potrivit ca sa ajungem la Panciova, pe unde sa nu ntlnim lume.
Neavnd ncotro, am ieit pe poarta omului, am trecut cele cteva case pn la marginea
uliei lui i apoi am luat ca punct de orientare malul Dunrii, care se vedea foarte bine deoarece
era aparat de un dig. N-am mers pe drumul de care spre Pancoiva, pe care-l cunoteam din ziua
precedenta, ci am tiat direct prin holde i arturi. A fost un mers greu i obositor, prin pmntul
cleios i nc plin de ape prin multe locuri. Fiecare pas ce-l fceam cerea o sforare cumplita.
Trebuia sa ridicam odat cu piciorul i noroiul care se ncletase pe el. Eram i sleii dup
paniile din noaptea trecuta i nici nu aveam la noi ceva de mncare sau de but. La teama de
jandarmi, care puteau sa apar n spatele nostru, se adauga i teama de oamenii de pe cmp. Dar
daca ne oprea cineva i ne cerea socoteala? Poate ca ranii romni ne-ar fi lsat n pace, dar
Ofcea era locuita i de srbi. Ne uitam cu grija n dreapta i stnga i ocoleam ct puteam locurile
unde lucrau oamenii. Spre norocul nostru, ranii ne priveau cu curiozitate cnd treceam prin fata
lor, dar nu s-au legat de noi.
Cei trei kilometri care ne despreau de lunca Dunrii parca nu se mai gteau. Cu ct ne
apropiam, digul, ridicat cu scopul sa ocroteasc terenurile cultivabile de inundaii, se fcea tot
mai nalt. Ne bucuram gndindu-ne ca dincolo de el vom scpa de privirile oamenilor i vom gsi
un locor adpostit, unde sa stam ascuni pn se va nnopta. Dar ajungnd la dig i urcndu-ne
pe el, ne atepta o crunta decepie.
Toat valea Dunrii era inundata, ct vedeai cu ochii, pn la malul celalalt. Nu puteai
pune piciorul, nici o palma dincolo de ntritura. Numai apa i apa.
N-aveam ce face. Trebuia sa ne continuam drumul. Am mers de-a lungul digului pe partea
apei, ca sa scpm din vederea oamenilor de pe cmp. Dup o distanta am ajuns la locul unde
oseaua care vine de la Belgrad spre Panciova taie digul. Panciova se gsete la confluenta rului
Timi cu Dunrea. nainte de a intra n ora, oseaua trece peste apele Timisului pe un pod
impuntor, care, n alte mprejurri, ne-ar fi plcut s-l privim, dar acuma ne uitam la el cu
nencredere, ca la un duman ascuns. Sa fie oare podul pzit?
l trimitem pe Dumitriu nainte ca iscoada, iar noi dup el, la o oarecare deprtare. Am
trecut podul cu bine, dar cnd Dumitriu se apropia de primele case, l vedem ca face stnga
mprejur, coboar de pe sosea i se ntoarce spre noi cu infinite precauiuni. Vzusem i noi de
departe doi indivizi care stteau n mijlocul oselei i vorbeau.
El se apropiase mai mult de ei i ne confirma ca sunt ageni care supravegheaz pe
cltorii care trec podul. Am luat-o napoi pe dig pn ce am lsat podul oselei n urma noastr
i am intrat n ora pe podul caii ferate. Ne-am apropiat de gara, dar n-am intrat n ea, ci ne-am
cutat un loc mai ferit prin mprejurimi. Am gsit n apropierea grii o plantaie tnr de salcmi
i acolo ne-am curit cum am putut, cu smocuri de iarba i hrtii aruncate. Apoi l-am trimis pe
Dumitriu sa identifice linia ferata care merge spre Vrset. Pe aceasta linie se gsea localitatea
Vladimirovat i de aici se desparte braul spre Cuvin.
n nici un caz nu puteam risca sa luam trenul. Aveam certitudinea ca att gara ct i liniile
care pleac din Panciova sunt controlate.
Dumitriu s-a ntors fara nici un rezultat. Cum de la Panciova pleac mai multe linii, n-a
putut sa se orienteze care din ele strbate Banatul spre rsrit i n-a ndrznit nici sa ntrebe. n
schimb a intrat n restaurantul grii, de unde a cumprat ceva de-ale mncrii. Era o victorie
mare, caci de asear n-am pus nimic n gura, iar cu proviziile aduse ne puteam mprospta forele
pentru lungul drum de noapte ce ne atepta.
n timp ce ne sftuiam nfrigurai ce sa facem i ncotro sa apucam, cum eram aproape de
staiune, printre lumea care se ndrepta spre gara am zrit pe Pera. ndat i-am ieit n cale si, n
cele cteva minute ce mai lipseau pn la plecarea trenului, ne-a povestit ce s-a ntmplat dup
fuga noastr din Ofcea. n timp ce tatl lui fusese arestat, mama lui a izbutit sa se strecoare din
casa i sa ne anune sa plecam de la finul lor.
Pn la urma, probabil prin pra vreunui vecin, s-a aflat unde am rmas peste noapte i au
venit jandarmii ca turbai sa ne prind. Negsindu-ne, l-au arestat i pe finul lor, iar acuma
umblau prin mprejurimi ca sa ne dea de urma. n sinea noastr, am mulumit acuma lui
Dumnezeu ca taranul s-a purtat aa de aspru cu noi i ne-a alungat din casa lui fara mila. Daca
mai rmneam cteva ore, azi eram i noi la Sigurana din Belgrad. Bietul biat era speriat i abia
i reinea lacrimile. Pera venise cu un avocat srb, prieten al familiei, ca sa intervin pentru
eliberarea lui. Acesta i-a fgduit ca ndat va porni la Belgrad sa se intereseze de Tomici i
acuma Pera se ntorcea acas cu trenul. aa se face ca l-am descoperit n drumul spre gara.
Cnd s-a desprit de noi, i-a pus capul n pmnt i ne-a spus de cteva ori, ca o trista
presimire, acuma e rau, e tare rau, acum e rau, e tare rau. Pera se gndea la tatl lui, dar
cuvintele lui ne-au sunat n urechi tot timpul drumului i cnd am ajuns i noi n mna
dumanului, ne-am adus aminte de ele. nainte de-a pleca, ne-a mai fcut un serviciu: I-a artat
lui Dumitriu linia care duce la Vladimirovat.
Nu mai era timp de pierdut. Dup toate probabilitile, ntreaga regiune era pusa sub
supraveghere. Trebuia sa ne ndeprtm ct mai repede de Panciova i de mprejurimile ei. Fara
ndoiala, autoritile se vor gndi la toate trectorile spre rsrit: la gri, la trenuri, la autobuze, la
osele, la crue, dar nu vor avea timp sa intercepteze i cile ferate.
ntr-un timp att de scurt nu trecuse dect o jumtate de zi de la fuga noastr din Ofcea
nu ar fi putut s-i desfoare ntreg dispozitivul de alarma pentru a pune mna pe fugari.
Era n dup masa zilei de 13 Mai, o zi frumoasa cu soare. ntremai de merindea adusa de
Dumitriu i mngiai de cldura ce se revarsa din cer, am apucat pe linia ferata, printre traverse
i bolovani. Orict de uor ni se prea drumul acesta n comparaie cu ceea ce ne-a fost dat sa
ptimim azi diminea? Parca zburam!
Zburam de teama focului din spate, dar bucuroi ca ne putem ridica picioarele n aer.
Paralel cu drumul de fier, curgea i oseaua naional, nct, din cnd n cnd, mai schimbam
ruta, dup cum ni se prea a fi mai siguri. Cnd dibuiam n deprtare un canton, treceam pe sosea,
i cnd nu se prea ceva suspect pe sosea, reveneam pe calea ferata.
Pe nserat am ajuns la primul sat i la gara care l servea. Le-am ocolit cu grija pe
amndou i ne-am ascuns n dosul unei grdini. Conform obiceiului, l-am trimis pe Dumitriu
iscoada, nti sa vad ce sat este, i apoi daca nu pleac vreun tren spre Vladimirovat.
ncepuse oboseala sa ne apese i ne gndeam daca n-am putea crua picioarele de restul
drumului. S-a ntors repede, caci n spatele grii gsise nite rani romni i acetia i-au spus ca
aezarea se cheama Satul Nou, pe srbete Novoselo, i peste cteva minute pleac un tren spre
Vladimirovat. Ce sa facem?
Petrascu propunea sa dormim acolo unde ne gsim, n spatele grdinii, pe o grmad de
coceni. Dumitriu nclina sa luam trenul. Mi-am fcut repede socoteala. Daca dormim aici
noaptea, va trebui sa umblam, mine ziua, pe linia ferata, ceea ce nu-i recomandabil.
Daca mergem cu trenul, s-ar putea sa avem noroc sa ajungem cu bine la Vladimirovat.
Dar daca trenul e controlat i suntem legitimai? La ce-a servit atunci tot efortul cela-m fcut
pn acuma ca sa scpm din minile Srbilor? Mai bine adaugam oboseala peste oboseala dect
sa dormim peste cteva ore n beciurile Siguranei din Belgrad. Poate ca exageram, poate ca
autoritile nu vor fi luat masuri att de stranice cum bnuiam eu, dar, n cazuri d-astea, e
totdeauna mai bine sa iei ca baza ipoteza cea mai rea. Dup cteva minute de refacere, am ales
calea cea mai grea, dar cea mai sigura, per pedes apostolorum.
Cnd am plecat din Satul Nou, se nnoptase. Cu multa greutate ne-am urnit din loc. n
timpul ct ne-am oprit n dosul grii, am simit cum oboseala ne nepenise tot corpul. Daca ne
lsm acuma cotropii de oboseala, adormeam aici i cine tie ce se putea ntmpla cu noi. Statul
srbesc, care ne urmarea tot aa de aprig ca i aparatul poliienesc din Romnia, ni-l imaginam a
fi muma pdurii din povestirile care ne-au mngiat copilria. Sa fugim sa, nu ne prind muma
pdurii, ale carei vpi le simeam din spate. La acest gnd nfiortor, ne-am ridicat n picioare i
prin fora voinei ne-am pus n micare, trnd picioarele dup noi ca doi buteni.
Am umblat toat noaptea, inndu-ne numai de calea ferata. De la o vreme, cum se
ntmpla n asemenea cazuri de oboseala extrema, nu mai simeam oboseala. Umblam ca nite
automate, lipsii de orice sensibilitate. Un singur gnd tiranic ne cluzea: ct mai departe de
locul unde fuseserm surprini i ct mai aproape de camarazii notri.
Mersul pe drumul de fier nu e uor. Trebuie sa urci i sa cobori, cu un picior pe traversa i
cu altul pe piatra. Tot timpul suferi un zdruncin continuu. Ca sa scpm de aceste izbituri, mai
sream de pe o traversa pe alta, dar sforarea era prea mare. Trebuie sa adaug ca mergeam n mars
forat, pentru ca sa ajungem la Vladimirovat ct mai de diminea, nainte de a se fi deteptat
satul.
Nu trebuia sa ne prind ziua pe calea ferata, caci ne-ar fi putut vedea vreun cantonier i
poate ar fi dat alarma. Cnd se ngemna noaptea cu ziua, ne-am hotrt totui sa facem un mic
popas.
Fcusem socoteala ca nu mai suntem departe de Vladimirovat i ne putem permite luxul
unei mici ntreprinderi. Ne-am strns toi trei pe o grmjoar de coceni ce-i gsisem pe o artur,
nu departe de calea ferata, i am aipit. N-am stat mai mult de o jumtate de ora i am srit ca
ari. Se luminase binior. Odihna ne-a prins bine. Parca ne mai nviorasem. Am trecut iar pe linia
ferata i n acelai ritm slbatic ne-am reluat mersul printre traverse i pietre.
Se fcuse ziua de-a binelea cnd am ajuns n dreptul satului Vladimirovat sau Petrovaselo,
cum i spun romnii. Satul are o populaie mixta, formata din romni i srbi. n ceata dimineii,
am zrit gara. Satul se ntindea ntr-o depresiune la stnga liniei ferate, cum mergi spre rsrit.
Am ocolit linia ferata pe dreapta, i am descoperit n fata grii un dmb, acoperit cu tufiuri, care
ni s-a prut un bun post de observaie. Locul era uscat i ne-am putut aeza pe mantale. Dup ce
ne-am fixat punctul de sprijin, l-am trimis, ca de obicei, pe Dumitriu sa se intereseze de trenul
spre Cuvin i daca poate sa cumpere ceva de la cantina grii.
S-a ntors repede i ne-a comunicat ca trenul spre Cuvin pleac peste o jumtate de ora. n
mna inea o pine alba frumoasa, i o sticla cu apa minerala. Am mncat toi trei, nghiind
bucile de pine fara sa le mai mestecam i am but cu nesa preiosul lichid din sticla.
n cteva cuvinte, i-am spus cum sa procedeze. Nu tim unde sa gsesc camarazii notri,
dar i va gsi uor, ntrebnd de nvtorul romn din sat. i informeaz de cele ntmplate i apoi
se ntoarce cu primul tren napoi. Boian i Teodorescu vin pe jos, ca nu cumva sa se afle de
prezenta lor la Cuvin i sa se fac control n tren. Dumitriu mai putea risca o nfruntare cu
autoritile, dar ei nu, caci de ei depindea salvarea noastr ulterioara. Boian avea banii si, n afara
de asta, cunotea o familie la Alibunar, unde ne puteam adposti cteva zile i ne puteam pregti
pentru a disprea definitiv din Banatul srbesc.
Dup plecarea lui Dumitriu, ne-am ntins pe mantale sa dormim. Soarele se ridicase
binior pe cer i ncepuse sa ne nclzeasc oasele rebegite. Dar n-am avut noroc de linite nici
aici. Odat cu soarele ieise i lumea la cmp. n jurul dmbului nostru s-au ivit nite copii cu vite
la pscut. Ne-am schimbat locul, dar copiii blestemai se ineau dup noi, nvrtindu-se cu vitele
n jurul movilitei. i auzeam vorbind srbete. Vznd ca nu-i chip sa scpm de ei, ne-am luat
hainele i ne-am ndeprtat de gara n direcia liniei ferate care cobora spre Cuvin. Ne-am oprit n
anul liniei, unde am descoperit o iarba nalta i mtsoas. Pmntul se uscase binior. Ne-am
pus mantalele i am ncercat sa dormim. Eu am czut ntr-un somn greu, dar Petrascu, temtor de
surprize, a stat de veghe i m-a pzit.
Dup masa, trziu, cnd soarele se nclinase binior spre apus, auzim pufind trenul care
venea de la Cuvin. Repede ne-am luat mantalele i ne-am fcut nevzui, pentru a nu fi zrii din
tren. Ne-am reluat locul la postul de observaie din fata grii. Copiii, plecaser i ei spre casa cu
vitele. Eram linitii.
Dup cteva minute de la intrarea trenului n gara, Dumitriu era lng noi. A gsit uor
casa nvtorului i pe camarazii notri. Ei nu tiau nimic de cele ntmplate la Ofcea i vzndul pe Dumitriu n loc de Vrlan sau Borobaru, au bnuit ceva rau. Nici n sat nu se aflase nimic.
nvtorul l-a primit cu toat dragostea, i cum picase chiar n ceasul prnzului, l-a poftit la
masa.
Dar abia ncepuser sa guste toi trei din bucate i intra nvtorul ca o furtuna i le spune
sa plece ndat din casa lui. Se aflase n sat de focul ce-a izbucnit la Ofcea i el nu voia sa fie
amestecat n aceasta afacere i sa aib soarta lui Tomici. nvtorul era un om foarte cumsecade,
ne nelegea lupta i ne-a ajutat mult n timpul pribegiei noastre prin Banatul srbesc, dar nu era
pregtit sufletete sa nfrunte o percheziie n casa lui sau chiar o arestare. Abia au avut vreme
camarazii notri sa se neleag asupra locului de ntlnire de la Vladimirovat, movilita din fata
grii. Dumitriu s-a ntors cu primul tren i ntr-o traista ne-a adus lucruri de-ale mncrii, ce i le-a
pus n graba. Boian i Teodorescu urmau sa vina pe jos. Am calculat ca vor fi la noi pe la miezul
nopii.
6. Din nou atacai la Vladimirovat.
Pe micul platou din fata grii, unde ne aflam, nu puteam sta pn la noapte. Era prea
expus. i apoi copiii care ne-au dat trcoale ar putea sa rspndeasc vorba prin sat ca au gsit
nite strini prin acele locuri. Vom reveni mai trziu, cnd se va nnopta, pentru a atepta pe
camarazii notri. Dar pn atunci unde ne vom adposti? Petrascu era de prere sa ne ntoarcem
n anul caii ferate care cobora spre Cuvin. Mie nu mi s-a prut locul prea potrivit. anul e bun
pn nu da cineva peste tine, dar apoi nu mai ai scpare Nu stiu ce mi-a venit sa insist sa intram
n pdurea vecina cu dmbul, care se ridica uor n panta, n fata noastr, fiind mrginita ntr-o
parte de locurile de cultura, iar n cealalt de calea ferata i de sat. Poate frumuseea ei m-a atras,
btut de razele soarelui. mi nchipuiam ca ntr-o pdure e mai uor de gsit un loc mai retras
dect n mprejurimile golae.
n sfrit Petrascu i Dumitriu au cedat insistentelor mele i ne-am ndreptat spre
pdurice. Cnd am intrat n ea, am vzut ca ne-am strmutat degeaba. Era o plantaie tnr.
Copacii crescuser nali, dar pe dedesubtul lor se vedea totul. Cum erau sdii n ordine, de
oriunde ai fi privit, ochiul strbtea pn n fundul ei, descoperind orice vietate i orice micare.
Aici nu era de stat. Ca sa nu mai facem drumul napoi, trezind atenia oamenilor care lucrau pe
cmpul nvecinat, ne-am aezat ntr-o vie prginit de la marginea pdurii. Ne-am ascuns cum
am putut printre mldie uscate i alte buruieni, care crescuser mari ct omul.
Dup ce me-am gsit culcuul, Dumitriu a scos din traista mncarea ce-o adusese de la
Cuvin: o pine mare, alba i frumoasa, i o bucata de salam de Sibiu. Am nceput sa mncam, dar
bucturile ne stteau n gt. Nu aveam apa. Sticla cu apa minerala, cumprata dimineaa, se golise
demult.
Dumitriu i potolise setea la Cuvin, dar noi de azi diminea nu mai luasem o pictur de
apa.
Salamul de Sibiu mai ales ne sugea ca un burete. A luat sticla i a pornit spre gara sa
cumpere alta. Era o imprudenta. Pentru a treia oara fcea acest drum. Dar n-am avut puterea s-l
oprim, att eram de deshidratai.
Dup plecarea lui Dumitriu, ne-am aezat pe spate, privind la cerul albastru, ntr-o dulce
ateptare. Poate ca vom avea noroc de asta data. nc cteva ore de ateptare i ne vom reuni cu
camarazii notri din Cuvin. n cinci, altfel vom rezolva problemele. Chiar daca vom fi
descoperii, mai greu se vor lega srbii de cinci oameni. Apoi Boian avea bune legturi la
Alibunar i va putea substitui lipsa lui Vrlan.
Vom merge n acest sat i ne vom adposti cteva zile, pn ce ne vom pregti etapa
ulterioara, fie spre tara fie napoi spre Seghedin. Simeam cum odihna binefctoare ne nvluia
trupul.
Triam ntr-o permanenta ncordare i nesigurana, dar nu ne gndeam ca primejdia sa fie
att de aproape de noi i ca peste cteva clipe vom ncepe o noua goana spre rsrit, lsnd pe
cmpul de lupta un alt camarad.
Petrascu, care avea ureche buna, aude un uierat prin apropiere. La nceput nu s-a
sinchisit, gndindu-se ca e un copil. Dar uieratul se repeta i se nteea. i ridica cu grija capul
din tufi i privete n toate prile.
La marginea pdurii, cam la o suta de metri de locul unde ne aflam, vede un om pitit sub o
tufa, cu o puc n mna. Uitndu-se mai bine vede ca poarta i uniforma. Era un jandarm srb.
Sa mai fie i alii? El uier nu ca s-i treac de urt, ci ca sa strneasc vnatul din pdure, adic
pe noi. Ce e de fcut?
Nici vorba sa rmnem n locul unde ne aflam. n cteva minute, jandarmul ne-ar fi
descoperit. Ne strngeam lucrurile i o zbughim din vie ca nite nluci. Apucam la captul viei pe
drumul de cmp care mergea paralel cu pdurea. Gndul nostru era sa ne ascundem n pdure.
Dar i jandarmul ne-a vzut. Din cteva srituri voiniceti e n via prsit de noi i de la
marginea ei se pregtete sa traga n noi pe drumul pe care apucasem. Dar cnd sa apese pe
trgaci, din partea opusa se ivete un car tras de vite, cu un om deasupra. Neputnd sa traga, caci
ar fi lovit fie omul fie vitele, i schimba poziia i din nou i ndreapt eava spre noi. Noi,
atunci, schimbam direcia i apucam pe o alee a pdurii. Jandarmul dup noi, cutnd o alta
poziie de tragere.
De cteva ori s-a repetat acest joc, dar pn la urma ne-ar fi prins, caci era mai voinic ca
noi, mai tnr i mai odihnit, plus ca avea i puca n mna. Din pdure nici nu puteam iei, cai
pe cmp i ofeream tinta sigura. n acest moment disperat, cnd nu mai aveam altceva de fcut
dect sa ne predam sau sa riscam sa fim mpucai, vedem un om care se ndrepta n goana spre
jandarm cu o sticla de apa n mna, strignd ct putea de tare: Ich bin der Spion. Era bravul
Dumitriu care se azvrlea n gura leului ca sa ne salveze pe noi. Venind de la gara, el vzuse
scena i observnd ca suntem urmrii de un singur jandarm, i-a fcut socotelile ca daca el se
preda, ne va lsa pe noi n pace. Ceea ce s-a i ntmplat. Jandarmul, mulumit cu captura lui
Dumitriu, l-a luat n primire s-l duca la post. Se gndea ca dup ce l va pune la beci, se va
ntoarce cu ajutoare i ne va prinde i pe noi.
Gratie sacrificiului lui Petre Dumitriu, eram salvai pentru moment. Se creasc un timp
mort pentru jandarmi, de care trebuia sa ne folosim din plin pentru a scpa de sub urmrirea lor.
Nu aveam alta ieire dect sa prsim pduricea i sa ne cutm scparea pe cmpul deschis,
unde vedeam oameni lucrnd. n acel moment de buimceal, ne-am desprit. Petrascu a luat
direcia buna, spre nord-est, unde se vedea un deal strjuit de o pdure, n timp ce eu m-am
ncovoiat spre sud-est, apucnd pe calea ferata i sat. Eram pierdut.
Vznd Petrascu ca nu-l urmez, s-a luat dup mine, a fcut un efort disperat sa ma ajung
din urma i m-a trt dup el.
Fugeam printre arturi i holde, n vzul tuturor oamenilor care lucrau pe cmp. Nu
aveam spor la fuga, caci trebuia sa ne luptam i cu lutul ce se lipea de ghete. Se repeta calvarul de
la Ofcea, dar cu condiii mult mai grele. Atunci eram odihnii; acuma eram epuizai de marul din
noaptea trecuta spre Vladimirovat. n afara de asta, atitudinea oamenilor era alta. ranii romni
i srbi strigau de-a valma dup noi, cum ne vedeau, njurndu-ne i somndu-ne sa ne oprim. La
un moment dat, ne-am trezit fata n fata cu nite rani care ncrcau un car de lemne i care au
ncercat sa puna mna pe noi.
A fost o fuga ucigtoare cum n-am trit n viaa mea. Petrascu, mai voinic, mergea
nainte, iar eu l urmam cu greu. Inima-mi batea sa ias din coul pieptului. Cteodat simeam ca
nu mai pot, ca ma sfresc, i mi venea sa ma trntesc la pmnt. Cnd vedea Petrascu ca am
ncetinit fuga i ma distanam de el, se ntorcea spre mine i mi striga sa ma grbesc ca ne prind
jandarmii. La auzul acestei ameninri, fceam un nou efort penibil, alergam n ritmul lui o
bucata, dar apoi iar nu mai puteam i iar ncetineam pasul. mi ddeam seama ca fiecare secunda
era preioas n cursa n care eram angajai cu jandarmii, dar trupul nu mai rspundea la
impulsurile voinei.
n sfrit ajungem la marginea cmpului lucrat i dam de pmnt tare. Terenul ncepuse sa
se ridice lin. Tinta noastr era culmea mpdurit care se vedea n vrful dealului. Acuma
mergeam mai uor i chiar am ncetinit pasul pentru a lasa inima sa se potoleasc. Dar ndat neam dat seama ca cu acest mers putem fi ajuni din urma. jandarmii nu vor veni pe jos, ci, dup
toate probabilitile, calare.
Salvarea noastr depindea de timpul ce-l vom folosi pentru a ajunge sus pe culme. n
pdurea din fata noastr ne vom putea pierde. Din nou am nceput sa fugim, desi locul intrase n
urcu de-a binelea.
Un ultim efort ne gndeam i suntem salvai. Acest gnd ne ddea noi puteri.
Soarele se nroise i se pregtea sa apun. Dar cum noi luasem direcia nord-est, ne
lumina din spate i n ultimele lui raze puteam fi uor reperai, mai ales ca urcam pe un deal
gola. n sinea mea, ma rugam lui Dumnezeu s-l ia ct mai repede de pe cer i sa ne nvluie n
mantia binefctoare a ntunericului. nainte de a ajunge pe culmea dealului, am cobort ntr-o
depresiune, care nu se vedea de la poale, acoperita de o mica pdure. La o margine, o turma de oi,
care se pregtea sa coboare. Ciobanii ne-au lsat n pace. nc o suta de metri, nc o opintire i
am intrat n pdurea cea mare. Eram pe vrful dealului.
n acel moment, parca Dumnezeu mi ascultase ruga. Soarele a disprut brusc la orizont i
umbrele serii s-au ntins peste tot pmntul.
Cu o repeziciune fantastica nainta noaptea, suprimnd acele ngnri ntre noapte i zi,
caracteristice crepusculului.
Nu mai puteam fi vzui de la distanta. n schimb noi, ntorcndu-ne capul pentru o clipa,
am vzut pe o colina vecina, mai joasa ca a noastr, doua siluete. Ce sa facem? Pdurea n care ne
aflam nu era nici ea pdure n lege. Era o pdure btrn, dar rarita de secure. dar daca jandarmii
vin calare ncoace? Fara a ne mai sftui, ntr-o clipa ne-am prvlit la vale pe partea cealalt.
Colina pe care am cobort era acoperita cu vii, suprapuse n terase. Uitasem de oboseala. Nu mai
umblasem, nu mai fugeam, ci zburam de pe o terasa pe alta i dintr-o vie ntr-alta. Nu se vedea
ipenie de om. Parca eram doua capre negre. ntr-un sfert de ora, ne ndeprtasem binior de
culme. Oprindu-ne un moment i uitndu-ne pe culme, la locul unde fusesem cu un sfert de ora
nainte, distingem cele doua siluete calare Erau jandarmii.
7. Un mars forat n noapte.
nainte de a prsi colinele pe care am cobort, ne-am odihnit cteva clipe n marginea
ultimelor vii. n fata noastr se ntindea esul. viile erau bine ngrijite. Fiecare vie avea cte o
csu, unde se pstrau uneltele i butoaiele, i cte un bazin cu apa, turnat n beton. Din unul din
aceste bazine ne-am astmprat setea, bnd o apa de ploaie statuta. Cum erau fripi de sete, noua
ni s-a prut de o calitate excelenta.
Privind esul n deprtare, tiam ca ne ateapt o noua noapte de mars forat. Au czut trei
din echipa pn acuma. Oare ce se va alege de noi? Parca a trecut un secol de cnd am prsit
casa primitoare a lui Tomici. Acolo aveam de toate. Acuma ne lipsesc toate. Nu avem nici cel
putin sigurana clipei urmtoare. Din spate suntem izgonii i n fata ne ateapt necunoscutul.
Am fcut socoteala ca astzi trebuie sa fie Mari, 14 Mai. De Duminica suntem alungai ca nite
tlhari pe care i-a ncolit potera. Dar ce rau am fcut noi acestei omeniri? Ne-am afirmat crezul
naionalist, lucru considerat periculos att n Romnia lui Carol ct i n Regatul Srbesc. Zilele i
nopile acestea nu se vor terge niciodat din mintea noastr. Le-am trit cu o intensitate
dureroasa, pltind fiecare clipa cu un efort uria ca sa ne susinem la suprafa.
Drept naintea noastr se vedeau nite lumini strlucind n noapte ca nite licurici.
Oare ce sa fie? ma ntreba Petrascu. Nu cumva e vreun ora de frontiera din Romnia?
Acolo e Vrsetul, i-am rspuns, i tinta drumului nostru din noaptea aceasta. Acolo
cunosc eu pe cineva, un hangiu, Taranu, unde am stat cu Boian anul trecut. Locul e sigur. Numai
sa plteti. Daca am ajuns la el, suntem salvai. Cine tie daca nu vom da i de Boian acolo. Dar
trebuie sa facem drumul n noaptea aceasta, exact ca la Vladimirovat. Nu trebuie sa ne prind
ziua pe drum. Mine diminea trebuie sa fim pe vrful dealului pe care l vezi cu licurici. E cula
de la Vrset, un fel de Tmpa Brasovului. Orelul e aezat la poalele ei. Trebuie sa urcam mai
nti sus de tot pe culme, unde sa curim de noroi i apoi putem cobor n ora. Iat n cteva
minute programul din noaptea aceasta. Nu e nici o clipa de pierdut. Cu Dumnezeu nainte!
Cu atacul de la Vladimirovat, nu am pierdut numai pe Dumitriu, ci i ntlnirea cu ceilali
doi camarazi ai notri. Ei vor veni la noapte i nu ne vor gsi pe dmbul din grii. Ce vor crede de
noi i ncotro se vor ndrepta? Am pierdut pe Boian care ne-ar fi cluzit la loc sigur, la o
cunotin a lui din Alibunar. Am pierdut i comoara, cei 80 de dolari dai n pstrare lui Boian.
La noi aveam ceva dinari i vreo 15 dolari. Cu aceti bani trebuia sa ne descurcam, daca lui Boian
nu i da prin cap sa se aciueze i el la Vrset. Ar fi salvarea. Lipsa de bani ne ncurca teribil n
mprejurrile n care ne gseam. n frnturi de secunda, mi treceau prin cap toate aceste gnduri.
Dar pn atunci sa vedem daca vom fi vrednici sa strbatem n noaptea aceasta drumul pn la
Vrset.
nvluii n umbrele binefctoare ale nopii, pornim din nou la drum. Am tiat-o direct
prin holde i arturi, avnd ca tinta luminile de pe dealul Vrsetului. Nici dumana luna nu se
arata pe cer, ca sa ne trdeze siluetele. Mergeam la Dumitriu. Acuma trebuie sa fie la Belgrad, la
Siguran, unde va fi confruntat cu ceilali doi. n sinea lui trebuie sa fie mulumit ca prin
predarea lui ne-a salvat pe noi. Ce exemplare de elita da scoala legionara! Inima mi se strngea
de durere, gndindu-m la soarta celor prini. Pentru ei nu mai e scpare! Extrdai n Romnia,
vor fi sugrumai n beciurile Politiei sau n drum spre crematoriul de la Bucureti sau ucii n
bti la Legiunea de Jandarmi de la Bneasa. Pentru ei nu mai e scpare!
Petrascu care avea auzul ascuit, aude n spatele nostru un zgomot nedesluit. Ne oprim i
desluete un tropot de cal. mi spune ca e cineva pe urmele noastre. Cum tropotul se apropia, neam trntit n marginea unei holde, fcndu-ne una cu pmntul. Nici nu mai respiram de teama.
Clreul a trecut la civa pasi de noi i apoi s-a pierdut n noapte. Ne-am sculat cu grija i ne-am
uitat dup el. Nu am zrit dect o spinare alba de cal care salta n noapte. Ce sa fie? Un hot? n
orice caz am tras o noua spaima pn ce calaretul-fantoma s-a ndeprtat de noi.
Am iuit pasul, temndu-ne ca jandarmii sa nu fie pe urmele noastre i am schimbat putin
direcia pentru a ne abate de la drumul apucat de clre.
Ct sa fie pn la Vrset? ma ntreab Petrascu.
Nu stiu, i-am rspuns, dar luminile neal n noapte. Noua ni se par apropiate, dar, cu
voia lui Dumnezeu, numai mergnd toat noaptea n mars forat vom ajunge la Vrset, nainte de
a se trezi oamenii.
Noua ncercare era mult prea grea dect cele precedente prin condiiile fizice n care intra
n ea. Era a treia noapte de efort, de nesomn i de emoii. Trei zile i trei nopi n-am tiut ce-i
odihna. Aveam n spate i ultima fuga ucigtoare. Toate aceste probe maratonice l-ar fi dobort i
pe cel mai zdravn om. i nc nu am ajuns la captul suferinelor. Numai spiritul mai licrea,
undeva n fundul contiinei, ndemnndu-ne sa nu cedam. Oboseala e uneori att de mare nct
preferi sa mori dect sa mai faci un pas. Expediia era acum lichidata. Numai gndul sa nu le
procuram celor din tara satisfacia de a ne prinde i pe noi, ne inea n picioare i ne ddea puteri
sa rezistam.
Am mers multa vreme fara sa ne oprim o secunda, lsnd sate dup sate n urma noastr.
Trecuse de mult miezul nopii. Nu stiu ci kilometri sa fi fcut. De la o vreme luminile din fata
noastr nu mai sclipeau ca nite licurici, ci au nceput sa se mreasc.
Era semn ca ne apropiem. Ceea ce ne chinuia acuma ngrozitor, era setea. Mai aveam la
noi o bucic de pine i una de salam, salvate de Petrascu n fuga din ajun, dar nu cutezam sa ne
apropiem de ele, de teama sa nu ae i mai mult focul luntric.
Eram ari de sete. i nicieri o fntna, un pru. De aezri omeneti nu ndrzneam sa ne
apropiem, ca sa nu strnim cinii. Eram la captul puterilor cnd intrarm ntr-o regiune mai
joasa, pe unde gospodarii fcuser anuri ca sa usuce pmntul. n fundul unui an, am
descoperit un ochi de apa. Ne-am aplecat pe oglinda apei, abia inndu-ne n minile slbnogite
i am sorbit cu nesa. Ce fericire! n viaa mea n-am but o apa mai buna. Era o apa mloasa
ieit din scursorile zpezilor i ploilor de primvar, dar noi nu simeam gustul de pmnt i de
buruieni. Am mbucat apoi ceva din resturile de pine i salam i am ncheiat ospul bnd nc
odat din fundul anului. Petrascu s-a plns apoi de o greutate ce-i sta n stomac. Eu n-am avut
nimic.
Parca nviaserm. Luminile din fata noastr apreau acuma mari i frumoase. Nu mai
puteam fi departe de oraul fgduinelor, dar nici ziua nu mai era departe. Noaptea ncepuse sa
ia reflexele dimineii. Nu ne-am odihnit dect cteva clipe i iar am pornit la drum. N-o sa ne
necam tocmai acuma, ca iganul la mal. nc un efort i oraul va zcea la picioarele noastre.
nainte de a ajunge la Vrset, am mai trecut printr-o primejdie care putea sa ne coste viaa.
n fata noastr ne-a aprut o aezare. Cum luminile de sus strluceau acum puternic, ne-am
nchipuit ca am intrat ntr-o mahala a Vrsetului.
Apropiindu-se, ne-am dat seama ca e un sat i trebuie sa ocolim. Am fcut o curba spre
miazzi, ajungnd pe linia ferata. Mergnd ctva timp pe linie, desluim o cldire, care nu putea
fi dect gara satului. Ca sa ocolim i gara, am lrgit curba i mai mult spre gara liniei ferate i neam trezit ntr-un teren mltinos. Dar tot pe acolo se gsea o trla de oi. Haita de cini ne-a simit
i a nceput sa alerge spre noi ltrnd.
Ca sa nu fim sfiai de cini, ne-am nfundat i mai mult n mlatina. Am intrat pn la
genunchi n pmnt mictor.
Simeam cum ne suge mlatina. napoi, pe linia ferata! Cu mare greutate ne-am smuls
corpul din pmntul cleios i am ajuns pe traverse.
Cinii ne-au ltrat tot timpul cnd orbeciam prin mlatin i apoi ne-au nsoit cu alaiul o
buna bucata i de-a lungul liniei. De la o vreme s-au saturat i ne-au lsat n pace. Dar daca
strneau pe ciobani sau personalul grii, caci rpitul lor ndrjit arata ca umbla cineva prin
mprejurimi? Ne-am hotrt acuma sa nu mai coborm de pe linia ferata i sa mergem nainte
orice s-ar ntmpla.
Cu pasi gigantici ne-am reluat drumul mnai de ziua care se apropia i ea cu pasi
gigantici. Orice clipa era preioas. Sream de pe o traversa pe alta cu o energie necunoscuta. n
dimineaa de miercuri, 15 Mai, ne strecuram ca doua spectre pe strzile periferice ale Vrsetului.
Eram palizi ca moartea i plini de noroi pn la genunchi. Gospodarii ncepuser i ei sa mite
prin curi, pregtindu-se pentru lucrul cmpului sau pentru vii. Dar uliele erau nc pustii.
De acum nainte eu serveam de cluza lui Petrascu. Cunoteam bine oraul din campania
precedenta. Plecnd cu Boian de la Berlin, n 15 August 1939, am stat cteva zile la Belgrad i
apoi ne-am mutat la Vrset. Aici am locuit la crciuma lui Taranu, o cunotin a lui Boian,
descoperita de el cu cteva luni nainte, cnd a trecut din Romnia n Iugoslavia pe la Latunas.
Am stat atunci la Vrset pn la nceputul lui Septembrie 1939, am intrat n tara tot pe la Latunas.
Vrsetul se ntinde la poalele unui deal. Jos de tot sunt alei cu bnci, pe care se plimba n
zilele de srbtoare notabilitile oraului. La mijloc e un bru de vii, iar spre vrf nu mai cresc
dect tufiuri i copaci de felurite soiuri. Nu puteam rmne nici pe alei i nici la mijloc, unde
erau viile, caci tocmai n aceasta perioada proprietarii lor veneau sa fac spaturi de primvar i
sa deseleneasc butucii. Trebuia sa ne urcam pn aproape de vrf, unde as de diminea nu vine
ipenie de om. Numai acolo puteam fi n siguran, numai acolo ne puteam odihni i pune hainele
n ordine.
Am urcat pe crri strmte n zig-zag. De o parte i de alta se ridicau ziduri de piatra care
mrgineau proprietatea fiecrui om. nuntrul viilor vedeam csue frumoase, care serveau nu
numai la pstrarea uneltelor de lucru, ci i ca loc de recreaie pentru familii, n timpul verii. Toate
aceste csue aveau lumina electrica afara. Erau acele lumini pe care noi le vedeam din deprtare.
Pe la mijlocul drumului, nc fiind n regiunea viilor, ne-am aezat pe iarba sa ne odihnim
putin. Am aipit ntr-o clipa. Dar n clipa urmtoare mi-am dat seama de primejdie.
Daca nu plecam ndat, adormim aici i vreun trector ar putea da alarma. l zgudui pe
Petrascu care czuse ntr-un somn de moarte. Cu mare greutate s-a sculat n picioare i s-a trt
dup mine. Cu mine nu stiu ce se ntmplase ca ma nviorasem.
Calcam voinicete pe crare n sus, n timp ce Petrascu rmsese n urma i parca se
mpleticea. Pentru ntia oara l-am vzut pe acest om voinic la captul puterilor. Mi-era teama sa
nu se rostogoleasc leinat la pmnt. Se afla i el ntr-un moment de epuizare, asemntor cu
acela prin care trecusem eu n fuga de la Vladimirovat. Printr-un mare efort interior i-a revenit i
ma urma acum cu hotrre.
Ajungnd pe culme cutam un loc nsorit, unde sa ne aezm pe iarba crescuta slbatic.
Cum era de diminea, aerul era nc rece, iar noi tremuram de frig cu hainele umede pe noi.
Vedem la dreapta nite stnci, btute de primele raze ale soarelui. Era un loc uscat i
foarte bun pentru scopurile noastre.
Ai grija, Petre, i spun eu. Am auzit ca cula de la Vrset e vestita n cuiburi de vipere.
Ne-am fixat cartierul pe stncile btute de soare. Vom dormi i soarele ne va usca hainele. Apoi
le vom curata i vom cobor la vale ca doi domni care i-au fcut plimbarea pe aleile
mprejmuitoare. Petrascu se aezase. nainte de a ma ntinde i eu, mai fac o revizie a stncii. Vad
ca n spate, n muchiul stncii, parca se mica ceva. Odat l trag pe Petrascu i srim amndoi
ca ari. Ne uitam bine i vedem n fata noastr un arpe ncolcit cu puii lui. Numai capul i-l
inea drept.
Abia se distingea de muchii stncii. Ieise i el sa se soreasca. De groaza, am cobort la
vale o suta de metri, mai mult prvlindu-ne i fara sa ne uitam n urma. Aveam senzaia ca
arpele fuge dup noi. n sfrit ne-am linitit i ne-am cutat un nou culcu. Am gsit un tpan
de iarba pe o coasta i am examinat-o minuios. Am adormit de ndat n btaia soarelui, care
ncepuse s-i arate puterea. Petrascu n-a nchis ochii. arpele l electrizase, scuturndu-i toat
oboseala. Se temea i de oameni i de lighioane.
8. Popasul de la Vrset.
Pe aceasta costie de iarba ne-am odihnit pn ctre amiaza. Ne chinuia iar setea i eram
flmnzi. Dar gndul la hanul lui Taranu, unde vom gsi de toate, ne ddea puteri noi. Ne-am
apucat apoi sa ne curim. Hainele erau pline de noroiul rou-galben pn la genunchi. Pardesiele
erau i ele ntr-o stare jalnica, cu pete pe spate i la poale.
Ghetele se decoloraser de cta apa nghiiser. Neavnd alte unelte, am frecat pantalonii
cu minile pn ce ne-a dat sngele, iar pentru ghete am folosit omoioage de iarba uscata,
izbutind sa le dam un oarecare lustru. Dup o jumtate de ora de lucru, ne-am inspectat reciproc
inuta i am rmas mulumii de nfiare. Puteam sa coborm.
Am strbtut repede brul viilor, ca sa nu ntlnim cu oameni. Pream doi domni care i
fac plimbarea de diminea. Eram nebrbierii de trei zile. O umbra neagra se aternuse pe obraz.
Dar l-am linitit pe Petrascu. Aici nu suntem n Germania, unde nu poi sa iei pe strada fara sa te
brbiereti. n Serbia ca i n Romnia, lumea nu se rade dect de doua, trei ori pe sptmn.
Intrnd n ora, eu al luat-o nainte i Petrascu ma urma cam la o suta de metri. Am mers pe
strdue mai pustii, totdeauna, avnd grija ca la cotituri, sa nu-l pierd. Dup zece minute ne aflam
n fata hanului lui Taranu. Am intrat cu siguran muteriilor care vin sa mnnce de amiaza i
ne-am aezat la o masa. Osptarul, un om mrunel, brunet i cu ochii vioi, m-a recunoscut da
ndat. Nu s-a aezat la masa, ci, dup ce a dat mna cu noi, ne-a ntrebat ce dorim. Nu voia sa
atrag atenia celorlali clieni. Am comandat ce-a avut el mai bun, plus o sticla de vin i apa
minerala. Ne-a lsat sa mncam. Supa buna i un paprica excelent, cum numai n Banat gseti,
i apoi, dup ce ne-am saturat, a luat loc la masa noastr. ne-a ntrebat de unde venim. I-am spus
ca din Romnia. Auzise i el de eliberarea legionarilor din lagre. I-am povestit i noi ceva, fara
sa lungim prea mult vorba.
Curioasa figura acest Taranu. Pe el nu-l interesa dect negustoria. Sa aib clientela i
banul sa curg n chimir. Dar avea i anumite caliti foarte apreciate de nite fugari ca noi. Nu
ne-a ntrebat niciodat de acte, desi am dormit la hanul lui, nu ne iscodea i nu voia sa ne tie nici
numele. Se mulumea sa ne serveasc i s-i primeasc tainul.
Nu ieea o vorba de la el, dar, bine neles, nici nu voia sa fie amestecat n treburile
noastre. Niciodat nu ia-m cerut mai mult dect putea sa ne ofere. Petrascu l judeca prea aspru n
cartea lui, fara sa se gndeasc la marile servicii ce le-a adus Legiunii: aici a stat mai nti Boian,
care l-a descoperit, apoi Dr. Victor Biri, apoi eu cu Boian, iar acuma eu cu Petrascu. Ce ne-am
fcut fara acest om? i de asta data noi trebuia sa form nota, cerndu-i lucruri care s-l puna n
conflict cu autoritile.
La urma l ntreb, dar fara a manifesta un interes deosebit:
N-a trecut pe aici D-l Profesor? D-l Profesor era Boian.
Nu n-a trecut.
Am nghiit n sec, dar ma gndeam ca nici nu ar fi avut timp sa se abat pe aici, caci de
abia la miezul nopii ajungeau camarazii notri la Vladimirovat. n orice caz, cel mai trziu
poimine se va lamuri i aceasta chestiune.
Deocamdat nu avem chef sa ne gndim la ziua de mine. Eram absorbii de mncare, de
butur, i ateptam clipa cnd vom putea dormi ntr-un aternut omenesc.
O fericire fiziologica pusese stpnire pe oasele noastre trudite. Ne uitam mulumii unul
la altul de efortul fcut. Poate vom avea norocul sa scpm definitiv din aceasta tara inospitaliera,
a carei conducere calca n picioare dreptul de azil politic i era complice cu Regele Carol la
prigonirea legionarilor.
Dup ce am sfrit masa, Taranu ne-a condus ntr-o camera din spatele restaurantului,
unde am putut sa ne splm i apoi ne-am lungit pe doua paturi cu cearceafuri curate, acoperite
cu faimoasele dune bnene. Am czut ntr-un somn letargic i n-am tiut nimic de noi pn
seara. Ne-am sculat i ne-am dus n crma pentru a mnca o noua porie buna i iar ne-am ntors
n paturi pentru a continua acelai somn de plumb, cnd nici visurile nu se mai prind de om.
Ma trezisem mai de diminea Petrascu dormea nc i stnd n pat, am nceput sa
reflectez asupra drumului de pn acuma. Daca am ajuns unde suntem, e din cauza greelilor
noastre.
Rspunderea era a mea. Am rmas prea mult la Ofcea. n loc de a folosi casa lui Tomici
numai ca punct de trecere, am transformat-o n baza operativa!
Trebuia sa ne cada crmida n cap! A doua greeal de neiertat a fost ca am ntrziat o
noapte la Ofcea, n loc sa rupem de la nceput orice contact cu acest loc periculos. Odat scpai
din casa lui Tomici, trebuia sa ne continuam drumul pn la Panciova i de aici sa luam trenul
spre Cuvin, nainte ca ancheta sa ia curs dramatic i sa se dea alarma n toat regiunea. Ce ne-a
fcut sa ne ntoarcem la Ofcea? ne-am legnat cu iluzia ca Tomici, cu legturile ce le are, va
putea sa aranjeze chestiunea Vrlan-Borobaru la nivel local, obinnd eliberarea lor. Dup ce au
fost transportai la Belgrad, am acceptat sa dormim la filmul acesta, n sperana ca Tomici nsui
ne va ajuta sa ne gsim un loc de adpost, n alt sat. Ori, a doua zi dimineaa, era i el arestat, iar
noi, fugari din Ofcea, cu jandarmii pe urmele noastre. Evident, de asta data ar fi fost imprudent sa
fi luat trenul spre Vladimirovat. Iat cum greeala de la Ofcea avea urmri, obligndu-ne sa
facem drumul noaptea pe jos pn la Vladimirovat. Aici, a treia greeal. Parca ne luase
Dumnezeu minile. Cum ne-am nchipuit ca vom putea atepta o zi ntreaga n mprejurimile
grii, fara sa atragem atenia oamenilor? Nu ar fi trebuit oare sa plecam toi trei la Cuvin? n orice
caz am pctuit prin exces de prudenta cnd le-am interzis lui Boian i Teodorescu sa vina cu
trenul, odat cu Dumitriu. ederea noastr n aceste locuri se prelungise excesiv, atrgnd
pericolele care ne-au i lovit apoi. Daca Dumitriu ar fi venit nsoit de Boian i Teodorescu, am fi
plecat n alta parte, ctignd o ora, i jandarmul nu ar mai fi gsit pe nimeni. Am pltit aceasta a
treia mare greeal cu cderea lui Dumitriu i pierderea contractului cu Boian, cluza noastr
sigura pentru ntoarcerea n Germania i omul care deinea comoara. Mai aveam o vaga sperana
ca i va trece prin cap sa se abat pe la Vrset.
Acuma ne gseam ntr-un loc sigur. Nu ne puteam teme de nici o divulgare, caci niciunul
dintre camarazii arestai nu cunoteau acest loc, afara de Boian, i acesta, speram sa nu fie arestat.
Aici putem sta o sptmn, doua, cu condiia sa pltim. Taranu nchidea ochii la acest du-te-vino
al nostru peste frontiera, dar nu la plata. Nu puteam sta pe datorie i banii erau pe sfrite.
Aveam 15 dolari, n hrtii de cte un dolar. Orice zi de ntrziere aici scdea aceste
rezerve i ne punea n pericol plecarea. Nu aveam de unde sa mprumutam nici o lecaie.
Cunotinele noastre erau departe i ca sa ajungem la ele, ar fi trebuit sa reluam n sens invers
acelai drum primejdios.
Odat cu ruperea de Boian, czuse i soluia sa ne ntoarcem pe la Seghedin, strbtnd
frontiera srbo-ungara. Eram prini ntre doua focuri. Din spate ne alungau srbii, iar din fata ne
ateptau jandarmii romni. Fara nici o ndoiala, la ora actuala, toate autoritile de frontiera din
Romnia erau n stare de alarma i ne ateptau. Rupi de toate legturile i lipsii de toate
mijloacele, nu aveam alta posibilitate sa ne retragem la Berlin dect fcnd un ocol prin
Timioara. Cu toate primejdiile care ne pndeau n Romnia, numai pe aceasta ruta mai aveam o
ans sa ne salvam. Toate celelalte cai erau nchise. Cei 15 dolari reprezentau strictul necesar sa
pltim casa i masa la Taranu, pe omul care ne va conduce peste frontiera i apoi drumul pn la
Timioara. Acolo vom ajunge lefteri i daca cteva ore nu dam de un camarad, suntem pierdui.
Cu ajutorul legionarilor din Timioara, ne vom retrage apoi n Ungaria, trecnd frontiera pe la
Beba Veche, vechiul drum pe care l-am folosit n Februarie 1939, cnd am ieit din tara cu
Smultea i Popovici. Din Ungaria va trebui sa gonim repede spre Berlin, nainte ca politia
germana sa constate dispariia noastr.
Numai aa ne putem salva de anchete i interogatorii.
Joi 16 Mai, fiind zi de trg la Vrset, am ieit singur prin ora, n sperana sa gsesc pe
Neagu de la Latunas, care ne-ar fi condus nu numai peste frontiera, ci i pn la proxima staiune
de cale ferata. Neagu venea n fiecare zi la Vrset. El, ca toat populaia din comunele de
frontiera, poseda permis de trecere n Iugoslavia, de unde fcea cumprturi de articole care erau
mai ieftine aici. M-am dus prin toate locurile i strzile pe unde se mbulzeau ranii romni, n
sperana s-i descopr chipul. N-a fost chip sa dau de el. Atunci mi-am luat inima n dini i am
ntrebat pe nite rani, pe care i dibuiam a fi din Latunas, daca Neagu nu era prin trg i unde
poate fi gsit. Mai multi mi-au confirmat ca Neagu nu venise la Vrset n ziua aceea. O alta
lovitura. Mi-am adus aminte de un nume pe care mi-l dduse Neagu la desprire, n anul trecut,
pentru eventualitatea ca nu-l gsim pe el, om de toat ncrederea, prieten cu el, Coscofag din
Jamul Mare. Era o comuna apropiata de Vrset i aezat pe frontiera. Din nou am umblat trgul
pentru a da de urmele lui Coscofag. Nici acesta nu venise n ziua aceea la Vrset. Un taran btrn
mi-a spus ca l cunoate pe Coscofag, ca fusese concentrat pn acuma i numai de cteva zile se
ntorsese acas. Fii bun atunci, i-am spus, i avizeaz pe Coscofag sa vina pn la crciuma lui
Taranu, unde l ateapt nite domni din Romnia, trimii sa Neagu din Latunas, prietenul lui.
Spune-i sa lase toate i sa vina chiar azi dup masa la Vrset i-l vom rsplti cum trebuie pentru
osteneala. Taranul mi-a fgduit ca i va comunica cele spuse ndat ce va da ochii cu el, caci i
se pare ca ieise la cmp.
Bucuros de legtura fcut, m-am ntors ncreztor n camera noastr, unde ma atepta
Petrascu, putin nelinitit de ntrziere. I-am povestit ce mi s-a ntmplat i l-am asigurat ca am
pus mna pe un om bun care ne trece frontiera fara sa simt grnicerii.
Ne-am aezat apoi la masa i dup aceea ne-am retras n camera noastr, ateptnd din ora
n ora sa apar hangiul cu Coscofag.
Dar orele treceau fara sa se iveasc mult ateptatul sol din Jamul Mic.
Ce era de fcut? n disperare de cauza, cnd nu tiam cum sa nnod firul rupt, l-am rugat
pe Taranu s-l lase pe feciorul lui sa se repead cu bicicleta pn la Jamul Mic, chiar n seara
aceea, i s-l aduc pe Coscofag. S-a lsat greu. Nu voia sa fie amestecat n treburile noastre.
Dup multe insistente, s-a nduplecat i ne-a promis c-i va trimite feciorul chiar n seara aceea.
Din nou nseninai i cu sperana unei dezlegri fericite a situaiei, ne-am ntins pe paturi. Iar
intram ntr-o perioada grea, din care cine tie daca vom putea scpa cu viaa.
La cina a venit hangiul i ne-a spus ca feciorul a avut alte treburi i n-a putut sa se duca la
Jamul Mic, dar va pleca mine dis de diminea i va veni cu omul.
n a treia zi de odihna la Taranu, Vineri, 17 Mai, eram bine nzdrvenii i eram gata de un
nou mars, dar nelinitii de ce va urma. Dimineaa vine proprietarul cu dejunul.
Credeam ca ne aduce vestea cea buna i ateptam cu respiraia tiat sa nceap vorba.
Feciorul lui, ne spune, ca a trebuit sa plece chiar n dimineaa aceea la concentrare, la regimentul
sau din Zemun, unde fusese chemat telegrafic. Nu aveam nici un motiv sa nu-l credem.
Vremurile erau tulburi. Srbii ca i Romnii ineau lumea permanent concentrata, iar pe fecior
ntr-adevr nu l-am vzut pe acas. Parca ne urmarea piaza rea. Cnd prindem n fir n mna i
ncepem s-l desfurm, pentru a ne salva, parca o mna nevzut ni-l smulgea, lsndu-ne n
gol.
Ce sa facem? Situaia noastr se agravase brusc. Nici Neagu, dar nici Coscofag, omul lui
de ncredere din Jamul Mic. Banii se terminau vznd cu ochii. Fcnd socoteala cam ct ar
trebui sa pltim pentru viptul lui Taranu, ne-am speriat. Nu mai vedeam nimic naintea noastr
dect sa plecam la ntmplare peste granita, fara cluz i fara nici un punct de sprijin.
n timp ce ne frmntam, netiind cum sa legam firul pierdut, ntre stpnul cu ramura
salvatoare. Are el un fin. E cojocar de meserie i cum nu-i prea merge, ca s-i rotunjeasc
veniturile, mai face i contrabanda. Dar sa fim linitii, el l cunoate bine, e om de ndejde. Bine
neles ca n-am mai stat pe gnduri i l-am rugat pe Taranu sa se duca repede i s-l aduc. Pe la
amiaza a intrat cu el i ni l-a prezentat. Noua nu ni s-a prut chiar aa de bun i de sigur cum ni la recomandat gazda. Avea un defect de limba i vorbea ntr-una fara sa se gndeasc. Cum nu
aveam ce alege, i-am spus sa ne duca pn la Jamul Mic i s-l caute pe Coscofag. L-am asigurat
ca va merge cu noi peste frontiera i l vom plati la egalitate cu omul nostru.
Dup masa s-a ntors, dar fara rezultatul ateptat. Nu l-a gsit pe Coscofag. Probabil ca
nici nu-l cutase. Dar a vorbit cu un alt om, tovar al lui de afaceri, care ne va trece frontiera i
ne va conduce pn la Neagu n Latunas. Sa n-aveam nici o grija. Ei amndoi cunosc locurile can palma i totul va iei bine. Bine neles ca acuma trebuia sa pltim doi oameni n loc de unul.
Nu tiam ct vor cere i daca ne vor ajunge banii. Dar ne fceam socoteala ca, n caz lipsa, vom
putea mprumuta ceva de la Neagu. Pn cnd am vorbit toate acestea, trecuse de ora ase.
Ne-a spus ca trebuie sa plecam pe loc, deoarece pe nserat trebuia sa fim n casa
prietenului sau si, pn la Jamul Mic, mai e o buna distanta. Ne-am pregtit de plecare,
ncredinndu-ne viaa unor contrabanditi. Am pltit socoteala, ne-am luat rmas bun de la
Taranu, ne-am mbrcat mantalele i am plecat dup omul nostru.
9. Trecerea n Romnia.
Urmnd pe finul lui Taranu, care nu mai contenea sa ne dea asigurri despre arta lui de a
trece frontiera, ne-am abtut mai nti pe la casa acestuia, unde am gsit o familie de oameni
nevoiai. Locuia ntr-un cartier mrgina al Vrsetului, populat de o amestectur srbo-romnotiganeasca, lume care n-avea pmnt, trind din ceea ce putea ctiga cu palmele.
Am pornit la drum cu imaginea mizeriei ntlnite n casa cojocarului, care nu prea prea a
fi om vrednic n meseria lui. Eram cu sufletul apsat i din cauza ploii care ncepuse sa curg de
diminea. Tocmai n ziua aceea rencepuser ploile de primvar, dup o ntrerupere de trei zile,
timp n care am strbtut distanta de la Ofcea la Vrset. Ne ocrotise cerul, dar acum iar
sloboziser stvilarele de sus. Cnd am apucat direcia spre Jam, ploaia se oprise, dar drumurile
erau desfundate. Din nou calcam prin balti i noroaie, uitndu-ne cu mila la hainele noastre
curite. Am mers mai nti spre nord, pe oseaua naional, care era pietruita, iar cnd ne-am
apropiat de Jamul Mic, am luat-o la dreapta pe un drum vicinal, care trecea prin arturi, holde i
vii. Pe aici am notat iari vrtos prin pmntul cleios.
Cojocarul se nelesese cu ortacul lui din Jam aa ne spusese ca sa se ntlneasc cu el
la marginea satului, la un loc unde se ridica o cruce.
Omul lui din sat se cheama Petre Boroanca i ne spunea de el ca e un om de toat
ncrederea. Am ateptat la rscruce mai bine de un sfert de ora fara sa se iveasc Boroanca.
Atunci cluza noastr a nceput s-i piard rbdarea i sa rosteasc chiar vorbe urte la adresa
prietenului sau. Noi eram mai ctrnii dect el. n chestiuni de trecere a frontierei, nu e de joaca.
Ne poate vedea lumea i se poate duce vorba pn la grnicerii srbi. Atunci cojocarul s-a hotrt
sa se apropie el de sat ca sa vad daca nu cumva Boroanca e pe drum. S-a ntors cu acelai
rezultat negativ. Nu se vedea nimenea venind ncoace. Am nceput sa ne nelinitim de-a binelea.
Cum de nu vine omul daca s-a neles cu el sa se ntlneasc la rscruce? Fel de fel de
bnuieli au nceput sa ne umble prin cap i mai ca ne venea sa ne ntoarcem napoi.
n sfrit, cojocarul s-a hotrt s-l caute acas. Pe noi ne-a lsat n acelai loc, dar
temndu-ne de oamenii care se ntorceau de la lucru, ne-am ascuns ntr-o holda, nu departe de
cruce. Ct timp am stat acolo ncepuse sa se nnopteze. ntr-un trziu a venit i cojocarul i ne-a
anunat ca l-a gsit pe prietenul lui i acesta ne atepta acas. Ne-am sculat bucuroi ca cel putin
nu mai umblam la ntmplare. Dar intrnd n sat, mare ne-a fost mirarea sa constatam ca
cojocarul nu se putea orienta. Nu cunotea casa lui Boroanca. Bjbia de la o strada la alta,
ntrebnd lumea ce ieise pe la pori. Alt motiv de nelinite.
Ce-o fi cu omul asta? Cnd i cum a vorbit cu Boroanca, daca nu-i cunoate nici casa?
Vai i-amar de noi! aa e cnd te dai pe mini de oameni necunoscui!
Cine tie daca nu ne poarta numai cu vorba pn ce vom nimeri la primrie sau la postul
de grniceri. Lumea care se adunase pe la pori trebuie sa tie cam ce meserie nvrte Boroanca,
de care ntreab cluza noastr. Sau e un perfect imbecil care nu-i da seama de masurile
elementare de securitate, cnd treci frontiera?
Din nou ne batea gndul sa ne ntoarcem napoi. Dar mai exista ntoarcere pentru noi? Ce
sa mai cutm la Taranu, cnd nu mai aveam nici bani i pierdusem toate legturile? i apoi e
periculos sa nu ai ncredere ntr-un contrabandist, caci tocmai atunci i poate face rau. Au i
aceti oameni codul lor de onoare. Orice s-ar ntmpla, nu putem da napoi. Trebuie sa jucam
cartea lor pn la capt.
n sfrit, din om n om, ajungem la gospodria lui Petru Boroanca. Aici ne atepta o alta
surpriza neplcut. Omul nostru nici nu se ntorsese de la cmp! Cojocarul nici nu vorbise cu el i
nici nu-i cunotea mcar casa! Intrnd n tinda, ne-a ieit nainte nevasta lui Boroanca, o femeie
cumsecade i dezgheata. Ne-a primit cu toat dragostea, ne-a poftit n casa, unde a aprins o
lampa de petrol. Pe un pat se odihnea feciorul lor, un biat de vreo 18 ani, care venise obosit de la
cmp. Tatl lui, ne-a spus, mai ntrzie pentru a ncheia nite lucrri, dar va aprea dintr-un
moment ntr-altul. Am nceput sa vorbim, dar cu teama sa nu fim azvrlii n alte situaii
neplcute. Nu puteai avea nici o ncredere n aceti oameni i n asigurrile lor. Nici Boroanca,
cnd a intrat pe usa, nu ne-a fcut o impresie buna. Era un taran nalt, deirat, osos, mai n vrsta,
cu nite ochi care umblau hai-hui. n loc sa arate putina grija pentru plecarea peste granita, n-a
adus vorba dect tangenial de ea. N-avei nici o grija, ne-a spus, va duc eu pn la Neagu n
Latunas. Daca i asigurrile lor vor fi de aceeai trinicie ca ale Cojocarului, atunci ne putem lua
adio de la libertate i viaa.
Nevasta lui a nceput sa ntind masa, dar noi, care stteam ca pe jratic, bucuroi am fi
renunat la masa numai ca sa ne tim plecai ct mai repede din casa i din sat. Boroanca, ca sa
prind curaj pentru expediia de noapte i pentru a-i cinsti gostii, s-a sculat i s-a dus la
crciuma ca sa aduc butur. S-a ntors cu o sticla de rachiu i alta de vin. Noi mbucam n sila,
uitndu-ne mereu la usa ca nu pice cineva nedorit tocmai n acest moment. Cojocarul i Boroanca
i-au vzut linitii de mncare i nu s-au sculat de la masa pn ce nu au zvntat amndou
sticlele.
Am plecat pe la orele zece. Prin sprtura norilor, ieea luna din cnd n cnd. Nu ne fcea
nici o placere s-i vedem chipul, caci, n btaia ei, pe esul din fata noastr, se putea deosebi orice
tufa i orice umbra. Dup ce am ieit din sat, am pornit spre rsrit, tind direct cmpul. n fata
noastr strluceau nite lumini. Cluzele ne-au spus ca acolo a Jamul Mare. Noi trebuia sa
mergem mai nti n direcia aceste localiti, pn ce ieim din primejdioasa zona, apoi
schimbam drumul spre sud i mergem paralel cu granita, pentru a ajunge la Latunas, caci acest
sat e aezat mai la sud de Jamul Mic, cam n dreptul Vrsetului.
Boroanca i Cojocarul mergeau nainte, iar noi dup el imitndu-i n tot ce fceau. Pn la
granita, spuneau ei, nu mai e mult de un kilometru i jumtate. nsoitorii notri cnd s-au
apropiat de frontiera, se opreau din cnd n cnd, se puneau n genunchi, privind i ascultnd cu
atenia. Dup ce se convingeau ca nu e nici o micare, iar naintau civa zeci de metri i iar se
trnteau la pmnt. Din salt n salt am ajuns la o perdea de stufri i rachite. Dup spusele lor,
aici se ascundeau grnicerii romni i pndeau pe contrabanditi. Dincolo de perdeaua de
verdea, era un canal. Dup ce l-am trecut i pe acesta, pe malul lui am dat de o alta linie de
tufri. Acesta era momentul cel mai critic al trecerii. Ne aflam pe pmnt romnesc.
Neobservnd nimic suspect, ne-am reluat drumul n pas normal spre Jamul Mare. Am respirat
uurai. Cel putin nu se pot mndri srbii ca pe noi, cpeteniile expediiei, ne-au prins n tara lor.
De acum ncepea alt capitol. Jamul Mare era cap de linie ferata. Soluia cea mai simpla ar fi fost
sa ne oprim aici i sa luam primul tren spre Timioara, fie ultimul din noaptea asta daca mai era,
fie cel ce pleca dis de diminea. Nu ne-am ncumetat, pentru ca ne gndeam ca toate liniile care
se ndreapt de la granita srbeasca spre Timioara puteau sa fie supravegheate de jandarmi i
ageni. n urma arestrilor din Iugoslavia, toat regiunea trebuie sa fie n stare de alarma. De
aceea am ales Latunasul ca punct de oprire i ajustare. Vom merge la Neagu. Acolo ne vom
mbrca n haine rneti i apoi, travestii, vom strbate mult mai uor prin controalele din gri
i trenuri. Fcusem experienta aceasta n 1939. Ocolul pe la Neagu reprezenta o ntrziere i o
complicaie, dar o etapa indispensabila, daca voiam sa ajungem cu bine la Timioara.
Neagu din Latunas era seful garnizoanei legionare din aceasta comuna. Nu era un loc
ideal pentru a face prima halta pe pmnt romnesc. Aflasem de la Berlin ca fusese deinut
mpreuna cu feciorul lui, n Decembrie din anul trecut, n legtur cu valul de arestri care s-a
abtut asupra Timisoarei.
Fara ndoiala ca i familia lui era supravegheata. Dar cum n-am fi stat la el mai mult de o
zi, speram sa ne putem strecura neobservai.
Am mers tot timpul paralel cu frontiera, fcnd iari un mars greu i obositor. Nu
mergeam pe drum, ci pe nite crri de picior, care, cnd urcau, cnd coborau pe dealuri, vai i
livezi. Cum plouase toat ziua, pmntul mustea de apa si, culmea nenorocirii, tocmai atunci a
nceput sa ploua. Eram att de uzi, nct nici nu mai ne feream de balti sau praie. Fcusem i
socoteala greit ca Latunasul nu poate fi departe.
Dar din cauza nopii, a ploii i a grijii de a evita locurile pe unde grnicerii patruleaz,
drumul se lungise mult. Trebuie sa fi fost dup patru dimineaa, cnd am ajuns n dreptul lui.
Latunas este aezat ntr-o depresiune. De jur mprejur sunt nite coaste care coboar spre
sat. La plecare ma nelesesem cu Boroanca ca sa nu mai trecem prin sat, unde s-ar putea sa
patruleze jandarmii, ci sa facem un ocol pe deasupra lui, mergnd tot pe dealuri si, cnd vom
ajunge n dreptul lui Neagu, sa coborm n gospodria lui. Dar acum, cnd ne aflam deasupra
satului i trebuia sa execute cele vorbite, Boroanca n ruptul capului na voit sa mearg pe culmi.
atunci l-am rugat sa se duca singur n sat, la Neagu i s-l ntiineze ca a venit Ciocrlie, ca
suntem la marginea satului i sa vina sa ne conduc acas. Ciocrlie era parola noastr din
prigoana, folosita i la Bucureti. Boroanca s-a dus cam mrind, caci trebuia sa fac drumul de
doua ori pn la Neagu. Noi am ateptat pe vrful unui deal, n ploaie i zgribulii de frig,
ntoarcerea lui.
Grea e ateptarea n astfel de condiii. Nu numai frigul i ploaia ne sectuiau pn la oase,
dar ne chinuia i teama ca va ntrzia i se va lumina de ziua. ntr-un trziu am deosebit doua
siluete n ntuneric. Boroanca venise nsoit de feciorul lui Neagu.
Pe Petrascu nu-l cunotea, iar pe mine m-a recunoscut cu oarecare greutate. Dar parola
fcuse minuni. Cine spunea Ciocrlie, tia ca e om bun, trimis de organizaie.
Am plecat toi cinci, spre casa lui Neagu. Eram obosii de moarte i de abia ne ineam
dup tnr, care alerga ca o cprioar peste dealuri i vai. Cnd unul, cnd altul rmneam n
urma i trebuia sa strigam dup flcu sa ne atepte. Am umblat tot pe coaste, prin semnaturi,
arturi, praie. Ghetele gemeau de apa. Cnd eram aproape de tel i mai aveam un deal de urcat,
vedem ca lipsete unul din noi. Era Boroanca. Oare ce sa fie? Ne uitam n spate, strigam, nimeni.
Nu-l putea lsa pe drum, caci cine tie ce s-a ntmplat cu el i ar putea fi descoperit. Biatul s-a
ntors o bucata de drum napoi i l-a gsit ncletat ntr-o mocirla. Trecuserm cu toi un pru,
care la mijloc era mltinos. Noi l-am trecut, dar Boroanca n-a ntins pasul cum trebuie i a czut
chiar n mijlocul prului, unde era noroiul mai mare i nu mai putea iei. Cu ajutorul tnrului sa ridicat i s-a lipit iar grupului.
Am ntrziat mult cu acest ocol pe dealuri. Dar am avut noroc ca din cauza timpului
ploios ziua ntrziase i nici oamenii nu se ndurau sa ias din aternuturi.
Am cobort spre casa lui Neagu. ncep sa recunosc locurile pe carele tiam din vara
trecuta. Mai nti o livada frumoasa, apoi un sunt adnc, cu apa i noroi, iar malurile alunecoase.
Cu mare greutate ne-am dat drumul n fundul lui i am ieit apoi de partea cealalt. Apoi
am intrat n ograda cretinului. Am ateptat o clipa pn ce s-a dus flcul n casa i a anunat
prinii. Am fost dui n grajd, unde tnrul a aprins un lampas cu petrol. Eram toi plini de noroi.
Boroanca era ca un bivol de negru, caci czuse cu cap cu tot n mocirla.
ndat am concediat cluzele, mulumindu-le. La plecare le ddusem jumtate din bani.
Dup cte mi aduc aminte, convenisem sa primeasc amndoi 1.500 lei. Le-am dar restul i apoi
ne-am desprit. Bucuros le-am fi dat mai mult, caci trudiser i ei toat noaptea, dar noi nine
nu mai aveam dect o mie de lei, n doua hrtii de 500. Cu aceti bani trebuia sa ajungem la
Timioara.
10. Pe pmnt romnesc la Latunas.
Dup plecarea cluzelor, a venit n grajd Neagu cu femeia lui. Pe mine m-a recunoscut
cu uurin din anul trecut i mi-a strns mna cu deosebita cldura. Cu Petrascu s-a mprietenit
repede, deoarece el fiind din prima generaie de rani, tia s-i vorbeasc pre limba lui, cum
spun bnenii.
Mai nti Neagu s-a rugat s-l iertam ca ne-a adus n grajd. Nu pentru ca eram murdari, ci
ca aici puteam scpa de privirile vecinilor. n grajd nu intra nimeni, n timp ce n casa putea sa
pice, ba unul ba altul, fara s-l mai ntrebe. Apoi a vorbit tnrul, propunndu-ne ca, pn la
plecarea din Latunas, spre seara, sa ne duca ntr-o pdure vecina, unde puteam sa stam toat ziua,
fara a fi observai. Era o pdure a comunei, de cteva hectare i bine crescuta. Propunerea
tnrului era neleapt i daca am fi urmat-o, n-am fi czut n mna jandarmilor. Dar noua numai
de asta nu ne ardea acuma! Afara ploua din nou, iar noi, de abia ieisem dintr-o noapte de mars
prin ploaie. Zgribulii i nvineii de frig, nu ne surdea sa ieim iar n natura umeda. ntrezream
ca ar fi bine sa urmam sfatul tnrului, dar capacitatea de reacie ne slbise. Nu mai aveam dect
un singur gnd: sa ne primenim i sa dormim ntr-un aternut cald. Ne-am mai adus aminte i de
pania din pduricea de la Vladimirovat, care ne-a amgit, i aveam groaza sa nu ni se ntmple
la fel.
Eu aveam i un alt motiv sa ma opun propunerii tnrului. nc din ultima noapte de mars
spre Vrset, am simit la unul din clcie o uoar durere, ori de cte ori calcam. n cele trei zile
ct am stat la Vrset, durerea aproape dispruse, dar n drumul spre Jamul Mic i apoi la trecerea
granitei, durerea a revenit i s-a extins la amndou picioarele. Cnd ne-am apropiat de Latunas,
ma nepau rau amndou clciele.
Cnd m-am dezbrcat n grajd i m-am uitat la picioare, am descoperit de jur mprejurul
gleznelor o uoar umflatura. Era un grav avertisment pentru cineva care e avizat la picioare ca sa
scape de dumani. Nu m-am plns nici lui Petrascu i nici gazdelor, dar n sinea mea tiam ca
acesta era motivul principal pentru care refuzam sa ne ascundem n pdure. Era un nceput de
invaliditate, care ma putea scoate din circulaie tocmai n momentul cel mai critic al luptei
noastre pentru existenta. Bine neles mai puteam face sforri, mai puteam fugi la nevoie, dar cu
rezultatul ca boala s-ar fi agravat i mai trziu m-ar fi mobilizat.
Mai nti femeile ne-au dus albituri sa ne primenim, apoi ne-au ntins paie n grajd, iar
deasupra cearceafuri albe i nite oale calde de acoperit. Nici nu am mai voit sa luam ceva n
gura. Ne-am trntit n aternut i am dormit tun, pzii de vitele din grajd, care i vedeau de
rumegatul lor molcom. Ne-am trezit pe la amiaza. Femeile ne-au adus de mncare tot ce-au putut
sa gteasc mai bun, ia r brbaii, dup obiceiul locului, ne-au cinstit cu rachie. Afara tot ploua,
dar noi, n aternutul cald i nclzii de alcoolul care curgea prin vine, ne simeam bine i plini de
ncredere n viitor.
Apoi ne-am apucat de povestit. Btrnul Neagu, un om de vreo patruzeci de ani, nu tia
bine cine sunt. Din cauza unei vagi asemnri cu Cpitanul i nchipuia ca as fi chiar el, scpat,
cum se zvonea pe atunci, din mijlocul clailor. l iscodea mereu pe Petrascu. Ca s-i scoat din
cap aceasta idee, primejdioasa n mprejurrile n care ne aflam, Petrascu a izbucnit ntr-un hohot
de rs i i-a spus: Bine, omule, nici atta nu tii ca Corneliu Codreanu era un om voinic, nalt, ne
ntrecea cu un cap pe noi toi de aici, i uit-te la domnul ct e de pirpiriu. Ne-a ntrebat apoi
daca nu l-am vzut pe Capitan n Germania. Cu prere de rau a trebuit s-i spulberam i aceasta
ndejde. Atunci am vzut cum i-a pironit ochii n pmnt i s-a ntunecat. El ca tot poporul tria
n credina ca n-a murit Cpitanul i ca se afla e undeva prin Germania, ocrotit de Hitler.
Apoi ne-au povestit i suferinele lor. Dup arestrile operate la Timioara n Decembrie
1939, cnd a fost descoperita ntreaga organizaie, cercetrile s-au extins pn la ei. Cum tnrul
era implicat n treceri de legionari peste frontiera, cnd au venit jandarmii s-l aresteze, a fugit de
acas, temndu-se de bti i schingiuiri. S-a ascuns pe la rudenii, prin satele nvecinate, i chiar
avea de gnd sa treac n Serbia. Dar de la o vreme s-a saturat de aceasta via nesigura, mereu
gonit din sat n sat, i s-a predat jandarmilor. A fost groaznic ca sa spun cu cine a lucrat i ce
legionari a trecut peste frontiera. De la nceput, biatul s-a fixat pe poziia ca el n-a fcut nimic i
nu cunotea pe nimeni i a inut-o aa zile i zile de anchete i bti.
Chiar cnd a fost confruntat cu legionarii cu care lucraser i care fcuser declaraii
referitor la activitile lui ilegale, n-a recunoscut nimic. Pn la urma autoritile nu au avut ce
face i l-au eliberat.
Am vorbit apoi de ntrirea Germaniei, de rzboiul din Apus, i de schimbarea ce o
simiser i ei n relaiile cu autoritile, care ncepuser sa se poarte mai omenos.
Noua nici prin cap nu ne trecea ca am putea fi descoperii din partea aceasta. Eram siguri
ca nsoitorii notri se gseau de multa vreme dincolo de granita. Pe nserate, Neagu i cu feciorul
lui s-au dus la un loc ce-l aveau la marginea satului pentru a tia ceva nutre pentru vite. Noi
ateptam ca sa se ntoarc, pentru ca sa plecam spre Forotic, cluzii de cel tnr, cum va da
noaptea. Femeile i vedeau de treburile gospodriei. Nu trecuse un sfert de ora de la plecarea
gazdelor, cnd vine un om noi nu l-am vzut la fata i spune femeilor ca au intrat jandarmii n
sat. Femeile lui Neagu intra n grajd i ne anun pe noi. Ce sa fie? Ne-am gndit ca nu poate fi
vorba dect de o patrulare obinuit. Ne-am fcut socoteala ca e mai nimerit sa nu ieim din
grajd, caci fiind nc lumina, vom putea fi denunai de cineva jandarmilor i atunci va fi mai rau.
i ncotro sa apucam, acuma cnd niciunul din brbai nu este acas? Ce se alege de plecarea
noastr la Timioara? Noi nu ne-am gndit ca daca omul acela venise, se petrecea ceva grav n
sat. Voia s-l previna pe Neagu, care mai fusese arestat.
Pe cnd ne frmntam netiind ce sa facem, deodata auzim ca poarta de la ulia e izbita n
laturi i o voce amenintoare de brbat seful de post cum ne-am dat seama mai trziu striga
femeilor:
Unde-s oamenii care au venit asta noapte la voi? Pe cine avei n grajd?
Femeia lui Neagu a nceput sa se blbie, fara a putea scoate o vorba desluit. Grajdul
avea doua ui: una ddea spre curte i de aici putea veni jandarmul, alta se deschidea spre
gradina.
n fundul grdinii era anul ce-l trecuse, azi diminea, iar dincolo se ntindea livada, care
se prelungea apoi n cmp deschis. Petrascu, ca sa ntrzie intrarea jandarmului, proptete usa
dinspre curte cu o furca i apoi o zbughim amndoi pe usa cealalt, n gradina. Era timpul
suprem, caci jandarmul ajunsese la usa grajdului i o zglia din toate puterile, furios ca nu o
poate deschide. n sfrit usa a cedat, dar pn ce s-a luptat sa deschid usa i pn a cercetat
grajdul, naintnd cu bgare de seama de teama sa nu fie atacat, noi am strbtut poriunea de
gradina, vreo 50 de metri, i acum ne aflam la marginea anului.
Gradina era proaspt arata i din cauza ploilor, brazdele se transformaser n noroi. Am
notat mai mult dect am fugit. Dar aceeai greutate, pmntul lipicios, l mpiedica acuma pe
seful de post, un om mai scund i ndesat, sa ne ajung din urma.
anul era un obstacol greu de trecut. Era adnc de vreo doi metri, cu fundul noroios, caci
mereu se scurgea prin el o uvi de apa, care se umfla cnd ploile veneau mai mari.
Avea o lime de vreun metru i jumtate. Din spatele auzim zbieretele sefului de post
care ne soma sa ne predam: stai ca trag, stai ca trag. Eu am fcut atunci o sritur
spectaculara, care a uimit pe urmritori i s-a dus vorba de ea pn la Bucureti: ntr-o clipa am
cobort n fundul anului i din a doua micare am fost deasupra lui, de partea cealalt.
Am ntins-o apoi drept nainte n livada. Petrascu a fost putin mai norocos. Voind sa
treac anul pe deasupra, dintr-un salt, din cauza cmii lungi, a traistei din spate i a terenului
alunecos care nu ngduia s-i iei avnt, a czut n fundul anului izbindu-se de peretele din fata.
De atunci drumurile noastre s-au desprit i nu ne-am mai ntlnit dect la Inspectoratul de
Jandarmi din Bucureti. Cum am putut reconstitui ulterior, din povestirea lui Petrascu i cum
scrie i el n cartea lui, cu mari sforri a izbutit i el sa se ridice pe mal, lsnd n fundul anului
plria care-i sarise de pe cap i traista cu hainele noastre. Dar cnd a ajuns deasupra, o potera de
jandarmi alerga spre el s-l prind. Pentru a fi sigur de captura, seful de post i postase oamenii
dup regulile nvate. Numai el cu un jandarm au intrat pe poarta principala. Cnd s-a ndreptat
spre grajd, pe celalalt jandarm l-a trimis sa ocoleasc grajdul i sa se fixeze de partea cealalt, n
gradina. Repeziciunea cu care am evacuat grajdul nu i-au mai dar vreme jandarmului sa ne
blocheze ieirea sau sa ne prind n gradina. A asistat i el neputincios la fuga noastr i apoi la
sritul anului.
Grosul forelor le concentrase seful de post, dincolo de sunt, n livada. Erau trei jandarmi,
ntre care un reangajat, erau obligai sa asiste pe jandarmi. Daca scpm din grajd, i fcea
socoteala seful de post nu vom putea trece anul adnc i cleios, iar daca totui vom sari peste el,
dincolo ne atepta potera cu putile ntinse. cnd a vzut stolul de oameni ndreptndu-se spre el
i somndu-l sa se predea, Petrascu ar mai fi putut sa fuga, caci mai era o mica distanta ntre ei,
dar s-a gndit la mine. Oprindu-se i nfruntndu-i, mi procura mie rgazul necesar ca sa dispar
din raza lor. Petrascu i-a lsat sa se apropie i a ridicat minile n semn ca vrea sa se predea, dar
cnd seful grupului a voit sa puna mna pe el, i-a dat un brnci de-a czut n iarba de-a
berbeleacul, cu puca cu tot.
Ceilali nu tiau ce sa fac. De dincolo de sunt, seful de post striga ct l inea plmnii:
tragei, ma, mpucai-i ma! El, cu jandarmul de lng el, nu puteau sa traga, deoarece puteau
sa nimereasc n proprii lor oameni. i nici grupul de dincolo nu putea face uz de arme cta vreme
Petrascu se afla n mijlocul lor. Profitnd de acest moment de nuceala, Petrascu a fugit i el,
mergnd paralel cu canalul, dar n sens invers direciei de unde veniser jandarmii.
Eu fugeam prin livada perpendicular cu anul spre nite plcuri de tufiuri i rachite, n
sperana sa scap momentan din vederea lor. Deodata aud o salva.
mi dublez puterile ca sa ajung ndrtul arbutilor. Aud a doua salva. n acel moment
alunec i cad ntr-o balta de ma umplu tot de apa. Am crezut ca sunt rnit. Ma scol repede, ma
pipai, nimic. mi scot pardesiul ncrcat de apa, care ma mpiedica la fuga, i-l las n balta.
Acuma, numai n cma i veston, eram mult mai uor. Trec dincolo de plcurile de salcii i cu
mare viteza ma ndrept n cmpul deschis. Pe mine nu ma nimeriser. Dar pe Petrascu? Poate l-au
ucis. Cnd am ieit din grajd, ploaia ncetase i soarele strpunsese norii, luminnd toat zarea.
Daca nu-l ia Dumnezeu repede de pe cer, sunt pierdut, caci jandarmii pot veni cu caii i dnd de
cteva ori roata, ma descoper. n gnd ncep sa ma rog iar lui Dumnezeu ca sa repete minunea i
pentru a doua oara triesc fenomenul de la Vladimirovat. De la o secunda la alta, trec de la
lumina la ntuneric. Soarele dispare brusc i umbrele nopii se ntind ca o binecuvntare. Nu se
mai putea distinge nimic de la 50 de metri.
Pentru moment sunt n afara de primejdie. mi ncetinesc pasul ca s-mi reiau respiraia.
Dar acuma ce fac? Ct voi rezista? ncotro s-o apuc? Vad n deprtare nite lumini electrice. Sa
fie Vrsetul? Sa fie Jamul Mare? Unde o fi calea ferata care duce la Timioara? Cel mai bun
lucru ar fi sa dau de calea ferata i apoi sa ma urc pe ea ct voi putea. Undeva, n vreun sat, poate
voi da de vreun om bun, care sa ma ajute sa ajung la Timioara. O, biata noastr echipa plecata de
la Berlin, ce-a mai rmas nimic din ea! Un om gonit n noapte ca fiarele. i fara nimic la el. Nici o
bucata de pine sau o bucic de zahar. Apa mai gseam prin praie. Nimic nu mai rmsese din
mine dect hotrrea de a ncerca imposibilul pentru a nu cdea n minile dumanului. Triumful
regimului ar fi fost prea mare. Tot aparatul Statului ma cauta de mai bine de doi ani. Au pus i
premiu pe capul meu, nc de pe timpul lui Clinescu, trei milioane de lei.
Ct timp fugisem, ncheieturile de jos ale picioarelor s-au ncins i nu mai simeam
durerea. Dar ncetinind pasul, durerea revenea sgetndu-m n clcie. Gleznele erau prinse bine
i aproape se nepeniser. De cte ori puneam piciorul jos i mai ales cnd accidentele terenului
l deplasau, ma treceau toate sudorile. Cum voi putea scpa cu aceste picioare betege? Trebuie sa
ncerc totui ceva. Trebuie sa ocolesc satul i sa ma ndrept spre nord, spre Jamul Mare, pe
drumul pe care venisem n noaptea trecuta. Am mers ctva timp apropiindu-m iar de sat, dar
deodata mi apar n fata nite lumini care umblau pe cmp i aud i ltraturi de cini. Eram
urmrit. Fara ndoiala ca toate posturile de grniceri i jandarmii din zona erau alarmate i
patrulau de-a lungul frontierei. De ce umblau cu lumini?
Poate credeau ca sunt rnit sau am adormit pe undeva? Din nou am tras o fuga disperata,
dar n direcie contrara acelei ncotro croiam sa apuc. mi era frica mai ales de cini. Nite cini
dresai puteau sa ma ncoleasc, daca li s-ar fi dat sa miroas hainele ce rmsese n traista. Nu
stiu ct am fugit.
Planul cu Jamul Mare czuse. Prin mprejurimile satului umblau poterele. Ar fi trebuit sa
fac un ocol prea mare i n-aveam idee de locuri. M-am hotrt atunci sa trec iar granita n Serbia
i sa ma ntorc la Vrset. Voi intra noaptea la Taranu, ud i murdar, rugndu-l sa ma adposteasc
pentru cteva zile. Apoi voi cuta sa plec la Alibunar i sa fac rost de ceva bani de la cunotinele
noastre de pe acolo. Dar cum nu cunoteam locurile i era i noapte nu ma puteam orienta care e
partea romneasca i care e partea srbeasca. M-am ndreptat i eu ncotro am crezut ca ar putea
fi granita. Deodata mi apar, cnd m-am ridicat pe un dmb, alte lumini. Erau nite lmpae. Nam mai simit nici durere i nici picioarele umflate. Am tras o alta fuga ca sa ma ndeprtez de
locul primejdios. Poterele umblau aadar nu numai n jurul Latunasului, cu i de-a lungul
frontierei. De cteva ori am trecut linia de demarcaie, nsemnata prin nite pietre. Din cauza
attor fugi i schimbri de direcie, nu mai tiam precis daca ma aflam la Srbi sau la Romni.
Cred ca am umblat mult n sus i n jos prin aceleai locuri nclcnd frontiera. Din cauza
extenurii organismul ncepuse sa consume din rezervele celulare nici nu ma mai puteam
concentra o clipa ca s-mi fixez un punct de reper.
Nu stiu ct am umblat, dar stiu ca u m-am oprit o clipa toat noaptea. De multe ori am
fugit lungi distante i niciodat nu am mers n pas obinuit. Hainele se uscaser pe mine din
cauza cldurii corpului, desi noaptea era rece; n schimb ghetele musteau de apa. De picioare nu
ma mai ocupam. Triam n durere ca-n elementul meu, cum spune poetul Grigore
Alexandrescu. Ct sa fi umblat? Trebuie socotit ct am putut face de la opt seara pn la cinci
dimineaa. Asta face pe putin 40 de km. Deci mi fceam socoteala ca trebuie sa fiu departe,
foarte departe de Latunas.
Cnd se crapa de ziua, vad nite case n fata mea. Ma uit bine i vad ntr-o depresiune un
sat. Unde sunt oare? n Romnia, n Iugoslavia? Satul ce se desfura n fata pare ca seamn cu
Jamul Mic. Cu orice risc trebuie sa ntreb pe cineva i trebuie sa gsesc ceva de mncare. Cum
ploaia ncetase de asear i ziua se anuna frumoasa, oamenii se vor scula de diminea pentru
munca cmpului. Cobor pe costie i intru n cea dinti curte. Vad un taran n pervazul ferestrei
deschise. i fac semn sa vina n curte ca vreau sa vorbesc cu el. Omul coboar bnuitor. La
fereastra apar nite femei speriate.
nfiarea mea trebuie sa fi fost jalnica. Nu aveam plrie, caci mi-o pierdusem i eu la
trecerea anului. Eram plin de noroi, parul rvit, fata trasa ca de mort i minile zgriate.
Oricine i putea da seama ca sunt un fugar certat cu stpnirea.
Omule, fii bun i spune-mi ce sat e asta?
Latunas.
Cum ai spus? creznd ca n-am auzit bine.
Latunas, domnule.
Nu se poate.
Ba e Latunas.
Am rmas trsnit. Sa umbli toat noaptea ca sa scapi de satul unde am fost atacat de
jandarmi, pentru ca a doua zi diminea sa ajungi tot n el. Am pus ochii n pmnt, repetnd ca
un om pierdut: Latunas, Latunas
12. Ultima btlie.
coborse spre asfinit, am ajuns i eu la marginea pdurii. Uitndu-m napoi, vad n deprtare
nite oameni calare.
Desigur jandarmii au aflat fie de la taran fie de la ciobana ncotro am apucat i acuma ma
cauta. Repede m-am ascuns n desiul ei.
Mare decepie. Nu era o pdure n regula, ci o tietur. Rar de tot mai ntlneai cte un
copac. n schimb din trunchiurile tiate crescuse o vegetaie slbatic. Pduricea cobora ntr-o
vale adnca i n fundul ei luceau praie. Cum aveau multa umezeala, plantele crescuser vlvoi.
Parca era o pdure tropicala. Ca sa faci un pas, trebuia sa te lupi cu fel de fel de liane. i minile
i picioarele trebuia sa le tii ntr-o permanenta aciune. Crengile ma izbeau peste fata. i din spate
simeam iar pe muma pdurii.
Cu ct naintam spre fundul depresiunii, cu atta cretea i ntunericul. Picioarele mi
produceau dureri cumplite. De la un timp, parca nu mai vedeam limpede. Pare ca o ceata se
pusese peste toate lucrurile. Ce sa fie? Ma opresc, mi frec ochii, ma scutur. Nu e nimic.
Cobornd mai jos, ncep sa am vedenii. Aud vocea lui Petrascu. Sigur l-au mpuscat i
sufletul lui proaspt ieit din trup ma nsoete i ma avertizeaz.
Nu mai e mult, Petre, i voi avea i eu aceeai soarta. Daca am fi fost mpreuna, ne-am fi
ajutat unul pe altul i cine tie daca n-am fi scpat ca la Vladimirovat.
Si natura se aliase mpotriva mea. Ma mpleticeam, cdeam. Minile erau zgriate, picate
de urzici, lovite de crengi. i fata mi ardea. Primisem cteva lovituri n plin. Ajung n fundul vii.
Multe vine de apa, alimentate de ploile de primvar. Ca s-mi linitesc focul de la picioare, apuc
pe o vlcea. Apa rece mi fcea bine. Era o binecuvntare. Merg n netire. Nu am nici o tinta.
Voi merge pn ce voi cdea undeva. Dar voi merge. Cta vreme mai dispun de o ultima rezerva
de energie, nu ma voi opri. Ma uit n sus. Soarele i trimitea ultimele raze deasupra frunziului.
Umezeala ncepea s-mi intre n oase. Nu pot nnopta n aceasta pdure blestemata. Daca ma
prinde ntunericul, nu mai ies de aici. Stiu c a la marginea ei ma ateapt jandarmi, dar tot att de
sigur e ca mine diminea o vor scotoci tufa cu tufa i tot ma vor prinde.
Ascult putin daca nu se aud crengi trosnind. Ies din vlcea i ncep sa urc pe partea opusa
acelei de unde venisem. Era o coasta abrupta, mult mai ridicata dect aceea pe unde venisem, dar
n schimb mai limpede, mai putin nclcita de plante agtoare. Cu eforturi penibile, m-am urcat
pn sus pe platou. Acuma se nnoptase de-a binelea. Nu vedeam la zece pasi. Abia ma mai
puteam tine pe picioare.
De la marginea pdurii, mai merg o postata * i dau de un loc cultivat cu rsad de ceapa.
Smulg n graba cteva cepe i ncep sa le mestec. Prima, a doua, le-am nghiit cu lcomie, dar pe
a treia am azvrlit-o. O fi ea buna ceapa ca nsoitoare la mncare, dar nu ca sa dea energie. Daca
as gsi nite boabe de gru sau de cucuruz, dar la epoca asta de unde sa le iau? tiam ca sunt
anumite rdcini bune demncat, dar eu nici nu le cunoteam i mai era i noapte. O, daca as avea
cteva bucatele de zahar! Nici eu nici Petrascu nu ne-am gndit la aceasta msur de prevedere
elementara. nainte de-a pleca la drum, sa ne umplem buzunarele cu zahar, ca raia de fier a
soldatului. Cteva bucatele de zahar ar putea schimba cursul istoriei. Picioarele le-a mai tr ei,
dar cu leinul cum sa lupi? Nu le aveam i simeam ca ma sfresc.
mi fceam socoteala ca daca ceapa rsdit pe aici, trebuie sa fie n apropiere i vreo
aezare omeneasca. Simt ca terenul urca din nou. Ajung n vrful unui dmb i de acolo descopr
nite lumini printre frunzele copacilor. Satul se ntindea n vale. Ce sat sa fie? De oboseala mi
tremura tot trupul. Picioarele mi erau umflate jos ca doi butuci. Am stat pe dmb n picioare
privind n vale. Inima o luase n galop. Nici nu ai puteam numra btile. Fiecare sforare mi
provoca acuma i dificulti de respiraie. Ce sa fac? A continua drumul e moarte sigura. Voi
muri de epuizare. Daca nu gsesc imediat ceva de mncare sunt pierdut. Nu mai am alta alegere
dect sa cobor n sat i sa intru la prima casa de gospodar. Cei 500 de lei erau intaci i poate voi
gsi pe cineva ca sa se ndure de mine. Cobor pe o costi i dau de ntia casa. E o cscioar
fcut dintr-o singura odaie i fara curte. Poate nici n-a fi intrat n ea, daca usa nu era deschisa i
lumina unei lmpi nu se revarsa afara. Pe prag, nite oameni. Cu pasi ovitori, ies din ntuneric
i le dau binee. La lumina trebuie sa fi artat ca o stafie, cu parul vlvoi i minile zgriate.
Numai vorbesc de ghete i mbrcminte. Oricine i putea da seama ca sunt fugar.
Deodata ma vad nconjurat de o droaie de lume, care ieise nu stiu de unde, ca dintr-un
stup. Ma uit mai bine la ei i i vad cam oachei la fata. n spatele lor n casa erau vreo patru
copii, care priveau i ei mirai la noul venit. De abia atunci mi-am dat seama ca am nimerit la un
salas de igani.
Dar de unde vii D-ta? ma ntreab un igan mai btrn, care prea sa fie seful familiei.
Iaca de la Jamul Mare.
i unde te duci?
La Reita la lucru.
Da ce-i cu D-ta?
Iaca, am voit sa crut banii i am luat-o pe jos. M-am rtcit n blestemata asta de
pdure ce-o avei n vale, de credeam ca nu mai ies. Mi-am pierdut i plria i m-am zgriat rau.
Sunt flmnd ca un cine i tare obosit. Daca putei s-mi dai ceva de mncare i sa ma lsai sa
ma odihnesc n noaptea asta. Am bani. Scot cei 500 de lei i i arat.
Da, cum sa nu, striga iganul btrn. Vom face i noi ce vom putea. Suntem cam multi,
dar ne vom strnge sa ncapi i D-ta n aternut. Intra n casa i te aeaz pe marginea patului.
Am intrat n casa. De-o parte i de alta, doua paturi late. n mijlocul odii o crrue deabia te puteai mica. La intrare, la stnga, era un prici, pe care se juca o droaie de copii.
Toi erau detepi i ma priveau cu mirare.
Vai de mine, da ce-i cu D-ta de eti aa de zgriat pe fata i pe mini?
Dar nu v-am spus ca m-am rtcit n blestemata asta de pdure i era sa nu mai ies viu
din ea? Dar dai-mi ceva de mncare.
O femeie mi aduce o cana cu apa i dintr-o firida o bucata de pine. Apa mai busem eu,
dar pinea am zvntat-o ntr-o clipa. Simeam cum o devora stomacul, ca pe o prada. O pace
binefctoare se aternuse n organism. Inima i toate organele mi mulumeau potolite.
n timp ce mncam pinea eznd pe marginea patului, vad pe iganul btrn ca iese afara
i optete ceva unui tnr, mbrcat n haine de ora, cu cravata i plrie. Era Duminica i
venise de la vreo petrecere. Cum usa rmsese deschisa, l-am zrit din profil. Nu intrase n casa.
Avea o fata palida i prea mai albenet * dect ceilali. Dar de ce nu intra tnrul n casa, caci era
trziu, i de ce pleac iara? Unde l-o fi trimis iganul btrn? Am nceput sa intru la bnuiala.
Ceva ma ndeamn parca sa dispar n noapte.
Ce sat e asta?
Clopodia.
Clopodia? Nu auzisem n viaa mea de el. Eram prea sleit ca sa mai reacionez. Cine tie?
Poate ca iganii, nvai sa sufere multe de la stpnire, sunt mai nelegtori cu omul urmrit.
Dup ce am gtat pinea, femeile ma invita sa ma aez n pat. Dar unde sa ma aez? n
patul din fata mea, luase loc perechea de igani btrni i la spatele lor se mai vedea un cap.
n patul unde edeam eu, se instalase o pereche de igani tineri. Simeam ceva micare i
pe sus, deasupra capului. Ci or fi n casa asta? Copiii erau gata de culcare, nvelii unul lng
altul i fcnd ghiduii. M-am uitat nedumerit la toi:
Dar unde sa dorm?
puternica lovitura n ochiul drept, de credeam ca mi-l scoate. O alta n nas i n gura. Sngele ma
podidete de ma necam. Nu mai puteam nici respira. Atunci am cedat. M-am lsat pe spate i nu
am mai opus rezistenta. Am stat linitit cu ochii nchii i m-am lsat sa ma lege.
S-a petrecut n acea clipa, n interiorul meu, o curioasa transformare. De unde pn atunci
m-am zbtut ca o fiara sa nu cad n mna dumanului, tiind ce soarta ma ateapt, din acel
moment o pace miraculoasa s-a aezat n suflet. Nici groaza, nici tulburare, nici rezistenta, nici
lacrimi. Se prea ca o boare nevzut ma mngia i-mi ddea linite. M-am ncredinat
destinului.
Jandarmii, sub supravegherea sefului de post, care nchidea drumul spre usa, au nceput sa
ma lege. Cu nite frnghii mi-au legat mai nti minile la spate, ntorcndu-m pe podele; apoi
pentru mai multa siguran, mi-au legat tot la spate i braele. Mi-au ridicat apoi capul i mi-au
pus pe el un sac. Puteam respira, dar nu mai puteam vedea. Nu distingeam dect lumina de
ntuneric. Sacul mi l-a legat la gt cu o sforicica. Cnd unul din jandarmi mi fcea nodul la gt,
aud pe seful de post c-i optete:
Nu strnge prea tare, ca sa nu se sugrume.
Tot e bine, zic eu, nseamn ca nu vor sa ma omoare pe aici.
Seful de post se gndete desigur la premiul de trei milioane i vrea sa ma predea viu la
Bucureti.
Cu lovituri sunt sculat n picioare. La glezna piciorului stng, simt ca mi se pune ceva
rece. Era un lant, pe care l-a prins apoi cu un lact.
Toaleta arestatului se terminase. Puteam porni spre post. La plecare, seful de post m-a
avizat sa nu fac vreo micare ca el sta n spate i trage. Ferecat n felul acesta, am pornit la drum.
Bine neles ca jandarmii n-au binevoit s-mi traga ghetele. Le-a ridicat unul i pe mine m-a lsat
sa merg n picioarele goale.
Drumul pn la post n-a durat mult, dar pentru mine a fost un calvar. Nu-mi fceau
legturile att de rau, ct picioarele. Cu capul n sac nu vedeam nimic. De braul drept i stng,
eram prins zdravn de doi dintre ei, iar al treilea mergea n spate, innd lanul care mi atrna de
picior. Cum funciunea umorului nu dispare nici n momentele cele mai tragice ale vieii
(Galgenhumor), ma gndeam ca sunt escortat la post, cum ranii duc porcii la trg. i leag cu un
lant de unul din picioarele din spate i i mna din urma.
Cum erau drumurile n satele noastre primvara tie fiecare. Cel din Clopodia era o
amestectur de noroii de pietre ascuite. Calcam cu picioarele goale prin noroiul rece i ma
nepau pietrele de mi venea sa urlu de durere. i trebuia sa pesc n pas soldesc. Nu am vorbit
nimic cu ei.
n jurul meu ntuneric bezna. Din cnd n cnd mai strbtea prin sac cte un fir de
lumina, strecurata de la vreo fereastra. n dosul lor alte viei, alte destine, care nici nu bnuiau ca
n noroiul drumului lor se torcea un alt destin. Cum lpiam n noroi n ritm de mars, mi se prea
ca aud acordurile unui mars funebru
PARTEA A TREIA.
DE LA MOARTE LA VIA
1. O noapte la Clopodia.
Era n seara de Duminica, 19 Mai 1940, cnd mergeam cu picioarele zdrobite prin noroiul
satului Clopodia, escortat de jandarmi, spre destinaie necunoscuta. La un moment dat sunt scos
din mijlocul drumului i mbrncit pe o scara ngusta.
Aud ca se deschide o usa i apoi simt o podea de scndura sub picioare. Prin finele
gurele ale sacului disting lumina. Ma gndeam ca trebuie sa fie sau postul de jandarmi sau
primria.
Simt apoi cum nite mini noduroase ma pipie pe la gt. mi nchipuiam ca vor sa ma
strng de gt sau s-mi traga un glonte n ceafa.
Instinctiv fac o micare brusca i mi schimb poziia. Minile aluneca de pe gt. n clipa
urmtoare un pumn groaznic se prvlete n direcia ficatului. Probabil era o lovitura nvat n
colile de jandarmi, servind ca sa reduc la neputina pe arestai. Curios ca nu am simit durere i
nici nu am ameit. Dar m-am linitit. Din nou nite mini ma pipie la gt. Cutau nodul de la
sforicica i eu le ncurcasem treaba. mi ridica sacul i vad ca ma aflu ntr-o odaie mai spaioas,
care prea a fi o cancelarie. Ma uit cu nelinite mprejur. Acum ce va urma? Vad fata severa a
sefului de post i mutrele inexpresive ale celor doi jandarmi n termen. Mai n fund, ndrtul
unei mese, mai descopr alte doua persoane: un brbat mbrcat n haine domneti i altul, n
haine rneti. Trebuie sa fie autoritile locului. Mi se scoate lanul de la picioare, dar rmn cu
minile legate la spate.
Seful de post se rstete la mine:
Ei, acuma sa spui cine eti!
Pai nu v-am spus? Sunt Constantin Popescu din Slatina. Nu vedei ca sunt mbrcat
rnete?
Numele ce-l rostisem la ntmplare cnd fusesem prins, devenise acum o piesa de salvare.
Ma agam de el cu disperare. mi ziceam ca trebuie sa ctig timp. Cum? Prelungind ct mai
mult aceasta stare de incertitudine. Evenimentele se precipitau i nu se tie ce poate interveni
mine. Sigur ca pn la urma ma vor descoperi, dup ce vor ntreprinde cercetri la Slatina. Dar
asta nseamn dou-trei zile n plus de via. Daca afla cine sunt, risc sa fiu mpuscat aici i
justificarea nu lipsete: am fost mpuscat la trecerea frontierei. Nimic mai natural, mai ales dup
focurile de arma de la Latunas. Daca mai exista vreo salvare, apoi tocmai n prelungirea agoniei.
Uite, eu nu sunt chiar aa de rau, cum i nchipui. Stiu ca eti Horia Sima, dar trebuie
sa declari. Nu-i doresc sa ajungi pe minile d-lui notar Gritta. El nu tie de gluma. Te ia i te
izbete de toi pereii.
mi arata pe omul n civil de pe scaun. ntr-adevr era o matahala de om, gros i sngeros
ca un mcelar. Dup acest nume Gritta putea sa fie frate cu chestorul Gritta de la Timioara,
faimos prigonitor de legionari, amestecat n schingiuiri i crime.
Eu i dau nainte cu ce tiam, fara sa tin seama de ameninare:
Nu v-am spus ca ma cheama Constantin Popescu? Daca nu credei, cercetai!
N-am mai scos o vorba.
l vad atunci pe Gritta ca se ridica de pe scaun, se apropie de mine i ma prinde cu
amndou minile de par.
Apoi ma trte la perete i ma izbete cu capul de cteva ori, cu toat puterea. Doamne
cte mai poate suporta omul! Loviturile au fost teribile. O uoar ameeal i apoi mi-am revenit.
Cnd Gritta i-a scos minile din par, i atrnau uvie printre degete.
Ancheta lua o ntorstur grava. Iar ma gseam n alternativa sa pier sau s-mi declar
identitatea, ca atunci cnd am cobort n slaul de igani. Nu simisem durerea i tocmai asta ma
nelinitea. ncasam lovituri ca o nluc. Ca i cum nu eram eu. Ce se ntmpla cu mine? Nu mai
reacioneaz organismul? n schimb inima iar se pusese n mars, izbind n piept ca o locomotiva.
Avea ntreruperi frecvente i iar pornea n galop ca o nebuna. Daca ma mai lovesc, pot sa am un
colaps.
ntre timp mi-au venit ntr-ajutor.
Haide, nu mai tgdui ca Petrascu a fost prins. i apoi hainele lsate la Latunas v-au
trdat.
O mare bucurie pe mine ca Petrascu nu e mort, aa cum ma chinuiau vedeniile n pdure.
Ma tin n halul asta ma gndeam pentru a dovedi superiorilor si, prin aspectul meu
fioros, ct de periculos sunt i ce captura importanta au fcut.
Notarul Gritta i primarul nu mai apruser. n schimb odaia s-a umplut de alte figuri.
Sosise de diminea seful de post din Latunas, acela care ne atacase n grajd i ne scpaser
printre degete, apoi seful de secie, de care depindea amndou posturile.
sta nu tie sa traga! E un prost, mi zice seful de secie, artnd spre seful de post din
Latunas. Daca as fi fost eu acolo, cum v-a mai fi luat!
Stai sa vezi, don major. Noi am crezut ca sunt legionarii urmrii, cnd colo au ieit din
grajd nite rani. Am tras noi, dar nu aa chiar cu ndejde, de teama sa nu omorm oameni
nevinovai.
Puteau fi nite contrabanditi. Asta ne-a ncurcat, mbrcmintea lor.
Apoi ntorcndu-se spre mine, mi spune:
Sa nu crezi ca nu i-am gsit urma. Te-am vzut din deprtare cnd ai disprut n
pdure.
i de ce nu ai intrat?
Se nnoptase i m-a fost teama. Ma gndeam ca pori pistol. Dar am alarmat toate
posturile i nu mai puteai scpa.
Din acest schimb de cuvinte am dedus doua lucruri: ca salvele de la Latunas fusese trase
n plin; apoi ca ntoarcerea mea la Latunas i drumul meu peste cmp fuseser semnalate
jandarmilor. Fara ndoiala, a pornit vorba de la taranul din marginea satului i ciobnaul n-a
tcut nici el. Numai de la ei s-a putut afla ca m-am ndreptat spre plcul de pdure, ncotro a venit
apoi calare seful de post.
Cum ai putut trece anul ala? Doamne fereste! Eu eram sigur ca i frngi gtul,
adauga seful din Latunas cu uimire.
Nici eu nu stiu.
erban triumfa. Parca-i pleznea tunica pe el de mndrie. Se citea pe fata lui contiina
marii isprvi svrite. Ceea nu izbutise sa fac ntreg aparatul Statului, realizase el, un obscur sef
de post dintr-un sat obscur. Viaa lui va lua un alt curs.
Din frnturi de vorba, am neles ca ateptau sosirea unui ofier de jandarmi, dintr-un
moment ntr-altul.
Aud un uruit de maina afara, notnd cu greu prin noroiul drumului. Usa deschide i
rmn ncremenit. Cine intrase? O buna cunotin de-a mea din Lugoj, cpitanul de jandarmi
Popescu, ajutorul Sefului Legiunii de Jandarmi din judeul Severin, maiorul Cartianu. Cu ei
ajunsesem n 1937, nainte de alegeri, la o nelegere. Ei nu mai reacionau la propaganda i
activitile noastre.
Puteam sa strbat tot judeul, fara sa fiu suprat de jandarmi. Ne-am privit o clipa, dar
niciunul nici altul nu am scos un cuvnt. El era n exerciiul funciunii, iar eu nu mai aveam nici
un interes s-l descopr. Am dedus din prezenta lui la Clopodia ca fusese mutat din judeul
Severin n judeul Caras.
Primise ordin sa ma transporte la Timioara. Am cobort imediat n strada i am urcat n
main. Eu n spate, flancat de seful de secie i nelipsitul meu cerber, erban. n fata oferul i
Cpitanul Popescu.
Seful de post din Latunas a fost concediat, ca nedemn sa figureze n escorta.
Nu s-a vorbit nimic pe tot parcursul. Din cnd n cnd doar cte o indicaie data de capitan
oferului. Cltoria trebuie sa fi durat vreo trei ore. Nu-mi aduc aminte de nimic, nici de ruta nici
de peisaj nici de localiti i nici de oameni. Eram prea absorbit n mine nsumi. Ce ma ateapt la
Timioara? Voi apuca oare pe minile lui Gritta, chestorul politiei, sau voi fi transportat fara
oprire la Bucureti? Unde ncep btile, schingiuirile, la captul crora ma ateapt moartea.
Trebuie sa fi produs o impresie penibila Cpitanului Popescu. Nici nu-i arunca ochii spre
mine. Privea numai ngndurat nainte.
M-am trezit din meditaiile mele cnd am intrat n mahalalele Timisoarei. Nu stiu pe ce
strzi am apucat i cum am intrat ntr-o cldire ce prea a fi o cazarma. Sunt scos din main i
sunt dus ntr-o sala mare, plina cu paturi. Era dormitorul jandarmilor n termen. Era pe la orele 11
i fiecare jandarm deretica n jurul patului sau. Unul i cosea nasturii, altul se brbierea, altul i
potrivea uniforma.
Dup ce se face predarea arestatului, vine la mine un maior de jandarmi, un om mai n
vrsta, de nfiare blnda, care, vzndu-m n halul n care eram, ma ntreab daca nu vreau sa
ma spl i s-mi schimb hainele. Am fcut ochii mari:
Ce haine, domnule maior?
Ei, hainele D-tale, pe care le-ai lsat la Latunas.
La un semn al maiorului, erban scoate dintr-o traista hainele ce le-am cumprat la Berlin
n ajunul plecrii i care mi aminteau melancolic pe omul liber de acum doua sptmni. Scpate
de Petrascu n fundul anului de la Latunas, acuma reveneau la mine pentru a mbrca trupul
unui deinut pe care l atepta cea mai cumplita soarta.
Mi s-a adus un ciubra cu apa calda i am nceput sa ma spl. M-am splat mai nti pe
fata i piept i apoi, n aceeai apa, mi-am vrt i picioarele hodorogite. Soldaii se uitau cu mila
la mine. Cine tie ci dintre ei nu erau legionari! N-am observat la niciunul dintre jandarmii n
termen vreo sclipire de ura. Mi-am mbrcat apoi cmaa, cravata i hainele. Singure ghete,
nroite de apa, erau ntr-o stare jalnica i nu se potriveau cu eleganta costumului.
Apoi m-au hrnit din mncarea soldailor de la cazan, ntr-o gamela. Era gustoasa i
abundenta. n special pinea neagra a soldatului mi-a czut ca o binecuvntare.
Dup aceste acte banale, caci omul le repeta n fiecare zi, dar care pentru mine aveau o
valoare enorma n mprejurrile acelea de slbiciune, oboseala i murdrie, prea ca eram un alt
om, prea ca renscusem. Reluasem aspectul unei persoane decente. n special hainele mi ridica
categoria, chiar daca eram n lanuri.
Surprizele nu se terminaser. Ma aezasem pe marginea unui pat, cnd l vad pe maior ca
vine la mine i ma ntreab pe un ton blnd daca m-am saturat i nu mai doresc ceva sa mnnc.
M-am uitat la el cu un aer neghiob. De cnd un deinut i un deinut de talia mea, care a inut n
ah ntreg aparatul de Stat, i poate exprima astfel de dorine? Ce e arestul, hotel? Credeam ca i
bate joc de mine i atunci i-am rspuns i eu cu aceeai moneda:
Domnule maior, daca mi punei o astfel de ntrebare, mi ngduii sa rspund i eu.
As vrea sa mnnc nite prjituri. tii, n Germania, toate sunt pe cartela.
Spre mirarea mea, vad ca ma cheama un soldat, scoate nite bani din buzunar i i da sa
cumpere nite prjituri.
Cnd se ntoarce soldatul i mi le ntinde, vad ca nu e una, doua, ci un carton de
prjituri.
Toate sunt pentru mine, domnule maior?
Toate.
M-am aezat pe marginea patului cu o oarecare ndoiala daca ma pot atinge de ele.
Organismul era att de sleit, att de lipsit, n primul rnd de energie, nct le-a fi mncat pe toate
daca nu mi-ar fi fost ruine de soldaii din sala, care se uitau cu jind la ele. Ei, saracii, cine tie
cnd aveau bani s-i cumpere o prjitur! Am pstrat o parte i le-am napoiat.
Ei nu, pstreaz-le, mi zise maiorul.
Jandarmii s-au risipit ocupnd toat bncile, cte doi, cte trei. Nu vorbeau nimic, nu
ntrebau nimic. Se vede ca aa era consemnul. Ma priveau cu curiozitate, dar pstrau o muenie
desvrit.
n spate, n fata, n stnga, n dreapta, numai uniforme i arme lucioase.
Firava sperana ce mi-o trezise cartonul cu prjituri i ntrebarea maiorului, se spulberase.
Numai era nimic de fcut dect s-mi mplinesc destinul. Tulburat pentru o clipa de manifestrile
de la Timioara, am revenit la linitea omului care tie ca soarta i este pecetluita. De moarte eram
sigur i ceea ce ma preocupa i speria era numai natura ei. Cum ma vor omor? Ma vor ucide n
bti? Ca Vucu, Nadoleanu, Iovu i alii, la Centrul jandarmilor de la Bneasa, unde comandau
fioroii maiori Dinulescu i Macoveanu, care au ucis i pe Capitan? Voi fi spnzurat n celula ca
locotenentul Dumitrescu, simulndu-se o sinucidere? Voi fi sugrumat cu minile ndrum spre
crematoriu, ca Gheorghe Clement sau Victor Dragomirescu? Cnd va sosi acest moment, le voi
cere o singura favoare: sa fiu mpuscat. E moartea cea mai uoar. Aceasta tocmai n numele
faimei ce mi-am ctigat-o n decursul acestor ani. Am fost un adversar temut i pot s-mi
mplineasc aceasta dorin.
Dup ce vagonul s-a umplut cu toi jandarmii destinai sa ma escorteze pn la Bucureti,
a fost remorcat pn la trenul Timisoara-Bucuresti, care atepta n statie, i agat la sfritul lui.
Lumea se urca n tren, pentru a porni spre diverse destinaii. La capetele vagonului, vegheau
jandarmi care mpiedicau oamenii sa intre n el. Acetia se uitau la geamuri cu mirare, unde nu se
vedeau dect epci militare i apoi se ndeprtau repede.
n sfrit trenul se pune n micare. Ma pregtesc, cu emoie i strngere de inima, sa
revd locurile pe care le cunoteam aa de bine de cnd am descins n Banat. Fusesem seful
Regiunii a X-a i nevoile luptei i organizrii ma purtaser n lungul i latul celor trei judee.
Maruri, ntruniri, consftuiri. n special judeul Severin, a crui organizaie am creat-o de la alfa
la omega, mi era cunoscut ca n palma. Pot sa spun ca n-a fost sat, pe toat ntinderea lui, de la
Dunre pn la Mure, pe care sa nu-l fi calcat.
Cu ct ma apropii de Lugoj, inima mi batea mai tare. n acest ora am fost profesor de
liceu ntre anii 1936-1938, transferat de la Caransebe. Locuiam ntr-o casa pe o strada paralela
cu linia ferata. Toate trenurile care coborau spre Dunre treceau la civa metri de ferestrele casei
noastre. Era o casa frumoasa, de curnd construita, de un vab, Mollitor. Avea i o gradina mare.
Ne simeam bine n ea. Toat ziua, soare i lumina. Cnd plecam spre Caransebe sau Bucureti,
sotia mea era la fereastra i mi fcea semn cu mna. Ea ma crede n Germania. Ce va fi de ea
cnd va afla ca sunt arestat?
Trenul intra n Lugoj. Oare tie cineva ca eu trec pe acolo? Nu cred, pentru ca e prea
timpuriu ca sa fi aflat ceva. Vad pe jandarmi ca privesc cu atenie pe peron. Nu observa nici o
aglomerare, nici o micare suspecta i se linitesc. Trenul se pune din nou n micare. ndat dup
bariera, ncepe strada pe care locuiam eu. Casele se nir ca nite mrgele, toate cu ferestrele
spre calea ferata. Se apropie i casa mea. Sotia renunase la ea i i mutase mobila la Brad, la
familia ei.
Pare locuita de cineva. Nu mai apare la fereastra s-mi fac cu mna. Daca m-ar vedea
cum sunt i cu ce alai sunt dus la Bucureti, ca unul din cei mai mari tlhari, s-ar prbui la
pmnt. Bine ca nu tie nimic. La ora actuala mai nutrete iluzia ca sunt la Berlin, nstrinat, dar
n siguran.
mi fulgera prin minte fuga mea din aceasta casa, cu putin timp nainte de a fi ridicat i
transportat cu acelai tren n care ma aflam acum. Eram arestat de trei zile, cu agentul n casa.
Un jandarm pzea la poarta, interzicnd sa ptrund cineva. Era nainte de Pasti, cnd cu
marile arestri din Aprilie 1938. Pe la orele doua, vine comisarul Firica, seful Siguranei locale, i
ma anun ca voi pleca cu trenul de dup masa la Bucureti i s-mi fac bagajul, lundu-mi toate
cele trebuincioase. A accentuat toate cele trebuincioase, voind s-mi indice ca e vorba de o
deteniune mai lunga. Cu el a plecat i agentul, pentru a-i lua i el anumite lucruri, fiind destinat
sa ma nsoeasc. Nu ma gndisem pn atunci la nici o evadare, caci avusesem prilejul n nopile
precedente. O noua Jilava, ma gndeam, sau poate mai rau. i pentru nimic. Nu nfrnsesem nici
o lege. n 1933-1934 fuseser legionari care nu se predaser politiei, rmnnd ascuni pn la
terminarea procesului cel mare i nu li ntmplase nimic. Atunci era mult mai grav, cai fusese
mpuscat Duca i puteau sa cada bnuielile asupra celor ce fugeau. Dar acuma, nu e aceeai
situaie. Nu se ntmplase nici cel mai mic incident. De ce aceste arestri n masa de cpetenii
legionare i unde se va ajunge?
M-am hotrt sa dispar. Cum n casa nu era dect sotia mea, i-am optit sa plece n ora,
spunnd jandarmului ca vrea s-mi cumpere ceva de mncare. Cnd se va ntoarce, nu ma va mai
gsi. ovind i plngnd, a plecat. Cum s-a ndeprtat, am ieit pe geam i am vorbit cu
jandarmul prietenos cteva minute, ca s-i dau certitudinea ca sunt n casa. n momentul urmtor,
mi-am luat mantaua pe mine i o basca pe cap, i am ieit prin buctrie n gradina din spate.
ntr-un minut am strbtut gradina i am srit gardul n gradina vecinului. Am fugit i prin
aceasta gradina i am trecut gardul n a doua.
Nu m-am oprit nici aici, ci am trecut n a treia. Din aceasta ultima gradina, am luat-o pe
alee pn la poarta, care din norocire era deschisa.
M-am strecurat ncetior n strada i am luat-o n direcia opusa jandarmului de la poarta
mea, ca un cetean care iese dup masa din casa lui. Eram cam la o suta de metri de jandarm.
Am pornit cu pas linitit. Ateptam dintr-un moment ntr-altul un strigat, o somaie.
Nimic. Ajungnd la captul strzii, am crnit-o la stnga spre ora. Pe aceasta uli am iuit pasul
aproape fugind. Nu tiam unde ma duc.
Am luat-o spre centrul oraului. La o cotitura vad pe cpitanul de jandarmi Popescu. Nu-l
mai pot evita. Am grbit pasul i l-am ncruciat n dreptul unui copac mare, dup ce mi-am
nfundat bine basca pe urechi. Nu ma vzuse. Ajung n dreptul Episcopiei greco-catolice. Aici era
secretar preotul Vostinaru, care nu era legionar, dar bun prieten cu printele Puca, seful plasei
Buzia, din judeul Timi, care locuia n comuna Ohaba.
Am intrat la Episcopie, am vorbit cu printele Vostinaru, i-am spus ca sunt urmrit i m-a
gzduit doua nopi pn ce am putut pleca din Lugoj spre Timioara i de aici spre Bucureti. O
alta viaa ncepea. De atunci am fost permanent urmrit i Dumnezeu m-a ferit din nenumrate
primejdii. Pn acum, cnd toate sforrile mele de a scpa, ncepnd de la Ofcea, au fost
zadarnice. Voia Domnului! Acum sunt n lanuri, trecnd cu trenul prin mndrul jude Severin,
pzit de o puternica escorta.
Rnd pe rnd defileaz toate grile dintre Lugoj i Caransebe. De toate ma leag
amintirile luptei i atia camarazi care ma nsoeau n marurile mele, Duminica de Duminica.
Dincolo de gri, apar sate cunoscute i dincolo de ele, alte care nu se vad, dar le localizez undeva
n deprtri. Am fost primit i osptat n attea case rneti i pe atai oameni i-am trezit din
netiin lor, aliniindu-se n oastea Cpitanului.
Trenul se oprete la Caransebe. Alte amintiri mi nvlesc n suflet. La Caransebe am
descins ca tnr profesor n toamna anului 1932 i aici am nceput organizarea Grzii de Fier.
Nici ipenie de legionar. Cine tie daca existau pe undeva elemente rzlee. Se confunda Legiunea
cu cuzismul, vagi reminiscente din alegerile din 1926, cnd Liga Aprrii luase n judeul Caras
un numr impresionant de voturi. Am nceput sa deselenesc terenul cu cteva calfe de cizmari i
civa bacalaureai, care din lipsa de mijloace, nu mai puteau continua studiile la Universitate. n
patru ani, judeul Severin unul din cele mai puternice din tara, iar Regiunea a X-a, Banat, a fost
clasificata ntia pe tara, n alegerile din 1937.
Din nou jandarmii privesc ngrijorai spre peron, daca nu se zrete vreo concentrare de
oameni. Nu e nimic. Cltori obinuii. Trenul intra n muni, cobornd spre Dunre. Alte gri,
alte amintiri. Plasa Teregova i plasa Mehadia erau fiefurile noastre legionare. n toate comunele
aveam garnizoane puternice.
O arnime mndra i nstrit. Oamenii liberi care nu se temeau de stpnire. n alte
parti, ranii erau saraci i asuprii. Fceam maruri prin aceste parti, n anul 1937, de cte 200300 de oameni. Jandarmii priveau neputincioi la aceasta desfurare de forte.
Ajungem la Bile Herculane. Aici am nfiinat o tabr de munca, pornind de la nimic i
nchizndu-o, n toamna anului 1936, cu un plus de 6.000 de lei. Veneau darurile din toate prile.
Fusese n inspecie i Generalul Cantacuzino. Cpeteniile legionare veneau bucuros n Banat,
pentru ca gseau o nalta contiina legionara i o populaie extraordinar de primitoare. Profesorul
Codreanu, Bnica Dobre, Mota, Nae Ionescu, Radu Gyr, Vasile Marin, Ion Bnea, erau oaspeii
predileci ai Regiunii.
Trenul intra n Orova. Jandarmii respira linitii. Nu se ntmplase nici cel mai mic
incident pe lungul parcurs de la Timioara pn aici. De acum nu mai au grija. erban scoate o
desaga i ncepe sa mpart mncare celor de pe banca, ncepnd cu Cpitanul Popescu. E ora
mesei. Ceilali jandarmi fac la fel. Cpitanul Popescu i face semn lui erban s-mi scoat
ctuele de la Mini. Mi se da i mie de mncare. Pine buna, ceva salam i brnza. Mestec
ncetior hrana, dar cu gndul departe, la ceea ce ma atepta la Bucureti. Dup ce am terminat,
nici o secunda nu-mi lsa erban minile libere. Din nou mi fixeaz ctuele, cu lniorul de
siguran.
Se nnoptase. Profitnd de plecarea cerberului meu din vagon, pentru nevoi particulare, l
ntreb pe Cpitanul Popescu cum merge frontul francez.
Prost, mi raspunde.
Prost pentru cine?
Prost pentru Francezi.
Aceasta a fost unica discuie ce-am avut-o cu el, n aceasta lunga i obositoare cltorie.
Am nceput sa rumeg informaia. Prost pentru Francezi. Asta nseamn ca la Palat trebuie
sa fie panica. Romnia rmnea prinsa ntre Rusia i Germania. Ce va face Regele? O noua lucire
de speran. Nu cumva pentru asta am fost ntrebat cu cine vreau sa vorbesc cnd ajung la
Bucureti?
Privind la fetele jandarmilor, n frunte cu Cpitanul Popescu, nu citeam n ochii lor
satisfacie pentru prinderea mea. Afara de erban, care ma privea cu aceeai ura nflcrata i era
mndru de captura lui. n gndul lui de pe acuma gusta rsplata ce o va primi de la Generalul
Bengliu.
ntr-un trziu am adormit, caznd cu capul cnd pe un jandarm cnd pe celalalt. Au
nceput sa se aud sforituri n vagon.
Oboseala biruia rnd pe rnd oamenii, mai ales ca trseser i nite duti cu vin. aa am
dus-o toat noaptea, ntre un somn greu, comaruri, alunecnd ntr-o parte i n alta i ghionturi
din partea vecinilor, cnd i incomodam prea mult.
De pe la Piteti, somnul m i-a disprut. Am nceput sa ma gndesc ce voi declara la
interogatoriu. Trebuia sa spun ceva. Trebuie sa strui n lucrurile cunoscute de ei, pentru a le
abate atenia de la chestiuni ce nu voiam sa se tie. Cum majoritatea chestiunilor petrecute n anii
1938-1939 fuseser descoperite, nu avea nici un sens sa le ascund.
Dar daca ma ntreab pentru ce am venit n tara? Mi-am adus aminte ce fcuse Cpitanul
n 1932, cnd cu complotul studenesc. Trebuie sa aplic aceeai strategie. A spune fara nici o
rezerva scopul pentru care am voit sa intram clandestin n tara. Trebuie spus tot: pregtirea
noastr de la Berlin, ntmplrile din Iugoslavia, cum am czut, cine a participat la expediie.
Trebuie sa accentuez motivele politice ale venirii noastre.
Mai ales ca ele primesc o noua i puternica ilustrare cu evenimentele de pe front. Trebuie
spus clar ca tot zbuciumul nostru n fata nrutirii situaiei externe a Romniei, care va duce la
dezmembrarea ei daca se va continua aceeai politica. Nu trebuie ncercata nici o micare a
presupusei noastre culpabiliti.
Orice manifestare de slbiciune din partea mea ar nimici i cele mai ndeprtate i
imposibile speran a unei salvari n extremis.
mi fcusem planul de btlie cu viitori mei anchetatori. Oboseala m-a biruit din nou.
cnd m-am trezit, eram pe la Titu. N-am mai nchis ochii. De acum ma apropii de ultima postfaa
a vieii mele. Din minile lor nu mai scap. Trebuie sa fie emoie la Bucureti, ncepnd de la
Rege. Ofierii de jandarmi i comisarii de politie trebuie sa fie exasperai de cnd ma tot cauta.
Le-am scpat de attea ori din mini, nct mi se crease legenda ca ma strecor cu cea mai mare
uurin din cele mai grele capcane. i vad pe toi cu fetele crispate, gata sa se arunce pe mine i
sa ma sfie.
4. n fata Generalului Bengliu.
n dimineaa de mari, 21 Mai, trenul accelerat de Timioara intra n Gara de Nord.
Vagonul n care ma aflam eu rmsese tot la captul trenului.
Se luminase de ziua. Dup ce trenul s-a golit de cltori, am fost scos din vagon, trecut
peste mai multe linii i ndreptat spre un brek, care atepta sa ma ia n primire, undeva n afara de
gara. n fata mainii era un maior de jandarmi i un ofer militar. Am fost aezat pe o banca, n
mijlocul vehiculului, avnd, ca de obicei, la dreapta mea i la stnga mea, pe erban i seful de
secie. Cpitanul Popescu, cu maiorul de jandarmi, luaser loc nainte, lng ofer. Celelalte
locuri fuseser ocupate de o parte din jandarmii care ma nsoiser. Ceilali au fost concediai.
Cum cunoteam Capitala, mi-am dat seama imediat ca ne ndreptam spre Inspectoratul
General de Jandarmi, de pe oseaua Bonaparte.
Cunoteam bine i cldirea Inspectoratului, caci o examinasem de mai multe ori n cursul
prigoanei din 1938-1939, fiind unul din obiectivele prevzute sa fie incendiate cu arunctoarele
de flcri, n cadrul planului general de aciune contra regimului carlist, din Februarie 1939.
Poarta de la Inspectorat se deschide i oprim n fata intrrii principale. Coborm din
main i dup ce urcam cteva trepte, suntem introdui ntr-un hol. Apare un ofier superior de
jandarmi. Este Colonelul Cire. Da ordin sa mi se ridice ctuele. erban executa ordinul, dar le
tine nmna, n sperana ca mi le va pune din nou. Nu va mai avea prilejul, caci de acum nainte
voi trece pe alte mini.
Ei, efule, mi zice Colonelul Cire pe un ton sarcastic. Ai multe pcate! Acum trebuie
sa le spovedeti.
N-am rspuns nimic.
Asa cum ma nfiam atunci n fata ofierilor de la Inspectoratul de Jandarmi, nu eram o
figura prea recomandabila. Un ochi era nvineit de pumnul jandarmului, nct de abia se mai
distingea. Pe obraz aveam fel de fel de desene de zgrieturi, iar minile erau o feerie de
mpunsturi, lovituri i rani. Clciele mi erau umflate, nct fiecare pas ce-l fceam ma
strpungea pn la creier. Nu puteam umbla dect foarte ncet, calcnd ca pe oua. Singurul lucru
bun ce-l aveam i care mi dregea putin aspectul mizerabil erau hainele de la Berlin, noi-noue.
m-a izbit faptul ca nu fusesem luat n primire de Colonelul Gherovici, care fusese mna dreapta a
lui Bengliu n perioada asasinrii Cpitanului i apoi a masacrelor din Septembrie. Probabil
fusese schimbat pentru a-l elimina din contactul cu legionarii.
N-am stat dect cteva minute n hol i am fost introdus fara ntrziere n biroul
Generalului Bengliu, cu toat suita jandarmilor, n frunte cu Colonelul Cire.
n mijlocul camerei atepta n picioare un brbat brunet, de trsturi regulate i cu
tmplele argintii. n uniforma, generalul Bengliu avea o inut impuntoare. Tot grupul atepta n
poziie de drepi lng usa. Generalul Bengliu veni spre noi, da mna cu toi cei sosii de la
Timioara i felicita pe erban, pentru brilianta lui operaie. Apoi a fcut semn tuturor sa se
retrag. Am rmas cu Generalul Bengliu fata n fata. Amndoi n picioare. Eu cu spatele spre usa,
iar el cu spatele spre vastul birou, ncrcat de mobila masiva i cu doua ferestre mari spre strada.
M-a examinat putin i n-a putut s-i opreasc un semn de mirare.
D-ta eti teroristul pe care l cutam de doi ani? D-ta cu aceti ochi albatri? D-ta eti
fcut sa fii filosof i nu revoluionar. Cum ai ajuns sa svreti asemenea fapte?
D-le General, pai i asta sunt. Am fost profesor de filosofie la liceul din Lugoj. Desi nu
am nici o nclinare spre violenta, este ca regimul m-a adus n aceasta stare. D-voastra suntei de
vina.
l vad pe General ca ia o nfiare blnda.
D-le Sima, D-ta sa nu crezi ca mie nu mi pare rau de cele ntmplate. Dar am avut
ordin. Eu sunt osta. Dar ct am putut, am ajutat pe legionari. Uite, eu l-am scpat pe Radu
Buditeanu i pe alii din provincie.
Aici, la mine, la Inspectorat, au venit delegaii legionari din lagre, n Martie din acest an.
Aici i-am gzduit i le-am oferit toate posibilitile sa ia contact cu legionarii liberi i cu
autoritile. Am contribuit cu tot ce am putut pentru eliberarea lor din lagre.
Simind din declaraia lui probabil pentru asta voia sa stea de vorba cu mine o nuan
de ovire i o ncercare de a se justifica, gndindu-m n alta parte i la faptul ca a primit,
probabil, cu satisfacie vestea de la Timioara ca as dori s-i vorbesc, am introdus n discuie un
element susceptibil s-i exploreze att adevratele sentimente ct i posibilitile lui de
intervenie n cadrul mainriei dictatoriale carliste:
Domnule General, daca aa stau lucrurile, daca D-voastra ati fost unul dintre factorii
destinderii i ati contribuit n mod puternic la realizarea ei, atunci pot sa contez i eu pe
bunvoina D-voastra.
l vad pe General ca se face mic de tot, se retrage civa pasi i pe un ton temtor mi
spune:
D-le Sima, eu nu pot sa fac nimic. Eu sunt osta. Eu stau la ordine i primesc ordine.
Dar, uite, n cteva minute, vine la Inspectorat D-l Ministru de Interne, Ghelmegeanu. Vei sta de
vorba cu el. Numai el poate sa decid de soarta D-tale.
Am neles ca Generalul Bengliu nu este o piesa esenial n funcionarea sistemului
carlist, ca, exact aa cum spunea el, e o bruta executanta i nimic mai mult. Singurul lucru ce-l
interesa era s-i pstreze postul.
Bengliu nu m-a ntrebat nimic pentru ce am venit n tara. Asta e tot ce-am vorbit cu el.
Prima ancheta o voi suferi aadar direct din partea Ministrului de Interne. n urmtoarele 48 de
ore, se va hotr soarta mea. Mi se va face proces sau mi se va aplica soluia poliieneasc?
5. ntrevederea cu Ghelmegeanu.
ntr-adevr, aa cum mi-a spus Generalul Bengliu, Mihail Ghelmegeanu, Ministrul de
Interne, a venit ntr-o goana la Inspectoratul de Jandarmi pentru a-i vedea prizonierul.
Trebuie sa fi fost ntre opt i noua, destul de diminea pentru a-i tulbura odihna un
ministru. Asta nseamn ca toate ierarhiile Statului, ncepnd de la umilul sef de post din
Clopodia pn la Rege erau n stare de alarma.
Nici nu sfrisem bine vorba cu Generalul Bengliu i se anuna sosirea ministrului. Eu
rmn n cabinet, n timp ce Bengliu iese n hol i-l primete. Dup ce-l introduce, Generalul se
retrage, fcnd o adnca plecciune. Ghelmegeanu trece prin birou i-mi face semn sa ies n fata
lui. Fara sa ma ntrebe nimic, vad ca ia o atitudine marial i ncepe o peroraie pe un ton grav,
ca i cum ar fi fost finalul unui discurs:
Pe mine nu ma poate intimida nimeni. De cnd am luat n primire acest post, am
mbrcat cmaa morii, cum spunea Tudor Vladimirescu. Sunt din Oltenia, sunt neam de
panduri, din satul Ghelmegoaia, de unde i trage originea Domnul Tudor.
Se plimba agitat, de-a lungul mesei, gesticulnd i apsnd cuvintele:
Sa nu crezi c-mi este frica de D-ta i echipele D-tale.
Dar, Domnule Ministru, ncerc s-l potolesc, nu va amenina nimeni. Nici o echipa nu
e pe urmele D-voastra.
Las ca va stiu eu. Atunci pentru ce ai venit clandestin n tara?
Pentru a mpiedica sa se continue politica externa funesta de pn acum. Consecinele
vor fi tragice att pentru tara ct i pentru Rege.
Cum nelegi D-ta sa mpiedici continuarea politicii externe de pn acum?
Prin orice mijloace.
Chiar omornd pe Rege?
Am spus prin orice mijloace, revoluie, atentat, daca acestea erau ultimele argumente.
Domnule Ministru, vreau sa va precizez ca scopul expediiei noastre de acum nu a fost
rzbunarea, cum probabil credei, ci un scop strict politic, de politica externa, impus de interesele
supreme ale tarii. Vedeam de la Berlin, cu ngrijorare i durere, cum totul se prbuete n jurul
Romniei, toate alianele ei. Vedeam ca va veni i rndul Romniei sa fie sacrificata i sfiat
ntre vecinii ei. Asta ne-a determinat de asta data sa luam calea spre tara i sa ne asumam aceste
riscuri care m-au condus pe mine n fata D-voastra. Am crezut ca nu mai e nici un moment de
pierdut, ca schimbarea alianelor tradiionale se impune vertiginos. Vedei ce se ntmpla pe
frontul francez. De altminteri, cunoatei punctul nostru de vedere din rspunsul n scris ce l-am
dat delegailor legionari venii din tara, pentru a fi nmnat Regelui. Am venit n tara, cum am
putut, ca sa precipitam ncadrarea Romniei n Axa.
Ghelmegeanu s-a mai potolit. S-a aezat pe scaun i ma asculta cu atenie. Argumentul era
puternic. Atacam n punctul care-i nelinitea mai mult, nu numai pe el, ci toate partidele i toat
tara. Criza externa se apropia cu pasi gigantici.
Dar din nou are un acces de furie:
Bine, dar atunci ce-a fost cu manifestul ce l-ai semnat n 24 Martie i l-ai predat i
guvernului german? Ati atacat regimul i pe Rege n termeni incalificabili.
Acest manifest a fost citit i semnat de cei prezeni n edina de comemorare a morii
profesorului Nae Ionescu, despre care am auzit din tara ca ar fi fost otrvit. i apoi la acea data nu
am avut nici o legtur cu legionarii angajai n procesul de destindere. Delegaia legionara a sosit
din tara, la Berlin, abia n 24 Martie, dup semnarea manifestului.
Ceea ce m-a izbit atunci i rein pn astzi perfect n minte este lipsa lui de reaciune la
grava acuzaie ce-o azvrleam regimului. Ma ntreb pn astzi daca tia el ceva de moartea lui
Nae Ionescu?
Ma ateptam la o ieire violenta din partea lui, cnd un arestat ce sta n fata execuiei i
ngduia sa fac o atare afirmaie.
evit acest destin i n momentul cnd Ghelmegeanu a ridicat telefonul pentru a anuna Siguran,
am pus mna pe mna lui i l-am mpiedicat sa vorbeasc, zicndu-i:
D-le Ministru, cu toate ca m-ai tratat cu toat asprimea, am vzut ca v-a interesat
enorm partea politica a declaraiilor mele. Pe baza acestei constatri, mi permit sa va fac o
sugestie: nu ma trimitei la Siguran, pentru ca aceste discuii sa poat continua. n momentul ce
voi fi transferat la Siguran, acest lucru se va auzi, se va scrie poate i n gazete, i cum toi cei
din afara cunosc metodele ce se aplica aici, se va crea n tara o tensiune care va sfrma orice
posibilitate de nelegere sau daca se va face, va avea umbrele i neplcerile ei.
Dar ce ai vrea sa trimit la Hotel? mi-a rspuns Ghelmegeanu sarcastic. Chiar daca te-ai
fi ntors n tara de bunvoie i ar fi trebuit sa treci pe la ancheta.
Nu ma gndesc la hotel. Rmn aici la Inspectorat, unde au fost gzduii i camarazii
mei din lagre i D-voastra sau altcineva putei veni pentru a continua ancheta pe temele tratate
astzi.
Nu, nu se poate.
A pus mna din nou pe telefon i a spus ceva, un consemn probabil, i apoi a sunat.
A sosit Bengliu i l-a nsoit pn la usa. Cnd s-a ntors Generalul, numai avea aerul
binevoitor de dinainte. M-a primit sever. Strigatele lui Ghelemgeanu se auziser pn afara i el,
ca om de execuie, s-a simit obligat sa ia aceeai atitudine.
6. La Siguran.
Nici nu trecuse zece minute de la plecarea lui Ghelmegeanu i apar doi domni care ma iau
de subioara i ma coboar n curtea interioara a Inspectoratului. Aici ma urca ntr-o main, iar ei
se aeaz de-o parte i de alta a mea, inndu-m strns de brat. Nu vorbesc nimic. oferul da
drumul mainii. Ieim pe poarta i din Piaa Victoriei o luam pe Bulevardul Brtianu. n spate
observ o alta main ncrcat cu ageni. Ma uit la nsoitorii mei. Unul poarta ochelari negri, un
brbat n jurul a 40 de ani, cu o fata tioas. Celalalt e un tip blnd, angelic de frumos, cu ochi
albatri.
De la Universitate, urcam pe Bulevardul Carol spre Siguran, care se gsete pe
Bulevardul Protopopescu. De acum trebuie sa ma atept la tot ce poate fi mai rau. Parca sunt
mpins ntr-un coridor ntunecos, unde ma pndesc din toate ascunziurile numai primejdii i de
unde nu mai e scpare dect spre moarte.
Maina intra pe poarta Siguranei, n partea unde se gsete arestul ei. O curte nghesuita,
nchisa din toate prile de ziduri. De jur mprejur, nite odi la parter i etaj. Cele de jos sunt
zbrelite. Sunt dat n primirea unui om usciv, cu cute adnci pe fata i cu o privire rea. Lng el,
un alt individ nalt, osos, cu ochii injectai. Un al doilea agent, mai mrunel i ndesat, avea o
figura mai binevoitoare. Primii doi ma iau de brae cu putere i ma smucesc pe nite scri la etaj.
Aici ma mbrncesc ntr-o camera strmta i lunguiaa, de acelea de hotel srccios, ma trntesc
pe un pat i mi pun ctuele la mini i la picioare. Apoi se aeaz tustrei pe scaune i ma privesc
cu un amestec de ura i curiozitate. Cnd o sa intru la moara? Cnd o sa nceap btile i
schingiuirile?
Cu ochii n tavan, ncep sa depn ultimele ntmplrile. Acum zece zile eram nc liber, la
Ofcea. Ma bucuram cu Tomici i Petrascu, n jurul unui pahar de vin, ascultnd vetile de pe
front. Nici prin gnd nu-mi trecea ca peste zece zile sa fiu n starea de acum, nlnuit i redus la
neputina. Nu cumva sunt prada unui comar? nchid ochii i apoi i deschid, n ndejdea ca
agenii de lng mine vor disprea, trezindu-m nalta parte. Dar nu se ntmpla nimic. Cele ase
perechi de ochi nu ma slbesc. Acum eti n puterea noastr! Nu ne scapi! preau ca zic.
Ma aflu pe un pat de fier, deasupra unei paturi cazone, cu o perina la cap. Pe ci legionari
nu vor fi schingiuit i ucis cei de lng mine? Parca adulmeca prada i nrile lor freamt de
placerea anticipata de a ma transforma ntr-o masa de carne. Numai sa vina ordinul! Duminica
seara eram nc liber. Azi e Mari 21 Mai. Mai aveam n noaptea aceea nc o licrire de speran,
dar puterile m-au lsat. n 48 de ore, am trit o avalan de ntmplri. Prins la Clopodia, dus la
Timioara, transportat la Bucureti, confruntat cu Bengliu i Ghelmegeanu, iar acum predat
anchetei de rutina. Dumnezeu sa aib mila de mine!
Observ ca la usa, care e ntredeschisa, mai e cineva. n sfrit l zresc. E un jandarm cu
baioneta la arma. Sunt stranic pzit: trei ageni cu mine n camera, un jandarm la usa, n afara de
posturile fixe.
Stau singur cu gndurile mele. Nimeni nu vorbete nimic. Ca i cum ne-am supraveghea.
La amiaza, se rupe tcerea. Agentul cel usciv, care prea a fi seful celorlali doi, ma ntreab
daca vreau sa mnnc ceva. Cum nu luasem nimic n gura de asear i emoiile consuma, am
rspuns ca da. Dup o jumtate de ora mi se aduce o mncare gustoasa de carne cu cartofi, o
bucata de pine i o cana cu apa. Probabil fusese luata de la un restaurant din apropiere. Am
mncat cu pofta. Citisem ca nici condamnailor la moarte nule piere pofta de mncare.
n definitiv ce sunt i eu? Ce anse de scpare mai am? Mi-au dat voie sa ma scol de pe
pat i sa ma aez pe marginea lui, n timp ce-am mncat. Le-am mulumit si, la un semn al lor, ma
trntii iari n pat i ndat ctuele revenir la locul or cu o dexteritate uimitoare.
Ce Dumnezeu, vor sa ma tina tot timpul asa? Nu e o poziie comoda sa stai zi i noapte
trntit n pat i mereu pe spate. ncep sa ma doar coastele. Ateapt, flcule, mi zic n gnd,
asta e floare la ureche. Voi fi aezat n alte poziii, i mai incomode
Mai trziu aflai, cnd limbile se dezlegar, din cine era formata prima mea echipa de
paza. Era comisarul Curelea din Brigada Mobila, cu doi ageni sub comanda lui. Curelea cel mai
rau, cel mai fioros, dintre comisarii de la Brigada Mobila. Nu descopereai un pic de mila n ochii
lui O privire rece, n care plpia doar pofta de a se azvrli pe o noua victima. Agentul de lng
el, nalt, osos, cu ochii injectai, era o bruta. Daca apuc pe minile lor, vai de bietele oase. Celalalt
cu figura de om bun, mi surdea din cnd n cnd. Cine tie ce crime are i el pe contiin?
7. Cabinetul lui Nicki tefnescu.
Dup masa, pe la orele doua, mi se desfac ctuele i sunt condus n cabinetul lui Nicki
tefnescu. Cobor nite scri nguste, urc altele, pn ce ajung n partea dinspre Bulevard a
edificiului, unde sa gsesc birourile. Ma ia n primire tipul blond din main, care, dup felul cum
trata pe nsoitorii mei, prea a exercita o funciune importanta n cadrul instituiei. Acesta ma
introduce n cabinetul Directorului. Cnd intru, descopr la birou pe celalalt personaj din main,
purtnd tot ochelari negri, dar de culoare mai deschisa. Acesta e faimosul Moruzov, mi zic n
sinea mea, omul care deine toate secretele Statului i care, pentru a prea romn, i-a luat numele
de Nicki tefnescu.
Un uor tremur se ridica din toat fiina mea. Dar ma stpnesc i fata mi rmne
nemicat. Doar inima galopeaz. Stau n picioare, iar Moruzov pe scaun, de partea cealalt a
biroului. Ma fixeaz ndelung. Eu nu pot s-i urmresc expresia ochilor din cauza ochelarilor
ntunecai. i examineaz dumanul nvins, nainte de a-l preda morii. Ca Armand Clinescu,
care, nainte de a-i trimite la moarte pe legionarii prini n Februarie 1939, Vucu, Nadoleanu,
Iovu, i-a vizitat pe acei care voiau s-l rpun i pentru a le azvrli o ultima sfidare.
Dup cteva minute apstoare, mi face semn sa ma aez pe scaunul din fata lui. mi
ofer o igar. O iau. aa ncep toate anchetele, cu igri i amabiliti, pentru a sfri cu ntinsul.
Dar ce-ai pit la ochi?
M-au lovit jandarmii cnd m-au prins la Clopodia. i i povestesc scena.
Dar de ce mergi aa de greu?
Asta e o chestiune. Mi s-au umflat picioarele din cauza marului forat ce l-am fcut de
la Belgrad la frontiera.
Uite ce e, Domnule Sima, te rog sa rspunzi la ntrebrile mele fara ocoliuri i sa spui
tot ce tii, caci altminteri punem ciomagul i tii ca ciomagul e mai tare dect pielea.
Nici n-am ce ascunde, Domnule Director. Lucrurile petrecute le cunoatei i Dvoastra tot aa de bine, poate chiar mai bine. Ct privete motivul pentru care m-am ntors n tara
i planurile cu care am venit, le-am mrturisit clar i categoric D-lui Ministru Ghelmegeanu.
Camarazii care m-au nsoit cred ca sunt toi arestai pn la ora actuala, iar n tara n-am ajuns sa
ntreprind nimic, fiind prins la civa kilometri de frontiera.
Vad ca se apleac i aprinde un bec colorat, care se afla chiar pe masa lui. Probabil ca era
un semnal ca sa asculte cineva conversaia. Poate de la Palat. Aceasta se ntmpla regulat cnd
vorbeam cu el.
n continuare, am fcut inventarul episoadelor legionare din perioada 1938-1939. Cteva
zile n sir, dimineaa i dup masa, n biroul lui Nicki tefnescu, n-am fcut altceva dect sa
disecam trecutul. Am parcurs, cu fel de fel de ntreruperi i comentarii, momentele principale ale
luptei dintre micare i regim.
n cursul acestor reconstituiri, s-a petrecut nsa ceva ciudat, care a schimbat atmosfera
dintre anchetator i anchetat. Nicki tefnescu se nclzise, se pasionase, dar nu pentru ancheta,
al carei obiect trebuia sa fie de a smulge de la mine ct mai multe amnunte privitor la
organizaia legionara, ci pentru latura mai ascunsa a acestei ncletri de moarte ntre Legiune i
regim. Pierduse firul anchetei, se nfunda din ce n ce mai mult n excitaia mintala ce i-o provoca
un sir de ntmplri senzaionale. l interesa mai mult sa afle cum s-au strecurat prin mna lui, el
care avea conducerea suprema a operaiilor de urmrire a legionarilor, fie eu fie alti camarazi. El
cunotea aproape tot din declaraiile fcute ulterior de legionarii prini i amestecai n aceste
peripeii, dar i lipseau anumite elemente i voia sa tie exact cum s-au petrecut miraculoasele
salvri. De la ancheta am ajuns la un fel de dialog, n cursul cruia unul sau altul completam ceea
ce nu tia celalalt, amnunte care ddeau un mai mare relief unei ntmplri oarecare. Eram ca
doi rivali, care ntlnindu-se pe un teren neutru, i oferea unul altuia placerea de a-i povesti
cursele ce i le-au ntins reciproc.
Am fost bucuros ca ancheta aluat acest curs neateptat, caci daca Nicki tefnescu i-ar fi
pus n aplicare avertismentul dat ca sa stiu, sub ameninarea ntrebuinrii ciomagului, nu stiu
cta vreme as fi putut rezista.
Fara ndoiala ca erau nc multe lucruri netiute de el. n special ma ngrijorau gazdele ce
i-au pus viaa n joc pentru noi n timpul prigoanei i mai mult dect aceasta, ofierii cu care am
avut legtura pentru lovitura plnuit n Februarie 1939. Erau peste 40 de ofieri din Capitala, de
la colonei la sublocoteneni, angajai n aciune.
n cele patru zile de ancheta, am abordat numeroase subiecte, fara a exista o continuitate,
nici chiar o ordine cronologica. Am intrat n probleme politice, problema micrii, asasinarea
Cpitanului, motivaia atentatelor din Noiembrie 1938, cazul Stefanescu-Goanga, evadrile lui
Vasile Christescu i Alecu Cantacuzino, reorganizarea micrii dup asasinarea Cpitanului,
arestrile din Ianuarie 1939, laboratorul din Strada Oarca, arunctoarele de flcri, fuga n
Germania, revenirea lui Mii Dumitrescu, atentatul contra lui Armand Clinescu.
Cum i el mi oferea informaii pe care nu le tiam, am avut mari surprize. O serie de
ntmplri numai cu completrile lui apreau n toat lumina.
8. Erai n minile noastre
Proca, fara sa ma gndesc la altceva dect la groaza ce-i intrase n oase. Cum nu tiam unde e
aceasta strada i nici mcar cartierul n care se afla, l-am rugat pe Dr. Borcanescu sa ma conduc
pn la noua gazda a lui Proca.
ntlnirea fusese fixata pentru orele opt seara. Exact la aceasta ora ne aflam n fata casei
de la numrul 6, din Strada Gh. Popescu.
Era o uli ntunecoasa din apropierea Cimitirului Bellu. Un capt al ei cobora spre
Sanatoriul de Tuberculoi Filaret, iar celalalt urca spre Strada Pieptnari. Aceasta din urma era o
strada mai larga i bine luminata. ncepea din fata Cimitirului Bellu, unde se aflau i staiunile
terminale ale tramvaielor 12 i 20, i se prelungea pn la marginea Capitalei.
Eu rmn la poarta i Dr. Borcanescu intra n casa pentru a-l aduce pe Proca. Dup un
minut se ntoarce cu el. Ne strngem minile n tcere. n acel moment, Dr. Borcanescu se
desparte de noi i o ia n direcia Sanatoriului de Tuberculoi. Noi doi urcam spre Strada
Pieptnari i cnd sa ajungem la ncruciare, pornim la stnga, n direcia Cimitirului Bellu, cu
gndul sa luam tramvaiul. Mergem la pas cum mi era obiceiul, pentru a nu atrage atenia.
Ceea ce m-a izbit pe Strada Pieptnari, la ora aceea i cu frigul acela, era neobinuit
micare de oameni. De-o parte i de alta a strzii, pe trotuare, vzui plcuri de oameni. Cte doi,
cte trei, fie ca stteau pe la colturi fie ca se plimbau. Ceva mai departe, dam de o main oprita.
Doi indivizi erau aezai sub roata, reparnd ceva, n timp ce alti doi edeau n main. Ce sa fie?
Din fata noastr se apropie o pereche de domni. Din spate parca ne urmarea o alta
pereche. Trecem de maina fara sa ni se ntmple nimic. Nu suntem oprii nici de perechea ce
venea spre noi.
Desi nu ni se ntmplase nimic, nelinitit de animaia ce-o arata aceasta strada ndeprtat
de Centru, ntr-o seara geroasa de iarna, cum trecem de main, l iau pe Proca de brat i
traversam strada pe trotuarul celalalt. Dar n loc sa ne continuam drumul spre staiunea de
tramvai din fata Cimitirului Bellu, o luam napoi pe Pieptnari, n direcia de unde am venit. Nu
observ nici o micare suspecta. Lumea de pe strada fumeaz, gesticuleaz i se plimba fara sa ne
dea atenie. Poate nu e nimic, zic lui Proca, o simpla nchipuire, dar ca msur de precauiune
hai sa disparem din acest loc populat. Mergem pe Pieptnari cu acelai pas agale, fara sa fim
deranjai de nimeni, pn ce dam de o strada la stnga. O luam pe ea cu gndul sa ieim de pe
artera principala. Dar strada nu se lungete mult. La stnga se deschide o alta strada, paralela cu
Pieptnari.
Apucam pe ea n sperana ca ne vom putea pierde urma. Dar ajungnd la captul ei,
constatam ca se nfunda din nou n Strada Pieptnari, printr-un apendice paralel cu primul. La
captul strduei care da n Pieptnari, vedem doua persoane sub lumina unui felinar. Ne
ntoarcem pn la captul celalalt i prim spre Pieptnari. i aici descoperim doua umbre. Eram
prizonierii unui sistem de strzi n patrulater i nu ne puteam mica dect n marginile lui. O luam
iar napoi i netiind ce sa facem, intram ntr-o curte, cu gndul sa ne prefacem ca ntrebam de
cineva. Poarta e deschisa, dar geamurile de la casa nu sunt luminate. Probabil stpnii nu sunt
acas. Nici ltrat de cine nu se aude. Batem la usa. Nici o micare. Batem la geam. Nu raspunde
nimeni. Ce sa facem? Parca nu m-a ntoarce nici n strada. Riscam sa atragem atenia vecinilor,
caci cine se plimba la ora asta n frig i n noapte? Nu ne rmne dect un singur drum: trebuie sa
mergem nainte. n fata noastr, lipit de curte, se ridica un zid nalt. Nu tim ce e dincolo. Poate o
strada sau o alta curte. Ne crm pe nite cotee i ne urcam pe zid. Facem zgomot din cauza
tinichelei de pe acoperiul lor. Cinii mahalalei ne-au simit i ncep sa latre. E un cor infernal pe
toate glasurile. Numai sa nu ias vecinii din casele alturate, unde se vede lumina. ntr-un efort
disperat ajungem pe muchia zidului si, n ltratul de cini, coborm de partea cealalt. Stam pitii
o clipa i scrutam locul. Respiraia ni se taie.
vrea sa declare. Dar pe drum s-a ntmplat minunea. Poarta Siguranei era deschisa i profitnd de
un moment de neatenie al agentului care l nsoea, a fugit n strada. S-a dat alarma. un stol de
ageni s-a luat dup el, dar fiind iute la picior, i-a pierdut urma. Eu l priveam cu admiraie i nu
mai puteam de bucurie.
Cnd am trecut cu tramvaiul dincolo de Dmbovia, ne-am cobort i apoi mi-am luat
rmas bun de la Proca, cu gndul sa ma duc la gazda mea, unde niciodat nu aduceam pe nimeni.
Dar Proca nu voia n ruptul capului sa se despart de mine. El nu are unde sa doarm, mi spune.
A fost silit sa declare locuina lui i nu tie alta unde sa se duca. Casa din Strada Gh. Popescu nu-i
mai pare sigura, dup ce le ntmplate asta seara. Att de mult s-a rugat s-l iau cu mine nct
pentru prima oara am fcut imprudenta s-mi descopr ultimul meu refugiu.
Aceasta a fost ntmplarea cu Proca din noaptea de 13 Ianuarie 1939. Eu eram ferm
convins pn ce nu m-am aflat fata n fata cu Nicki tefnescu ca pe Strada Pieptnari nu s-a
petrecut nimic deosebit. Dup attea panii, nu e de mirare ca imaginaia noastr, excitata de
primejdiile trecute, sa descopere n fiecare colt de strada un agent.
Spre marea mea uimire, am aflat din gura lui Nicki tefnescu lucruri pe care nu le-a fi
putut nici mcar bnui. Partea oculta a ntmplrii de pe Strada Pieptnari schimba toat
perspectiva. Strada era nesat de ageni, iar eu scpasem din minile lor printr-o intervenie
providenial. i aceasta fara ca sa fiu mcar contient de gravitatea primejdiei.
Proca ntr-adevr fusese prins pe frontiera i adus la Bucureti. A fost supus la torturi. A
vorbit de locotenentul Maricari i de Florin Grcineanu. Dar Nicki tefnescu cerea
Comandamentul. Cine a organizat expediia? A vorbit de mine. Atunci a fost pus sa aleag: sau
ma denuna sau va fi omort n bti. Groaznic de chinuit, n-a mai putut rezista.
De aici nainte Proca mi-a dat o versiune falsa a celor ntmplate. N-a fugit, cum spunea
el, de la Siguran, ci a consimit sa ma predea. Cum nu-mi cunotea domiciliul, au fcut
mpreuna planul cum sa ma captureze. De alta parte, Proca nu voia sa se afle ca el este
denuntorul. Trebuia imaginat ceva ca din toat afacerea asta el sa ias fara pata. Atunci a
simulat chemarea mea prin Dr. Borcanescu, ntr-o strada de la marginea Bucuretilor, pentru ca
sa fac plauzibila versiunea evadrii lui de la Siguran i teama lui de urmrire. Daca eu cdeam,
nu el era responsabil, ci reeaua de ageni care i-au descoperit refugiul. Odat cu chemarea mea n
Strada Gh. Popescu, a fost concentrata toat brigada mobila pe Strada Pieptnari. aa se explica
mulimea de oameni ce-am ntlnit-o pe aceasta strada la ora aceea. Capturarea mea trebuia sa se
ntmple pe Strada Pieptnari, n dreptul mainii. i acum sa ascultam depoziia lui Nicki
tefnescu:
Domnule Sima, te neli asupra lui Proca. Te-a predat i erai n minile noastre.
Trebuia doar sa srim pe D-ta i sa te dezarmam. tiam ca pori revolver i vei trage. Voiam sa te
prindem viu, ca sa scoatem de la D-ta toat reeaua terorista. Oamenii ce i-ai vzut plimbndu-se
sau stnd prin colturi era tot efectivul brigzii mobile, 40-50 de oameni. Eu conduceam operaiile.
De la intersecia strzii Gh. Popescu cu Pietanari pn la Cimitirul Bellu se desfurase n ordine
de btaie toate forele noastre. Daca ai fi scpat de unii i ai fi ncercat sa fugi, ai fi dat de alii.
Nu mai era posibila scparea.
mi reamintesc scena i un tremur se ridica din toat fiina. Parca triesc acum acel
moment de primejdie, de care atunci nu mi-am dat seama.
Cum de nu m-ai prins?
Sa vezi. D-ta cu Proca ati venit pe Pieptnari i va apropiai de main. Ca sa nu trezim
bnuielile, doi ageni se prefceau ca repara ceva sub roti Comisarul Manaila era gata sa se
repead la picioarele D-tale, ca sa te trnteasc la pmnt i sa i puna ctuele. n acel moment
noi toi eram pregtii sa srim D-ta. Dar ce s-a ntmplat? Un tmpit de agent din perechea din
spate i-a fcut semn lui Manaila cu mna ca nu eti D-ta! Manaila, avertizat de acest agent, v-a
lsat sa trecei.
Bine, ntreb eu nedumerit, dar comisarul Manaila l cunotea pe Proca. Cum de ne-a
lsat sa trecem? Proca s-a inut de cuvnt i m-a dat pe minile D-voastra. Putea s-i dea seama
ca persoana ce se afla cu Proca sunt eu.
Proca ne spusese ca D-ta vei veni la locul de ntlnire cu Dr. Borcanescu i ni l-a
descris pe acesta ca pe un tip mrunel, slbu, cu ochelari. Agenii erau pregtii sa sara pe
perechea n care figura Dr. Borcanescu. Agentul din spate, care a fcut semn lui Manaila sa nu va
atace, cunotea pe Proca, dar i-a nchipuit ca acesta e n tovria unuia dintre ai notri, n
ateptarea perechii celeilalte. Te-a confundat pe D-ta cu un agent. Plecarea lui Borcanescu a
nlesnit frauda. Noi nu te cunoteam pe D-ta i de aceea trebuia sa ne orientam dup unul mic,
slab, cu ochelari, n tovria cruia trebuia sa vii la locul de ntlnire. Proca a fost corect cu noi
i numai gestul acelui tmpit de agent te-a scpat.
Asa ai scpat, D-le Sima. Dar acum mi dau seama ca a fost un semn al destinului. Daca
te-am fi prins atunci, terminam cu Garda de Fier.
Pai acum, tot am czut, zic eu cu tristee.
Da, dar acum mprejurrile sunt altele. Nu mai avem libertatea de atunci
Bine, dar atunci de ce l-ai mpuscat pe Proca, daca el i-a inut cuvntul i m-a dus la
locul fixat de D-voastra?
Pentru ca n-a fost loial mai departe. Vznd miraculoasa D-tale salvare, s-a trezit n el
din nou legionarul. Trebuia ca a doua zi chiar sa vina la Siguran, sa explice ce s-a ntmplat ca
s-i ntindem o cursa.
Pn la urma l-ai prins din nou i atunci v-a servit iari, caci ultimul meu domiciliul
numai el l tia.
L-am prins. Cnd a fost din nou n minile noastre, a strigat: Stai, nu ma batei, ca
spun unde e Sima. Iar erai n mna noastr i iar a intervenit destinul. n seara cnd trebuia sa te
calcam n casa din Strada Cmpului, D-ta ai luat trenul spre Arad. La ora opt seara ai plecat D-ta
i ndat dup miezul nopii, cnd credeam ca te-ai aezat n pat i dormi, am blocat toat strada.
Dar pasarea fugise din cuib. Cteva ore de diferena te-au salvat.
9. Atentatul din Noiembrie.
Dup ncheierea acestui episod, mi spune Nicki tefnescu:
Bine, D-le Sima, sa trecem acum la o alta chestiune.
Se duce la un dulap i scoate un dosar voluminos. Ia din dosar o foaie i ncepe sa citeasc
toat seria atentatelor svrite de legionari n Noiembrie 1939. Probabil ca ntreg dosarul
coninea actele referitoare la aceste atentate.
La data cutare, o bomba la sinagoga din Alba-Iulia; la data cutare, arde o fabrica de
cherestea n Bucovina; i aa mai departe, culminnd cu atentatul de la Teatrul Evreiesc din
Timioara.
Cine le-a ordonat?
Comandamentul legionar din prigoana, care, la vremea aceea, se compunea din Vasile
Christescu-sef, Preotul Dumitrescu-Borsa, eu, Papanace, Petrascu i Alexandru Cantacuzino.
Si, D-ta, ce misiune ndeplineai n cadrul acestui Comandament?
Eu eram omul de legtura pe teren. Eu transmiteam echipelor ordinele
Comandamentului. Venind din provincie i nefiind cunoscut de politia Capitalei, puteam circula
liber. Ceilali trind la Bucureti, trebuia sa stea ascuni.
i Codreanu tia de acestea?
Cu sau fara aceasta audienta, rezultatul ar fi fost acelai. n nici un caz Cpitanul nu putea
sa rmn liber i cu prestigiul intact.
Daca voia sa fie consecvent cu linia vieii lui, nu mai era loc pentru el dect n nchisoare.
Regele i camarila erau speriai de formidabilul bloc opoziionist ce s-ar fi constituit din
gruprile lui Maniu i Codreanu. Acest bloc trebuia mpiedicat sa se formeze. Cel mai periculos
dintre ei era Cpitanul. El trebuia sa dispar de pe scena. Atunci s-a dat mna libera lui Armand
Clinescu sa dezlantuiasca prigoana.
11. Organizaia terorista a Grzii de Fier
i acum, D-le Sima, sa i mai arat ceva ca sa vezi ca i cunosc organizaia de pistolari.
Nicki tefnescu se duce la acelai dulap i scoate un alt dosar cu o mulime de file. n
fruntea dosarului se afla harta Romniei. Scoate harta i o ntinde pe birou. Anumite regiuni ale
tarii erau strafate. Altele, albe.
Vezi, D-ta, prile strafate reprezint judeele unde dispui D-ta de organizaii teroriste.
Te rog sa nu negi, pentru ca aceasta harta e ntocmita n conformitate cu cercetrile fcute de
toate politiile i jandarmeriile din tara.
Examinnd harta, vad ca Banatul figura ca mpnzit n ntregime de echipe teroriste.
Continua cu Aradul, Hunedoara, Sibiu i Braov. n nordul Ardealului, terorismul legionar avea
doua fiefuri: Cluj i Oradea. n Oltenia nimic. Capitala figura la loc de onoare. Avnd n nord
doua anexe, Prahova i Dmbovia, iar, spre Dunre, Teleormanul. Dobrogea era nnegrita, afara
de judeul Tulcea. Terorismul legionar se sprijinea n Moldova pe un trepied: Iai, Bacu i
Covurlui. n Basarabia numai Tighina i Chiinu. n schimb Bucovina czuse total prada
terorismului legionar.
Privind harta, m-am speriat eu nsumi de imensitatea pericolului legionar. ntr-adevr, cu
o astfel de organizaie, care dup toate pierderile suferite, mai dispune de sute de elemente decise
sa i dea viaa nu se poate lupta. Legiunea avea rdcini adnci n popor, din care i rennoia
mereu efectivele.
M-am ridicat fara sa rostesc un cuvnt. Nicki tefnescu credea ca sunt copleit de
revelaiile hrtii si, prin tcerea mea, confirm rezultatul investigaiilor lui. n realitate datele mele
nu coincideau cu ale lui. Fara ndoiala ca existau organizaii clandestine legionare n toate
regiunile indicate pe harta, dar nu att de numeroase nct sa formeze reele compacte.
Ma va pune acum sa descopr constituirea acestor organizaii? Chiar daca mi-ar frnge
oasele bucic cu bucic, nu as avea de unde sa torn atta amar de oameni. Oare ce criteriu va
fi ntrebuinat Nicki tefnescu la ntocmirea acestei hri? Atunci mi-a trecut ca un fulger
amintirea marilor arestri de legionari svrite n Decembrie 1939, n Banat, Arad i Hunedoara.
Dup fioroasa lecie data micrii cu masacrele din Septembrie 1939, politia descoper la doua
luni o noua organizaie n aceste judee, de peste 500 de elemente. Acest fapt i-a ngrozit.
Masacrul din Septembrie nu numai ca nu a distrus micarea, cum credeau ei, ci, dimpotriv, a
adncit mitul ei n masa poporului, crendu-i o puternica baza de susinere. Fenomenul ar fi putut
sa se ntmple i n alte regiuni lucru pe care eu nsumi nu l cunoteam i atunci harta lui
Nicki tefnescu nu era tocmai departe de realitate. Nu este exclus ca i n alte parti, ca urmare a
revoltei provocate n popor de ororile din Septembrie, sa se fi nscut organizaii spontane,
necontrolate de Centru.
Dup ce a nchis harta cu repartiia terorismului legionar, Nicki tefnescu m-a privit cu
un aer de triumf:
Ei, D-le Sima, i recunoti opera?
Da, Domnule Director. Citeam n ochii lui satisfacia poliaiului de profesie care a
descoperit extensiunea unei organizaii de infractori ai Statului.
gseti un adpost. Uite, acum ai fost n Germania, liber, i iar te-ai ntors n tara expunndu-te,
desi tiai ce te ateapt daca vei fi prins.
Si cu atia oameni ca D-ta. Cu D-ta se ntmpla ceva deosebit. Nu te putem trata ca un
simplu infractor al Statului i lichida. Am impresia ca destinele noastre sunt legate i ca D-ta eti
omul indicat sa ajui la rezolvarea situaiei grele a tarii, fara sa le produc tulburri interne.
D-le Director, poate va va surprinde rspunsul meu, dar, cu rspunderile ce le am, a, i
eu anumite condiii de pus.
n primul rnd, eu nu accept ca atta vreme ct sa ma gsesc prizonier la Sigurana sa
dau vreo declaraie, aa cum s-a ntmplat cu ceilali camarazi din lagre. Prefer sa ma mpucai.
Mi-a pierde orice credit politic i toat lumea ar zice ca declaraia mi-a fost smulsa sun teroarea
morii.
n al doilea rnd, trebuie ca nainte de a fi pus n libertate, sa stabilim condiiile
colaborrii sau cadrul politic al acestei colaborri, pentru a nu fi acuzat mai trziu de lealitate.
Hotrrea D-tale, mi raspunde Nicki tefnescu, nu numai ca nu ma ocheaz, ci,
dimpotriv, demonstreaz ca eti un om serios, care nu urmreti numai sa i scapi viaa. mi dau
i eu seama ca ieind de aici pe baza unei declaraii de adeziune la regim, i pierzi orice credit i
eficacitatea D-tale politica va fi nula, chiar daca ne-ai servi cu cel mai mare zel. Voi susine n
fata superiorilor mei punctul D-tale de vedere. De altminteri, mine vei vedea pe Moruzov i vei
continua discuiile cu el.
Cum, D-le Director, nu suntei D-voastra Moruzov, zis Nicki tefnescu?
Cum poi sa spui aa ceva, D-le Sima? Moruzov e Moruzov i eu sunt Nicki
tefnescu.
Eu sunt Directorul General al Siguranei, iar Moruzov este seful Serviciului Secret al
Armatei.
Nicki tefnescu rdea cu pofta de situaia caraghioasa n care ma gseam. Ma simeam i
ofensat. Am cunoscut atia camarazi din Bucureti i nimeni nu mi-a spus ca Nicki tefnescu i
Moruzov sunt doua persoane diferite. n Noiembrie 1938, am scos o foaie clandestina, Curierul
Legionar, n care scriam negru pe alb ca Moruzov, zis Nicki tefnescu, era mna dreapta a lui
Armand Clinescu. Eu venisem din provincie, dar o organizaie ntreaga sa nu cunoasc cine
conduce Siguran?
n cursul expunerii lui Nicki tefnescu, mi-am pstrat calmul exterior, dar numai inima
mea tia prin ce galopuri trecea, ori de cte ori Directorul Siguranei mi administra o noua
speran.
Situaia mea nu era aa de disperata i chiar se ntrezrea o soluie politica a cazului meu.
Am reinut din expunerea lui doua fapte eseniale care i-au zguduit ncrederea n viabilitatea
regimului:
Groaza ce le-a provocat-o atentatul lui Mii Dumitrescu i teama ca ar putea sa se
repete daca nu fac pace cu legionarii.
Obsesia unei rupturi iminente n politica externa, care le-ar fi impus renunarea la
garaniile engleze i trecerea n tabra Puterilor Axei.
Att pe plan intern ct i pe plan extern, colaborarea legionarilor le prea indispensabila i
mai ales a acelui grup care a dus pn acum la lupta contra regimului.
14. Intra pe scena Moruzov.
Discuiile anterioare s-au desfurat foarte repede, n 4-5 zile dup aducerea mea la
Siguran, ntre 21-25 Mai aproximativ. n fiecare zi, dimineaa i dup masa, eram interogat.
Asa cum mi spusese Nicki tefnescu, n dimineaa urmtoare i-a fcut apariia
Moruzov. Mai nti am fost condus n cabinetul Directorului, unde acesta, pe un ton ceremonios,
mi-a comunicat ca dintr-un moment ntr-altul trebuia sa soseasc Seful Serviciului Secret al
Armatei. Auzisem attea despre Moruzov, dar nimic precis. Realitatea se amesteca cu legenda. n
orice caz, pentru legionari ntrupa sistemul organizat de Armand Clinescu pentru distrugerea
micrii. Cu Nicki tefnescu ncepusem sa ma familiarizez, dar cum voi iei la examen n fata
acestui om fara scrupule i de un rafinament diabolic?
Cnd a intrat Moruzov, Nicki tefnescu s-a sculat n picioare i eu am urmat aceeai
micare. Am neles din comportamentul lui ca era subalternul lui Moruzov i nu fcea dect sa
execute ordinele acestuia. Moruzov mi-a ntins mna cu un surs binevoitor. Avea ochi albatri,
cu cteva uvie de par blond pe cap.
Ceea ce m-a izbit din primul moment a fost fata lui ltrea, aproape turtita, dezvluind o
ascendenta slavo-mongolica.
Figura lui deprimanta contrasta cu nfiarea eleganta a lui Nicki tefnescu, care avea
trsturi regulate i un aer senioral.
D-le Sima, am auzit attea de D-ta.
Mai multe rele dect bune, l-am ntrerupt eu.
Este adevrat. Ai fost un adversar de talie. Ai fost unicul care ai inut n ah ntreg
sistemul nostru de siguran, cu toat politiile i jandarmeriile din tara. Acum ne gsim fata n
fata. Nu mai reluam discuiile precedente, caci m-a pus n curent cu ele Nicki tefnescu (am
avut impresia ca Moruzov ascultase toate conversaiile mele cu Nicki tefnescu dintr-o camera
alturat).
As vrea sa abordez acum alt subiect. Cum este privit Regele Carol n Germania? Dar
sa mi spui cu toat francheea.
Domnule Moruzov, Regele Carol este rau vzut la Berlin. Att asasinarea lui Corneliu
Codreanu ct i masacrele din Septembrie au provocat puternice reaciuni care erau pe punctul sa
se termine cu o intervenie militara n Romnia. Prigonirea Grzii de Fier a fost considerata la
Berlin ca o aciune ndreptata contra politicii externe a Germaniei, fcnd parte din sistemul de
ncercuire al ei, preconizat de democraiile occidentale. Aceasta convingere a fost ntrit prin
acceptarea garaniilor engleze de ctre Romnia.
D-le Sima, informaiile noastre sunt altele i le deinem de la surse germane de prima
mna. Fabricius, ministrul Germaniei la Bucureti, a declarat n repetate rnduri Regelui ca
Germania nu se amesteca n afacerile interne ale Romniei. Guvernul Reichului trateaz cu
guvernul romn, cu regimul din Romnia, cu deintorii puterii, i nu cu opoziia i cu att mai
putin cu Garda de Fier. Am avut prilejul sa vorbesc apoi eu nsumi i n repetate rnduri cu
Amiralul Canaris, care mi-a dat aceleai asigurri. Conflictul dintre Rege i Garda de Fier nu
afecteaz relaiile dintre cele doua tari.
D-le Moruzov, cred ca D-voastra nu cunoatei suficient de bine structura interna a
regimului naional-socialist. Exista doua linii de aciune n politica externa a Reichului i Hitler
opereaz cu una sau cu alta dup mprejurri. Exista o linie oficiala, reprezentata de Ministerul de
Externe german, de diplomaia Reichului, dar mai exista i o linie a partidului, reprezentata de
Rosenberg, Goebbels, Himmler i alii, care au un punct de vedere diferit, mult mai apropiat de
poziia micrilor naionaliste europene. Daca Hitler n-a ntrebuinat pn acum metoda dura fata
de Romnia, cu toate ca provocrile ce le-a suportat, este pentru ca a considerat ca nu a sosit
momentul pentru a-i administra lecia cuvenita.
Consideraii de politica internaional l-au determinat sa lase pe mai trziu rfuiala cu
Romnia. Daca se va termina victorios campania din Apus, se va ntoarce cu toat puterea spre
sud-estul european, pentru a implanta noua ordine n acest spatiu. i cum politica Regelui Carol
a creat grave probleme Reichului, prin acel amestec de ostilitate i duplicitate, tare mi-e teama ca
Romnia sa nu ias prost din aceasta confruntare, cu hotarele ciuntite. Numai o energica i
imediata redresare a politicii noastre externe, n sensul unei apropieri de Berlin, ne mai poate
salva de la catastrofa.
Moruzov asculta aparent calm. Dar se vedea ca era un calm forat. O uoar transpiraie se
observa pe fetele amndurora. Amuiser amndoi. Parca umbra amenintoare a lui Hitler
ptrunsese pn n cabinetul lui Nicki tefnescu. Moruzov medita.
n tara Regele era detestat, iar n strintate era avizat la bunvoina lui Hitler. Va putea
rezista regimul acestei duble presiuni, interne i externe? De unde poate veni salvarea? Poate de
la acest om care se afla n fata lor i la discreia lor.
D-le Sima, pentru ce ai venit D-ta clandestin n Romnia, expunndu-te de a fi
mpuscat, cnd puteam sa ajungem la o platforma de nelegere? Situaia D-tale ar fi fost mult mai
uoar, daca ai fi luat contact cu organele noastre de la Berlin.
N-am cutat s-mi uurez situaia mea personala, ci sa uurez situaia tarii. Am vzut
ca Regele nici dup campania din Polonia nu renuna la ostilitatea fata de Germania, ci ateapt
un moment prielnic pentru a se alinia democraiilor vestice. Nici n primvara anului 1940, n-am
observat o schimbare n politica externa a regimului, desi ntre timp se produsese fulgertoarea
ocupaie a Danemarcei i Norvegiei. Acum, incontestabil, se speculeaz i se spera ca ofensiva
germana sa fie oprita n vest. Un calcul greit. Concesiunile de ordin economic nu pot compensa
o politica clara i categorica alturi de puterile Axei. Ce poate urma, dup toate aceste tensiuni,
dect o ciocnire frontala ntre Reich i Romnia, care va duce la dispariia Romniei ca Stat
independent? Datoria noastr, mi-am spus, a legionarilor liberi din afara tarii, este sa mpiedicam
cu orice pre acest deznodmnt tragic, fcnd orice pentru a rsturna regimul care patroneaz
aceasta politica de sinucidere. Am venit cu gndul de a svri orice, chiar i un atentat contra
Regelui, daca ar putea servi la evitarea catastrofei naionale. Nu m-am sfiit sa declar aceasta nici
D-lui Ministru Ghelmegeanu.
Dar, D-le Sima, D-ta i-ai bazat aciunea din ultima vreme pe informaii greite. De
multe vreme, Majestatea Sa Regele vrea sa schimbe politica externa, apropiindu-se de puterile
Axei. Dar nu o poate face dintr-odat.
Sunt alianele noastre tradiionale n joc i puternice rezistente la partide. Vezi, aadar, ca
astzi, i chiar mai de mult, punctele noastre de vedere coincid. La ce crezi ca a servit i
destinderea din tara? Tot pentru a crea un climat favorabil n relaiile cu Berlinul. Noi vrem ca
legionarii sa ne ajute sau cel putin sa nu mai constituie un obstacol n aciunea de apropiere de
Axa. Recunosc ca situaia externa este mai grava i ca granitele sunt ameninate. Noi facem apel
la patriotismul D-voastra ca, trecnd peste ce a fost, sa gsim mpreuna o modalitate de
colaborare pentru a uura situaia externa a Romniei.
D-le Moruzov, declaraia D-tale ca regimul se orienteaz ferm i categoric spre
Puterile Axei creaz o situaie noua care modifica i relaiile dintre legionari i regim. Ce pcat ca
nu s-a realizat aceasta politica mai devreme, de cnd am preconizat-o noi. Alta ar fi fost situaia
Romniei.
A existat un moment Codreanu n 1938, care s-a pierdut, Regele prefernd teroarea lui
Armand Clinescu.
A existat un moment Clime. Daca nu ar fi urmat masacrul din Septembrie, s-ar fi putut
ajunge la un acord, deoarece principalul vinovat fusese alturat.
Acum ne aflam ntr-un alt moment de rscruce, care coincide cu arestarea mea. Nu stiu
ce vei face cu mine, dar daca nu se va realiza un front intern puternic pentru a rezista presiunii
externe, tara va fi cioprtita i nici regimul nu se va mai putea menine.
Discuia s-a oprit aici. Moruzov i Nicki tefnescu s-au ridicat i mi-au fcut semn ca
pot sa ma retrag.
15. Viaa la Siguran.
Fac o ntrerupere pentru a arata cum am fost tratat la Siguran, n timpul deteniunii mele.
Cum am spus la nceput, mi s-a repartizat o camera la etaj. La ieire era un coridor care
lega doua corpuri de case. Camerele de la etaj erau mai bune dect cele de la parter, care erau
zbrelite i unde ptrundea putina lumina. Camera mea avea geamuri obinuite i era luminoasa.
n primele zile am fost inut ziua i noaptea n pat i nu mi se ddea voie sa ma ridic dect
n timpul mesei.
Noroc ca eram eliberat din aceasta poziie incomoda prin desele chemri n cabinetul
Directorului. Pe coridor se gseau toaleta i cimeaua, unde ma puteam spala, sub supravegherea
agenilor, care nu ma scpau o clipa din ochi. Evident cnd agenii au simit ca sunt tratat cu
oarecare consideraie de superiori, i-au schimbat i ei purtarea, ziua mi se ridicau ctuele i
puteam sa ma mic liber prin camera. Noaptea nsa ctuele mi erau prinse cu regularitate.
Masa mi se servea de la un restaurant din apropiere. Venea un chelner cu tava i cu
farfuriile. Dormeam tun, Ajunsesem epuizat la Siguran, dar, cum am bnuit mai trziu, mi se
punea un somnolent n mncare, probabil bromura, ca sa mai trezesc noaptea.
Erau trei schimburi de ageni. ntreaga brigada mobila era concentrata acum ca sa ma
pzeasc. Nici nu mai aveau altceva de fcut, deoarece legionarii nu se mai micau, ateptnd sa
vad ce sa ntmpla cu mine la Bucureti. Guvernul dduse un comunicat prin care se anun ca
Horia Sima i Nicolae Petrascu au fost prini pe frontiera, se afla n minile noastre i au fost
depui. Fiecare echipa era formata dintr-un comisar i doi ageni, care stteau permanent cu
mine n camera. Pe coridor fcea de planton un jandarm. Reveneau cu regularitate aceleai figuri
mobila. Aceasta brigada era trimisa n orice punct al tarii cnd se descoperea un fir legionari
important. Sigurana nu avea ncredere n politiile locale i trimitea pe aceti duri, care aveau
mna libera sa recurg la cele mai brutale metode pentru a smulge confesiuni.
De numele agenilor care s-au perindat n camera mea nu mi aduc aminte. Stiu doar atta
ca fiecare venea la serviciu cu echipa lui de ageni. Numele comisarilor mi s-au ntiprit nsa n
minte i le rein pn astzi. n afara de Curelea, care ma luase primul n primire cnd am ajuns la
Siguran, am cunoscut pe comisarii Cristescu, Oprea, Manaila, Macavei i Treza. Comisarul
Cristescu, un brbat nalt i spatos, era fratele Colonelului Cristescu de la Cernui, asupra cruia
au tras legionarii, a doua zi dup asasinarea Cpitanului. Streza era din Fgra, nvase la
acelai liceu cu mine i ma cunotea. Macavei era tot din Ardeal. O figura tears i
bolnvicioas. Elementele principale ale brigzii mobile erau Curelea, Cristescu, Oprea i
Manaila. Acetia erau cei mai periculoi, pentru ca priveau pe legionari ca pe propriii lor
dumani. Nu erau numai simpli funcionari ai Statului, care i ndeplineau misiunea lor n mod
corect, ci se identificase n aa msur cu regimul nct svreau toate crimele ce li se ordonau
fara nici o tresrire de contiin. A ucide un legionar, era pentru ei o bagatela. Omorau aa
zicnd din rutina, ca i cum ar fi fost vorba de expedierea unui act administrativ. Legionarii
deveniser Cranii de Lemn, cum scris Ion Mota, dup uciderea studentului Teodorescu la
Constanta. Legionarii fuseser decretai vnat liber de naltele foruri ale Statului i ei i
ndeplineau meseria de vntor.
La nceput comisarii se purtau foarte rezervai cu mine. Rareori scoteau o vorba. Doar ma
fixau cu curiozitate, ca un animal rar n cuc.
Asa cum ma aflam, legat de mini i de picioare, i le inspiram teama. Mi se dusese
vestea ca am o arta fabuloasa de a ma strecura prin cele mai grele situaii i le era teama sa nu
folosesc i acum aceasta iarba a fiarelor i sa scap n mod miraculos. n fond nu era nimic, ci
doar ca am fost mai atent la capcanele politiei, orientndu-m dup amnunte care altora le
scpau.
Mai trziu, cnd s-a schimbat atmosfera n cabinetul lui Nicki tefnescu, i-au dezlegat
i ei limbile. Am avut lungi conversaii cu comisarii n jurul subiectelor la ordinea zilei: cum e
privita Romnia la Berlin i apoi comentarii asupra diverselor episoade din prigoana. Bine neles
ca ceea ce le spuneam lor, nu diferea de textul declaraiilor mele fcute lui Nicki tefnescu:
Aceeai ncredere n victoria armatei germane pe frontul de vest i aceeai temere ca Hitler, dup
terminarea campaniei din Frana, va cere socoteala Romniei pentru atitudinea ei. De aici urgenta
necesitate de a se schimba politica externa, apropiindu-ne de Puterile Axei, i tot att de urgenta
necesitate de a forma un bloc intern compact pentru a rezista furtunii ce se apropie. Comisarii
citeau ziarele i aveau prilejul sa se conving cta dreptate am. n fiecare diminea i vedeam
mai posomori i ngrijorai. Armatele germane ajunseser la Canal i naintau spre Paris.
Cnd vorbeau de operaiile ntreprinse de ei contra legionarilor, sa fereau sa pomeneasc
ceva de crimele lor. De la Comisarul Manaila am aflat cum a fost arestat Fanica Comjig. Auzind
ca Armand Clinescu se duce la Iai pentru nu stiu ce inaugurare, a luat i Comjig trenul de la
Bucureti spre Iai, nsoit de nelipsita lui ldia de grenade, de care nu se desprea nici noaptea.
Brigada mobila i-a dat de urma. Manaila mi-a povestit ca l-a surprins noaptea n pat, pe
cnd dormea. Manaila era o namila de om. Am srit pe el i l-am rstignit, n timp ce ceilali i
puneau ctuele. Cnd s-a trezit, era ferecat.
N-a putut sa fac nici o micare. Dormea cu pistoale sub cap. Ne-ar fi omort pe toi. Dar
n-a continuat povestea. Comjig nici n-a ajuns la Bucureti, ci a fost omort undeva pe drum, fara
judecata, dup metoda craniilor de lemn.
Am cunoscut acolo i pe agentul care l-a arestat pe Marius Cioflec, fiul profesorului
Cioflec de la Timioara. Marius trebuia sa plece cu mine n Germania, la nceputul lui Februarie
1939. Ne-am dat ntlnire seara la Gara de Nord. Dar n-a mai venit. Ce se ntmplase? nainte de
plecare, a trecut pe la Marin Brbulescu, care locuia pe Strada Cobalcescu. Tocmai atunci au
venit agenii s-l ridice pe Brbulescu si, odat cu el, a czut i Cioflec.
A fost internat la Miercurea Ciuc i apoi mpuscat n Septembrie 1939.
Ct privete agenii, erau nite amri, recrutai din pleava societii. N-am ntlnit
niciunul de oarecare ndejde. Prost pltii, ca toi funcionarii romni, prigoana contra
legionarilor le-a oferit prilejul s-i rotunjeasc veniturile. Fie ca despuiau mamele, soiile i
rudeniile celor arestai de bani, n schimbul anumitor servicii, fie ca primeau prime de la
Directorul Siguranei cnd capturau vreun legionar. Fara ndoiala ca primele se urcau simitor
cnd li se ncredina misiunea sa execute anumii legionari.
Un agent a avut sinceritatea s-mi spun nfaa, cnd nu era comisarul n camera; D-le
Sima, ai avut noroc. Daca te prindeam cu doua luni nainte, te omoram.
Ajutorul imediat al lui Nicki tefnescu era comisarul-ef Georgescu, care, tocmai cnd
ma aflam la Siguran, primise numirea de Chestor. El era seful echipei volante i totdeauna pleca
n provincie cu tot stolul de ageni pentru a conduce cercetrile. Chestorul Georgescu prea
destinat unei alte cariere, mai putin odioase. Nu avea nimic din tipul brutei poliieneti. Era un
brbat frumos, cu ochii albatri i cu parul btnd n blond.
Era elegant i manierat. Dar acelai om angelic, se transforma ntr-o fiara n cursul
anchetelor. Fata i lua un rictus slbatic i cu ochii injectai de snge se npustea asupra bietelor
victime, urlnd, njurndu-le i clcndu-le n picioare. La biroul central mai era i comisarul
Abramovici, un brbat jovial, despre care nu am mai auzit nimic deosebit. Am ntlnit pe acolo i
pe Toni Mnzatu, fratele lui Nelu Mnzatu, care prea strain de ce se ntmpla, nefiind
ntrebuinat contra legionarilor.
Lunga imobilizare la Siguran a avut i un efect bun: mi s-au dezumflat picioarele. Acum
puteam calca, fara sa ma mai doar.
16. Dezarmarea pistolarilor.
Dup vizita lui Moruzov, Nicki tefnescu ma chema din nou n cabinetul sau, punndumi urmtoarea chestiune.
D-le Sima, ai spus ca nu vrei sa dai nici o declaraie de adeziune la regim cta vreme te
gseti n stare de arest i eu am neles raiunea acestei hotrri. Trebuie totui sa faci ceva, un
gest de bunvoin, ca sa ari ca ai renunat la clandestinitate i terorism i ca eti dispui sa te
ncadrezi n viaa politica normala. nelege i D-ta ca sunt anumite ndoieli, anumite rezistente,
care stau n calea unei nelegeri. Ce garanii avem noi ca punndu-te n libertate, nu te vei da iar
la fund, crend noi probleme regimului?
Iat ce i propun eu i ce te poate ajuta enorm la clarificarea situaiei D-tale. D-ta trebuie
sa dezarmezi organizaiile de pistolari. Se gsesc multe arme n mna legionarilor. Ori, un pistol
n mna cuiva e o tentaie. Un revolver ascuns da senzaia unei forte, sugernd ideea ca se poate
folosi de el, pentru a face o isprava mare. Eu i propun sa chemi aici la Sigurana pe oamenii Dtale de ncredere din toat tara i s-i sftuieti sa scoat armele ce le au i sa le depun aici. Sa
nu-i nchipui ca vreau sa le ntind o cursa, pentru a-i descoperi organizaia de pistolari. Nu
urmresc acest lucru. Nu li se va ntmpla nimic dect socul ce-l vor suferi cnd vor fi adui la
Bucureti, unde se vor trezi fata n fata cu D-ta. Garantez de libertatea acestor persoane si,
dimpotriv, m-a bucura s-i cunosc pe aceti temui dumani ai regimului ntr-o alta ipostaza
dect urmrii i anchetai, ca sa vad ca suntem i noi oameni i romni.
Oamenii D-tale nu au de ce sa se teama, pentru ca ne aflam n perioada destinderii. Chiar
de curnd Majestatea Sa Regele a semnat un nou decret de graiere, elibernd o serie de legionari
din nchisori.
Cu contactele ce le vei avea, va slabi i tensiunea din tara provocata de prinderea D-tale i
a lui Petrascu. Vor vedea prietenii D-tale ca eti viu i sntos i vor nceta sa ne trimit scrisori
anonime de ameninare.
D-le Director, propunerea D-voastra nu-mi creaz temeri sau ndoieli ca as face ceva
rau, dup ce m-ai lmurit asupra esenialului. n acest moment primeaz politica externa i orice
romn patriot trebuie sa fie contient de primejdiile ce se pot abate asupra tarii noastre. Pentru
aceasta mi-am pus din nou viaa n joc. Dup ce mi-ai confirmat, att D-voastra ct i Moruzov,
ca Regele vrea sa schimbe politica externa, ndreptndu-se spre Puterile Axei, a czut obstacolul
principal din calea unei nelegeri cu regimul. Legionarii nu pot fi insensibili la apelurile pentru
salvarea tarii. aa am fost educai. Orice ne-ar despri, patria are ntrziere. Daca gestul ce mi lai recomandat poate servi la netezirea unui acord cu regimul, sunt gata sa svresc aceasta
aciune.
Un singur lucru va cer. Daca legionarii vor fi adui la Siguran i ntlnirile mele cu ei
vor avea loc aici, atunci se vor ntoarce acas cu impresia ca ceea ce le-am spus eu a fost smuls
sub constrngere i nu reprezint libera mea convingere. Eu v-a ruga ca ntrevederile cu
camarazii mei sa aib loc n alta parte, unde sa nu triasc cu senzaia ca eu sunt un prizonier fara
putere, iar ei pe punctul de a fi din nou arestai. Trebuie sa le vorbesc ntr-o alta casa, pentru ca
operaia sa reueasc.
Am neles, D-le Sima, i sunt acord cu D-ta. i pun casa mea la dispoziie pentru
aceste ntlniri. Bine neles, vei fi dus acolo i adus napoi cu ageni. Eu voi fi n casa, dar nu voi
asista la ntrevederi. Te avertizez nsa sa nu-i treac prin cap ca ai putea fugi. Casa va fi pzit i
ai putea sa fi mpuscat.
Dumitrescu, fost secretar particular al Regelui, si, prin el, aflam o mulime de tiri din anturajul
Palatului. Chestorul din Constanta, cunoscut prin brutalitatea lui, i-a ridicat cu tot alaiul
poliienesc, ca i cum ar fi fost vorba de o arestare. Pe drum Mitica Predescu a protestat, s-a
zbtut, a ncercat chiar sa scape din minile agenilor, strigndu-le ca el n-a fcut nimic i unde l
duc i de ce l duc.
Agenii se distrau pe socoteala lui, n loc s-l liniteasc. Credea ca va fi mpuscat undeva
pe drum, ca attea victime nevinovate ale regimului. Nu s-a linitit dect dup ce a intrat n casa
lui Nicki tefnescu i m-a descoperit n salona. Mi-a strns mna cu cldur i a neles imediat
importanta aciunii de dezarmare a legionarilor pentru soarta mea i pentru ntreaga Legiune.
O alta persoana care a introdus o nota discordanta n relaiile cu Siguran a fost
profesorul Ion Protopopescu de la Timioara. tiam ca profesorul fusese deinut cu prilejul
marilor arestri din Decembrie 1939 de la Timioara i sttuse chiar n nchisoare multe vreme.
Deci, nu mai aveam nici un dubiu ca Sigurana i cunotea toat activitatea lui subversiva. ntre
altele, profesorul ma gzduise n locuina lui din Timioara, care se afla la etajul ultim al Scolii
Politehnice, n trecerea mea de la Bucureti spre Iugoslavia, n Octombrie 1939. Dar nu era asa.
Desi se descoperise legturile lui cu Bucuretii i cu echipele care m-au ajutat sa trec n
Banatul srbesc, profesorul convinsese ntreaga brigada mobila, n frunte cu Nicki tefnescu, ca
se afla pe un drum greit, ca el nu e amestecat n aciunile ce i se imputa.
I-a dominat prin inteligenta lui ascuit i le-a rsturnat toate probele. Profesorul
Protopopescu ieise cu fata curata din aceasta ancheta i Nicki tefnescu ar fi rmas cu aceasta
impresie, daca eu nul-a fi pus pe lista.
Sigurana tia ca eu ma ascund la Timioara, dup evenimentele sngeroase din
Septembrie 1939, i m-a cutat n multe locuri, n afara de casa profesorului Protopopescu. Nu sa operat nici o descindere la domiciliul lui. Nu se poate telefona la Bucureti chestorul Gritta, ca
un om de talia lui sa se amestece cu lumea pistolarilor. Categoria lui sociala l mpiedica sa se
coboare att de jos nct sa participe la comploturi cu infractorii Statului. Profesorul a profitat de
aceasta prezumie favorabila, pentru a scpa teafr i ultima ancheta, condusa direct de Nicki
tefnescu.
Dup ce a plecat profesorul, m-a chemat Nicki tefnescu la el pentru a-i exprima
amrciunea lui. Era indignat i furios pe profesor.
L-am crezut, D-le Sima, n decursul ultimei mele anchete i l-am absolvit de orice
culpa. Cu o rara abilitate, s-a strecurat prin reeaua noastr. Ceea ce m-a fcut s-l scot din cauza,
a fost tocmai onorabilitatea persoanei lui, faptul ca avea un nume la Timioara, care-l fcea apt sa
participe la aciuni teroriste i acum, dup declaraiile D-tale, ma simt lezat n orgoliul meu de
poliist. Cum am putut sa fiu att de tmpit? Nu se va ntmpla nimic cu el, a trecut aceasta faza,
dar, crede-m, ma simt umilit i ofensat.
Un al treilea caz care merita sa fie semnalat este al profesorului Constantin Stoicanescu.
Pentru ntia oara l-am vzut i pe Moruzov la domiciliul lui Nicki tefnescu, cu prilejul acestei
ntlniri.
Ce-o fi cutnd aici, ma gndeam? Moruzov i Nicki tefnescu ateptau la etaj, n timp
ce pe mine m-a lsat singur cu Stoicanescu. Aducndu-mi aminte de becul acela din cabinetul lui
Nicki tefnescu, care se aprindea ori de cte ori vorbeam cu el, am bnuit ca e instalat pe
undeva un microfon. Cnd Stoicanescu, nedndu-i seama de primejdie, ncepuse sa discute liber,
i-am fcut semn sa tac i am luat firul conversaiei. I-am repetat lecia i chiar ntr-o forma
mai accentuata, fcnd declaraii de lealitate fata de Rege. Stoicanescu a continuat pe acelai ton,
relund aceleai argumente, adugnd ca n misiunile lui la Berlin a urmrit exact acelai lucru,
adic crearea unei baze politice de nelegere ntre micare i regim. Moruzov i Nicki
tefnescu, daca ntr-adevr au ascultat conversaia, nu puteau dect sa fie mulumii cu ceea ce
auziser. Conversaia mea cu Stoicanescu au considerat-o, probabil, un fel de proba cruciala a
sinceritii mele.
Cnd am terminat discuia i Stoicanescu se pregtea sa plece, apar Moruzov i Nicki
tefnescu n salona. Atunci Stoicanescu a avut o ieire de o sinceritate temerara, care pe mine
m-a speriat atunci, dar care s-a adeverit mai trziu a fi fost foarte oportuna. Stoicanescu le-a spus
urmtoarele:
Domnilor, eu am fost trimis la Berlin de ctre Palat, respectiv de D-l Urdareanu, pentru
a convinge grupul legionar de acolo sa renune la opoziie i sa se integreze n procesul de
destindere.
N-am reuit dect parial. ntre timp, abia plecat de-acolo, Horia Sima i un grup de
legionari s-au ntors clandestin n tara i au fost arestai. Nu cunosc motivele lor. Am fost tot att
de surprins ca i D-voastra de aciunea lor. Dar ce se ntmpla n tara? Legionarii ma acuza acum
pe mine ca eu as fi atras n cursa pentru a fi arestai, deoarece venirea lor ncoace s-a ntmplat la
cteva zile dup ntoarcerea mea. Situaia pentru mine este extrem de penibila. Daca i se ntmpla
ceva, m-au ameninat ca ma omoar.
Nu-mi rmn altceva dect sa ma sinucid. De aceea, va rog sa reflectai bine ce facei cu
Horia Sima. Sa nu ncercai sa rezolvai cazul sau printr-o soluie poliieneasca sau judiciara, ci
s-i dai o soluie politica. Aceasta ateapt toi legionarii de la D-voastra.
Nicki tefnescu i Moruzov ascultau ntr-o tcere mormntala. Se uitau la mine, se uitau
la Stoicanescu, i nu scoteau nici un cuvnt, nici de aprobare i nici de dezaprobare. ntrevederea
luase o ntorstur dramatica i eu ca sa cobor tensiunea, mi-am luat rmas bun de la el,
spunndu-i cteva cuvinte de ncurajare: Ei lasa, ca o sa fie bine.
Din Bucovina l-am chemat pe avocatul Turcanu i de la Galai pe Nicolae Ion, legionari
cu care lucrasem n tot cursul prigoanei. Astfel, rnd pe rnd, cu ajutorul acestor pelerini la
Bucureti a putut ajunge cuvntul meu pn la cele mai ndeprtate organizaii.
ntlnirile cu legionarii au dat roade. Rnd pe rnd au fost depuse la Sigurana arme i
grenade culese de la legionari, iar Nicki tefnescu nregistra cu satisfacie succesul operaiei de
dezarmare a pistolarilor. Unii camarazi chemai de mine nu aveau arme, dar totui ca sa poat
raspunde chemrii mele, i procurau revolvere i le depuneau cu solemnitate la Siguran. n
schimb alti legionari, cum au fost cei din Prahova, au predat numai o parte din ele, reinnd pe
celelalte pentru cine tie ce nevoi viitoare.
n ultimele zile, operaie de depunere a armelor se transformase n rutina. Eu continuam
cu acelai zel sa predic aciunea de dezarmare. Dar vedeam ca Nicki tefnescu numai era
interesat n acelai grad n succesul ei. Relaiile mele cu Siguran intrase ntr-o faza noua: faza
politica.
19. Faza politica.
tirile ce le primeau Regele i anturajul lui de pe frontul de vest erau din ce n ce mai
grave. Ofensiva germana se desfura irezistibil, iar armata franceza nu mai avea nici unitate de
comanda i nici voina de lupta. Capitularea era aproape. La 1 Iunie 1940, Regele substituie la
Externe pe Grigore Gafencu cu Ion Gigurtu, cunoscutul industria, directorul general al Societii
Mica de la Brad, considerat a fi om de dreapta. Prin numirea lui Gigurtu, Regele voia sa
marcheze noua orientare a tarii. Era un gest de captare a bunvoinei Berlinului, de care depindea
acum soarta tarii noastre.
Tot att de urgent se punea i problema micrii legionare, care reprezenta piesa-cheie n
relaiile cu Axa.
Ea trebuia nglobata n procesul politic intern i extern, daca Regele voia sa se prezinte
ntr-o lumina favorabila la Berlin. Evenimentele l constrngeau sa ajung grabnic i la o
rezolvare a cazului meu, care nu putea fi separat de rolul ce i se rezerva micrii n noua
conjunctura. Iat cum, paralel cu operaia de dezarmare a legionarilor, dup 1 Iunie, Siguran, cu
aprobarea Palatului, m-a supus la o noua proba, de sondare a opiniilor mele politice asupra unor
eventuale reforme n structura regimului. aa se explica ca n ultimul timp le-a sczut interesul
pentru strngerea armelor i s-au concentrat n domeniul politic.
ntr-o zi sunt din nou n cabinetul lui Nicki tefnescu, unde ma ntmpina radios
Moruzov:
Ei, ai vzut D-le Sima, ca mergem spre Axa? Ai citit n ziare de schimbarea lui
Gafencu cu Gigurtu? Ce spui? (Agenii ma lsau sa ma uit prin gazetele lor).
E un act folositor tarii, D-le Moruzov. E un prim pas, care sper sa duca la integrarea
Romniei n Axa. Cu ct se va face mai repede cu att mai bine. Iminenta prbuire a Franei va
crea un gol n sud-estul european, de care vor profita vecinii. Vedei ca toate alianele Romniei,
pe care s-a sprijinit pn acum politica noastr externa, au srit n aer, cum am prevzut noi.
D-le Sima, uite de ce am venit acum. Ne-ar interesa sa tim cum ai vedea D-ta
participarea micrii legionare la viaa politica a tarii?
n ce condiii s-ar putea face trecerea de la actualul stadiu de destindere la o colaborare a
legionarilor cu Regele?
Nu e destul sa ne orientam spre Axa, ci trebuie sa se tie la Berlin ca toate forele
naionale fac bloc n jurul Regelui.
Va expun punctul meu de vedere cu toat sinceritatea, dar presupun ca nu vrei dup
aceea s-mi cerei o declaraie n acest sens, care sa fie data publicitii.
n acest moment intervine Nicki tefnescu:
D-le Moruzov, D-l Sima mi-a spus din primul moment ca prefera sa fie mpuscat dect
sa semneze declaraii de adeziune la regim n starea n care se gsete. i eu sunt de aceeai
prere. Horia Sima, sau iese de aici cu fruntea sus, fara a i se cere nici o claudicaie*, sau
terminam cu el. Altminteri nici nu poate fi de folos aciunii proiectate.
D-le Sima, sunt de prerea lui Nicki tefnescu. Fii linitit ca nu i vom impune nici
un act de capitulare care sa te compromit n fata camarazilor D-tale.
Vrem sa cunoatem concepia D-tale asupra problemelor actuale ale Statului Romn. Cum
vezi D-ta integrarea legionarilor n Stat, pentru a ne prezenta la Berlin ca un bloc n jurul
Regelui?
Domnilor, trebuie sa plecam de la o premisa invariabila, regimul, care nu poate fi
schimbat.
Maiestatea Sa Regele nu poate renuna la regimul autoritar de guvernare. Ar fi absurd sa
cerem noi acum ntoarcerea la sistemul democratic de guvernare, lsndu-i-se i micrii
libertatea ca sa se poat prezenta n alegere. tim ca acest lucru nu se poate.
Problema care se pune este ce modificri, ce reforme se pot introduce n regim, pentru a-l
face viabil, pentru a-l scoate din situaia actuala de divor cu naia. Ce trebuie sa facem pentru a
capta ncrederea maselor populare?
Trebuie sa se dea o satisfacie tarii, fara sa se afecteze esena regimului. Trebuie sa se
creeze un nou partid n locul Frontului Renaterii, care prea mult amintete pe Armand
Clinescu i epoca lui i care este un schelet fara via, avnd o existenta pur birocratica. Propun
aadar sa se nfiineze un nou partid, a crui osatura sa fie micarea, dar n care sa poat intra i
elemente din toate partidele de dreapta.
alarmante zvonuri de atunci. Generalul Coroama mi-a promis ca va vorbi cu oameni din anturajul
Regelui, sftuindu-i sa nu fac acest pas funest. Dar influenta lui era limitata la Palat, nefiind om
politic, ci ofier de cariera. Dup uciderea Cpitanului, nu l-am mai vzut.
ntlnirea din seara aceea a fost prilejuita fara ndoiala de faptul ca i comunicasem lui
Nicki tefnescu de ntlnirile mele cu Generalul Coroama din timpul prigoanei. Ce urmreau cu
aceasta masa? S-mi arate ca m-au scos din carantina poliieneasca i ca am ctigat rang politic.
Dar ntlnirea mai avea i un alt scop: sa ma supun unui nou examen referitor la inteniile i
planurile mele pentru eventualitatea ca voi fi pus n libertate. Generalul Coroama fusese pregtit
ca sa reia firul conversaiei avute cu Moruzov i venise cu un fel de chestionar.
A fost o masa mbelugat, cu vin turnat n pahare de cristal. Atmosfera se nclzise,
disprnd relaiile dintre temnicer i arestat. Vorbeam degajat, ca ntre vechi cunotine. Din
privire simeam ca Generalul Coroama era aliatul meu i ca raportul lui la Palat va fi favorabil.
Fara a-mi pierde nici o clipa luciditatea, desi am nchinat cteva pahare cu comesenii, am
rspuns ntrebrilor puse de General cu precizie i claritate.
Conversaia s-a sucit i s-a rsucit n jurul noului partid propus de mine.
Ideea prea ca a trezit interes la Palat i Generalul Coroama fusese trimis ca sa fac o
noua ncercare. Mi-a pus mai multe chestiuni, din care am dedus ca cunotea discuiile anterioare
avute cu Moruzov:
De ce este necesara dizolvarea Frontului Renaterii?
Cine sa proclame noul partid?
Ce ecou poate trezi n popor?
Cum va primi Berlinul noua formaie?
Le-am explicat ca dizolvarea Frontului Renaterii i substituirea lui cu un nou partid
este o concesiune minima i indispensabila pentru a mpca tara cu Regele. E un balast care
trebuie azvrlit peste bord, pentru a elimina odat cu el epoca lui Armand Clinescu. Noul partid
va fi tot o creaie a Regelui i va fi proclamat tot de Suveran, iar ct privete adeziunile, odat
micarea legionara ctigat, va dispune din primul moment de o solida baza populara. Fara
ndoiala ca un nou partid, n care micarea legionara se va ncadra masiv, va fi primit la Berlin,
nlesnind intrarea noastr n Axa. Ct privete denumirea noului partid, nu e o chestiune att de
uoar. Trebuie gsit un nume care sa aib rezonanta naional.
Atunci am nceput cu toii sa cutm un nume potrivit. Fiecare azvrlea o idee, pn ce
Generalul Coroama rostete Frontul Naiunii. A fost ca o revelaie. Toi am czut de acord ca e
cea mai buna formula.
Fiind front, aducea aminte de Frontul Renaterii, neproducndu-se o ruptura, dar fiind
un front al naiunii, se specifica identitatea lui cu naiunea i reprezentarea ntregii naiuni n
snul lui, nu ca vechiul front care era un titlu fara acoperire.
Dup ce am ncheiat discuia politica i masa se apropia de sfrit, Generalul Coroama mi
azvrle chestiunea Elenei Lupescu.
Cunoti relaiile matrimoniale ale Regelui i legtura lui cu Doamna Lupescu. Cum
priveti aceasta legtur?
Nicki tefnescu i Moruzov ascultau ncordai. Fara a-mi lua mcar un minut de
meditaie, i-am rspuns n modul cel mai natural:
Daca Doamna Lupescu nu se amesteca n afacerile Statului, e o chestiune particulara a
Regelui.
Au rmas mulumii de rspunsul meu. Ne-am desprit n mijlocul unei mari animaii i
cu sperana unei proxime dezlegri a cazului meu.
Evident nu mi-a czut bine cnd din acest cadru de via civilizata, am ajuns iar n camera
de la Siguran, unde ma ateptau cerberii mei de paza. Am observat nsa ca din acea seara nu miau mai pus lanurile la mini i la picioare.
21. Momente de tensiune.
Nu trebuie sa ne nchipuim ca relaiile mele cu Siguran s-au dezvoltat ntr-un sens
ascendent continuu, pn ce s-au ncheiat cu happy end-ul eliberrii mele. n cursul acestor
confruntri aproape zilnice cu acei ce dispuneau de soarta mea, au intervenit i momente de
tensiune care puteau anula avantajele acumulate anterior i puteau duce la un rezultat diametral
opus: suprimarea mea.
n tot timpul puteam sa cad definitiv, dup cum puteam sa ma urc pe culme.
n cadrul regimului, existau i forte care se opuneau eliberrii mele i avertizau Palatul de
consecine. Grupul de la Prefectura de Politie, n frunte cu Gabriel Marinescu, consiliau pe Rege
sa ntrebuineze mna dura. Aceeai atmosfera domnea la Inspectoratul de Jandarmi, unde
amintirea crimelor svrite i nspimnt. Seful guvernului, Gheorghe Ttrscu era nclinat la
concesiuni, n timp ce Ministrul de Interne, Ghelmegeanu, rezista sugestiilor Siguranei, refuznd
s-i asume rspunderea.
ncepuse dezgheul i eram cam pe la mijlocul operaiei de dezarmare a legionarilor,
n primele zile ale lunii Iunie, cnd apare la Siguran un maior de jandarmi pentru a face
inspecia de rutina. Paza externa a cldirii o aveau jandarmii.
Aflnd maiorul ca sunt inut ntr-o camera la etaj, da ordin sa fiu cobort la celulele de la
parter, deinerea mea acolo fiind contra regulamentului. Era pe la amiaza, cnd cei doi ageni de
paza ma iau de subiori, ma mbrncesc pe trepte, traversez curtea i dup ce ptrund printr-un
coridor ntunecos, sunt mpins ntr-o celula.
Agenii de paza simind ca s-a schimbat ceva n tratamentul meu, s-au purtat cu
brutalitate. Citeam n ochii lor fioroasa pornire sa se npusteasc asupra mea i s-mi
administreze tiina lor de schingiuitori. aa am stat pn a doua zi, fara sa vad pe nimeni i fara
sa mai fiu chemat de Nicki tefnescu sau sa fiu dus la casa lui, pentru a ma ntlni cu alti
legionari. Parca czuse o cortina de fier ntre mine i primele figuri ale Siguranei. Ma ateptam
la mai rau, ca dintr-un moment ntr-altul sa fiu urcat ntr-o main cu direcia spre crematoriu,
cum s-a ntmplat cu atia legionari.
n seara celei de-a doua zi mi-am luat inima n dini i i-am spus comisarului de serviciu
ca vreau sa vad pe Director. Dup o jumtate de ora sunt chemat sus. Ma primete Nicki
tefnescu. M-am plns de schimbarea de tratament:
Vedei, D-le Director, eu am nevoie de o anumit energie ca sa conving atta lume cu
care vin n contact. Ori, daca sunt inut n condiiile acestea, sub privirile dumnoase ale
agenilor, mi pierd ncrederea n rostul angajamentului ce mi l-am luat. Ma face sa bnuiesc ca
dezarmarea legionarilor nu servete dect la descoperirea lor. Nu neleg de ce am fost cobort la
celular.
Nu, D-le Sima, nu este nimic. A venit un tmpit de maior de la Inspectoratul de
Jandarmi i a voit sa fac ordine. Chiar asta seara vei fi adus n camera de sus, de asta data
purtndu-se cu mai multa amabilitate. Acest incident aplanat, ntrevederile cu legionarii i-au
reluat cursul normal, terminndu-se n 7 Iunie. Am reflectat asupra celor ntmplate i am ajuns la
concluzia ca Nicki tefnescu nu spunea adevrul, ca se petrecuse ceva la un nivel mai nalt, o
nepotrivire de preri, i a nvins momentan linia dura. Ca urmare a acestei controverse, am suferit
i eu consecinele.
Un al doilea moment critic s-a ivit cu prilejul lui 8 Iunie. Autoritile aflaser ca legionarii
ar pregti un atentat contra Regelui, cnd acesta se va duce, ca n toi anii, la Stadionul de
Educaie Fizica din Dealul Spirei, pentru a primi omagiul strjerilor. n dup masa de 7 Iunie, ma chemat Nicki tefnescu n biroul lui:
D-le Sima, se zvonete de un atentat ce s-ar pregti de legionari contra Regelui.
Atentatul nu va reui, chiar daca s-ar ncerca ceva, dar viaa D-tale e n pericol. Chema pe cine
crezi i comunica n afara sa nu se ntmple nici cea mai mica dezordine.
D-le Director, va rog sa fii linitit. Legionarii nu vor ntreprinde nimic. Dar mi-e
teama de altceva, de vreun agent provocator, care sa azvrle n calea cortegiului vreo petarda. Fii
ateni, va rog, mai ales asupra comisarului Vrfureanu de la Prefectura de Politie. tii ca la
Prefectura de Politie domnete o alta atmosfera dect la Siguran. n orice caz, dai-mi voie sa
chem pe cineva de la studeni, ca s-i spun sa se fereasc de ageni provocatori.
n aceeai seara, a fost adus la Sigurana Eugen Necrelescu, care condusese n prigoana
studenimea de la Bucureti. I-am spus sa vegheze ca nu cumva sa se infiltreze ageni provocatori
printre ei i mai ales sa nu asculte de nici o sugestie ce-ar veni de la Vrfureanu, care e comisar la
Prefectura de Politie.
n dimineaa de 8 Iunie, Sigurana parca era asediata. Micri n curte. Paza jandarmilor se
dublase. Comisarii i agenii umblau agitai. Mie mi s-a pus din nou lanurile la picioare i am
fost trntit pe pat. Comisarul de serviciu abia schimba o vorba cu mine. Dintr-un moment ntraltul ateptau sa primeasc vreo tire grava.
Aceasta stare de tensiune s-a meninut pn pe la ora doua dup masa. Atunci comisarul
Cristescu mi-a comunicat ca serbarea de 8 Iunie a decurs fara incidente. Imediat masurile de paza
s-au mblnzit i Sigurana i-a reluat aspectul normal. Parca rsuflau uurai i comisarii.
22. Despre permanentele Statului.
Dup 8 Iunie a triumfat definitiv linia moderata n sferele Palatului. Se vorbea de
eliberarea mea ca de o chestiune acceptata i iminenta. Paza slbise simitor, iar comisarii i
agenii se purtau cu mine extrem de prietenos. Fiecare caut s-i justifice trecutul, ca i cum eu
as fi fost persoana de care depindea viitorul lor. Nu ei i-au btut pe legionari, ci cei de la
prefectura i Jandarmerie. La noi nu se bate. Se bucurau de normalizarea situaiei interne i
sperau ca niciodat sa nu mai fie pusi n situaia sa mai urmreasc pe legionari. Ei, ce vrei
Domnule, sngele apa nu se face; suntem romni cu toii. Firete ca nici eu nu ma lsam mai
prejos, ludnd pe Directorul Siguranei, pentru viziunea lui politica i pentru corectitudinea cu
care am fost tratat. Sper ca pe viitor sa nu ne mai ciocnim i sa colaboram cu toii pentru binele
Patriei.
Nicki tefnescu era cordial i mulumit. Acea atta ncredere n mine nct odat sau de
doua ori ne-am plimbat singuri pe strzile din jurul casei lui, lsnd maina n urma. Avnd o
infecie la o msea, m-a dus imediat la serviciul de dentistica de la Inspectoratul de Jandarmi,
zicnd-mi: Doamne fereste, sa nu ti se ntmple ceva i apoi sa zic legionarii ca te-am omort.
Ce-am reinut din conversaiile avute cu Nicki tefnescu dup 8 Iunie a fost existenta n
regim a unor permanente ale Statului. Asupra acestei teme a revenit de cteva ori.
D-le Sima, vei fi eliberat dup toate probabilitile. Vei lua contact cu oamenii din
jurul Regelui. Dar trebuie sa ti sa te orientezi, spre binele D-tale. n cadrul regimului, trebuie sa
distingi ntre permanentele Statului i personalul politic flotant, de care se servete regimul.
Permanentele Statului decid de politica tarii, de chemarea guvernelor, de numirile de
minitri i de toate funciunile importante. Aceti oameni vin i pleac dup necesiti, dar
permanentele Statului rmn.
Niciodat nu mi-a destinuit cine face parte din acest cadru imutabil al Statului, de care
depindea ntreg angrenajul lui. M-a lsat sa identific singur pe aceti stlpi ai regimului.
Din felul cum mi vorbea, am dedus ca Moruzov era unul dintre aceti favorii. Firete ca
aparineau permanentelor Statului Regele, seful sistemului, apoi Urdareanu, Ministrul Palatului,
i apoi, fara ndoiala, Elena Lupescu.
D-le Sima, mi-a spus tot n aceste zile Nicki tefnescu, vei vedea pe Ghelmegeanu.
Trebuie sa i spui ca deinerea D-tale la Siguran nu mai are nici un rost, deoarece s-au clarificat
toate problemele n discuie i situaia politica interna i externa reclama sa intram ntr-o faza de
unitate naional.
Acum, i spun D-tale, Ghelmegeanu desi Ministru de Interne, nu mai are mult de spus,
caci nu aparine permanentelor Statului.
Sunt alii care decid. Dar e o formalitate care trebuie ndeplinita.
Am tras concluzia ca ntreg guvernul nu prea avea mult de spus i ca toate afacerile
Statului se conduceau direct de la Palat.
ma gndeam cu mila la biata tara, a carei soarta se juca n budoarul Elenei Lupescu
23. Din nou n fata lui Ghelmegeanu.
n 12 Iunie, doi ageni m-au condus cu maina pn la domiciliul particular al lui
Ghelmegeanu. M-au introdus n biblioteca lui, iar ei s-au retras, ateptnd undeva afara.
Peste putin timp intra Ghelmegeanu. Cu un surs forat mi ntinde mna. Era vizibil jenat
de violenta scena ce mi-o fcuse la prima noastr ntlnire ce-o avusesem la Inspectoratul de
Jandarmi. Mi-a fcut semn sa ma aez n fata lui la birou i apoi a nceput s-mi vorbeasc:
D-le Sima, de la ntia noastr ntrevedere evenimentele s-au precipitat n aa msur
nct este nevoie de o mare nelepciune din partea tuturor pentru a salva tara din primejdie.
Majestatea Sa Regele este gata sa va ntind mna, dar eu, ca ministru de interne, am o mare
rspundere i as vrea sa aflu nc odat de la D-ta ce garanii ne dai ca odat liber, vei colabora
leal cu regimul i nu te vei ntoarce n clandestinitate i la terorism.
D-le Ministru, de la prima noastr ntlnire, ati aflat pentru ce am venit: sa fac orice
pentru a mpiedica intrarea Romniei n rzboi contra Puterilor Axei, cum voia Armand
Clinescu. Cnd v-am vzut ntia oara, nu se tia care va fi sfritul campaniei din Frana. Astzi
vede oricine fora armatei germane i ca temerile noastre erau reale. Trecerea Romniei n tabra
ostila a Puterilor Axei ar fi fost un act de sinucidere. Deci, nu mai e timp de pierdut pentru a
recupera ncrederea Berlinului i a Romei.
Acest obstacol dintre noi a czut acum, deoarece nsui Majestatea Sa Regele, prin
numirea lui Gigurtu la Externe, a artat ca se orienteaz n aceeai direcie. Trebuie sa alegem
ntre Germania i Rusia, i nu putem merge cu Rusia. Asta nu o poate concepe nimeni.
Noi putem fi acuzai de multe pcate, dar nu de lipsa de patriotism. Tocmai patriotismul
nostru ne obliga acum, ca o datorie grava de contiin ca, trecnd peste tot ce a fost, sa facem un
front intern puternic pentru a rezista ameninrii externe.
Fara ndoiala, D-voastra cunoatei discuiile ce le-am avut cu Domnii Nicki tefnescu,
Moruzov i cu Generalul Coroama. Le-am spus condiiile n care eu vad posibila o colaborare a
micrii cu regimul, ce modificri trebuie sa sufere regimul pentru a-l face accesibil tineretului
legionar. Nu numai ca nu urmresc slbirea poziiei Majestii Sale Regelui, ci, dimpotriv,
ntrirea Tronului, prin introducerea sngelui proaspt al tineretului n arterele regimului.
Eu consider ca deteniunea mea la Siguran nu mai are nici un rost, dup ce punctele
principale ale unei posibile colaborri cu regimul au fost clarificate n numeroase discuii. Orice
zi pierduta n care nu se procedeaz la modificarea dispozitivului politic intern i extern, pentru al adapta noilor mprejurri, mrete primejdia pentru tara. De aceea, va rog sa dispunei sa fiu pus
n libertate pentru a oferi Majestii Sale Regele sprijinul meu n acest moment critic pentru tara.
D-le Sima, eu nu decid n ultima instan, dar voi raporta Majestii Sale Regelui
declaraiile D-tale. D-ta tii ca de cnd am venit eu la Interne, situaia micrii s-a schimbat. Am
fost unul dintre promotorii destinderii i m-a bucura ca i cazul D-tale sa se rezolve favorabil,
pentru a putea termina odat cu aceasta chestiune spinoasa i a ne putea consacra n linite
problemelor de politica externa.
24. Un ultim mesager al Palatului: Urdareanu.
A doua zi, 13 Iunie, sunt din nou dus la Ghelmegeanu pentru o ntrevedere importanta.
Nicki tefnescu nu ma nsoete. Numai agenii sunt cu mine.
Mai nti apare Ghelmegeanu, care mi comunica, solemn i grav, ca voi avea onoarea sa
stau de vorba cu Ministrul Palatului, D-l Urdareanu. mi dau seama de importanta momentului.
De impresia cu care va pleca de la aceasta ntlnire depinde soarta mea. El are puterea ca sa
anuleze toat seria de referate bune ce le-a primit Palatul pn acum, daca i-ar forma o opinie
contrara.
Ghelmegeanu l introduce pe Urdareanu i apoi se retrage. Rmn singur cu Ministrul
Palatului. Stau n picioare ateptnd s-mi spun n cuvnt. Nu se aeaz la birou, ci mi face un
semn sa iau loc pe un scaun, aproape de el. Pare ca ar vrea sa rup protocolul, micornd
distantele ce ne separa. E un brbat zvelt i de nfiare plcut. O privire captivanta. O voce
catifelata. Ma simt stimulat de prezenta lui i mi pierd sfiala inerenta situaiei mele. Ce deosebire
de Ghelmegeanu, care i la ultima ntlnire pastra acelai ton rece i autoritar.
D-le Sima, suntem n preajma unei decizii grave. Majestatea Sa este dispus sa ofere
tineretului legionar oportunitatea sa se afirme n viaa politica. Majestatea Sa iubete tineretul i
v-a aparat ct a putut. Dar au intervenit anumite situaii cnd nu s-a mai putut opune acelora care
reclamau masuri energice.
D-le Ministru, stiu ca suntei artificiul principal al destinderii. Mi-au confirmat-o
camarazii ce-au venit la Berlin. Stiu ca i n chestiunea mea, care a complicat relaiile anterioare,
v-ai inspirat din acelai spirit larg i generos.
Cred ca nelegerea s-ar fi putut realiza mai de mult, nc de pe vremea lui Corneliu
Codreanu, daca nu ne-ar fi fost tiate contractele cu Palatul de persoane interesate sa le
mpiedice.
Dar acum, greaua situaie a tarii reclama o strngere a rndurilor i va rog sa contai pe
lealitatea mea n toate aciunile ce le va ntreprinde Majestatea Sa pentru a redresa poziia
internaional a Romniei.
D-le Sima, legionarii pot aduce un important aport, n actualele mprejurri, pentru
salvarea tarii i a Tronului. Nu as dori totui sa regret vreodat eliberarea D-tale.
D-le Ministru, nu vei regreta niciodat. Eu mi menin angajamentele luate. Dar va rog
i pe D-voastra sa ntreprindei toi paii necesari i ct mai n graba pentru a nlesni integrarea
Romniei n Axa. Suntei informat de concepia mea de politica interna i externa i nu atept
dect momentul cnd, odat liber, sa pot lucra cu tot elanul pentru aplicarea acestor acorduri.
ntrevederea nu a durat mai mult de un sfert de ora i am avut impresia ca Urdareanu s-a
desprit de mine cu hotrrea sa susin n fata Regelui propunerea de eliberarea a mea.
25. n libertate.
n aceeai zi cnd l-am vzut pe Urdareanu, 13 Iunie 1940, seara, la ora 9, am fost chemat
de Nicki tefnescu, care mi-a comunicat ca a primit ordin sa ma puna n libertate.
D-le Sima, ma bucur de acest deznodmnt. Din primul moment cnd te-am vzut, am
simit o deosebita simpatie pentru D-ta i am fcut tot ce-am putut ca sa se ajung la o nelegere
cu Regele. Nu uita nsa ca obligaiile D-tale de a dezarma pe legionari rmn n picioare.
De asemenea spune, te rog, acelora care se mai gsesc ascuni sa vina la Sigurana sa le
facem actele, intrnd n legalitate. Cei din nchisori vor fi eliberai n loturi succesive, prin
decrete de graiere.
Ct privete activitatea D-tale politica, este o chestiune care nu intra n atribuiile noastre
directe, dar e bine sa pstrezi legtura cu mine i cu Moruzov, pentru a ne informa reciproc.
D-le Director, nu-mi vine sa cred ca sunt liber. Va mulumesc pentru interesul ce mi lai artat n tot timpul deteniunii mele pentru a se rezolva favorabil cazul meu. Va promit ca n
contactele mele cu legionarii voi depune acelai zel ca s-i conving sa depun armele ce le mai
au, iar cei ce mai triesc n clandestinitate, i voi sftui sa vina s-i legalizeze situaia. Pe plan
politic, voi proceda aa cum ne-am neles. Voi ajuta cu tot ce pot ca sa poat crea acest mare
partid, al reconcilierii naionale, n care s-i aib locul lor i legionarii, sub conducerea suprema
a Majestii Sale Regelui.
D-le Sima, unde te vei duce acum? Ai pe cineva? Ai unde sa dormi? E noapte acum i
ieind pe strada, sa nu ti se ntmple ceva.
Am destui prieteni i cunoscui, nu va ngrijii. Ma vor primi cu bucurie.
Uite ce-i. Daca vrei, poi sa dormi la mine n noaptea aceasta.
Va mulumesc, D-le Director. Am unde sa trag, nu va fie teama.
Nicki tefnescu a insistat de cteva ori. Dar tot de attea ori l-am refuzat. Nu pentru ca
as fi avut unde sa dorm., dar daca de la Siguran, as fi ajuns la Directorul Siguranei, as fi avut
senzaia ca tot prizonier sunt.
Ceea ce mi-ar trebui, D-le Director, ar fi s-mi facei un certificat de eliberare, caci
autoritile inferioare n-au de unde sa afle aa de repede ca a ncetat urmrirea mea.
Bine, atunci vino mine cu o fotografie i i vom face actul.
A dat ordin unui comisar sa ma conduc pn la poarta Siguranei. Agenii i comisarii,
informai de plecarea mea, m-au ntmpinat strngndu-mi mna i felicitndu-m.
D-le Sima, vezi ca ne-am purtat bine cu D-ta. Sa nu ne uii.
Ieit n strada, am respirat adnc. Ce senzaie, dup ce am aproape o luna de zile ntre
via i moarte. Un mic incident i m-a fi putut transforma n cenu. A fi sau a nu fi al meu sa jucat pe o muchie de cuit. M-am ndreptat ncetior spre cartierul Obor, unde mi-am petrecut
civa ani din copilria mea. Am dormit n noaptea aceea la familia Zimmermann, pe Strada
Cmpului Nr.11, familie care m-a adpostit i n timpul prigoanei.
26. O ultima privire.
Cursul repede ce l-au luat aceste ntmplri din viaa mea ct i mulimea lor, ar putea
mpiedica pe cititor sa disting exact cauzele eliberrii mele. De aceea este necesar sa le extrag
din masa evenimentelor i sa le prezint ntr-o forma sistematica. Nu puteam renuna la o relatare
amnunit a deteniunii mele la Siguran, deoarece fiecare moment de nchisoare, fiecare
conversaie sau confruntare cu paznicii mei, fiecare au contribuit la rezultatul final. A fost o lupta
corp la corp, teribila i obositoare de ambele parti.
1. Destinderea. n primul rnd am fost prins n procesul general al destinderii, care
ncepuse din toamna anului 1939, i care a culminat cu trimiterea celor doua delegaii legionare la
Berlin. i primarea mea ar fi creat o noua stare de tensiune n tara, care ar fi compromis
destinderea.
2. Atentatul lui Mii Dumitrescu. Regele i anturajul lui triau sub spaima acestui atentat.
Dar daca o alta echipa, tot att de npraznic, ucide pe Rege, ce se ntmpla cu regimul i care va
fi soarta principalilor lui colaborri?
Cine putea garanta viaa Regelui dect tocmai Horia Sima, care dispunea de organizaiile
de pistolari din tara?
deoarece Himmler e mai tare dect Canaris. Probabil ca era iniiat n politica de duplicitate a lui
Canaris i voia s-i asigure i ncrederea Sefului Suprem al Politiei Germane. El vedea n mine
omul providenial, de care avea nevoie, caci eu nu aveam legturile ce mi le atribuia el, nu numai
cu Himmler, dar nici cu un obscur comisar de la Gestapo.
10. Deruta regimului. Regimul nu mai funciona cu precizia de pe timpul lui Clinescu.
Regele patrona ntreprinderea, dar numai exista omul capabil sa centralizeze toate firele i s-i
asume toate riscurile. Cderea lui Clinescu a atins mortal regimul. Ce-a rmas dup el, erau fie
nite brute de la Politie i Jandarmerie fie nite politicieni care nu se gndeau dect la pielea lor.
n echipa guvernamentala se ivise grave divergente. Unii cereau continuarea regimului de
teroare, iar alii consiliau pe Rege sa caute o nelegere cu micarea.
Un singur om nu i-a pierdut capul n aceasta tulburare generala: Moruzov. El spera ca
prin capacitatea lui de manevra pe mai multe planuri se poate face tranziia de la un regim
compromis la un regim viabil. Cum? Realiznd tocmai sudura extremelor, integrnd ntr-un nou
sistem ce-a rmas din micare i ce-a rmas din regim, dar pstrnd n fruntea lui pe Rege.
ca garant al permanentelor Statului. Moruzov rmnea tot ce-a fost, dar mult mai
puternic, deoarece era omul-cheie n relaiile cu Berlinul, prin prietenia lui cu Canaris, i
omul-cheie n relaiile cu micarea. El vedea n mine elementul indispensabil pentru a garanta
Regelui de lealitatea micrii, fiind legat de el prin recunotin ce i-o datoram ca m-a scpat de
la moarte.
11. Presiunea micrii. Legionarii liberi nu au stat cu minile n sn. Sub conducerea lui
Constantin Stoicanescu, au organizat n toat tara o puternica campanie n favoarea eliberrii
mele. n special rzleii din Capitala erau n permanenta agitaie. Dispunnd de numeroase
relaii n cercurile politice i intelectuale ale Capitalei, au influenat Palatul, determinndu-l la o
atitudine moderata.
12. Ocrotirea lui Dumnezeu. Niciuna din aceste cauze nu a jucat un rol decisiv n
eliberarea mea, ci a trebuit sa se produc convergenta lor ntr-un interval de timp foarte scurt,
pentru ca fora lor acumulata sa drme toate mpotrivirile. Dar mai presus de aceste circumstane
politice favorabile eliberrii mele, am simit din primele zile mna ocrotitoare a lui Dumnezeu.
Pare ca eram separat de inamicii mei ntr-o bariera invizibila, care i mpiedica sa se repead
asupra mea i sa ma sfie. Nu poate fi o simpla ntmplare ca am fost eliberat de la Siguran n
13 Iunie, ziua Sfntului Anton, la al crui ajutor ne-a ndrumat Cpitanul sa alergam cnd a
nceput prigoana.
Vom vedea ca soarta regimului carlist s-a jucat ntre 13 Iunie i 6 Septembrie, ziua n care
Biserica prznuiete Minunea Arhanghelului Mihail.
PARTEA A PATRA.
COLABORAREA CU REGELE CAROL
1. Starea mea sufleteasca.
Nimeni sa nu-i nchipuie ca am ieit de la Siguran cu gndul ascuns ca profitnd de
libertate, sa pregtesc rsturnarea Regelui Carol. Departe de mine acest gnd!
Mi-am dat toat silina sa mplinesc angajamentele luate:
De a ajuta la constituirea acelui mare partid national, a crui coloana de susinere sa fie
micarea legionara.
De a netezi drumul nelegerii ntre Bucureti i Berlin, n vederea integrrii Romniei
n Axa.
Bine neles ca nu m-am considerat niciodat Regelui, ci al tarii. Situaia grava a
Romniei pe plan extern reclama n acel moment o strngere a rndurilor pe plan intern, pentru a
putea face fata primejdiei de la hotare. Am acionat aadar din epicentrul celui mai sincer i curat
patriotism, aa acum se cuvine oricrui legionar.
Dar atitudinea mea leala nu depindea numai de mine, ci i de celalalt partener, de Rege,
care i asumase exact aceleai angajamente, pe care trebuia sa le respecte, daca voia ca
nelegerea sa dureze. Eu concepeam aceasta aciune ca o opera comuna, n care att Regele ct i
micarea ofereau tot ce aveau mai bun i mai dezinteresat pentru a prentmpina catastrofale se
apropia cu pasi gigantici sau cel putin pentru a-i diminua efectele. mi imaginam ca i cei mai rai
romni, acei care i-au umplut minile cu sngele tineretului, i vor revizui contiina n acel
moment i vor sari n ajutorul patriei primejduite. Pentru a nelege psihologia mea de atunci i a
celor mai multi legionari, trebui sa luam n considerare grozava ameninare ce se cernea la hotare.
La sud, la nord, n apus, numai dumanii care ateptau cu nerbdare ceasul prbuirii
Romniei Mari. i nu aveam pe nimeni sa ne apere. Presupuii aliai dispruser, iar noii aliai, n
schimbul prieteniei lor, cereau buci din trupul tarii.
Evident plteam politica nefasta a Regelui Carol, dar n acel moment tragic rspunderile
se eclipsau, pentru ca precumpnea aciunea de salvare a tarii. Numai cine a trit aceasta epoca de
nesiguran, de durere i de groaza, poate nelege ce se petrecea n sufletul meu i al tuturor
romnilor care mai pstrau o frm de dragoste pentru neam.
Cu gndul de a evita tarii acest final nenorocit, am plecat de la Berlin, ntr-o expediie
plina de riscuri i acelai gnd ma cluzea i acum. Daca providena ne oferea o alta cale
neconceputa de noi la plecare pentru a servi aceleiai cauze, nu ne puteam sustrage de la
aceasta ndatorire.
Firete ca ar fi fost mai comod pentru noi sa nu ne azvrlim n primejdie, ci sa lsm ca
evenimentele sa curg peste capul nostru, privind de departe la prbuirea tarii, pentru a
demonstra mai trziu dumanilor notri ca am avut dreptate. Dar aceasta atitudine de spectatori ai
tragediei naionale nu aparinea eticii legionare. Am fi aprut ca nite oameni mici i meschini,
care ne-am fi mulumit cu satisfacia ca n vrtejul catastrofei ce-a lovit tara sa piar i regimul
odios. Atitudinea mea a fost dictata exclusiv de interesul tarii, care trebuia servita, fie prin
mijloace violente, as acum ne-am propus la nceput, fie ntr-o colaborare politica, aa cum ni s-a
oferit mai trziu chiar de regim. Atitudinea mea a rmas constanta, a rmas invariabila, n tot
timpul aciunii mele din vara anului 1940, iar daca a suferit modificri nu se datoreaz mie, cu
nelealitatii Regelui.
2. Ce s-a petrecut afara.
n timp de eram nchis la Siguran, legionarii de afara triau ntr-o permanenta tensiune.
Toat lumea se ntreba ce se va ntmpla cu mine.
Devenisem centrul de preocupri al tuturor, pn la ultimul taran legionar.
Constantin Stoicanescu, tulburat de nvinuirile nedrepte ce i se aduceau camarazii, se
zbtea ca un leu ca sa obin eliberarea mea.
Zilnic avea ntlniri cu legionarii din Capitala, sftuindu-se cum sa ma scoat din mna
lor.
Un aliat preios gsise n Preotul Vasile Boldeanu, comandant legionar, cu care se
mprietenise din lagr. i spunea popa din adncuri. Stoicanescu imaginase un ingenios sistem
de presiune asupra Regelui. Texte btute la main, trimise la Palat, domneau pretutindeni.
Prin aceste scrisori, legionarii anonimi cereau Regelui punerea mea n libertate,
ameninndu-l ca daca mi se ntmpla ceva, i viaa lui se va sfri. Aceste scrisori au fost
rspndite de o singura persoana, Preotul Boldeanu, care cutreiera tara din ora n ora,
azvrlindu-le n cutie. n modul acesta, secretul operaiei a fost perfect pstrat. Ca urmare a
acestei aciuni de intimidare, Palatul a intrat n panica. Cei doi efi ai Siguranei, Nicki
tefnescu i Moruzov, i-au declinat orice rspundere daca Regele nu rezolva favorabil cazul
meu.
Extrem de eficace a fost intervenia Doamnei Liliana Protopopescu, sotia profesorului Ion
Protopopescu de la Politehnica din Timioara.
Dup eliberarea lor din nchisoare, stteau mai mult la Bucureti, unde locuiau la nite
rudenii. ntr-o zi Doamna Protopopescu s-a dus la Pamfil eicaru pentru a-i solicita sprijinul.
Domnule eicaru, am venit sa va rog din partea legionarilor sa mergei la Urdareanu i
s-i cerei eliberarea lui Horia Sima.
Dar cine e asta? ntreab rstit.
E urmaul lui Codreanu.
Bine, i de ce venii la mine?
Pentru ca tim ca avei influenta la Palat.
Bine, Doamna, ma duc.
n aceeai zi eicaru s-a dus la Palat i i-a vorbit lui Urdareanu, sftuindu-l sa ma puna n
libertate.
Au fost zeci de camarazi din elita Capitalei care i-au pus tot sufletul lor pentru a obine
eliberarea mea.
i-au mobilizat toate cunotinele lor, toate influentele lor, pentru ca glasul lor sa ajung
pn la urechile Regelui. Regele era literalmente asaltat de opinia publica, ncepnd de la proprii
lui oameni de ncredere pn la vuietul amenintor al maselor populare.
3. Eliberarea lui Traian Borobaru.
A doua zi dimineaa, primul mei gnd a fost sa ma duc la Siguran pentru a ma interesa
de soarta camarazilor czui pe teritoriul srbesc i despre care tiam ca au fost predai
autoritilor romaneti.
Intram acum la Siguran ca om liber, salutnd cu prietenie pe comisari i ageni. Nicki
tefnescu m-a primit imediat i aflnd pentru ce am venit, mi-a spus ca Borobaru poate fi
eliberat, dar Vrlan este reclamat de regimentul lui, unde are o chestiune pendinte. L-am rugat sa
intervin ca Vrlan sa nu fie declarat dezertor, deoarece nu fugise din armata, ci participase la o
aciune politica, al crui dosar, cu eliberarea mea, se ncheiase. Mi-a promis ca va rezolva cazul
lui, dar pentru moment trebuie s-l trimit la regiment n stare de arest.
n cabinetul lui Nicki tefnescu au fost adui apoi Traian Borobaru i Ion Vrlan. Era n
toaleta de nchisoare, slabi i fara cravate. Pe fata lor se citea urmele suferinelor prin care
trecuser. Ei fuseser inui n celulele de jos i n condiii mai putin ospitaliere dect mine.
Revederea a fost duioasa. Parca i vedeam cu ce hotrre s-au predat jandarmilor srbi la Ofcea
pentru a ne salva pe noi. tiau ce-i atepta, dar n-au ovit nici o clipa s-i ofere viaa lor pentru
a crua restul expediiei. Ce sublim exemplu de camaraderie i dragoste! i acum stteau n fata
mea, Traian Borobaru rznd i fericit de ntorstura ce-au luat-o evenimentele, iar Ion Vrlan,
grav i solemn, fara a-i manifesta sentimentele, cum i era firea. Cu greu ne-am desprit de
Vrlan. Borobaru s-a napoiat n celula, i-a luat efectele i am putut iei mpreuna de la
Siguran.
Borobaru mi-a povestit paniile lui din Iugoslavia. La nceput jandarmii au crezut ca sunt
nite dezertori i nu le-au dat prea multa atenie. I-au dus la primrie pentru cercetri, fara s-i
lege. Dar acolo, cnd jandarmii au nceput sa le fac percheziie, Borobaru a scos din buzunar
negativul filmului ce-l fcuse cu noi, cu capele militare pe cap, i l-a desfurat n fata lor. i era
teama sa nu fim descoperii pe baza fotografiilor fcute. Atunci jandarmii s-au npustit asupra
lor, administrndu-le o severa btaie, creznd ca sunt spioni germani i filmul i-ar fi trdat.
Imediat s-au ntors la casa lui Tomici i au fcut o noua percheziie n toate ncperile.
poate fi realizata daca din toate prile se depune aceeai bunvoin. M-am angajat aadar cu zel
i convingere n campania de lmurire a legionarilor de ce este nevoie sa se treac la o noua etapa
n relaiile dintre micare i regim.
Ma prezentam n fata lor cu contiina unui om liber, care nu-mi cumprasem viaa i
libertatea n schimbul unei declaraii de capitulare i care eo ipso i anula orice valoare politica.
Am pledat cauza noului partid dup ce m-au pus n libertate i dup ce autoritile i-au asumat
riscul de a ma vedea disprut. Dar un astfel de act n-a intrat niciodat n calculele mele, m-ar fi
dezonorat i ar fi apsat greu asupra micrii.
Mi-aduc aminte ca pe primul legionar pe care l-am vizitat a fost Traian Herseni. Nu
avusese nimic de suferit n prigoana, fiind ocrotit de profesorul de sociologie Dimitrie Guti, al
crui asistent era. Ne cunoteam din liceul din Fgra, el fiind cu doua clase naintea mea. Am
fost la el acas. M-a primit extrem de binevoitor i ne-am neles n cteva minute, fiind de acord
cu necesitatea colaborrii politice cu regimul.
De altfel am avut surpriza sa constat ca atitudinea lui Herseni nu era un caz singuratic
ntre rzlei, ci exprima o stare de spirit, un curent, pe care l-am identificat i n contactele cu
alti legionari. Nu era nevoie sa insist prea mult n explicaiile mele, nu eram supus la interogatorii
iscoditoare, ci cu o rara inteligenta i o rara nelegere a momentului, elita legionara a Capitalei a
rspuns chemrii mele.
n cteva zile mi-am asigurat sprijinul marii majoriti a legionarilor din Capitala. Au
neles necesitatea ca orice s-ar ntmpla mai trziu, ei trebuie sa intre n bloc n noul partid i sa
formeze zid n jurul meu. Nici eu nu stiu cum s-a produs, aproape instantaneu, refacerea
comunitii noastre sufleteti, dup attea tragedii i suferine. Cred ca micarea i-a regsit
echilibrul interior, centrul de greutate, vznd n mine un garant al unitii i continuitii ei.
Destinderea fusese buna, caci ieiser din lagre i nchisori o mulime de legionari, dar nimeni
nu tia ce se va ntmpla mai departe. Evoluia politica interna nu ajunsese la termenul ei final.
Destinderea reprezenta ceva amorf, ceva difuz, o etapa intermediara, din care trebuia sa ias, ntro forma oarecare. Ce vor face legionarii mai departe? n aceasta stare de confuzie, am czut eu n
tara si, dup eliberarea mea, cnd le-am indicat noul partid, au neles ca trebuie fcut acest pas.
Dar aceasta propunere nu ar fi prins n suflete, daca legionarii nu ar fi fost n mine un
punct de referin valabil, un om care nu poate s-i nsele i care nici nu poate nela asupra liniei
legionare de urmat.
5. ntlnirea cu Profesorul Codreanu.
Nu stiu daca trecuser doua zile de cnd fusesem pus n libertate si, prin Horia Cosmovici,
primesc o invitaie struitoare din partea Profesorului Ion Zelea Codreanu sa ma duc pn la el
ct mai de graba. M-am interesat ce e cu el. Mi-a spus Cosmovici ca desi eliberat din lagr,
Siguran l consemnase chiar n casa n care locuia, din cartierul Teilor. Putea primi vizite, dar
nu putea prsi locuina.
Am stat la ndoiala sa ma duc aa de repede la el, nti din cauza situaiei lui speciale i
apoi nu tiam n ce stare sufleteasca se gsea. Aflasem ca fiul lui, Horia, era n intime relaii cu
Noveanu, dar puteau gsi un anumit ecou n sufletul ndurerat al Profesorului, care avea de plns
moartea Cpitanului, dar la el suferina era infinit mai mare, caci era vorba de proprii sai fii.
Dar Cosmovici a insistat att de mult n numele profesorului nct am trecut peste aceste
ndoieli i cu o main am pornit spre cartierul Tei.
ntlnirea cu Profesorului a fost o revelaie. Cnd m-a vzut, i-a ridicat minile sus i m-a
salutat cu cuvintele Arhanghelului Mihail te-a mntuit. Profesorul se inea bine. Drept ca o
lumnare, avea privirea agera i mintea limpede. Anii de lagr nu-l doborse i nici tragediile de
familie. Am vzut-o i pe Doamna Codreanu. Senina i calma, m-a primit cu un surs binevoitor.
Profesorul s-a interesat de grupul legionar din Berlin, de politica Germaniei fata de Romnia, de
ederea mea la Siguran i apoi a trecut brusc la alt subiect:
A venit pe la mine Noveanu i a nceput s-mi vorbeasc de anumite lucruri din
prigoana, n legtur cu D-ta i alti legionari din Comandament. Dar eu stiu care este adevrul.
Doamna Codreanu e martora. Corneliu putea sa se salveze. Putea sa plece de la nchisoare. Un
capitan de jandarmi s-a oferit s-l scoat.
Doamna Codreanu i-a comunicat aceasta lui Codreanu, dar el n-a voit. Nu discut motivele
lui, dar el a respins ideea fugii. Acesta e adevrul i Doamna Codreanu e martora.
Eu stiu cine e Noveanu. Familia lui e din Hui. Tatl lui era evreu. Mai trziu a intrat n
armata, ajungnd plutonier-major. S-a cstorit cu o romnca i a trecut i el la cretinism. Este
adevrat ca a ntemeiat o frumoasa familie romneasca. Nu vreau cu asta sa ma leg de originile
lui, dar nu cred ca este bine ca legionarii sa se grupeze n jurul lui. Linia lui de servilism fata de
Rege nu este buna. Detest legtura fiului meu cu Noveanu, dar nu pot s-l despart de el cu toate
insistentele mele.
Profesorul Codreanu se plimba prin odaie cnd vorbea, cu gesturile lui largi i tonul
apsat. Mai era de fata i Alecu Ghica.
n sinea mea binecuvntam pe Dumnezeu pentru aceasta ntlnire. Ctigasem un sprijin
nesperat. Profesorul Codreanu nu-i plcea aciunea lui Noveanu i i manifestase ncrederea n
mine.
I-am explicat Profesorului Codreanu condiiile n care fusesem eliberat de la Siguran i
mandatul ce-l primisem de la Palat. Profesorul de atunci i m-a asigurat de tot sprijinul lui. M-am
desprit cu promisiunea ca voi veni s-l vad ct mai des pentru a-l informa de tot ce fac i pentru
a ne consulta asupra tuturor aciunilor de ntreprins.
Din acest moment am devenit oaspetele lui aproape zilnic. n orice caz, nu a existat nici
un moment politic important din vara anului 1940 pe care sa nu-l fi discutat n prealabil cu
profesorul i sa nu fi stabilit n comun cum trebuie sa rspundem. de fapt am devenit aliai n
lupta i fara colaborarea Profesorului Codreanu nu s-ar fi ajuns la rezultatele spectaculare de la 6
Septembrie. A fost pentru mine un adevrat printe i m-a ocrotit n toate mprejurrile cnd era
nevoie de cuvntul i autoritatea lui.
ndat dup plecarea de la Profesor, m-am repezit la Nicki tefnescu. ntre noi s-a
desfurat urmtorul dialog:
Domnule Director, l-am vzut pe Profesorul Codreanu.
Ma bucur ca mi spui aceasta, caci i aa as fi aflat de la agenii mei. Ei, cum l-ai gsit?
Calm i binevoitor.
Cum a reacionat la propunerea de colaborare cu Regele?
ntr-un mod n care m-a surprins. nelege situaia politica. Dar as vrea sa va rog ceva.
S-i ridicai oprelitea de a nu prsi casa.
D-le Sima, face prostii.
Cum adic?
nainte a fost liber. Dar cum a ieit din lagr, a nceput sa fac parastase pentru
legionarii mori. i nu s-a mulumit cu slujba religioasa, ci a inut discursuri i a aprut la
parastase chiar legionari n cmi verzi. Atunci am fost obligai s-i fixam domiciliul forat.
Domnule Director, situaia mea este extrem de penibila. Cum eu marele terorist, seful
pistolarilor, cum ma numii D-voastra, sunt n libertate, iar Profesorul Codreanu, un om btrn,
lovit de moartea celor doi fii ai lui, nu are voie sa se mite liber.
Ce vor zice legionarii? Nu-mi ngreunai misiunea mea? V-a ruga reconsiderai situaia
profesorului.
Dup ce ne-am pierdut la Latunas, Petrascu a apucat spre sud, cu gndul sa ajung la
Oravia, n timp ce eu mi-am cutat scparea pe axa est-vest.
A umblat ca i mine toat noaptea i a czut n minile autoritilor n comuna Ticvanii
Mari, n condiiuni asemntoare cu ale mele. Intrnd ntr-o casa ca sa ceara o bucata de pine,
gospodarul, n loc s-l miluiasc, a alarmat satul. O ceata de oameni narmai cu furci, sape i
puti s-au luat dup el, l-au ajuns pe artur i dup ce l-au btut zdravn, l-au adus ca un trofeu
la Primria Comunei. Aici notarul l-a nchis ntr-o camera prsit, a pus la usa i la fereastra i a
avizat jandarmii.
Auzind de iminenta venire a jandarmilor, Petrascu a fcut o ncercare disperata ca sa
scape. S-a urcat n podul primriei i de la o nlime de apte metri a srit pe o ferestruica. Din
nefericire, n-a putut sa cada n picioare, pe pmntul tare, ci ntr-o latura i i-a rupt diafragma.
i-a pierdut cunotina i cnd s-a trezit, era ntr-o cru, inut n genunchi, cu minile legate la
spate i pzit de jandarmii din sat i de oamenii care l-au capturat.
A fost dus mai nti la postul de jandarmi din Cacova i de aici transportat cu o ambulanta
la Spitalul din Oravia. Medicii l-au supus imediat unei operaii urgente, caci pierduse mult snge.
Operaia a reuit, dar nu putea face nici o micare pn la vindecarea rnii. La cteva zile,
a aprut un ofier de la Consiliul de Rzboi din Bucureti pentru interogatoriu. Dar cum nu putea
nici vorbi de slbiciune, dup cteva ntrebri, a fost lsat n pace. Paza, foarte aspra la nceput, sa mblnzit mai trziu, n pas cu evenimentele externe i interne, nct a putut sa fie vizitat i de
sotie.
n 14 Iunie afla de la maiorul de jandarmi, Catana, ca am fost eliberat. Nu-i venea sa
cread. I se prea o imposibilitate. n 18 Iunie, o alta veste uluitoare: Horia Sima a fost primit n
audienta de Rege. Cum se ntremase binior, a chemat pe maiorul Catana i l-a rugat s-l duca la
Bucureti, caci vrea s-i lmureasc i el situaia.
n 21 Iunie Petrascu ajunge n Capitala. A fost gzduit chiar la Inspectoratul de Jandarmi,
unde Generalul Bengliu s-a ntrecut cu ateniile. n dimineaa de 22 Iunie, afla din ziare de
nfiinarea Partidului Naiunii. Pa cnd comenta cu ofierii evenimentul, apar i eu n pragul uii.
Informat de sosirea lui, m-am dus la Siguran i am cerut sa fie i el pus n libertate.
S-a dat ordin telefonic la Inspectoratul de Jandarmi i acum ma duceam s-l iau. M-am
apropiat cu sfiala de el. tiam de greaua operaie ce-o suferise. Era palid i tras la fata. Se mica
cu grija, temndu-se parca sa nu i se desfac din nou abdomenul nainte de plecare, a venit sa ne
salute Generalul Bengliu, cu ntreg statul lui major. A fost extrem de curtenitor, dar nu s-a reinut
sa azvrle o sgeat contra Cpitanului, pe care l considera responsabil de greit orientare a noii
generaii. Cum nu puteam s-i rspund cum trebuie, am deviat discuia spre actuala situaie a
tarii, care reclama unirea tuturor forelor pentru salvarea ei.
Ieind din cldirea odioasa a Inspectoratului de Jandarmi, unde s-au plnuit attea crime
contra legionarilor, Petrascu parca nviase, parca era un alt om. Eu ma obinuisem cu libertatea,
dar lui i se prea ceva ireal. Cum e aceea sa poi umbla pe strada fara teama de a fi urmrit?
Starea normala a vieii i se prea ceva anormal. Am luat o main i l-am condus la Hotelul
mpratul Traian, iar eu am pornit n goana spre alte treburi.
Ce se ntmplase cu restul echipei? Petre Dumitriu, care se sacrificase n gara
Vladimirovat pentru noi, a avut soarta lui Borobaru i Vrlan. Dup o btaie zdravn, a fost inut
nchis la Alibunar, de unde a fost scos mai trziu pentru a fi predat autoritilor romaneti. Eugen
Teodorescu i Ion Boian, avizai de Petre Dumitriu, dup o noapte de umblat, au ajuns la
Vladimirovat, dar nu ne-au mai gsit la locul indicat, caci noi fugiserm. Atunci s-au decis sa se
ntoarc n Germania. S-au dus la Belgrad i au obinut paapoarte pentru strini de la Consulatul
german.
Dar ca sa treac frontiera, mai aveau nevoie i de viza srbeasca. Eugen Teodorescu i-a
luat inima n dini i s-a prezentat la politie, cernd sa i se aplice viza de ieire. Cum era de
ateptat, a fost arestat pe loc i dus la nchisoare, pentru a fi predat autoritilor romaneti. Pe
cnd era la nchisoarea din Belgrad, profita de un moment de neatenie ai paznicilor, evadeaz i
pornete pe jos spre Romnia, trecnd cu bine frontiera. Ion Boian vznd ca Eugen Teodorescu
nu mai iese afara de la politie, a bnuit ca i s-a ntmplat ceva rau i a luat-o singur spre Romnia
i nu s-a mai oprit pn la Bucureti. Pe amndoi i-am revzut la Hotelul mpratul Traian. Cum
nici Boian i nici Eugen Teodorescu nu aveau situaia legalizata, trind n clandestinitate, m-am
dus cu ei la Nicki tefnescu. S-au prezentat la Siguran, unde au fost teri de pe lista
urmriilor i li s-au eliberat carnete de biroul populaiei.
12. Ce s-a petrecut la Berlin.
Evenimentele din tara n-au rmas fara urmri asupra Grupului Legionar din Berlin, care a
trecut prin grave frmntri, pentru ca, n final, nsi unitatea lui sa fie zdruncinata.
Am vorbit n prima parte a lucrrii de desprirea mea de Papanace. Cu o zi nainte de
plecarea mea la Berlin, Papanace i-a schimbat brusc atitudinea, sftuindu-m sa renun la
expediie. Nu m-am abtut de la hotrrea mea, ci am plecat spre frontiera fara s-mi iau rmas
bun de la el.
Cnd s-a aflat de prinderea mea, a fost mare tristee ntre legionari, i mai ales ntre
camarazii din Grupul 17.
Vezi, spunea Papanace celorlali, i-am spus lui Horia Sima sa nu se duca. Acum va fi
mpuscat i cine tie ci cu el. Pentru cine tie ct timp, Legiunea nu va mai putea ntreprinde
nimic.
Chemnd apoi la sine pe legionarii din Grupul 17, i-a mbrbtat, cerndu-le ca daca se
va afla de moartea mea ceea ce el considera o certitudine sa nu se mprtie, ci sa continue
lupta n acelai spirit de eroism i sacrificiu. Pentru a perpetua amintirea celor czui n tara, a
propus ca grupul sa poarte n viitor numele de Grupul Horia Sima.
Grupul legionar din Berlin a avut de suferit i o admonestaie din partea politiei germane.
Chemai cu toii la Gestapo, comisarul Meneking le-a fcut o aspra morala ca nu i-au inut
angajamentul de a nu prsi nimeni teritoriul german fara de aprobarea lor. A ameninat cu die
schrfste Massnahmen. Dup cele ntmplate, nu este exclus sa fie arestai i internai n KZ.
Atmosfera de la Berlin era trista i apstoare. Din zi n zi se atepta sa se afle, fie prin
radio fie printr-un cltor ocazional, tirea executrii noastre. Tragica veste nu mai venea nsa.
Nu tia de ce. Deodata, n aceasta atmosfera de nmormntare, cade ca un trsnet vestea eliberrii
mele. Peste cteva zile, alta tire tot att de senzaional. Horia Sima a fost primit n audienta de
Rege. marea majoritate a legionarilor s-au bucurat. Afara de Papanace. Pe care l-a prins o sfnta
furie, ca nu i s-a mplinit pronosticul. Nu numai ca Horia Sima nu fusese executat, dar fusese
ridicat n vzut tuturor, al tarii i al strintii, pe un piedestal politic. i atunci a nceput sa
judece: De vreme ce nu a fost omort, contra oricrei evidente, nseamn ca este ceva suspect la
mijloc. Horia Sima n-a tiut sa moara ca Iordache Nicoar, ca Belgea i alti efi din prigoana. Ca
s-i salveze viaa, a fcut tovrie cu asasinii Cpitanului.
Dar reflexiile lui nu le-a inut pentru sine, ci a nceput sa le rspndeasc n grup, otrvind
atmosfera. La unii, lipsii de perspicacitate, calomniile lui au prins, la unii mai putin, iar la acei
din Grupul 17, care ma cunoteau, aproape deloc. n mod normal trebuia sa atepte rezultatele
finale ale expediiei i nu sa se precipite din primul moment cu acuzaiile lui. O expediie, o lupta,
poate sa sufere anumite accidente. Una este a fi pe teren, i cu totul altceva este a judeca aceleai
lucruri de la distanta. n cazurile acestea, trebuie sa deschizi un credit unor camarazi care n-au
rsrit din neant n micare, care i-au ctigat galoanele luptnd zi de zi.
Era unicul caz cunoscut n micare cnd un camarad nu se bucura ca un alt camarad a
scpat cu via dintr-o grea ntreprindere.
Eliberarea noastr reprezenta o ans, o posibilitate, care putea sa se ntoarc n favoarea
micrii. Deci, nainte de a se apuca de aceasta agitaie, trebuia sa atepte sa vad cum se
desfoar raporturile dintre micare i Rege i nu sa se npusteasc din primul moment asupra
noastr cu invective i acuzaii.
Papanace tia ca eu nu pot nici sa trdez i nici sa fac pacte care sa fac ceva rau neamului
i micrii. Expediia la care ma angajasem, o proiectasem mpreuna cu el. Atunci ce voia? Era
furios, probabil, ca nu i-am urmat sfatul sa rmn la Berlin, unde ne-am fi nmormntat
politicete. Era furios, probabil, ca nu i s-a ndeplinit pronosticul cu certitudinea ca vom fi
executai. Daca ar fi judecat putin, i-ar fi dat seama ca nu fusesem omori, pentru ca nu mai
puteam fi omori, ca mprejurrile internaionale nu mai permiteau continuarea regimului de
teroare. Asta era explicaia reala i nu certitudinile pecare le debita Papanace. Ce mai bun leac
pentru el ar fi fost sa fi venit cu noi, sa fi trecut prin ce-am trecut noi, sa fi fost fugrit sute de
kilometri, pn ce am czut n minile dumanului, i atunci sa vorbeasc de trdare. Dar a sta n
afara de raza primejdiei, la 2.000 km distanta, i pentru a-i permite sa acoperi de insulte pe
camarazii care se gsesc pe front, cred ca nu are nimeni autoritatea morala. Dup ce ai participat
la Btlie, poi sa faci critica btliei, dar din incinta ei i nu de la partea sedentara. Ceea ce fcea
Papanace, era o agitaie iresponsabila.
Sacrificiile fcute de grupul 17 nu le-a neles i nu i-a dat seama ca noi, cei plecai,
prini i apoi eliberai, reprezentam ultima rezerva a Legiunii. Fara de noi, alt curs ar fi luat
evenimentele.
Mai trziu m-am convins ca ceea ce fcea Papanace, agitaia desfurat ntre camarazi,
nu era rezultatul unei izbucniri temporare i necontrolate, ci se ncadra ntr-un alt plan. Era pur i
simplu de rea credin.
13. O noua delegaie legionara la Berlin.
n cursul discuiilor mele cu Nicki tefnescu, Moruzov i Urdareanu, mi s-a cerut sa
trimit din legionari la Berlin pentru a explica grupului de acolo nelegerea stabilita i pentru a-i
invita sa se ntoarc n tara. De fapt se repeta situaia anterioara. Dup realizarea destinderii i
eliberarea legionarilor din lagre, Palatul a cerut grupului cu care ducea tratativele sa intre n
legtur cu exilaii de la Berlin, pentru a-i determina s-i schimbe atitudinea.
Am ales pentru aceasta noua misiune pe Constantin Stoicanescu, care mai fusese i n
primele delegaii, i pe Traian Borobaru, care fcuser parte din Grupul 17, i care putea
mrturisi toate peripeiile prin care trecusem. Li s-au fcut imediat paapoarte de Siguran, au
obinut repede viza germana i au plecat. Nu stiu exact ziua, dar n tot cazul era nainte de
nfiinarea Partidului Naiunii i de publicarea apelului meu pentru nscrierea n noul partid.
Cnd au ajuns ei la Berlin, atmosfera n grup era deja otrvit de Papanace, nct discuiile
au fost foarte grele. Papanace l-a luat de sus pe Stoicanescu, dndu-i lecii de ortodoxie legionara
unui om suferit doi ani de lagr i care a avut n cursul ntregii lui deteniuni o purtare exemplara,
refuznd orice declaraie. Papanace era furios ca n-am fost ucis de Carol, ca n-am avut soarta
celorlali, ca triesc i chiar mi s-a dat circulaie politica, fiind primit n audienta de Rege. n
zadar i-a explicat Stoicanescu ca eliberarea mea se datoreaz acelorai cauze care au provocat i
destinderea, ca situaia generala din Europa i-a impus Regelui sa se neleag cu micarea, pentru
a-i nlesni apropierea de Berlin. Noi nu puteam face altceva, deoarece tara era ameninat la
hotare i nu ne puteam sustrage obligaiei de a ajuta pe Rege sa ias din impasul extern. Totul
depinde de buna noastr credina i de inteligenta noastr de a nu ne las manevrai de Palat.
Stoicanescu nu putea sa descifreze enigma lui Papanace, care, la primele ntlniri din Aprilie,
fusese extrem de nelegtor fata de situaia speciala a legionarilor din tara i necesitatea de a fi
ajutai de la Berlin, iar acum refuza sa asculte aceleai argumente.
Stoicanescu a mai avut nenorocul ca s-l prind apelul meu pentru formarea noului partid
tocmai n Germania. El nu semnalase apelul, ci l-am pus eu pe lista, aa zicnd din oficiu,
pentru ca lipsa lui, ntr-un moment delicat, cnd ndeplinea o importanta misiune la Berlin, s-ar fi
putut interpreta altfel la Palat. Cnd a fost ntrebat de Papanace daca tie de apelul meu pentru
intrarea legionarilor n noul partid, Stoicanescu a tgduit i cu toat sinceritatea. ntr-o zi vine
Papanace cu ziarul desfcut:
Ei, ai spus ca nu ai semnat apelul. Uite ca eti aici.
Stoicanescu a rmas perplex. El nelegea motivele pentru care l-am pus pe lista, dar, ca
mandatar al meu la Berlin, i turnam plumb n aripi. Eu nu tiam la ora aceea nimic de atitudinea
prpstioasa a lui Papanace, ci, dimpotriv, l credeam capabil sa fac efort generos de nelegere
a realitilor din tara. Altminteri as fi procedat altfel. Abia dup ntoarcerea lui Stoicanescu i
Borobaru, am aflat de agitaia sterila a lui Papanace.
Toate ncercrile lui Stoicanescu de a-l face pe Papanace s-i schimbe atitudinea, dnd o
mna de ajutor aciunii ntreprinse de noi n tara, au fost zadarnice. Reflectnd obiectiv, i-ar fi
putut da seama ca nu i se cerea nimic altceva dect ceea ce fcuse mai nainte, adic sa adopte
fata de noi aceeai atitudine de expectativa binevoitoare ca n precedentele cazuri, daca nu voia sa
se ntoarc n tara, pentru a colabora la noua faza politica n care intrase micarea. Papanace s-a
azvrlit ntr-o direcie diametral opusa curentului general din tara, cu toat pasiunea firii lui
temperamentale, nerecoltnd n final dect o amara decepie.
n mod normal i daca ar fi fost un cap politic, aa cum se pretindea, trebuia sa secundeze
n mod inteligent aciunea noastr din tara i nu sa o saboteze. El tia ca n tara sunt destui
oameni cumini care nu se vor lsa niciodat angrenai n jocul Palatului, daca nu se urmarea
altceva dect compromiterea micrii.
n ce privete punctul doi al misiunii lui Stoicanescu, ntoarcerea n tara a legionarilor de
la Berlin, eu nsumi am trimis vorba camarazilor din Grupul 17 ca sa se napoieze mai mult de
2-3 elemente, iar restul sa rmn ca o ultima rezerva.
Stoicanescu i Borobaru s-au ntors la Bucureti cu impresii deplorabile asupra lui
Papanace, ngrijorai ca acesta va antrena pe linia lui i alte elemente. Eu eram att de nelinitit de
situaia din Berlin, deoarece n tara se formase un bloc legionar puternic, care nu putea fi
zdruncinat nici din afara i nici dinuntru. Am tras obloanele asupra cazului Papanace, hotrt sa
nu-l mai deranjez cu nimic i nici s-l mai informez asupra aciunii din tara. Era inutil i
primejdios, caci s-ar fi folosit de informaiile date pentru a-i organiza mai bine sabotajul.
14. n drum spre Brad.
Dup publicarea apelului meu n ziare, n 23 Iunie, nu se mai ntrezrea nici un eveniment
politic important la orizont care sa ma retina la Bucureti, nct m-am gndit sa profit de aceasta
pauza ca s-mi vad sotia.
Mi-am luat ca nsoitori pe Eugen Necrelescu i Ilie Colhon. Cu acelai tren, din seara de
23 Iunie, a plecat spre familia lui la Sibiu i Nicolae Petrascu. Pe drum, am avut tot timpul la
ndemna ca sa ne povestim unul altuia paniile prin care am trecut i apoi sa analizam situaia
micrii dup acordurile cu Regele Carol. Petrascu era nc sub impresia operaiei ce-o suferise i
a recentei lui eliberri, nct judeca lucrurile cu oarecare teama. Sa nu fie o cursa ce ne-o ntinde
Regele, spunea el, i ma privea cu ngrijorare. Eu, mai optimist, eram convins ca vom depi
criza ce s-a ivit n relaiile noastre cu Palatul cnd cu formarea Partidului Naiunii i ca, pn la
urma, Regele nsui va nelege ca sa aplice cu strictee programul stabilit. Era singura cale de
mpcare a lui cu naiunea. Oamenii nu trebuie forai sa intre n noul partid i nu trebuie
ameninai cu represalii, dup calapodul Frontului Renaterii, caci atunci i pierde semnificaia
nnoitoare, iar uniforma trebuie neaprat schimbata.
La Copa Mica ne-am desprit, Petrascu lund trenul spre Sibiu, iar eu continundu-mi
cltoria spre Deva. Acum nu ma mai gndeam dect la sotie i cum o voi gsi dup doi ani de
separaie. Dup fuga mea de la Lugoj, ea a prsit acest ora i s-a retras n snul familiei ei de la
Brad, la mama i fraii ei. Nu auzisem dect lucruri foarte vagi despre ea. tiam ca fusese
permanent urmrit i chiar era sa fie mpucat cnd cu masacrele din Septembrie 1939.
Sigurana i nchipuia ca voi ncerca sa iau legturi cu sotia mea si, pe aceasta cale, supunndu-o
unei obligaii severe, voi putea fi capturat. Dar, eu, dup intrarea mea n clandestinitate, mi-am
fixat ca norma sa evit orice legtur cu sotia i cu toate rudeniile mele, tiind din alte experiente
ct de funeste sunt celor urmrii.
De la Deva am luat autobuzul spre Brad (pe vremea aceea nu exista nc linie ferata) i
am ajuns pe la amiaza n localitate. n locul modestei case unde locuia familia ei, am gsit o casa
noua, mult mai mare, cu etaj i cldit n stil modern. Nici nu cutezam sa intru n ea. Ma gndeam
ca s-au mutat. A lor nu putea sa fie. Am bnuit ca trebuia sa fi fost construita de Societatea
mica. ntr-adevr, cum am aflat chiar din gura lor, fratele sotiei mele, Eugen Florea, ca vechi
funcionar la Societate i n cadrul programului social al ntreprinderii, a beneficiat de noua
locuin. Lumea din Brad vorbea ca aceasta casa s-a construit cu banii ce i-a fi trimis eu din
Germania, bani ncasai de la Hitler! nsi Siguran a czut victima acestui zvon i a fcut
cercetri.
Cnd am ajuns noi, sotia mea nu era acas. Se angajase i ea la Societatea Mica ca s-i
ctige existenta i u se ntorsese nc de la birou. Cum eu nu anunasem pe nimeni ca nu voi sosi,
de teama sa nu tulbur spiritele din localitate, am fost primit de mama i fraii sotiei mele cu
sentimente ndoite. Desi se anunase la Radio audienta mea la Rege, aceasta tire extraordinara ia reconfortat i nu le-a risipit nelinitea. Trecerea de la o stare la alta era prea brusca, rsturnarea
radicala a relaiilor dintre mine i autoriti li se prea ceva imposibil. Doi ani toi membri acestei
familii au fost obiectul unor urmriri continue i acuma li se prea de domeniul nchipuirii ca
acelai om, pentru care suferiser attea descinderi, percheziii, bti i ameninri, sa devina
centrul de interes al tarii ntregi. Le intrase frica n oase, cum zice Romnul.
De abia atunci, cnd am luat contact cu provincia, mi-am dat seama ce teroare inspiram
tuturor. Autoritilor n primul rnd, care pusese premii fabuloase pe capul meu, dar i
legionarilor i ntregii populaii. Autoritile i descrcau furia lor neputincioasa, vznd ca nu
ma pot prinde, asupra populaiei, lovind n dreapta i stnga, fara nici o alegere. Nu mai raionau.
Vedeau peste tot numai comploturi. Orice informaie, orict de inofensiva, era tratata nu metode
radicale. Orice atingere cu mine avea efecte mortale. Vai de persoana care, printr-o mprejurare
oarecare, ma cunoscuse sau mi fcuse un nensemnat serviciu! Era un candidat la moarte. Nu
interesa de ce natura era acest contract, ce gravitate implica, ce grad de culpabilitate. Un simplu
curierat sau gzduire aveau aceleai efecte ca i participarea la un complot.
Teroarea absurda dezlnuit de autoriti a avut ca efect ca numele meu devenise tabu.
Nimeni nu-l mai pronuna de teama sa nu fie interogat i schingiuit, pentru a da declara ce relaii
ntreine cu mine i daca nu face parte dintr-un complot.
Casa noastr de la Brad era permanent supravegheata. Fuseser deplasai ageni de la
Centru pentru aceasta treaba i pentru a nu fi identificai, se schimbau din cnd n cnd. Dar cum
orelul era mic, era imposibil sa nu fie recunoscui dup cteva sptmni. Asta e pentru
Viluca, optea lumea pe strada, artnd spre agent.
Cnd s-a ntors sotia de la birou i m-a vzut, n-a putut rosti nici un cuvnt. Mi-a czut n
brae i a izbucnit ntr-un plns convulsiv. Spaima se amesteca cu bucuria. Cnd i-a revenit m-a
ntrebat doar att:
Acum, o sa fie bine?
Da, sper. Dar cnd rosteam acest cuvnt gndul meu era departe. Pentru un legionar
niciodat nu poate sa fie bine, n sensul omenesc al cuvntului, n lumea n care trim.
Noi suntem eternii martiri ai istoriei, suntem eternii martiri ai tuturor regimurilor. Nu e
loc pentru legionari n lume. Ei sunt martorii unei lumi n care spiritul nsui este prigonit i
atunci ei, ca reprezentani ai unei viei spirituale, nu pot dect sa sufere permanent.
Dup doi ani, ne revedem. Dar ce ani! Eu n lupta cu un regim, cutat de o armata de
ageni i jandarmi, iar ea suferind povara acestei urmriri necontenite. Tremura ca varga. i era i
ei teama de mine. Poate sa dureze aceasta situaie? i daca se schimba, ncepnd o noua prigoana,
nu va fi iari trasa la rspundere pentru aceste momente de fidelitate?
Am fcut experienta terorii ce-o mprtiam i asupra legionarilor din localitate. Aproape
nimeni din Brad nu a avut curajul sa ma viziteze.
Unii se uitau peste gard ca sa ma zreasc, dar se fereau sa intre n curte. n casa familiei
sotiei mele nu mai venea aproape nimenea, de teama sa nu fie apoi chemat la politie i interogat.
De teama sa nu se cread ca au transmis sotiei mele nu stiu ce mesaje. Pn se dovedea ca
bnuiala era falsa, trebuia sa sufere groaznice schingiuiri. i atunci preferau sa o ocoleasc. O
singura fiin a refuzat sa rup legturile cu ea n aceti doi ani de calvar: Gratiana Tnase,
liceniata n farmacie i funcionara i ea la Societatea Mica.
n provincie, evenimentele se repercuteaz mai grav, mai dramatic. n Capitala nu exista
aceasta atmosfera. Din prima zi a eliberrii mele, am putut vorbi degajat cu toi camarazii.
Nimeni nu se speria de contactul cu mine. n provincie, teroarea ia forme mai acute i are efecte
mai durabile. Oamenii se dezmeticesc mai greu, pentru ca nu neleg mersul general al
evenimentelor. Cu rare excepii, ei gndesc imediat i nu descifreaz dect cu ntrziere sensul
adnc al unor schimbri.
Eugen Necrelescu i Ilie Colhon, cu firea lor robusta i optimista, mi-au fost de nepreuit
ajutor pentru a dezghea atmosfera din snul familiei mele. Rdeau i i manifestau zgomotos
ncrederea n viitor, nct au contribuit mult la destinderea spiritelor.
15. Rechemat telefonic la Bucureti.
mi fcusem planul sa rmn la Brad cel putin doua zile. Dar n-am avut parte nici de acest
rgaz. n dup amiaza aceleiai zile cnd noi sosisem, vine un agent al politiei locale i mi
comunica ca Domnul Colonel Bengliu, Prefectul Judeului Hunedoara, dorete sa aib o
convorbire telefonica cu mine i n acest scop ma roag sa merg la Primrie, unde mi se va da
legtura. Colonelul Bengliu nu era altul dect fratele Generalului Bengliu, seful suprem al
jandarmeriei.
Ce-o mai fi i asta? Sotia mea sa nglbenise, creznd ca roata infernului s-a pus din nou
n micare. Acesta sa fie binele despre care i vorbeam?
Eram i eu contrariat, caci cu o zi nainte lasasem lucrurile n ordine la Bucureti i chiar
anunasem Siguran ca ma deplasez la Brad. Ce sa fie? Probabil ca se ntmplase ceva la
Bucureti, de o gravitate excepional, care reclama prezenta mea. nsoit de Colhon i de Eugen
Necrelescu, am pornit spre Primrie. Telefonul a rspuns imediat. Colonelul Bengliu mi-a
comunicat ca Colonelul Cire, seful de cabinet al Generalului Bengliu, ma roag sa ma ntorc
imediat la Bucureti, pentru o chestiune importanta. Misterul persista. De ce ma cheama Bengliu
i nu Siguran sau Palatul?
Rusia, rzboiul din Polonia, care ne-a lipsit de sprijinul acestui preios aliat ntr-o lupta de aprare
a frontierelor de rsrit contra Rusiei Sovietice, apoi intrarea Ungariei i Bulgariei n gratiile
Berlinului i Romei, dup aceste capitale s-au convins ca nu mai pot atepta nimic de la Romnia.
Ultimul i cel mai grav act de provocare al Germaniei de ctre Regele Carol i ministrul sau de
externe, Gafencu, a fost primirea garaniilor englezeti, inoperante i ineficace din punct de
vedere romnesc, i care nu serveau n fond la altceva dect la completarea sistemului de
ncercuire al Reichului, pus n aplicare de democraiile occidentale.
Hitler i Mussolini, refuzai cu brutalitate de nenumrate ori de Romnia, s-au angajat
acum sa satisfac preteniile teritoriale ale Rusiei, Ungariei i Bulgariei.
n loc sa fi intrat n Axa cu toate onorurile i cu toate frontierele intacte, atunci cnd ni sa
fcuse oferta i chiar ni se solicitase struitor ajutorul, pentru a ndigui primejdia comunista,
acum ne prezentam la Roma i Berlin ca nite nvini. Caci aa eram n realitate.
Sistemul de aliane n care ne-am cramponat pn n ultimul moment ne-a fost fatal,
echivalnd cu un rzboi pierdut. Acum ceream asistenta lui Hitler, dar acesta ntre timp i fixase
anumite preferine, ctigase noi prieteni (Rui, Bulgari, Unguri), pe care trebuia s-i satisfac cu
buci din trupul Romniei nvinse. Pe frontul de Vest a fost nvinsa i Romnia, care, pn n
ultimul moment, a sabotat iniiativele Reichului i plnuia chiar s-i sara n spate, daca s-ar fi ivit
un moment oportun.
n lumina acestor consideraii, trebuie sa nelegem de ce Italia i Germania au cerut
Romniei sacrificii att de grele pentru a fi primita ca aliata a lor.
Ei nu puteau face alta politica dect aceea propriilor lor interese i nu a unui Stat care
excelase pn atunci prin acte de ostilitate i perfidie, din cauza conducerii nstrinate.
Multi ignorani ai situaiei de atunci imputa Germaniei, ca sa nu mai vorbim de cei de rea
credin, pierderea Basarabiei i a Bucovinei de nord n Iunie 1940, cnd n realitate rspunderea
cade asupra Regelui Carol i a guvernelor care s-au succedat la crma tarii n timpul domniei lui.
Ce putea sa fac Germania daca toate ofertele ei de colaborare cu Romnia au fost respinse cu
brutalitate i cnd guvernele ei se alturaser coaliiei antigermane, formata din democraiile
occidentale i Rusia? Prin pactul de neagresiune cu Sovietele, Hitler a vrut sa scape din
strnsoarea politicii de ncercuire, dirijata de la Londra i Paris, eliminnd Rusia din acest joc.
Dar pentru a mblnzi fiara bolevic, ea trebuia hrnita cu ceva i concesiile ce trebuia sa
le fac Hitler nu puteau fi dect n Europa Orientala. Basarabia a fost predata Rusiei Sovietice n
cadrul acestei operaii ntreprinse de guvernul german pentru a neutraliza momentan colosul din
rsrit, pn ce se va termina conflictul cu Polonia. Decizia lui a fost funesta att pentru tarile din
rsrit ct i pentru Germania nsi, dar aceasta judecata privete posteritatea i nu momentul
cnd el a ntins mna lui Stalin, pentru a-i mpri sferele de influenta.
Asa a crezut el bine ca pot fi aparate interesele Germaniei n acel moment i pentru a duce
la bun sfrit acest plan, nu se putea mpiedica de Romnia, dup cum n-a ezitat sa sacrifice nici
Statele Baltice.
Era datoria Romniei s-i apere propriile ei interese, innd seama de noile relaii de
for. Dar Regele Carol i clica lui nu numai ca nu au prevzut nimic, adoptnd politica externa
noii situaii europene, dar chiar i dup ncheierea pactului de neagresiune germano-sovietic au
continuat politica de duplicitate fata de Reichul german.
odat crile jucate, odat acest pact intrat n vigoare, Romnia nu mai putea pretinde sa
fie aprat de Germania. Era o tara inamica, o tara care desi nu intrase n rzboi, aparinea de fapt
coaliiei antigermane.
Romnia voia sa se bucure acum de ocrotirea Marelui Reich German, dar Hitler trebuia sa
se gndeasc n primul rnd la tovarii lui de drum, Rusia, Ungaria, Bulgaria, i nu la acea tara
care i-a sabotat permanent planurile.
Daca Romnia ar fi aderat la Puterile Axei nainte de nceperea rzboiului, Germania nu
avea nici o nevoie sa se neleag cu Stalin. n acest caz i Polonia ar fi fost mai accesibila unei
nelegeri cu Germania i atunci cu ntreaga Europa Orientala, din Finlanda pn n Balcani,
reunita ntr-un bloc solid cu Reichul german, s-ar fi azvrlit asupra Rusiei, nimicindu-o. n mod
indirect, Regele Carol este responsabil de ncheierea pactului germano-sovietic, prin sabotarea
contient a tuturor proiectelor germane n Europa rsritean. Regele Carol era angajat adnc n
conspiraia comunista, era partizanul secret al Rusiei, ca i Titulescu, i toat politica lui externa
tindea, cu flexibilitate perfida, la sabotarea politicii externe a Reichului. Exasperat de rezistenta
romneasca, Hitler a fcut pasul fatal de a ntinde mna lui Stalin.
17. Ultimatumul rusesc i Consiliul de Coroana.
Stalin nsui a fost surprins de repeziciunea cu care s-au desfurat operaiile militare n
Frana i de neateptatul succes al lui Hitler. i el ndjduia ntr-o prelungire a conflictului care sa
epuizeze Germania, mpiedicndu-o sa ia iniiativa unei campanii n rsrit.
La momentul oportun va reveni la vechile lui aliane i se va azvrli contra Reichului ca
un uragan, cu forele lui intacte, pe care ncepuse sa la concentreze la granita de vest. Acum nsa,
dup prbuirea democraiilor occidentale, trebuia sa fie extrem de prudent pentru a nu atrage
asupra Rusiei capacitatea de distrugere a colosalei maini germane de rzboi. Stalin va face uz de
concesiunile consemnate n protocolul secret, dar cu moderaie, fara a ntinde prea mult coarda,
pentru a nu provoca mnia lui Hitler. Sovietele ocupaser jumtate din Polonia, nghiise Tarile
Baltice i ajunseser la o tranzacie cu Finlanda, care consimise s-i cedeze anumite teritorii.
Acum venea rndul Romniei sa sufere consecinele pactului de neagresiune Berlin-Moscova.
Planul iniial al lui Stalin era infinit mai ambiios dect anexarea Basarabiei i a
Bucovinei de Nord. Daca armata germana s-ar fi angajat adnc n Frana, atunci Stalin ctiga
libertate de manevra n sud-estul european i prima victima ar fi fost Romnia. El rvnea sa
ptrund mult mai adnc n Romnia, dup modelul polonez. Cu grosul armatei germane
concentrate pe frontul de vest, Hitler nu s-ar fi putut opune preteniilor lui Stalin. Fulminanta
victorie germana pe frontul de vest i-a ruinat aceste proiecte, determinndu-l sa ia din trupul
Romniei numai att ct noua situaie i permitea.
Stalin tia ca Hitler nu ar fi tolerat apropierea Ruilor de puurile petrolifere i ca orice
penetraie dincolo de Prut automat ar fi provocat reaciunea germana. Protocolul secret germanorus prevedea dezinteresul Germaniei n chestiunea Basarabiei, ceea ce nsemna ca ocuparea
Basarabiei nu va constitui obiect de litigiu ntre cele doua puteri. Profitnd nsa de faptul ca dup
ncheierea armistiiului cu Frana, grosul armatei germane se gsea n Vest i nu se putea teme de
o intervenie imediata a ei, Stalin i-a luat permisiunea sa treac peste prevederile protocolului
secret i n ultimatumul dat Romniei sa reclame i Bucovina de Nord.
Stalin calculase just. Hitler nu putea risca n acel moment un conflict cu Rusia pentru o
chestiune att de minora pentru interesele generale ale Reichului, desi luarea Bucovinei de Nord
ncalca limitele de expansiune ale Rusiei, fixate de acord cu Reichul n protocolul secret. Hitler sa resemnat sa primeasc lovitura joasa ce i-a fost administrata de Stalin i a sftuit guvernul
romn sa accepte armistiiul, dar, n sinea lui, a fost bruscat de acest gest, care era un preaviz al
adevratelor aspiraii bolevice. Stalin nu se mulumea cu linia Prutului, ci urmarea sa acapareze
o mai mare parte din Romnia.
Nu este exclus ca n acel moment de ruptura a nelegerii s-i fi dat seama Hitler de
fragilitatea acordului germano-sovietic i s-i fi trecut prin minte ca un fulger necesitatea de a
elimina acest pericol potenial.
Ultimatumul sovietic a fost predat guvernului romn n 26 Iunie 1940. n ultimatum era
cuprinsa i Bucovina de Nord, care niciodat nu aparinuse Rusiei. n nota trimisa guvernului
romn, Molotov justifica revendicarea Bucovinei de Nord ca o compensaie pentru faptul ca
Romnia a inut Basarabia douzeci de ani sub ocupaie. Se acorda Romniei un termen de patru
zile pentru a evacua cele doua provincii de trupe. n 27 Iunie s-a inut un Consiliu de Coroana,
care a acceptat ultimatumul rusesc. Trecuse abia o luna de cnd la Chiinu Regele Carol inuse
un discurs btios, n care spunea ca nu va ceda nici o brazda de pmnt din trupul tarii. n
cursul acestui Consiliu, principalul responsabil de dezastru, Regele Carol, s-a pretat la un
simulacru de rezistenta, pronunndu-se contra ultimatumului, cnd tia prea bine ca orice
ncercare de a se opune Sovietelor era inutila i ca nsui guvernul german recomanda
Suveranului sa cedeze, cnd l-a consultat pe Fabricius, Ministrul Reichului la Bucureti. Iorga l-a
secundat pe Rege ridicnd un energic protest, tot att de zadarnic, contra preteniilor sovietice, iar
la sfritul Consiliului a strigat ct l lua gura: Triasc Regele care n-a vrut sa cedeze.
Atitudinea Regelui era groteasca, contrastnd cu tragedia prin care trecea tara. Ruii
intraser deja n Basarabia i ncepuser masacrele i violurile cnd n Consiliului de Coroana se
juca comedia asta cu un Rege adoptnd o poza marial, dup ce instruise n prealabil pe
Ttrscu, seful guvernului, sa accepte ultimatumul rusesc, cnd fusese el nsui care, prin actele
lui de politica interna i externa, pregtise dezastrul. Ultimatumul rusesc nu era dect consecina
modului deliberat cum a atentat la securitatea externa a tarii, de cnd se urcase pe Tron. Iar n
interiorul tarii cine putea s-i asume rspunderea unei rezistente contra nvlitorului, urmnd
exemplul eroic al Finlandei? Un guvern servil?
Nu se gsea nici o for politica capabila sa organizeze o rezistenta a outrance, n afara
de Legiune, care nsa era inut departe de putere.
Vinovat din toat aceasta trista afacere ieea Gheorghe Ttrscu, preedintele de consiliu
din acea vreme. Acesta dndu-i seama de situaia penibila n care a fost pus de Rege, care l
transformase n tap ispitor, dup plecarea lui de la putere a publicat o brour justificativa cu
titlul Evacuarea Basarabiei i a Bucovinei de Nord. n aceasta brour el atribuia pierderea
celor doua provincii unei politici care a fost reprezentata de toi factorii politici ai tarii i care
permanent a fost orientata spre Anglia i Frana. El vroia s-i acopere propria vinovie i sa
mpart ntreaga ptura conductoare, cu toate partidele i guvernele care au condus Romnia
ntre anii 1919-1940. Cu aceasta broura, Ttrscu nu numai ca se apr pe sine, dar vroia sa
diminueze i vinovia Regelui.
Gheorghe Ttrscu afirma n acest memoriu ca politica ce s-a soldat cu pierderea
Basarabiei i Bucovinei nu a fost nici politica unui singur om (aici se referea la Rege) i nici a
unui singur guvern (aici se referea la el). Politica noastr externa a fost o politica naional.
ntre guvernele care s-au perindat la crma tarii, au existat diferene de program i de
preri de politica generala, dar n-a existat nici o deosebire i nici o divergenta importanta care ar
fi pus n discuie orientarea noastr de politica externa. Istoria noastr politica din ultimele doua
decenii a cunoscut diverse programe de politica interna i politica sociala, dar nu a recunoscut
dect o singura politica externa (Gh. Ttrscu, Evacuarea Basarabiei i Bucovinei de Nord,
p.6). n continuare fostul preedinte de consiliu reproduce declaraiile de politica externa ale
diverselor guverne romneti, ncepnd din anul 1919 pn la guvernele Patriarhului Miron
Cristea i Armand Clinescu. toate aceste declaraii exprima ataamentul Romniei pentru Liga
Naiunilor i pentru aliaii apuseni.
Si totui s-a aflat de ntlnire. n anturajul Generalului se aflau oameni care erau iscoade
de-ale Siguranei. Am avut prilejul sa ma conving chiar a doua zi, cnd l-am vzut pe Moruzov.
Mare mi-a fost mirarea cnd prima ntrebare care mi-a azvrlit-o a fost daca m-am ntlnit cu
Generalul Antonescu. Am negat cu violenta.
Cum era sa vad pe un inamic al Regelui? De unde avei aceasta informaie?
Nu stiu daca m-a crezut, dar n-a mai insistat. Mi-am dar seama de pericol i din acel
moment m-am decis sa nu iau contacte cu nimeni din opoziia neagreata de Rege, ncepnd cu
Maniu. Nici cu Generalul Antonescu nu mai vroiam sa pstrez legtura. ntreg personalul politic
al tarii era supravegheat de Moruzov i nu-i scpa nimic din intrigile sau combinaiile din acest
mediu.
Ct privete pe Generalul Antonescu, prevederile mele s-au adeverit. Putin timp dup
demisia mea din guvernul Gigurtu, a fost internat la Mnstirea Bistri i scos din circulaie.
Riscul acestei ntlniri a fost rspltit mai trziu. Atunci s-au pus bazele colaborrii
dintre mine i General, iar dup numirea lui ca Preedinte de Consiliu, n 4 Septembrie 1940, a
procedat aa cum i-am indicat eu. A numit n fruntea Corpului II Armata, n raza cruia cdea i
Capitala, pe Generalul Coroama, care a jucat apoi un rol decisiv n evenimentele care au premers
renunrii la tron a Regelui Carol.
20. Subsecretar de Stat n guvernul Ttrscu.
Reacia Regelui Carol la pierderea celor doua provincii a trecut prin doua faze diametral
opuse. n primele zile, Regele nu numai ca nu a opus nici o rezistenta, mulumindu-se cu acel
gest teatral din consiliul de Coroana, dar nu a luat nici acele masuri elementare, dictate de
situaie, ca retragerea sa se execute n ordine, fara pierderi de oameni i material. N-a protestat i
nu s-a opus cnd diviziile sovietice, calcnd termenul de patru zile fixat n ultimatum, pentru
evacuarea acelor doua provincii, au trecut Nistrul din prima zi, surprinznd trupele romne din
garnizoanele de pe frontiera, care habar n-aveau de ceea ce se ntmpla. Ordinul de retragere a
sosit cu ntrziere acestor trupe i coninea dispoziia ca sa nu se opun nici o rezistenta, chiar
daca vor fi atacate.
n modul acesta, Ruii au putut nainta n voie i fara riscul unei complicaii internaionale
pe toat ntinderea Nistrului.
Regele Carol II nu a schiat nici cel mai mic gest de aprare a Bucovinei de Nord, teritoriu
care nu aparinuse niciodat Rusiei. n 1878, Romnia a protestat n fata instanelor internaionale
contra rpirii celor trei judee din sudul Basarabiei. Combinaiile diplomatice ale marilor puteri n
Congresul de la Berlin ne-au fost defavorabile, dar protestul a rmas i istoria l-a nregistrat.
Strania atitudine a Regelui a culminat cu apatia ce-a artat-o n cazul ocuprii de Rui a
teritoriului Hera, regiune care fcea parte integranta din Moldova propriu-zis.
Aici era vorba de o chestiune de principiu, caci daca se permitea Rusiei sa rpeasc acest
teritoriu, cu acelai drept, mine, bucurndu-se de aceeai toleranta, ar fi putut ocupa i alte
poriuni din Moldova, inclusiv toat tara.
Cum ne aflam aici n fata unei succesiuni de abandonri, fara a afla la baza lor o raiune
politica suficienta, trebuie sa ne ntrebam care a fost cauza reala a pasivitii permanente a
Regelui n fata acestor evenimente de importanta capitala pentru existenta noastr ca Stat i
Naiune. Regele, fie direct fie prin camarila lui, era n slujba conspiraiei comuniste i avnd
aceasta orientare, nelegem flegma cu care a lsat sa se ntmple toate. Nu-l interesa tara, cum nu
l-a interesat niciodat, ci doar sa biruie acea filosofie pe care o absolvisem n exilul sau i n
alcovul Elenei Lupescu. Regele era bucuros de o penetraie comunista ct mai adnca, mergnd
pn la Milcov i poate chiar mai departe, deoarece vedea n Moscova un aliat potenial al sau,
care l-ar fi salvat din situaia incomoda, interna i externa, n care se afla. ntr-adevr, de la
Berlin, dup victoria germana din Vest, nu putea atepta nimic bun, sau aa cel putin i nchipuia
el, iar n interior l amenin rzbunarea Grzii de Fier, dup crimele svrite. Destinderea cu
legionarii nu-l linitea i ar fi preferat sa alunece de partea Sovietelor, pentru ca tia ca, n modul
acesta, scapa definitiv att de Hitler ct i de Garda de Fier. n sinea lui dorea fierbinte sa apar
coloanele sovietice n fata Palatului Regal, pentru a fi sigur ca e la adpost de orice ameninare.
Dar Regele nu cunotea la acea data protocolul secret germano-sovietic, nu tia ca Stalin
nu putea svri acest gest temerar, fara riscul de-a provoca un rzboi cu Germania. Prestigiul lui
Hitler era prea mare n acel moment, iar maina de rzboi germana s-a dovedit formidabila. Stalin
a smuls din trupul tarii numai atta ct i permitea o exacta evaluare a situaiei. Hitler nu va
interveni nici pentru Bucovina de Nord i nici pentru Hera n acel moment, dar va sari ca ars
cnd coloanele sovietice vor trece Prutul. Aprovizionarea armatei germane cu petrolul romnesc
era de interes vital pentru continuarea rzboiului.
S-a afirmat ca Regele Carol a cedat cu o uluitoare uurin att n chestiunea Bucovinei de
Nord ct i a teritoriului Hera, fiindc aa a fost sftuit de guvernul german. Faptul poate sa fie
adevrat. Germanii nu vroiau complicaii cu Rusia n acel moment, dar acest motiv nu justifica
atitudinea Regelui.
El era Regele Romniei i nu al Germaniei i ca atare aveau precdere interesele tarii. Un
monarh contient nu ar fi ezitat nici o clipa sa protesteze contra includerii Bucovinei de Nord n
ultimatum i chiar s-ar fi opus cu armele. n cazul Herei, situaia era i mai grava, rezistenta
armata fiind obligatorie.
Era vorba de un teritoriu care niciodat n-a aparinut unei puteri strine. Cu acelai drept
ar fi putut ocupa Ruii ntreaga Romnie. Orice presiune s-ar fi exercitat din partea Germaniei,
aceasta nu putea anula dreptul la aprare al unei naii. Era ntreaga existenta a ei n joc. Nici o
concesie nu era permisa i posibila, indiferent ce interese avea Germania, cnd inamicul nu se
mulumea cu frontiera stabilita de el nsui, ci i nfigea colii ntr-o alta provincie romneasca.
Cnd Regele Carol i-a dat seama ca dorina lui de a-i vedea pe Rui n Romnia nu poate
fi ndeplinita, ca acetia, dup ce au anexat i Hera se opresc din naintare, i-a schimbat i el
atitudinea i din nou i-a cutat scparea la Berlin. Cum ruii nu se aventurau mai departe,
nsemna ca sunt oprii prin pactul de neagresiune i ca soarta Romniei va fi decisa tot de puterile
Axei. n acel moment de panica, Regele a recurs iari la serviciile mele pentru a-i dovedi buna
dispoziie de a colabora cu Puterile Axei i de a merita ncrederea Berlinului. M-a numit
Subsecretar de Stat la Educaia Naional n guvernul Ttrscu. Eram o persoana, credea el,
agreata de Berlin i numirea mea va fi primita cu satisfacie de guvernul german. Nu am fost nici
cel putin consultat. Am fost chemat la Palat, unde mi s-a comunicat ca Majestatea Sa Regele a
binevoit s-mi ncredineze acest post.
Am depus jurmntul n 28 Iunie i imediat m-am prezentat la Minister pentru a lua n
primire noua funciune.
Ministru al Educaiei Naionale era pe vremea aceea Petre Andrei. M-a primit cu un surs
ironic. i-a dat seama ca numirea mea era o improvizaie de ultima ora a Palatului i ca multa
vreme nu voi fi tolerat. Dup conversaia cu el, m-am plimbat prin toate birourile, m-a prezentat
directorilor de servicii i mi-a fixat atribuiile, de care nu mi mai amintesc exact la ce se refereau.
Mi-a artat biroul unde voi lucra i apoi i-a luat rmas bun de la mine. Eu nici gnd nu aveam sa
exercit aceasta funciune, sa fac ore de birou, sa primesc audiente i sa pun rezoluii pe cererile
solicitanilor. Gndul meu era la Basarabia i la ceea ce se va ntmpla cu tara. Am dat foarte rar
pe la Minister i atunci clientela mea era formata precumpnitor din legionari, care veneau sa ma
consulte n probleme politice. A lua n serios numirea de ministru, ar fi nsemnat sa ma
nmormntez n administrativ. Nu ma simeam deloc mgulit de atenia Regelui cnd tara trecea
prin aceste zguduiri teribile. Mi-am continuat aciunea politica n acelai ritm intensiv, cu
obiectivul de a salva cel putin granita de vest a Romniei, care n curnd va deveni obiect de
litigiu ntre noi i Unguri. Intrarea mea n guvern a servit totui la ceva: a avut un efect
stabilizator n politica interna.
21. Asist la Consiliul de Minitri.
A doua zi dup numirea mea, am participat la un consiliu de minitri convocat de seful
guvernului de atunci, Gheorghe Ttrscu. Odat cu mine intraser n guvern i consilierii regali
Constantin Argetoianu i Alexandru Vaida Voevod, nct au venit i acetia la consiliu.
Regele Carol nu avea intenia sa se separe atunci de Gheorghe Ttrscu, desi poziia lui
era grav zdruncinata prin pierderea celor doua provincii. Ttrscu era ca o ceara moale n
minile Regelui i se putea servi de el cum vroia. Noi, adic eu, Vaida i Argetoianu, eram un fel
de proptele, puse de Rege ca sa sprijine ubreda ntocmire a guvernului.
Consiliului de Minitri s-a inut n Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei. Sala de
Consiliu nu era prea ncptoare i membrii guvernului stteau nghesuii la o masa de forma
ovala. Pe Ghelmegeanu l-am salutat ntia oara n calitate de ministru i coleg i nu ca deinut
politic. M-am aezat alturi de alti Subsecretari de Stat, fara sa intervin n dezbateri. n afara de
Ghelmegeanu i superiorul meu, Petre Andrei, nu cunoteam pe nimeni.
Toi se uitau la mine cu curiozitate, ca la o fiin picata din alta planeta, dar i cu teama.
Dar pe msur ce ma priveau, li s-a risipit nelinitea, caci nu aveam figura imaginata de ei. Eu
nsumi ma simeam incomod n acest mediu strain de viaa mea de pn atunci, desi, de la
eliberarea mea, ctigasem oarecare rutina n a trata cu oamenii politici, n numeroasele
ntrevederi i contacte ce le-am avut.
S-a ridicat Preedintele de Consiliu, Gheorghe Ttrscu si, dup ce a salutat pe noii
minitri, cu vocea lui de bariton, a fcut o expunere a gravelor evenimente din ultimele zile:
ultimatumul rusesc, Consiliul de Coroana ce s-a inut, atitudinea Majestii Sale Regelui, care s-a
opus ultimatumul i a recomandat rezistenta. ntreg guvernul, n mod spontan, a aplaudat acest
pasagiu*. Apoi Ttrscu a evocat trecutul acestor provincii, apartenenta lor istorica la Romnia,
pmnt strbun de pe timpul lui Alexandru cel Bun i Stefan cel Mare, noua nedreptate ce ni se
face de Rui prin rpirea acestor teritorii, dup ce drepturile noastre asupra Basarabiei i
Bucovinei au fost consfinite prin Sfatul Tarii de la Chiinu i Adunarea Naional de la
Cernui. Pe msur ce vorbea, glasul a nceput s-i tremure i ochii s-i lcrimeze. Toi ne-am
plecat capul nduioai. Cred ca vibraia lui de durere din acel moment a fost sincera i nu un gest
afectat.
Au urmat dezbaterile care s-au rezumat la acest punct capital. Toi care au luat cuvntul,
au afirmat ca n condiiile care se gsea Romnia atunci, lipsita de orice sprijin extern, nu exista
alta soluie dect retragerea. Constantin Argetoianu a declarat ca am pierdut aceste provincii, dar
am salvat Statul i Armata, ceea ce este esenial pentru dinuirea noastr ca naiune. Nimeni nsa
nu a tratat chestiunea cauzelor mai ndeprtate i mai apropiate ale acestor pierderi teritoriale.
Consiliul s-a ncheiat fara sa se discute alta tema i fara sa se ia vreo decizie. La sfritul
lui, a venit Vaida Voevod la mine i mi-a adresat cteva cuvinte amabile.
Atunci l-am cunoscut pe Ttrscu. Era un brbat nalt, bine legat i artos. Avea o voce
catifelata, plcut i convingtoare. Nu era un om rau. Dar nu era ceea ce se cheama un caracter.
Toat cariera lui politica i-o datora flexibilitii lui, zicnd permanent da celor mai
extravagante cereri ale Regelui. Era prea supusul lui servitor, cum suna formula cu care se
ncheia orice raport sau orice scrisoare adresata de minitri Regelui.
22. O campanie memorabila.
Zilele n care am fost ministru n cabinetul Ttrscu le-am folosit exclusiv pentru
contacte politice. Aveam acum un motiv puternic ca sa pornesc la o noua ofensiva. Nimeni nu se
mai interesa de partidul naiunii, care czuse n uitare, privirile tuturor fiind concentrate spre ceea
ce se va ntmpla mine cu tara, ce se va alege dup ciuntirea ei la rsrit.
Erau doua clauze care agitau opinia publica i masele largi ale poporului: teama de o
invazie sovietica i ngrijorarea ca tara va trebui sa suporte noi pierderi teritoriale.
Dup Rui, Ungurii i Bulgarii ridicau pretenii i Puterile Axei sprijineau revendicrile
lor, caci numai satisfcute aceste State pe socoteala Romniei, se declarau dispuse sa intre n
sistemul lor de aliane.
Pentru mine i toi cei ce gndeam din perspectiva micrii, situaia era clara. Trebuia
ntrite n modul cel mai grabnic legturile cu Puterile Axei, pentru a putea face fata rapacitii
vecinilor, care ne-au prins cu hotarele descoperite. Dar aceasta ncadrare n noua ordine
europeana nu o putea face dect un guvern care sa se bucure de ncrederea Berlinului i a Romei.
Trebuia sa apsm pe acceleratorul istoriei, pentru a o lua naintea furtunii de la fruntarii; trebuia
sa form poarta spre Berlin i Roma, dup ce regimul a pierdut timpul cu o politica duntoare
naiunii. Fiecare zi era preioas. Cu ct trecea timpul cu atta preul ce trebuia s-l pltim pentru
ncadrarea noastr n Axa va fi mai mare.
Abia la 1 Iulie 1940, guvernul Ttrscu a binevoit sa renune la garaniile engleze,
primite la 13 Aprilie 1939, dup ce a descoperit ca nu folosesc la nimic altceva dect la
provocarea Puterilor Axei.
n acele zile m-am angajat n lupta cu disperarea ultimului efort pentru a abate primejdiile
care se ngrmdeau deasupra Romniei. Am alarmat pe legionari, pentru a fi gata sa rspund n
eventualitatea ca se va produce o revolta comunista; am luat contact cu ofieri, solicitndu-i sa
reziste n cazul unei primejdii acute de bolevizare a tarii; am adunat n graba pe efii legionari
din judeele cele mai ameninate, dndu-le dispoziii ca, n regiunile industriale i petrolifere, sa
ntreasc vigilenta; am organizat uniti de auto-protectie n toate cartierele Bucuretilor.
Paralel cu aceasta aciune, care angaja micarea i pe prietenii ei, am dus o alta campanie
n sferele politice, militare i administrative ale tarii. Am cerut membrilor guvernului i
responsabililor de aparatul Statului sa ia masuri de protecie interna, insistnd asupra pericolului
ce ne amenina ca, n acest vacuum de aliane n care ne aflam, pn la adeziunea noastr la
puterile Axei, sa fim victima unei revoluii sprijinita din afara de Soviete. Am fost n pelerinaj pe
la numeroase personaliti ale vieii politice i publice romaneti: minitri i foti minitri,
profesori universitari, economiti, industriai, ofieri, demnitari ecleziati, scriitori, simpatizani i
dumani. Tuturor le-am vorbit cu pasiune pentru a trezi n ei o scnteie de interes pentru tara. Am
repetat la fiecare ntrevedere ca acei compromii n vechea politica trebuie sa se dea la o parte,
pentru a face loc unor oameni care pot trata n condiii demne cu Berlinul, fara a fi ncrcai de
propriul lor trecut. Cei legai de politica anterioara, nu au voie sa lege soarta tarii de propria lor
persoana, ca, dup atta grave erori, rmnnd ei la putere, dumanii tarii vor fi i mai agresivi i
pofta lor de jaf va creste, caci nu vor avea nici un respect de ei i nici o teama. Am avertizat ca
conductorii de azi ai Europei n nici un caz nu se vor sprijini pe ei, care au fost pn acum
instrumentele planului englez de ncercuire a Germaniei. Tara noastr nu va avea de suferit numai
din cauza celor zece ani de politica externa greit, ci i din cauza acelora care, n momentul
actual, nu se vor retrage de la posturile de comanda.
Cu oarecare excepii, nu am ntlnit n ptura conductoare acele nalte sentimente
naionale pe care le reclama dramaticele circumstane. n sufletele celor mai multi nu am
descoperit dect teama slbatic sa nu-i piard poziiile, meschinele gnduri legate de propriile
lor interese. Grija celor mai multi era ce se va ntmpla cu ei, nu cu tara. Toi se ntrebau cum se
vor strecura ei n lumea noua, n noua ordine, pstrndu-i vechile privilegii.
Mi-am furit atunci convingerea ca ptura noastr conductoare se gsete ntr-o stare de
descompunere att de naintata nct nu mai e capabila sa reacioneze, dnd un exemplu eroic, cel
putin n acele momente cnd nsi existenta Romniei ca Stat liber i independent era n
dezbaterea Europei.
23. Hermann von Ritgen.
Contrar versiunilor prezentate de diveri istorici i pseudo-istorici, la eliberarea mea din
arestul Siguranei i apoi ascensiunea mea politica, Legaia germana de la Bucureti n-a jucat nici
un rol. Dimpotriv, cnd guvernul romn a cerut explicaii lui Fabricius asupra ntoarcerii mele
clandestine n Romnia, acesta i-a comunicat ca guvernul german nu are nici o cunotin de
aciunea ntreprinsa de mine nu are nici un amestec.
Fabricius nu spunea nimic neadevrat. Daca autoritile germane de la Berlin ar fi aflat de
planul nostru, ne-ar fi arestat.
Eu i ceilali camarazi am putut prsi Germania numai sustragndu-ne de sub vigilenta
Gestapo-ului, care ne obliga sa ne prezentam sptmnal la Revier-ul respectiv pentru a semna
ntr-o condicu.
Nici Regele Carol i nici camarila lui n-au priceput sensul rspunsului lui Fabricius.
Ministerul Germaniei la Bucureti se dezinteresa de soarta mea, lsndu-le mna libera sa ma
lichideze, daca voiau. Permanentele Statului i imaginau nsa ca eu am spatele acoperit la
Berlin de forte infinit mai mari, pe care nici Fabricius nu le bnuia sau nu le putea destinui.
Aceasta eroare de interpretare a politicii germane din partea Palatului, complicata cu criza
externa n care se zbtea tara dup prbuirea Franei, a contribuit puternic la eliberarea mea.
Legaia germana i-a schimbat atitudinea fata de mine mult mai trziu, abia dup ce
fusesem eliberat i intrasem n circuitul vieii politice; abia dup ce am fost primit n audienta de
Rege i fusesem numit Subsecretar de Stat n guvernul Ttrscu.
Abia atunci ncepuse sa se intereseze de persoana mea, dup ce contactul cu mine nu mai
reprezenta o primejdie de tulburare a relaiilor germano-romne, fiind eu nsumi un agreat al
Regelui. Cu un ministru se poate vorbi, dar nu cu un infractor al Statului.
Fabricius i consilierii lui s-au gndit n acel moment ca eu le-a putea fi util pentru a
ctiga mai mare influenta asupra Suveranului, pentru ca acesta sa ia deciziunile n sensul dorit
de ei.
Eu n-am fcut nici un pas pentru a lua legtura cu Legaia germana. tiam ca Fabricius
este ostil micrii i nc de pe timpul cnd Cpitanul era ncarcerat i i atepta procesul.
Legtura mi s-a oferit abia atunci, fiind Subsecretar de Stat, prin inginerul Constantin Greceanu,
legionar. Acesta mi-a comunicat ca von Ritgen, consilier de legaie, vrea sa ma ntlneasc.
Firete ca nu puteam refuza. Cu ct se lrgea cercul cunotinelor mele, cu atta cretea i
ascendentul meu politic. Locul de ntlnire a fost fixat chiar de el acas. Sotia lui Greceanu era
germana i casa ei era vizitata de multi membri ai Legaiei. Oaspetele frecvent era Neubacher.
ntia mea ntrevedere cu von Ritgen a avut loc n 30 Iunie 1940. Au urmat altele dup
aceea.
Greceanu locuia la sosea, ntr-o casa la etaj, spaioas i aranjata cu gust. Cnd l-am vzut
ntia oara pe von Ritgen, m-a izbit nlimea lui neobinuit, trecnd mult peste media normala.
Eu eram mititel pe lng el. Dar figura lui atletica era compensata de manierele lui distinse, de
vocea lui plcut i de inteligenta lui, mult superioara lui Fabricius i celorlali funcionari ai
Legaiei. Numai la Neubacher am ntlnit o for intelectuala ca a lui. nelegea repede miezul
unei probleme i aceasta era un mare avantaj, caci putea referi cu toate nuanele declaraiile mele
lui Fabricius.
Venise cu o chestiune extrem de importanta i urgenta. Vroia s-mi ncredineze un mesaj
din partea guvernului german, pe care, la rndul meu, s-l transmit Regelui. Mesajul acesta, prin
natura lui delicata, nu putea fi comunicat pe canalele obinuite ale diplomaiei i de aceea fcea
apel la mine, ca o persoana de ncredere, al crui ataament fata de Puterile Axei era n afara de
orice discuie, i care, n acelai timp, putea ptrunde cu uurin la Palat, fiind n bune raporturi
cu Regele. Se cerea cea mai mare discreie. Bine neles ca legaia germana cnd m-a ales pe
mine ca sa transmit acest mesaj, s-a gndit i la faptul ca reprezentam o for politica n tara si, n
modul acesta, la presiunea lor, se putea aduga i presiunea Grzii de Fier.
Ce mi-a spus von Ritgen? Guvernul german este interesat ca Romnia sa supravieuiasc
zguduirilor prin care trece, pentru ca are nevoie de economia ei pentru continuarea rzboiului.
Germania este hotrt sa ajute Romnia pentru a ocroti de o eventuala invazie sovietica, dar nu o
poate face din proprie iniiativ, ci ateapt ca primul pas sa fie fcut de la Bucureti. Cea mai
buna garanie ca fruntariile ei de rsrit sa nu fie calcate, ar fi prezenta unei misiuni militare
germane n Romnia. n momentul ce ar exista ct de puine trupe germane n Romnia, s-ar tia
apetitul Rusiei Sovietice de a invada tara noastr, tiind ca, n alta parte, chemarea acestei misiuni
ar confirma buna credin a guvernului romn la schimbarea sistemului de aliane n care a trit
pn acum Romnia, dorind s-l substituie cu sistemului Puterilor Axei. E imperios necesar ca
Regele Carol sa tie ct mai urgent acest lucru, pentru a lua aceasta hotrre, care poate fi
decisiva pentru nsi existenta Statului Romn. Trebuie evitat sa se ajung n Romnia la o
situaie ca n Polonia.
I-am rspuns lui von Ritgen ca declaraia lui este de o importanta capitala pentru viitorul
poporului romn i mi asum rspunderea ca, n cel mai scurt timp, sa fie adusa la cunotina
Majestii Sale Regelui.
L-am ntrebat apoi cum vede guvernul Ttrscu i participarea mea n acest guvern. Mi-a
rspuns ca formula actuala de guvernare nu i se pare cea mai potrivita pentru a risipi nencrederea
Berlinului i a conduce Romnia pe drumul unei colaborri leale cu Puterile Axei, ca ar trebui sa
se formeze un nou guvern, liber de tarele* trecutului, n care micarea legionara sa aib o mai
mare participare.
24. O ntrevedere dramatica cu Ttrscu.
Plecnd de la von Ritgen, am simit toat povara destinului asupra mea. Deineam o
informaie de primul rang si, n acelai timp, un mesaj al guvernului german care trebuia transmis
de urgenta Regelui.
Devenisem n aceasta chestiune un fel de confident al Legaiei germane i unicul om de
legtura cu Palatul. Mesajul avea ca obiectiv principal solicitarea unei misiuni militare germane
din partea Romniei, dar, n subsidiar i provocat de mine, von Ritgen mi-a destinuit ca
guvernul actual nu este agreat la Berlin.
M-am decis sa transmit concomitent amndurora mesajele ca i cum ar forma un tot
inseparabil de aceeai valoare i trie: sa vorbesc Regelui nu numai de urgenta necesitate de a
chema n tara o misiune militara germana, dar i de dorina Berlinului ca guvernul Ttrscu sa
fie nlocuit cu un nou guvern, n care participarea legionara sa fie determinanta.
nainte de a ma duce la Rege, m-am gndit ca este bine s-l vad pe Gheorghe Ttrscu,
preedintele de consiliu. I-am solicitat o audienta pentru a-i face o comunicare importanta. M-a
invitat la el acas. Ttrscu m-a primit cald i afectuos. Fara introducere i fara menajamente,
am intrat direct n subiect, demonstrndu-i necesitatea unei imediate schimbri de guvern.
Berlinul nu are ncredere n actuala echipa, desi observa anumite orientri n politica externa a
Romniei, favorabile Axei. Rpirea Basarabiei i Bucovinei de Nord va fi urmata de alte pierderi
teritoriale i fata de aceste ameninare este nevoie de un guvern romnesc la Bucureti care sa
aib un cuvnt de spus la Berlin. Att vechile partide ct i oamenii care au participat la ultimele
guvernri nu inspira ncredere n cercurile germane i atunci sacrificiile ce ni se vor impune vor fi
mult mai mari i mai greu de suportat.
Numai un guvern de componenta legionara ar putea vorbi cu autoritate la Berlin i la
nevoie chiar sa se opun unor pretenii exagerate.
Dup expunerea mea, pe care a ascultat-o Ttrscu cu ochii dilatai, m-a ntrebat:
i cine crezi ca ar putea sa prezideze un astfel de guvern?
Eu nsumi, am rspuns, nconjurat de o serie de personaliti n care Regele sa aib
ncredere. Eu cer pentru micare preedinia i externele, plus cteva ministere sociale.
La interne, armata i economie, poate sa numeasc Regele pe cine vrea, ca sa aib
garania ca nu vrem s-l rsturnm.
N-a ripostat nimic, dar citeam din ochii lui ca pledoaria mea l-a convins i ca era dispus
s-i dea demisia. La plecare mi-a strns mna cu emoie i m-a mbriat, srutndu-m pe
amndoi obrajii.
N-am vorbit nimic n convorbirea cu Ttrscu de misiunea militara germana. Am pstrat
aceasta informaie sa i-o comunic Regelui.
25. 2 Iulie 1940
Dup ce l-am vzut pe Ttrscu, am cerut audienta Regelui, care m-a primit imediat. N-a
fost o audienta protocolara i nici nu s-a scris de ea n gazete, dar a avut urmri importante n
viaa politica a tarii, caci, n 2 Iulie 1940 s-a decis soarta guvernului Ttrscu.
Spre deosebire de felul cum am abordat discuia cu Ttrscu, Regelui i-am fcut o lunga
introducere pentru a nelege nsemntatea mesajului ce i-l transmiteam. I-am spus Regelui ca
numai un act de curaj din partea lui mai poate salva tara, ca timpul speculaiilor ieftine i a
combinaiilor minore a trecut, ca sfaturile ce i le da diveri politicieni nu pot duce dect la ruina
domniei lui. mprejurrile dramatice n care se gsete tara reclama de la el o schimbare radicala
n politica externa i interna. Orice oviala n luarea acestei hotrri i orice soluie de
compromis ar putea sa duca la o amnare a catastrofei, dar nu la nlturarea pericolului mortal ce
se ntinde peste Romnia i peste Coroana.
Aprarea granitelor tarii i salvarea existentei Statului Romn se reduc n fond la o
chestiune de politica interna.
Cu oameni de cunoscuta orientare anglofila nu se mai poate conduce tara i pstrarea lor
la crma ei echivaleaz cu desfiinarea Statului Romn. Este necesara o schimbare de concepie
n conducerea Statului i pentru aceasta nnoire a lui din temelii a sosit ceasul sa fie folosii
legionarii. Formarea unui nou guvern fara participarea micrii nici nu este de gndit, caci
micarea se bucura de ncrederea marii majoriti a populaiei, iar, din punct de vedere extern,
este nrudita ideologic cu Statele marilor revoluii naionale, biruitoare astzi n Europa.
Dup aceasta analiza a momentului politic n care se gsete tara, am trecut la subiectul
propriu zis, comunicndu-o mesajul pe care l-am primit de la Legaia germana. Pentru a nu exista
nici un dubiu asupra autenticitii lui, i-am spus i numele consilierului de legaie cu care m-a
ntlnit i care m-a nsrcinat s-l transmit Regelui.
I-am explicat i de ce acest mesaj mi s-a ncredinat mie i nu s-a comunicat guvernului pe
cile diplomatice normale, dar poate fi sigur ca reprezint punctul de vedere al guvernului
german:
Sunt mputernicit sa transmit Majestii Voastre urmtorul mesaj din partea Legaiei
germane: guvernul german este dispus i interesat n gradul cel mai nalt sa ajute Romnia pentru
a nu cdea victima unei invazii sovietice.
Dar nu poate ntreprinde aceasta aciune din proprie iniiativ, ci numai daca este solicitat
de guvernul romn.
Din partea Majestii Voastre trebuie sa se produc un gest, un prim pas, care s-i permit
Reichului s-i desfoare dispozitivul de protecie al Romniei. n concret, este vorba de o
cerere pe care Majestatea sa o adreseze Fhrerului Adolf Hitler, pentru ca aceasta sa aprobe
trimiterea unei presiuni militare n Romnia.
Prezenta unei misiuni militare germane pe pmntul Romniei ar ndeprta pericolul
unei invazii sovietice i ar reda cetenilor linitea i ncrederea de care au nevoie pentru a se
consacra la refacerea tarii. Prezenta acestei misiuni ar fi, de alta parte, dovada indiscutabila ca
Romnia s-a decis sa se ncadreze fara rezerve n noua ordine europeana, patronata de Puterile
Axei.
Aceeai sursa m-a fcut atent ca guvernul actual nu este agreat de Berlin din cauza
binelor lui cunoscute antecedente politice. Pentru a se mplini cu lealitate noua politica de
colaborare sincera cu Puterile Axei, este neaprat necesar sa se formeze un nou guvern de
orientare legionara.
Regele se fcuse mic. i tremura mna i fata lui luase nfiarea unui om nvins. Cu
oboseala i cu vocea unui om sfrit mi-a spus urmtoarele:
Domnule Sima, te rog sa crezi ca am vrut sa fac tot binele pentru tara, dar partidele miau ntors spatele, iar D-voastra mi-ai devenit dumani. Nu am avut oameni i nu stiu cui sa ma
adresez.
Desi tiam ca nu e cinstit cnd i caut aceste justificri, gndindu-m la nenorocirea
tarii, i-am oferit atunci formula pe care i-o comunicasem nainte lui Ttrscu:
Majestate, sunt gata s-mi asum rspunderea guvernrii i sa scot tara din impasul
extern, cu condiia sa ma bucur de toat libertatea n aciunile ce le voi ntreprinde. Trebuie sa
oferii micrii oportunitatea ca sa se nfrunte direct cu Berlinul n chestiunea revendicrilor
maghiare, iar oamenii care au guvernat pn acum sa se dea la o parte. E n interesul tarii i al
Coroanei.
n acel moment am avut impresia ca l-am convins i ca era gata s-i accepte soluia ce i-o
oferisem. M-am desprit de Rege n termeni buni i probabil ca am fi avut acel guvern de salvare
naional care ar fi mpiedicat arbitrajul de la Viena, daca n orele care au urmat nu s-ar fi
exercitat alte influente care au anulat eforturile mele.
26. Guvernul Gigurtu.
Ca urmare a campaniei mele de alarma i a ultimei mele audiente la Rege, guvernul
Ttrscu a demisionat i s-a format un nou guvern sub conducerea lui Ion Gigurtu, n 3 Iulie
1940.
Acest guvern avea toate aparentele sa fie un guvern de orientare naionalist.
n fruntea lui se afla inginerul Ion Gigurtu, directorul general al societii aurifere Mica,
de la Brad. Preedintele consiliului de administraie la aceeai societate fusese Octavian Goga i
era un fapt binecunoscut ca Gigurtu finana partidul naional-cretin. Noul sef de guvern artase
simpatie chiar fata de micarea legionara.
Numise pe Ion Mota avocat n contenciosul societii i i ngduise sa locuiasc ntr-un
apartament al ei. Mota i fcea datoria ca oricare funcionar al societii i nu primea nici o
centima gratuit, iar pentru apartament pltea chirie. Toate aceste antecedente preau sa confirme
opinia larg rspndit n cercurile politice din tara ca Gigurtu era un om de dreapta i ca, prin
numirea lui, triumfa ideea naional n Stat. La Externe fusese numit Mihail Manoilescu,
economist de faima mondiala i doctrinar al corporatismului, nrudit prin convingeri politice cu
micarea legionara. n acelai guvern figurau trei legionari, care preau ca reprezint garania
suprema a radicalei prefaceri n viaa publica: Horia Sima la Culte i Arte, Vasile Noveanu la
Ministerul Inventarului i Augustin Bidian, ca Subsecretar de Stat la Finane.
Ca i cazul precedent, numirea mea la Culte s-a fcut fara sa fiu consultat. A fost un
guvern de improvizaie cu ochii tinta la Berlin.
N-am putut fi gsit unde locuiam n ziua cnd s-a constituit guvernul 3 Iulie 1940 i
de aceea am depus jurmntul singur abia a doua zi.
Dup ceremonia depunerii jurmntului, m-a luat Urdareanu n cabinetul lui i mi-a
povestit ce s-a ntmplat cu o ora nainte n fata lui. Un spectacol de necrezut. S-a prezentat la el
o numeroasa delegaie de personaliti din toate partidele, prezidata de Dr. Nicolae Lupu, i
acetia l-au rugat struitor sa intervin pe lng Rege ca sa nu introduc legionari n guvern, ca ei
stau la dispoziia Regelui pentru formarea unui guvern de unitate naional. Dr. Nicolae Lupu a
nceput sa lcrimeze cnd pleda cauza partidelor.
i nchipui, D-le Sima, au venit cu toii aici ca nite babe bocitoare, ca se prpdete
tara.
i D-voastra ce le-ai rspuns, Domnule Ministru?
Le-am artat usa i i-am dat afara. Le-am strigat: Dup ce ati sabotat permanent toate
iniiativele Regelui, acuma venii sa va punei la dispoziia Coroanei? Prea trziu. Majestatea Sa
Regele merge cu tineretul tarii!
Ati fcut bine, Domnule Ministru. Din partea mea trebuie sa tii ca niciodat nu voi
merge cu aceti oameni contra Coroanei. Nu se gndesc la tara, ci exclusiv la cptuiala. n timp
ce noi eram n lupta cu dictatura lui Armand Clinescu, ei stteau deoparte speculnd ca ne vom
anihila reciproc i ei vor rmne singurii ctigtori pe teren.
Ce scena penibila triam! Fotii demnitari ai tarii se pretau la aceasta mizerabila intriga la
Palat contra Legiunii, aceiai oameni care n-au ridicat un deget ca sa ne apere cnd noi sngeram
la pnda ca sa mai rup ceva din trupul sfrtecat al tarii. Acetia erau aa ziii oponeni ai
Regelui, n care a crezut la un moment dat i Cpitanul ca ar fi aliaii lui poteniali. Aceasta
informaie m-a ntrit n convingerea ca nu e bine sa am nici un fel de contact cu partidele, caci
numai provoc mnia Regelui, fara ca s-i poat fi de nici un ajutor n caz de nevoie.
Dup depunerea jurmntului, am mers la Ministerului Cultelor sa iau n primire
administraia. M-a ateptat vechiul titular, C. C. Giurescu, care, pn la formarea Partidului
Naiunii, ndeplinise funciunea de Secretar General al Frontului Renaterii. Cum se obinuiete
la schimbri de minitri, se tin discursuri. Giurescu m-a salutat cu cteva declaraii amabile, iar
eu i-am rspuns cu o mica cuvntare, pregtit dinainte, n care, pe lng recunoaterea meritelor
lui n aciunea de destindere, am atins i chestiunea Bisericii Ortodoxe, spunnd ca doresc o
Biserica libera, stpn pe destinul ei, care sa consacre exclusiv mesajul ei Divin.
A doua zi am primito telegrama de felicitare din partea Mitropolitului Balan al
Ardealului, n care se referea tocmai la aceasta declaraie. Am numit sef de cabinet pe profesorul
Vasile Barbu din Giurgiu, pe care l avusesem i la Educaia Naional, iar ca Secretar General pe
confereniarul Vladimir Dumitrescu, un om distins, competent i de mare bun simt.
ndat dup luarea n primire a Departamentului, am fcut vizita tradiionala la patriarhie,
as acum se obinuia cnd se schimbau titularii Ministerului. A venit sa ma ia un preot, consilier al
Patriarhiei, cu maina. Sanctitatea Sa Nicodem m-a primit n biroul sau. I-am srutat mna
cuviincios i apoi am intrat ntr-o discuie protocolara de cteva minute. Atmosfera a fost
apstoare, cu toate sforrile mele de a aprea n fata Patriarhului ca un om ca oricare altul. Ma
privea cu ochi piezii. Patriarhul Nicodem rostise o cuvntare la catafalcul lui Clinescu, care
revoltase toat tara. Justifica masacrele din zilele de 21-22 Septembrie 1939 cu citate din Biblie i
cu argumente teologice, binecuvntnd crima Regelui. Eu i-am spus ca atta vreme ct voi trai eu
n fruntea Ministerului, ma voi strdui sa asigur independenta Bisericii, pentru a nu cdea victima
ingerinelor politice. Patriarhul nelese ca ma refeream tocmai la ceea ce fcuse el sau ceea ce i
se ceruse lui i defunctului Patriarh Miron de ctre Rege sa fac, cnd n realitate intenia mea era
cu totul alta, de a stabili un principiu n relaiile mele dintre Stat i biserica. La ntoarcere, preotul
care ma nsoea mi-a dat sa semnez nite hrtii. Erau nite aprobri pentru Patriarhie. Bineneles
ca n-am refuzat. Se vede ca aa era obiceiul pmntului.
Cancelaria Patriarhiei profita de vizita la Patriarh a noului Ministru pentru a-i cere s-i
puna semntur pe anumite acte.
Nu stiu ce s-a ntmplat n mintea Patriarhului Nicodem sau nu stiu ce-a reinut din
convorbirea mea cu el, caci ndat a alergat la Palat ca s-i comunice Regelui impresiile lui
despre mine:
Majestate ce-ai fcut? Ati dat drumul acestui om periculos. Ati omort pe Codreanu i
acum s-a ridicat al doilea Codreanu!
Declaraia Patriarhului a transpirat din incinta Palatului i a ajuns n 24 de ore la urechile
mele. ngrijorat de ceea ce ar putea sa urmeze, caci era o tentativa de a determina Palatul sa ma
suprime, m-am dus la Urdareanu i am protestat contra atitudinii Patriarhului, care i-a permis sa
se exprime asupra unui om pe care abia l vzuse cteva minute n viaa lui.
Patriarhul Nicodem ne-a purtat mereu smbetele. Cnd am venit noi la putere, Patriarhul
Nicodem i-a pus demisia la dispoziia Conductorului Statului. Generalul Antonescu m-a
ntrebat ce sa fac cu ea. I-am spus ca punctul meu de vedere i al micrii este ca Biserica nu
trebuie trta n luptele politice, aa cum fcuse Carol, ca, din partea mea, poate sa stea o mie de
ani n fruntea Bisericii. Eleganta cu care m-am purtat eu nu l-am mpiedicat pe Patriarh ca mai
trziu sa instige pe Generalul Antonescu sa ne elimine de la putere.
27. Alte mti, aceeai piesa.
Activitatea mea la Ministerul Cultelor i Artelor n-a nsemnat mai nimic pe plan
administrativ. Am fcut act de prezenta i am dat curs ctorva afaceri de rutina. n schimb am
avut numeroase ntrevederi politice chiar n localul Ministerului. Aceste ntlniri reflectau starea
de alarma n care tria permanent Capitala i rostul ce mi se atribuia n acest guvern. Singurul
lucru memorabil ce-l rein din aceste zile era teama lui Iorga sa nu fie scos din fruntea Comisiunii
Monumentelor Istorice.
Nici nu tiam ca Iorga este funcionar la acest Minister, daca nu mi-ar fi atras atenia
Urdareanu, rugndu-m sa nu ma leg de el. Am zmbit n sinea mea. Niciodat nu m-a fi pretat
la un gest att de meschin i de ridicol.
Gndurile mele erau n alta parte, la convulsiunile poporului i la chinurile ce-l mai
ateptau. Guvernul Gigurtu m-ar fi putut satisface personal, caci nu e ntmplare obinuit ca din
beciurile Siguranei sa sali pe banca ministeriala i pe ci nu i-a ameit aceste schimburi
neateptate n viaa dar eu aveam o alta educaie i urmream un alt tel. Examinam guvernul nu
din locul privilegiat ce-l ocupam, ci din perspectiva posibilitilor lui de a scoate corabia naiunii
din furtuna care-l prinsese. Avea noul guvern o structura suficient de solida ca sa reziste
atacurilor dumane i un crmaciu priceput? Eu am luptat cu Ttrscu, cu Regele i cu oamenii
din anturajul lui pentru a pune pe picioare un guvern de salvare naional, care trebuia sa
ndeplineasc doua condiiuni fundamentale: sa se bucure de ncrederea poporului i sa dispun
de autoritatea necesara peste hotare, cnd se va nfrunta la Roma i Berlin cu problema
revendicrilor maghiare. Ori ceea ce ieise din retorta Palatului era o caricatura a proiectului
pledat de mine. n compoziia guvernului, legionarii, unicii care ia-r fu putut trata n condiii
demne cu Berlinul, erau a cincea roata la car, caci obinuser posturi secundare, de unde puteau
influenta cursul evenimentelor. Din factorul determinant al guvernului, as acum cerusem Regelui,
ajunsesem o anexa a lui. Nu numai ca eram nemulumit de distribuirea posturilor n noul guvern,
care nu oferea nici o compensaie micrii, dar eram indignat i revoltat de uurina cu care se
trateaz problemele naiunii n acest moment de rscruce pentru destinul ei.
n ce consta neltoria cu noul guvern, pe care omul de pe strada nu o descoperea i
nici cercurile politice de la Berlin i Roma, prost informate de reprezentanii lor la Bucureti?
Guvernul Gigurtu nu nsemna acea schimbare profunda n politica tarii, la care aspira poporul.
Vechiul sistem continua sa triasc. Se produsese o simpla deplasare de persoane n componenta
lui i nu biruise o noua concepie n organizarea Statului. Regele urmarea sa manipuleze curentul
naionalist predominant n acel moment n tara n profitul sau, s-l atrag de partea lui, fara nsa
sa nstrineze vreo parcela din puterea lui.
Guvernul avea o compoziie ingenioasa. Prin numirile fcute, abil dozate, Regele vroia sa
trezeasc impresia n tara i peste hotare ca n politica interna a Romniei s-a produs o schimbare
radicala, favorabila Puterilor Axei, ca toate forele politice ale Romniei, necompromise n
guvernele anterioare, s-au adunat n jurul Coroanei ntr-un efort suprem pentru a salva tara.
Preedintele de guvern, Ion Gigurtu, era considerat un om de dreapta, ntreinea legturi
economice cu Germania i luase contact i cu guvernele Axei n timpul cnd fusese ministru de
externe. Numindu-l n fruntea guvernului, Regele s-a gndit la reflexele lui naionaliste, care ar
putea constitui o buna carte de vizita la Roma i Berlin. Lng Gigurtu apruse ca Ministru de
Externe, Mihail Manoilescu, care nc din 1933 milita n acelai front cu micarea legionara i
chiar fusese ales senator pe listele ei n alegerile din 1937. Prezenta lui Manoilescu n guvern
oferea lui Gigurtu o i mai mare margine de credibilitate a sinceritii lui politice cnd proclama
hotrrea noului guvern de a se orienta spre puterile Axei. Daca mai adaugam la aceasta
combinaie apariia lui Nichifor Crainic la Ministerul Propagandei i prezenta celor trei legionari
n guvern, i n special a mea, atunci att Berlinul ct i Roma nu puteau dect sa se deschid spre
noua Romnia, uitnd rezervele ce le-au manifestat permanent fata de Carol. Legionarii din
guvern reprezentau elementul care garanta autenticitatea naionalist a guvernului Gigurtu,
investindu-l cu o prezumie favorabila n fata lui Hitler i Mussolini.
Dar, vai, realitatea era cu totul alta. Gigurtu era o personalitate pur decorativa, n spatele
cruia acionau aceleai forte. Era o piesa de rezerva a Regelui, pe care a azvrlit-o n viaa
publica a tarii n acest moment greu, cu scopul de a continua vechiul sistem. Regele nu a renunat
niciodat nici la dictatura i nici la planul lui ca, ntr-un viitor ndeprtat, sa treac de partea
Rusiei Sovietice. Acum cnd Europa era la picioarele lui Hitler i Romnia era obligata sa intre n
sfera de influenta germana, Gigurtu reprezenta o excelenta acoperire pentru a supravieui
regimului carlist n aceasta perioada de tranziie. Dar cum Gigurtu era un om slab i nu-l putea
apra n caz de nevoie, l-a dublat cu Generalul Mihail, un om de ncredere al sau, pe care l-a
numit Vice-preedinte al Consiliului de Minitri. A pstrat apoi pe Generalul Argeanu la
comanda Corpului II Armata, acela care ordonase masacrele de legionari din noaptea de 21-22
Septembrie. n modul acesta se putea sprijini pe corpul de armata care avea sub control Capitala.
La Interne a numit un alt om de ncredere al sau, pe Generalul David Popescu, pe care l-am
cunoscut mai trziu i care prea un ofier distins i cu vederi noi.
De fapt acest guvern, ca i echipele precedente ale dictaturii regale, era degradat la un
simplu organ executiv. Nu avea nici o putere. Deasupra lui exista un supra-guvern, format din
treimea Carol-Elena Lupescu-Urdareanu, care lua toate deciziile n funcie de informaiile ce i le
furniza aparatul de spionaj al lui Moruzov. Ca sa ne dam seama pn unde mergea controlul
Palatului, trebuie sa adaug ca Regele lucra n fiecare sptmn cu toi minitri. Fiecare ministru
avea fixata o zi de audienta la Palat, cnd trebuia sa se prezinte cu dosarele afacerilor curente.
Nici o decizie nu se lua i nici o numire nu se fcea fara sa aib prealabila aprobare a Regelui. Nu
numai ca minitrii nu aveau nici o iniiativ, ci chiar preedintele de consiliu era scos din
funciune. Adevratul sef de guvern, de unde emanau toate ordinele era Regele, iar cel ce figura
ca atare i avea rspunderea guvernrii, nu putea hotr nimic.
Dar ce se alesese de Partidul Naiunii? Nu se mai vorbea nimic de el ca i cum nici n-ar
exista, fiind acoperit de avalana evenimentelor. Dup cum tim, seful noului partid era nsui
Regele, iar pentru conducerea lui efectiva dispunea de un Stat Major. Primul Sef de Stat Major a
fost Urdareanu. Odat cu constituirea noului guvern, Regele a crezut oportun sa substituie pe
Urdareanu, prea vulnerabil, cu nsui preedintele consiliului, Ion Gigurtu. Regele vroia sa
ntreasc poziia lui Gigurtu n fata strintii, prezentndu-l nu numai ca sef de guvern, dar i
ca exponent suprem al unui partid croit dup modelul importat din Italia i Germania.
Am acceptat sa intru n acest guvern nu pentru ca mi convenea sau pentru ca nu-mi
ddeam seama de hibrida lui ntocmire, ci pentru a aduce o noua dovada a bunei mele credine n
relaiile cu Palatul. Eram decis ca din interiorul guvernului sa dau o noua btlie pentru a-o
modifica alctuirea pn ce va deveni un instrument eficace pentru salvarea tarii. Daca nu voi
reui, voi prsi guvernul, pentru a nu mprti nici cu el i nici cu Regele rspunderea noilor
sfieri teritoriale.
28. Demisia.
Dup Consiliul de Minitri la care am asistat primul i ultimul mi-am dat seama ca cu
acest guvern nu este nimic de fcut. Guvernul nu avea autonomie i nu dispunea nici de oamenii
i nici de mijloacele necesare ca sa domine criza. Toi cei ce vorbesc sau propuneau ceva, preau
sa recite nite roluri scrise de alii i la toi se simea teama sa nu supere pe acela care sta n
spatele lor i din a crui gratie erau minitri. A rmne mai departe n snul lui, ar fi nsemnat sa
ne compromitem, fara ca acest sacrificiu sa aduc vreun folos tarii. Colaborarea mea cu Regele
Carol avea la baza, chiar de la primele tratative, urmtoarea premisa: lsm la o parte ce-a fost,
pentru a da btlia n comun pentru salvarea hotarelor. Dar cnd nici acest lucru nu era posibil,
cnd Regele nsui sabota aciunea de refacere a tarii, odat cu hibrida ntocmire a Partidului
Naiunii i a doua oara prin constituirea acestui guvern, care nu corespundea uriaelor sarcini care
i stteau n fata, atunci ma ntrebam daca nu a sosit momentul unei revizuiri apoziiilor pe care le
urmase micarea pn acum. Trebuie sa ajungem la o clarificare, pn ce nu e prea trziu.
Voi face un ultim i disperat efort. Ma voi duce din nou la Rege pentru a-l ruga sa
schimbe i acest guvern sau cel putin s-l remanieze n aa fel nct sa se vad clar peste hotare ca
este o emanaie a micrii legionare. Din anexa a guvernului, trebuie sa devenim factorul lui
determinant. De abia atunci vom dispune de un instrument eficace de guvernare i vom fi n stare
sa dam btlia de aprare a frontierelor cu sorti de izbnda.
Era Luni, 7 Iulie, cnd m-am prezentat la Palat i am cerut o noua audienta Regelui, a
treia de cnd l vzusem ntia oara. Cum eram membru n cabinet, mi-a fost uor sa o obin. I-am
vorbit aproape o ora, explicndu-i de ce actualul guvern, n actuala lui componenta, nu poate sa
fac fata strmtorii n care se gsete tara. Italia i Germania sprijin revendicrile maghiare i
dintr-un moment ntr-altul trebuie sa ne ateptm la un nou ultimatum, de asta data de la Berlin.
E prea trziu sa presupunem ca Hitler i Mussolini vor abandona pe Unguri i pe Bulgari
pentru a ctiga aliana Romniei. Acest lucru era posibil cu civa ani n urma. Vecinii notri neau luat-o nainte. Ei au nceput mult mai demult o politica de apropiere de Puterile Axei i astzi
sunt considerai aliaii ei poteniali, n timp ce noi am acceptat garaniile engleze i abia dup
consumarea nfrngerii franceze, ne-am decis sa modificam cursul politicii noastre externe. E
n dup masa aceleiai zile, am redactat textul demisiei. Era adresata lui Gigurtu, ca
preedinte de consiliu. Am btut-o la main i m-am prezentat la domiciliul primului ministru.
Era seara. M-a primit secretarul sau, Dinopol, care mi-a spus ca nu este acas. I-am comunicat ca
am o chestiune importanta de discutat cu Domnul Preedinte i as dori s-l atept.
Pe la orele zece seara, vznd ca nu mai vine, l-am rugat pe Dinopol s-i predea primuluiministru scrisoarea mea de demisie.
Cnd a citit-o a nglbenit.
Domnule Sima, dar nu se poate. Ar fi o grea lovitura pentru guvernul format. Va rog sa
ateptai sa vina D-l Gigurtu. Trebuie sa soseasc dintr-un moment ntr-altul. Sunt sigur ca dup
discuia cu el, va vei retrage demisia. Nu se poate. D-l Gigurtu este un mare admirator al
Legiunii i pune mare pre pe colaborarea D-voastra.
M-am acuzat ca nu mai pot sa atept, ca am o alta ntlnire. I-am lsat demisia n mna i
am plecat.
PARTEA A CINCEA.
DRUMURILE SE DESPART
1. Linia micrii.
Cine privete din afara activitatea mea politico-revolutionara din primvar i vara anului
1940, rmne surprins i dezorientat de brutele schimbri de atitudine.
Am pornit din Berlin cu gndul sa ptrund pe ascuns n tara i sa organizez rsturnarea
dictaturii carliste.
Prins pe frontiera i transportat la Bucureti pentru ancheta, sfresc pe versantul opus, n
colaborare cu regimul, al crui principal inamic fusesem, nlndu-m pn la treapta de
ministru. Dar, la scurt interval, se ntrerupe tot aa de neprevzut i aceasta etapa promitoare i
iat-m ca prsesc guvernul. n 4 Iulie 1940 depuneam jurmntul i n 7 Iulie mi naintam
demisia.
Ce se ntmpla cu acest om, erau ndreptii sa se ntrebe legionarii? Rupturi
inexplicabile, salturi de pe o poziie pe alta, care alarmeaz lumea. Unde merge micarea n acest
tempo sacadat? Nu pare a fi nici o logica n atitudinea lui. Tot ce face sa nu fie oare dect
expresia unui temperament necontrolat? Cu Horia Sima nu tim unde mergem, ce surprize ne
ateapt. Alte nchisori, alte lagre, alte morminte?
Cam acesta era limbajul pe care-l ineau unele cpetenii legionare la Bucureti cnd au
aflat de demisia mea. Un moment de mare ngrijorare, din care nu lipseau nici argumentele pentru
a condamna hotrrea mea de a prsi guvernul.
Cine nu cunoate n intima conexiune cu evenimentul politic i nu-i cunoate toate
sinuozitile i dedesubturile, va fi permanent nclinat sa judece absurda o atitudine de stilul celor
adoptate de mine n acest scurt rstimp i chiar sa se revolte. Judecata acestora e nsa superficiala
i greit, pentru ca le lipsete criteriul de judecata. n politica micrii i n atitudinile ei
succesive exista un punct de reper invariabil, un fel de etalon-aur, care asigura legitimitatea
manifestrilor ei. Cine se abate de la aceasta msurtoare, a ieit din micare i cine vrea sa se
refere permanent la acest principiu vital.
Exista o linie a micrii care domina, nsufleete i dirijeaz aciunea ei politica. Spre
deosebire de vechile partide care reduceau aceasta nobila arta la un joc de interese i oportuniti,
de care sa profite n primul rnd individul, micarea legionara s-a inspirat permanent din
imperativul national, ori de cte ori s-a angajat n lupta politica. Linia micrii s-a modelat
ntotdeauna dup linia neamului. Micarea nu are interese proprii de aparat, nici ale ei ca
organism colectiv i nici ale indivizilor ce-o compun. Micarea se gsete exclusiv n slujba
marilor interese naionale. n consecin, acela care tine n mna crma Legiunii, nu trebuie sa
piard niciodat din vedere linia micrii cnd ntreprinde o aciune politica. El trebuie sa se
orienteze n fiecare clipa dup busola neamului i daca o aciune contravine finalitilor naionale,
este rea i trebuie abandonata. Linia micrii este linia neamului i linia neamului constituie
criteriul suprem de valorizare al unei aciuni politice.
Cnd trecem de la ideea legionara la realizarea ei concreta n cmpul de activitate politica,
aici ne izbim de o masa uria de evenimente care se zbat ntr-o continua fluctuaie. Rolul
conductorului este sa unifice aceste forte omeneti care i caut o ieire pe plan politic i sa le
dea un sens de realizare care sa corespunsa idealului national.
Seful Legiunii prin aceasta se difereniaz de alti legionari, prin capacitatea lui de a
ndruma aspiraiile politice ale tarii, nc neexprimate, difuze i incoerente, spre o sinteza
superioara n serviciul tarii. Grija lui principala trebuie sa fie ca linia micrii sa nu se piard n
vlmagul evenimentelor, cu pururea sa se ridice triumftoare deasupra lor. n orice aciune
politica trebuie sa biruie linia micrii, sa biruie neamul cu nevoile i durerile lui.
Aplicnd aceasta concepie la ceea ce s-a ntmplat cu mine n primvar i vara anului
1940, vom vedea ca atitudinile mele succesive, att de contradictorii n aparenta, nu au fost
comandate de hazard i nici de reaciuni necontrolate, ci de impulsurile ce le-am primit de la linia
micrii.
I. Ne-am pregtit pentru revoluie i am plecat n tara cu gndul sa rsturnm regimul
carlist nainte de a se produce o catastrofa naional. ntr-adevr, una era sa aderi la Axa cu
granitele ciuntite sau dup un rzboi pierdut i cu teritoriul ocupat, cum a fost cazul Belgiei sau al
Franei, i cu totul altceva din iniiativ proprie i n condiii de a trata de la egal la egal noile
aliane.
II. Acest plan a fost zdrnicit prin cderea grupului de aciune n Iugoslavia i pe
frontiera. Dar intrnd n contact cu inamicul, ni s-a deschis neateptata oportunitate de a putea
colabora cu el salvarea tarii. Sub presiunea evenimentelor externe, Regele prea dispus sa
formeze un front comun cu micarea pentru aprarea hotarelor. n acel moment crucial, amuea n
noi durerea pentru atia mori nevinovai i se ridica pe primul plan viziunea patriei ameninate.
Nici un legionar cu dragoste de tara nu putea sa refuze mna ce ni se ntindea, cnd din toate
prile vecinii i anunau raidurile de prada asupra pmntului strmoesc.
III. Cnd nsa am constatat ca Regele i anturajul lui nu sunt nsufleii de aceeai dorin
de a repara raul svrit n cursul anilor precedeni, nici cel putin n ceasul al 11-lea, ca pentru ei
colaborarea cu micarea nu era dect un mijloc, o combinaie temporara, realizata cu scopul s-i
salveze din etapa critica a cedrilor teritoriale, mprtind cu ei rspunderea acestor cedri,
atunci nu mai era loc pentru noi n guvern. Linia micrii ne-a ngduit la un moment dat sa
mergem cu Carol, caci era n joc existenta Statului Romn, dar aceeai linie, ofensata de
duplicitatea lui politica, ne poruncea acum sa prsim corabia n care am intrat i sa ne reluam
libertatea de aciune. Tara trebuia sa ia act ca fronturile s-au separat din nou, ca liniile pe care ne
micm de acum nainte sunt diferite, ca una e politica micrii i cu totul alta politica Regelui
Carol.
Aceste atitudini, att de variate i chiar contradictorii, pentru mine erau expresia unei
consecvente de fier, dictate de linia micrii. i atunci cnd am acceptat colaborarea cu regimul i
atunci cnd am ieit din guvern, nu am fcut dect sa interpretez linia micrii n funcie de
mprejurrile politice schimbate. n toate aciunile mele, am fost permanent integrat, permanent
nurubat n linia micrii, simindu-i palpitaiile ca o cma a lui Nessus. Daca nu as fi acionat
astfel, as fi trdat linia neamului, lipsindu-l de un ultim sprijin i de o ultima speran n mijlocul
nenorocirilor care s-au abtut asupra lui.
2. Rspndesc textul demisiei.
Antonescu, internndu-l la Mnstirea Bistri, dup scrisoarea ce i-a trimis-o? Gestul meu era
infinit de grav. Ce calcule a avut i de ce s-a temut?
Reflectnd asupra acestui moment, nu gsesc dect o singura explicaie. Nu tia pe cine
am n spate i care sunt relaiile mele exacte cu Berlinul. Regele era total avizat n acel moment la
bunvoina lui Hitler i i era teama, probabil, sa se ating de un om de ncredere al lui. Am
profitat i de data aceasta de mitul relaiilor mele cu Berlinul, potentat de mesajul pe care mi l-a
ncredinat sa i-l trimit Legaiei germane. Acest mesaj a jucat un rol enorm nfrnarea Regelui de
la o aciune de suprimare a mea sau cel putin de blocare a activitilor mele politice. Dar este
absolut cert ca din acel moment i-a revenit n creier ideea, dup experienta cu mine, sa termine cu
ultimii recalcitrani din Garda de Fier, cnd i se va oferi un prilej favorabil.
3. Buditeanu mi ia locul.
Criza provocata n snul guvernului prin demisia mea n-a durat mult. Chiar a doua zi, n 8
Iulie, ma cauta Radu Buditeanu i mi spune ca Regele vrea s-l numeasc la Ministerul Cultelor
i Artelor n locul meu.
Ce prere ai? Sa intru n guvern sau sa refuz propunerea?
Buditeanu venise la mine pentru ca vroia nainte de a face acest pas, sa aib acoperirea
politica a micrii legionare. Nu-i convenea sa intre n guvern ca persoana particulara.
Ma luase pe nepregtite. Ce s-i rspund? Chestiunea era gingaa. M-am gndit cteva
minute i i-am oferit urmtoarea soluie:
Uite ce este, draga camarade Buditeanu. Cred ca este bine sa accepi invitaia Regelui
de a intra n guvern pentru motivul urmtor: prim demisia mea, s-au ncordat relaiile dintre
micare i Palat. Venind acum D-ta la mine ca s-mi ceri sfatul i daca dup aceasta ntlnire, ai
refuza numirea, tensiunea s-ar agrava, ceea ce trebuie evitat. De altminteri, ntre patru ochi i
declar, ca eu nu sunt contra Regelui, ci contra unei anumite politici pe care vrea sa ne-o impun
Palatul i care ne-ar compromite. Ai citit textul demisiei mele. Rmnnd n afara de guvern, eu
ctig libertate de aciune de a duce lupta n sensul vederilor noastre, fara a iei din cadrul
politicii de destindere, la care am aderat i eu, dup voi, cei din tara.
Acum fii atent la ceea ce i spun. D-ta rmi n guvern un termen foarte scurt i numai
att ct e necesar pentru a mblnzi pornirile Regelui. La momentul oportun te retragi. Nu trebuie
sa uii ca se apropie scadenta cedrilor teritoriale la granita de vest i acest guvern e prea ubred
i prea lipsit de autoritate interna pentru a se putea nfrunta cu succes la Roma i Berlin cu
preteniile vecinilor. n nici un caz nu trebuie sa te prind n guvern actul de ciuntire al frontierei
noastre apusene, caci numele micrii nu trebuie legat de aceasta catastrofa.
Noi suntem cu Regele, dar nu ne putem consuma cum ar vrea adversarii, n aceasta
perioada critica. Misiunea noastr este sa rmnem o rezerva sntoas a naiunii pentru a reface
tara dup nenorocirea prin care trece. S-i asume rspunderea acestor pierderi acei care au
pregtit dezastrul.
Mi s-a prut ca Buditeanu a neles distincia dintre cele doua poziii: strategia i tactica
micrii. E bine sa intre acum n guvern, dar trebuie s-i pregteasc din vreme retragerea. Neam desprit n termeni exceleni. n 9 Iulie 1940, Buditeanu a depus jurmntul i a luat n
primire Ministerul.
Contra-lovitura Palatului la demisia mea a fost ct se poate de bine calculata. Radu
Buditeanu era un avocat de prestigiu al Capitalei. Condamnat n procesul cpeteniilor legionare
la 1 Iulie 1939, la 9 ani nchisoare, a fost adus s-i ispeasc pedeapsa n penitenciarul din
Rmnicul-Sarat, alturi de Capitan i toi cei ucii mai trziu. N-a mprtit soarta celorlali, n
noaptea de 21-22 Septembrie, dup cum se zvonea, n urma unor influente de familie pe la
Bengliu i Gabriel Marinescu.
prin numirea lui Buditeanu, Regele vroia sa restabileasc echilibrul politic al guvernului,
zdruncinat prin plecarea mea. Ieise un legionar din guvern, dar altul i lua locul, cel putin de
prestigiu egal. S-a urmrit sa se treac peste cazul meu ca peste un incident fara importanta.
Guvernul era din nou complet, cu micarea legionara reprezentata ca i mai nainte prin trei
minitri, nct putea sa se consacre misiunii lui de politica externa, pentru care fusese constituit.
4. Moruzov speriat.
Abia apruse demisia mea n ziare i a doua zi, 9 Iulie, ma chema Moruzov. Nu la
Siguran i nici la Serviciul Secret unde lucra, ci la el acas.
Pentru n ntia oara calcam pragul casei lui, aezat aproape de sosea, unde prea ca
locuia singur. Era o cldire de culoare verzuie, cu camere ntunecoase i ncrcate cu mobile i
covoare. Pe etajere sclipeau tvi de argint i o mulime de bibelouri i obiecte exotice. Moruzov a
venit n persoana s-mi deschid usa de la intrare i apoi m-a invitat n salon.
Ce s-a ntmplat nimic grav n relaiile cu Palatul. Am prsit guvernul Gigurtu, pentru
ca din primele zile mi-am dat seama ca nu servete scopului pentru care a fost creat.
Acest guvern este chemat sa dea btlia pentru aprarea frontierelor, dar cum poate s-i
asume aceasta sarcina, cnd se prezint debil i infirm n fata victorioaselor Puteri ale Axei, care
sunt stpne astzi pe Europa? Singura grupare politica n stare sa se nfrunte la Berlin i Roma
cu preteniile maghiare i bulgare joaca un rol ters n acest guvern i nu-i poate desfura
potenialul ei politic. Am fost pur i simplu exclui de la o confruntare cu Ciano i Ribbentrop,
cnd puteam face atta bine tarii i am fost azvrlii undeva pe la coada guvernului. Ni s-a oferit
situaia de ministri-figuranti. Un fotoliu ministerial pe mine nu ma ncnta, dup attea lupte i
suferine, daca nu mi se oferea i posibilitatea sa fiu de folos tarii.
Ni se cere solidaritate cu Majestatea Sa Regele, n numele hotarelor ameninate, dar, n
acelai timp, suntem inui departe de frontul principal de lupta. Obligaiile ce ni se impun nu le
putem onora, caci suntem imobilizai n posturi secundare.
i atunci ce se ntmpla, Domnule Moruzov? Mine vom fi trai la rspundere pentru
ca am participat la cioprtirea tarii, fara sa avem posibilitatea sa ne justificam, artnd ca am
fcut tot ce ne-a stat n putin pentru a salva teritoriul national, dup dezastruoasa politica
externa urmata pn acum. n timp ce se va trata la Berlin i Roma chestiunea concesiilor
teritoriale, e permis sa ne complacem noi n situaia de minitri, ignornd tragedia de la hotare?
Eu nu fug de rspundere, dar cer ca micrii sa i se acorde puterea cuvenita n guvern, pentru ca
btlia sa se desfoare n condiiile cele mai favorabile. n audienta la Rege, din 2 Iulie, i n
numeroase ntrevederi avute cu oameni politici din apropierea Suveranului, am cerut un guvern
de preponderenta legionara, nu de dragul puterii, ci exclusiv pentru a se lua act la Roma i Berlin
ca un vnt nou bate n Romnia i ca de asta data se vor nfrunta cu un guvern legionar, care nu e
dispus sa accepte fara rezistenta orice sacrificii pentru a fi primiti n Axa.
Nu am nimic mpotriva sa ia conducerea guvernului Domnii Maniu i Brtianu, care au
patronat, cu Titulescu n frunte, nefasta politica externa ale carei roade nveninate le culegem
astzi.
Dar nu neleg sa fim folosii noi, legionarii, pentru a scoate castanele din foc, dup ce
alii sunt vinovai ca Romnia Mare a fost scoasa la licitaie.
Dup constituirea guvernului Gigurtu, am neles ca la Palat a biruit o alta linie,
sugerata de altcineva, contrara impresiilor ce le-am cules n audienta avuta la Rege nainte de
formarea guvernului, i am tras consecinele. Daca planul prezentat de mine n-a fost acceptat,
atunci toat rspunderea cade asupra guvernului n funciune, n care micarea legionara nu mai
are nici un rost sa rmn. Ea se va menine n rezerva i se va pune la dispoziia Majestii Sale
Regelui dup ce litigiile teritoriale vor fi lichidate i tara, redusa i srcit, va avea nevoie de
forele ei tinere pentru a se reface.
Am vorbit cel putin o jumtate de ora, privindu-l n ochi. Eram att de ngrijorat de ceea
ce ar putea sa se ntmple tarii la granita de vest, nct Moruzov a rmas adnc impresionat de
cuvintele mele. M-a studiat tot timpul ct am vorbit, dar i-a dat seama ca numai dragostea de
tara vorbete n mine i a fost singurul mobil al ieirii mele din guvern.
Ai dreptate, D-le Sima. Eu voi ncerca sa influenez pe Suveran n sensul vederilor Dtale.
Va mulumesc, D-le Moruzov. N-am luat o poziie de fronda contra Majestii Sale,
cruia continui s-i fiu tot att de leal, ci o sincera dorina de a ajuta la salvarea hotarelor tarii m-a
determinat sa plec din guvern.
La cteva zile dup ntlnirea cu Moruzov, am luat cu Nicki tefnescu, la restaurantul
Mon Jardin. Era o seara plcut i ne-am retras la o masa aezat ntr-un boschet. am reluat
acelai subiect, retragerea mea din guvern, repetnd aceleai argumente. Cred ca Nicki
tefnescu a vrut sa ma ntlneasc pentru a ma supune unui nou examen, daca nu am alte idei
ncap, care ar fi primejdioase regimului. N-a putut sa afle nimic nou, nu pentru ca eu m-a fi ferit
s-i dezvlui inteniile mele, ci pentru ca nu aveam nimic altceva n minte dect n grija de soarta
tarii.
Toate permanentele Statului, n frunte cu Regele, jucau cu cri msluite. Vroiau sa
nhame micarea la carul regimului, pentru a-l scoate din prpastia n care czuse, fara sa se
gndeasc la tara i suferinele ei. Cnd nsa erau descoperii, aa cum procedasem eu cu demisia
mea, atunci ddeau napoi. n sinea lor se simeau vinovai i mi ddeau dreptate, dar nici nu
cutezau sa fac pasul decisiv, ncredinnd guvernul micrii, de teama sa nu piard controlul
puterii.
5. O intervenie a lui Vasile Iasinschi.
Dup ieirea mea din guvern, ceilali minitri, Noveanu i Bidianu, au fost supui la mari
presiuni din partea legionarilor ca s-mi urmeze exemplul. Dar ei refuzau sa demisioneze,
motivnd ca prin bruscarea Regelui ar fi pusa n primejdie nsi politica destinderii, ceea ce ar
putea determina o rencepere a prigoanei. Aceasta temere o aveam i eu i de aceea am fcut tot
posibilul ca sa atenuez socul plecrii mele.
Dar argumentul lor nu mi s-a prut valabil n fata unui imperativ mult mai puternic, care
era dictat de nsi linia micrii. ntre compromiterea Legiunii ntr-un guvern care ne-ar fi putut
implica n cedri teritoriale, n numele unei politici externe pe care noi permanent am combtuto, i nceperea unei noi prigoane, nu aveam de ales dect ultima alternativa. De attea ori a fost
pusa micarea n situaii asemntoare i a optat ntotdeauna pentru linia onoarei.
n mijlocul acestor frmntri, cam la vreo trei zile de la demisia mea, sosete de la
Rdui la Bucureti Vasile Iasinschi i informndu-se de tensiunea existenta n micare, vroia sa
mijloceasc o mpcare. Ma invita sa am o convorbire cu Noveanu n prezenta lui.
Am rspuns cu cea mai mare bucurie iniiativei lui Iasinschi. n afara de faptul ca fusese
sef al Regiunii Bucovina, se bucura de un mare prestigiu n micare. Era considerat un om
cumpnit i nelept, nct cuvntul lui putea sa cntreasc greu n atitudinea ce-o va lua
Noveanu. Trebuie sa precizez din nou ca eu nu aveam nimic personal cu Noveanu. mi era
simpatic ca om, fusesem prieten cu el i pe plan uman ne-am neles totdeauna bine. Dar, n cazul
de fata, nu se punea o chestiune de persoane, ci de principii. Nu poi sa sacrifici linia micrii
prieteniilor personale.
Cum eram direct pus n cauza, le-am explicat motivele pentru care am abandonat
guvernul. Am accentuat n special primejdia de a fi asociai la pierderile teritoriale, ceea ce ne-ar
desfiina att politic ct i istoricete. Amndoi s-au luminat la fata i mi-au spus ca am procedat
bine. Vasile Noveanu m-a mbriat. M-am desprit de Vasile Iasinschi cu ochii umezii.
Era fericit ca intervenia lui dduse roade.
Am plecat de la aceasta ntlnire radios. Ajunsesem cu Noveanu la un acord perfect gratie
interveniei lui Iasinschi. Fata de noi doi i luase i el angajamentul sa prseasc guvernul. Lam sftuit i pe Noveanu sa nu plece din guvern imediat, ci sa mai amne cteva zile. Cum cu
Buditeanu ma nelesesem n aceiai termeni, frontul intern al micrii se refcuse, ceea ce era de
mare importanta pentru btlia n care eram angajai. n scurta vreme, tustrei minitri legionari
vor prsi guvernul n bloc, nct atunci drumul liber pentru a provoca i rsturnarea guvernului
Gigurtu i a impune Regelui o formula care sa dea satisfacie intereselor tarii.
6. Campanie pentru rsturnarea guvernului Gigurtu.
Dup ieirea mea din guvern, mi-am fixat obiectivul ce trebuia s-l urmresc n
continuare n aciunea mea politica. El decurgea n mod logic din nsi motivele mele.
Am prsit guvernul Gigurtu pentru ca nu corespundea necesitailor naionale din acel
moment. Pe mine nu ma putea mguli un post de ministru cnd destinele tarii erau n joc. Ochii
mei permanent erau aintii spre hotare. Greaua situaie externa reclama un guvern puternic, al
crui cuvnt sa fie ascultat la Roma i Berlin. Un guvern de prestigiu i autoritate nu putea fi
dect o emanaie a micrii legionare i nicidecum o alctuire hibrida, o improvizaie de ultima
ora, cum era guvernul Gigurtu. Cu acest guvern interesele tarii nu erau aparate. Puterile Axei
puteau sa ceara orict din trupul tarii pentru a satisface revendicrile vecinilor, caci nici Regele i
nici guvernul nu ar fi cutezat sa se opun.
Ce trebuia sa fac mai departe? Sa organizez o campanie de rsturnare a guvernului
Gigurtu pentru a obine de la Rege substituirea lui cu un guvern de salvare naional, n care
micarea legionara sa fie larg reprezentata. Odat acest guvern constituit, problema externa se
simplifica. La crma tarii nu se mai gseau foti inamici ai Axei, care, ameninai i antajai, vor
fi silii sa subscrie tot ce le vor cere aceste puteri. Micarea legionara ar fi aparat cu demnitate
interesele Romniei i la nevoie ar fi preferat o ieire eroica unei capitulari ruinoase.
ntreaga luna Iulie m-am dedicat acestei campanii. Att lumea legionara ct i n
ntrevederile extra-legionare am susinut permanent acest punct de vedere: odat nzestrata tara
cu un guvern sincer ataat Puterilor Axei, presiunea de la hotare va slabi; nu se va putea repara tot
raul svrit de guvernele anterioare, dar n nici un caz nu vom suferi amputri att de grave care
sa ating tara mortal.
n tot decursul acestei luni, m-am concentrat exclusiv pe politica i nici nu mi-a trecut
prin cap cel putin sa recurg la o soluie revoluionar pentru a rezolva criza externa. Nu m-am
abtut nici un milimetru de la politica de destindere. Am dus campania de rsturnare a guvernului
Gigurtu pe cile ce mi le punea la dispoziie cadrul legal al Statului.
Am asediat literalmente Palatul cu interveniile mele pe la oamenii politici pe care i tiam
apropiai de Rege, pentru a-l determina sa schimbe guvernul, dar nu s-a auzit de la mine nici un
cuvnt de aare contra Suveranului. Nici legionarii cei mai apropiai de mine nu m-au auzit
vorbind vreodat de o alternativa revoluionar.
Mi-am pstrat intacta sperana n posibilitatea de a-l convinge pe Rege sa adere la
propunerea noastr i am respins orice tentaie de a organiza rsturnarea prin for a regimului.
Trebuie sa mai adaug ca aceasta campanie s-a realizat exclusiv pe filiera oamenilor
politici pe care i tiam ataai Regelui. Nu am luat contact cu membri ai partidului naionalrnesc sau liberal vechi, tiind din experientele anterioare, ca nu ne vor binele. Aceste contacte
nu numai ca nu ar fi adus nici un serviciu micrii, dar ar fi provocat mnia Regelui, care ar fi
fost n drept sa cread ca se pune la cale o coaliie care s-l rstoarne.
7. O torpila de la Berlin.
Conform nelegerii stabilite cu Buditeanu i Noveanu, demisia lor din guvern trebuia sa
se produc nainte ca Puterile Axei sa ceara Romniei sa nceap negocieri cu Ungaria i Bulgaria
pentru rezolvarea chestiunii teritoriale. Era foarte important ca acest moment sa nu prind nici un
legionar n guvern, pentru a nu mprti cu el sub nici o forma rspunderile pentru ciuntirea
granitelor. Guvernul Gigurtu era dispus sa cedeze orice i s-ar fi cerut pentru a capta bunvoina
Romei i Berlinului, fiind preocupat n primul rnd de supravieuirea regimului. Tara putea fi
sacrificata.
Bazat pe cuvntul lor, am continuat campania de rsturnare a guvernului Gigurtu cu i
mai multa vigoare. Iminenta demisie a celor trei minitri legionari ar fi pus pe Rege n mare
ncurctur. Nemaiputndu-se prezenta la Roma i Berlin flancat de micarea legionara, Regele
ar fi fost obligat sa cedeze, fcnd loc printr-o nefericita intervenie a grupul legionar din Berlin.
Ce s-a petrecut la Berlin dup plecarea lui Constantin Stoicanescu i Traian Borobaru?
Papanace s-a azvrlit ntr-o agitaie sterila, care n-avea alt rezultat dect s-mi creeze mie greuti
n aciunea din tara.
El fiind la Berlin, era logic sa lase iniiativa acelora care se aflau n tara, iar daca totui
vroia sa participe direct la lupta politica, atunci trebuia sa fac bine sa se ntoarc i el acas,
mprtind riscurile de acolo. Misiunea grupului Berlin, n mprejurrile de atunci, era sa
secundeze, cu moderaie i prudenta, aciunea din tara. Tot ce trecea peste aceasta limita, dauna
micrii. Btlia era n curs de desfurare i trebuia sa se atepte rezultatele ei finale. Papanace
arbornd o atitudine intransigenta, a unui om ngrijorat de soarta micrii, care vrea sa salveze
puritatea liniei ei morale i politice, nu stiu cum fcea, nu stiu cum manevra aceasta linie, ca
ntotdeauna interveniile din tara, n vara anului 1940, izbeau n interesele micrii i i cruau att
pe Rege ct i grupa lui Noveanu. n cele din urma l-am descoperit a fi nu numai lipsit de tact i
nelepciune, dar de-a dreptul de rea credin, urmrind sabotarea i nimicirea aciunii din tara.
Pentru a-i ntri propria lui poziie, artnd ca ntreg grupul Berlin este n spatele lui i i
mprtete vederile, Papanace a ntreprins doua operaii de regrupare a legionarilor.
Mai nti a ncercat sa atrag de partea lui pe legionarii din Grupul 17, rmai la Berlin.
Cteva elemente s-au lsat nvluite de dialectica lui mincinoasa i l-au urmat, n timp ce marea
majoritate mi-a rmas credincioasa. Au trecut cu Papanace, Virgil Mihilescu, Nicolae eitan i
Alexandru Popovici. Au rmas pe poziie Octavian Rou, Ilie Smultea, Petre Ponta, Nicolae
Crcea, Matei Biloiu, Popa Ion, Valeriu Vintan, Tolcea Ion, Gavagina Iosif i Vasiu Iosif.
Mai mult succes a avut Papanace cnd s-a adresat elementelor rzleite de grup, nc din
toamna anului 1939: Preotul Dumitrescu-Borsa, care dezertase de la conducerea
comandamentului legionar din Berlin; Vojen i Constant, care se separaser de grup i-i
urmreau o politica proprie, i Gheorghe Ciorogaru, care trata cu Legaia Romna napoierea n
tara.
Pentru a recupera aceste elemente, fara ndoiala ca Papanace a recurs la ieftina demagogie
ca dup capitularea lui Horia Sima, numai grupul legionar de la Berlin mai poate reprezenta cu
demnitate micarea, deoarece se bucura de libertate, n timp ce cei din tara sunt supui la
constrngeri i ameninri permanente; acest grup trebuie reunificat, pentru a forma un bloc
puternic, capabil sa se opun manevrelor Regelui Carol, care urmrete compromiterea i
anihilarea micrii. Grupul Berlin este rezerva salvatoare a Legiunii.
Vorbele erau frumoase, numai ca realitile nu se potriveau cu ele. Cum putea fi salvata
Legiunea cu oameni ca Dumitrescu-Borsa, Vojen, Constant, Ciorogaru, care se desprinseser de
grup, pentru ca nu mai credeau n destinele Legiunii i cutau s-i gseasc un rost n politica
romneasca pe cont propriu? Cnd nsa au vzut acetia, n primvara anului 1940, ca situaia
micrii nu este chiar aa de rea, ca, dimpotriv, micarea este cutat de Regele Carol i
aciunile ei politice cresc n tara i culmea culmilor intra chiar minitri legionari din tara,
atunci s-au trezit din hibernajul lor i i-au cutat o noua platforma de lansare n lumea legionara,
care nu putea fi dect grupul de care s-au desprins.
n modul acesta operaia lui Papanace de captare a acestor elemente, care fcuser parte
cndva din Comandamentul Legionar din Berlin, a czut ntr-un teren prielnic, ntlnindu-se cu
schimbarea lor de orientare dup intrarea micrii pe scena politica a tarii.
Papanace cunotea pe aceti oameni i tia ca cu ei nu se putea da btlia contra
regimului. Dar pe el nu-l interesa n acel moment valoarea combativa a acestor oameni, ci sa
apar nconjurat de un numr mai mare de legionari i mai ales comandani legionari, ca atunci
cnd va interveni la Bucureti, trimind scrisori sau apeluri, cuvntul lui s-i produc efectul n
micare.
Un prim rezultat al concentrrii de la Berlin a fost o scrisoare a Preotului DumitrescuBorsa adresata lui Radu Buditeanu, prin care l anun ca eu nu reprezint grupul legionar de la
Berlin i n-am nici o acoperire din partea acestui grup pentru aciunile ce le svresc n tara. n
aceasta scrisoare nu se pomenea nimic nici de Regele Carol, nici de legionarii care rmseser n
guvern ci de mine, care ieisem din el. Eu, aadar, care fcusem atta ca sa pstrez n viaa
acest grup, dup defeciunile succesive din comandamentul legionar, eu care i-am insuflat acestui
grup un nou curaj i o noua speran, eu care l-am reorganizat ntr-un instrument eficace de lupta,
nu meritam ncrederea acestui grup, n vreme ce preotul Bora care dezertase de la efia grupului,
ntr-un moment teribil de greu pentru supravieuirea lui, n concepia lui Papanace era mai
vrednic sa reprezinte micarea dect mine i i ncredinase trista misiune sa ma denune ca
impostor.
Toate valorile erau rsturnate. Noi care ne expusesem viaa de attea ori, care am trecut
prin nenumrate primejdii, nu mai reprezentam nimic, iar ei, care renunaser pn i la ideea
unei Legiuni biruitoare, se erijau acum n mentori politici de la tribuna legionara a exilului.
Scrisoarea de la Berlin era o arma puternica n mna grupului Noveanu-Budisteanu. n
timp ce nainte erau dispui i ei sa prseasc guvernul, urmndu-mi exemplul, n posesiunea
acestei scrisori, i-au schimbat brusc atitudinea. De ce sa demisioneze? Cine este Horia Sima sa
le impun sa plece din guvern? Iat ca este dezavuat de nii camarazii lui din Comandamentul
legionari din Berlin, cu al cror consimmnt noi am crezut pn acum ca s-a ntors n tara!
Atunci pe cine reprezint?
ncurajai de aceasta scrisoare, cei trei minitri, Noveanu, Bidianu i Buditeanu, s-au
decis nu numai sa nu demisioneze, dar profitnd de ea, sa treac la ofensiva pentru a clarifica
poziia mea n micare. Daca la dezavuarea ce-am primit-o de la Berlin, s-ar aduga i o
dezavuare din partea legionarilor din Capitala, eu as fi scos din circulaie i atunci drumul ar
rmne liber pentru aciunea lor politica.
8. Adunarea de la Buditeanu.
N-am tiut nimic de existenta unei scrisori a Preotului Dumitrescu-Borsa pn n
momentul cnd a fost citita de ctre Radu Buditeanu n fata legionarilor adunai n casa lui; dup
cum am fost inut n totala ignoranta asupra faptului ca se convocase o adunare a cpeteniilor
legionare n casa aceluiai camarad. Am aflat cu cteva ore nainte, i nu de la protagonitii ei.
n dimineaa zilei de 14 Iulie 1940, ma aflam n apartamentul Doamnei Cantacuzino de pe
Bulevardul Brtianu, mpreuna cu Eugen Necrelescu i Constantin Stoicanescu. Nu stiu ce
discutam.
Gndurile mele erau departe de lovitura ce se proiecta. Nici nu m-a fi putut nchipui ca
dup solemna promisiune fcut n fata lui Iasinschi de ctre Noveanu ca va demisiona i el n
legionari, n special grade, ca sa vina la adunare, la ora fixata n casa lui Buditeanu, i am trimis
pe Alecu Ghica la profesorul Codreanu, pentru a-l pune la curent cu situaia. Profesorul era
indignat de noua uneltire. Nici de data aceasta eu nu i-am cerut nimic, ci l-am rugat sa decid
singur ce poate face pentru a paraliza conspiraia. Pentru a doua oara mi-a srit n ajutor ntr-un
moment critic, cu o dragoste care m-a micat pn n adncul sufletului. Parca era propriul meu
tata.
Voi scrie o scrisoare pe care sa o citeti n adunare. n aceasta scrisoare voi declara ca
singurul ndreptit sa angajeze politic micarea este Horia Sima. S-a aezat la masa i a
redactat mesajul ctre adunare n termeni clari i energici. Era mna lui Dumnezeu care ma
ocrotea. Dup cum vom vedea, scrisoarea Profesorului a fost de mare folos, caci a anulat efectul
scrisorii Preotului Bora.
Am ateptat sa vad daca totui nu vine vreun curier din partea lui Noveanu sau Buditeanu
pentru a ma anuna de reuniune. N-a aprut nimeni i niciunul dintre legionarii apropiai de mine
n-au fost avizai.
Reaua credin era evidenta. n schimb am aflat cam ce fel de persoane fuseser chemate.
Erau oamenii ce li se prea minitrilor legionari ca ar putea fi convini sa le urmeze linia.
Dar, cum am descoperit mai trziu, nici acestora nu li se dezvluise planul.
Trebuie sa distingem ntre cei iniiai n conspiraie i ceilali, marea majoritate, care au
fost de buna credin, creznd ca participa la o adunare normal convocata, cu aprobarea tuturor
cpeteniilor legionare, inclusiv a mea. n consecin, absenta mea de la adunare ar fi putut fi
interpretata de acetia ca nu vreau sa apar, pentru a nu fi silit sa dau socoteala de atitudinea mea,
ceea ce ar fi ntrit teza lui Noveanu.
Asa se explica i repeziciunea cu care s-a pus la cale aceasta adunare. n 24 de ore. De azi
pe mine. Imediat dup primirea misivei de la Berlin, pentru a nu-mi putea lua masuri de aprare.
Am plecat cu inima strnsa spre casa lui Buditeanu, din str. Dr. Felix 66. Atmosfera numi va fi prielnica i cu att mai grav pentru mine, dup cuvntarea ce o voi tine, voi obine un vot
de blam.
Adunarea s-a inut ntr-un salon la parter, de forma dreptunghiulara. Se intra prin partea
mica a dreptunghiului i apoi se deschidea o sala larga n fund. Mobilele fuseser deplasate
pentru a ncpea ct mai multa lume.
Cnd am ajuns eu, salonul era arhiplin. Trebuie sa fi fost peste 30 de persoane. Unii nu
aveau scaune i stteau rezemai de perei. Cnd am intrat prin sirul de legionari, am ntlnit i
cteva figuri prietenoase: Ilie Colhon, Lae Lupu, Printele Boldeanu, Eugen Teodorescu,
Stoicanescu, Dr. Dumitru, Horia Cosmovici. Dr. Popovici, Alecu Ghica, Ilie Niculescu, toi
indezirabilii, caci nu fuseser invitai. Marea majoritate mi azvrleau priviri piezie i mi-am
dat seama ca fuseser ndoctrinai. Chiar la intrare l-am descoperit pe Radu Gyr, apoi pe Vasile
Posteuca, cu un grup de bucovineni. n mijlocul salonului erau oborenii cu Tocu, Petric
Bolintineanu i Titi Cristescu, recent sosit din Germania; apoi supravieuitorii de la RmnicuSarat, inginerul Virgil Ionescu, Radu Buditeanu i erban Milcoveanu. La loc de onoare se aflau
Comandanii Bunei Vestiri, Ilie Grneaa i Mile Lefter. Nu erau prezeni nici Corneliu
Georgescu i nici Vasile Iasinschi, care m-ar fi putut ajuta mult. Provincia nu era reprezentata
dect de acei care ntmpltor se aflau n Capitala. edina a fost deschisa de Mile Lefter, care
ndeplinea funcia unui preedinte ad-hoc. Lefter a spus ca obiectul adunrii este de a se examina
situaia micrii dup plecarea mea din guvern. El susinea ca retragerea mea precipitata din
guvern ar putea avea consecine grave, provocnd dezlnuirea unei noi prigoane.
A urmat la cuvnt Radu Buditeanu, care a reluat i dezvoltat teza expusa de Mile Lefter.
A vorbit pe un ton violent de pericolul unei noi prigoane, ceea ce ar avea ca urmare lichidarea
restului de elita legionara, salvata din masacrele precedente.
Prezenta n guvern a celor trei minitri legionari este un act politic nelept, caci pune la
adpost micarea de o noua aventura. Mi-am dat capul pe mna cuiva odat, dar a doua oara nu
mai vreau sa mi-l dau.
Dup pledoarie, Buditeanu scoate din buzunar scrisoarea Preotului Dumitrescu-Borsa, o
citete i apoi adug cu un aer triumfal: Pe cine reprezint Horia Sima, daca nici grupul de la
Berlin, n numele cruia s-a ntors n tara, nu-l recunoate? Tulburarea era mare n sala. Am
reuit s-mi pstrez calmul, desi fierbeam de indignare contra autorului scrisorii, care fugise din
fruntea comandamentului legionar din Berlin. Repudiat de camarazii din Germania, acum trebuia
sa fiu dezavuat i la Bucureti, pentru ca sa se drme ntreg edificiul legionar i micarea sa intre
definitiv sub ascultarea Palatului.
Alecu Ghica a priceput ca e momentul lui sa intervin. Se ridica i citete scrisoarea
Profesorului Codreanu: Horia Sima este singurul ndreptit sa angajeze politic micarea.
Semnat, Profesorul Ion Zelea Codreanu, seful spiritual al Legiunii. A fost ca un dus rece pentru
grupul care credea a fi ctigat partida. Echilibrul se restabilise, anulnd efectul scrisorii de la
Berlin. Atunci se ridica inginerul Virgil Ionescu, cruia, se pare, nu-i convenea scrisoarea
Profesorului i spune ca scrisoarea Profesorului Codreanu nu poate fi luata n considerare,
deoarece Profesorul nu are nici o calitate de a interveni n conducerea micrii. Pe timpul
Cpitanului, Profesorul nu a ndeplinit nici o funcie n micare, fiind utilizat de Capitan exclusiv
pentru darul sau oratoric, n perioada campaniilor electorale. n continuare, inginerul Virgil
Ionescu a deschis problema succesiunii dup moartea Cpitanului. Cine sa conduc micarea? El
crede ca cei mai ndreptai de a lua conducerea micrii sunt cei trei supravieuitori de la
Rmnicu-Sarat. Ei sunt aceia care au mprtit ultimele clipe cu Cpitanul i sunt depozitarii
ultimelor dorine. Propunerea lui Virgil Ionescu a fost primita cu rceal de adunare. A urmat o
tcere mormntala.
Toat lumea tia ca att Virgil Ionescu ct i Radu Buditeanu i-au salvat viaa numai
gratie unor intervenii de familie.
Au urmat i alti oratori, ntre care i Ilie Grneaa, care nu au adus nimic nou n dezbatere
i cereau doar sa se clarifice chestiunea demisiei mele din guvern, pentru a ti unde mergem.
n orice caz citeam pe fetele lor crispate teama ce reuise sa le-o insufle cei trei minitri,
cu aluzia la o redeschidere a prigoanei, o teama aproape fizica, care le aducea aminte de groaza
din lagre i nchisori, de unde marea majoritate a camarazilor lor nu s-au mai ntors. Pe ct de
uor obinusem aprobarea tuturor cnd le-am cerut nscrierea n Partidul Naiunii, pe att de greu
era acum s-i determin la o poziie prudenta n colaborarea cu Regele. Era penibil pentru mine sa
ma apar pentru un act care, n fond, salva linia micrii, dar era penibil s-i vad i pe ei trgndum la rspundere pentru faptul ca am prsit un guvern pe care-l controlam i care va provoca
tarii grave pierderi teritoriale.
La sfritul tuturor interveniilor, m-am ridicat i eu sa vorbesc. Priviri scruttoare din
toate prile.
Ce voi spune? Situaia mea nu era deloc uoar. Nu puteam spune tot ce aveam pe suflet,
cum as fi vrut. Trebuia sa evit cu orice pre o ieire contra Regelui. Noveanu i Buditeanu att
ateptau. Sa fac imprudenta sa atac pe Rege, pentru a exclama triumful: Nu v-am spus noi ca
Horia Sima ne baga ntr-o noua prigoana? Ascultai din gura lui ce spune. Toat politica noastr
de destindere din tara se poate termina ntr-o noua tragedie.
Un ct de voalat atac contra Regelui i ar fi biruit punctul lor de vedere. Dar daca nu sunt
contra Regelui de ce am prsit guvernul? Trebuia sa explic motivele demisiei mele, fara sa ma
ating de Rege. Ma gseam ntre Scylla i Caribda. Trebuia sa navighez cu multa prudenta ntre
cele doua stnci. Trebuia sa dau versiunea reala a evenimentelor, dar ntr-o forma care sa nu para
a fi o luare de poziie contra Palatului. ncerc sa reconstitui din memorie acest discurs:
Camarazi, le-am spus, nu sunt orator. Dar voi face efortul ca sa va explic ct mai clar motivele
plecrii mele din guvern.
D-voastra tii ca am acceptat i eu, ca i D-voastra, dup eliberarea mea, politica
destinderii. D-voastra tii ca eu am lrgit chiar politica destinderii, transformnd-o ntr-o politica
de colaborare cu regimul. Am participat la formarea Partidului Naiunii i am dat cunoscutul apel,
pe care l-ai semnat marea majoritate a celor prezeni. Mai mult dect atta. Am fost primul
legionar care am participat la un guvern al Majestii Sale. Am fost Subsecretar de Stat n
guvernul Ttrscu i apoi ministru n guvernul Gigurtu.
Daca astzi se gsesc trei minitri legionari n guvern, aceasta se datoreaz tot drumului
deschis de mine. Sunt tot attea dovezi ca relaiile dintre micare i regim s-au normalizat.
Asta nu nseamn ca nu vor mai exista n viitor diferende cu Palatul, divergente de preri,
dar ele vor fi tratate de noi exclusiv cu mijloacele politice, fara a brusca situaiile. Era violentelor
s-a ncheiat cu consimmntul ambelor parti.
Acum, care a fost cauza demisiei mele precipitate? Nu am fcut-o cu inima uoar i miam dat seama ca nu vor lipsi ntre legionari temerile pe care le-ai exprimat D-voastra astzi.
Baza nelegerii ntre micare i regim, nc de la primele tratative, a fost greaua situaie externa a
tarii, ameninat sa fie sfrtecata de vecini. S-a fcut apel la patriotismul micrii i noi care am
fost crescui n cultul patriotismului nu puteam raspunde dect afirmativ acestui apel, uitnd ce-a
fost n trecut, pentru ca, umr la umr cu Regele, sa aprm fruntariile ameninate. Tot ce s-a
realizat de la eliberarea mea i pn la intrarea mea n guvern, s-a fcut pe baza acestei nelegeri
i dup cum poate constata oricine, m-am angajat n aceasta direcie cu toat hotrrea.
Pentru ducerea la bun sfrit a acestei sarcini, am cerut nsa un lucru elementar, o condiie
sine qua non, ca sa ne putem ndeplini mandatul nostru de aprtori ai pmntului strmoesc.
Trebuie sa i se acorde micrii o poziie de primul rang n politica tarii. Dup pierderea
Basarabiei i Bucovinei de Nord, numai un guvern de componenta legionara putea sa abordeze cu
succes la Berlin i Roma chestiunea revendicrilor maghiare i bulgare, deoarece micarea a fost
singura organizaie din Romnia care a susinut permanent o politica de alian cu Axa RomaBerlin. Este normal, este logic ca acei care au reprezentat acest punct de vedere n politica
externa sa fie chemai acum sa trateze cu Puterile Axei. Suntem dispui sa ne nfruntam, cu
furtuna de la hotare, dar cu condiia sa ni se puna la dispoziie i mijloacele de a nfrunta aceasta
furtuna. Nu am cerut un guvern legionar pur, ci un guvern de predominanta legionara, n care o
serie de posturi-cheie sa fie ncredinat micrii.
Am plecat din guvernul Gigurtu pentru ca Palatul nu a dat un rspuns satisfctor acestei
chestiuni fundamentale. Toat lumea i da seama de slbiciunea guvernului Gigurtu. Cu acest
guvern nu se poate da cu succes btlia de aprare a fruntariilor tarii. Iar rolul nostru n acest
guvern este minor. Suntem aa zicnd a cincea roata la car. n loc de un guvern precumpnitor
legionar, ni s-au oferit nite posturi secundare, din care nu putem influenta politica generala a
tarii. Micarea legionara a fost pur i simplu exclusa din convorbirile cu Roma-Berlin. Alii
vorbesc n numele nostru, iar noi am fost redui la rolul de suport al acestora. Suntem o anexa a
unui guvern care tim ca nu e capabil sa apere interesele tarii, aa cum am pute-a noi face.
Riscam aadar sa fim co-raspunzatori* la sfierea hotarelor tarii, interzicndu-ne n acelai timp
sa participam la btlia pentru aprarea lor.
Primejdiile persistau, caci una era Noveanu cnd convoca o adunare i alta eram eu.
Noveanu nu era de temut la Palat, n vreme ce toate micrile ne erau urmrite. Dar daca lsm
curentele din micare sa se dezvolte la voia ntmplrii, primejdiile erau i mai mari.
Se putea ivi o noua constelaie de forte care sa provoace o ruptura. ntre doua riscuri am
optat pentru cel ce mi s-a prut mai mic. Acum era momentul sa se constituie Forul, acum dup
limpezirea situaiei interne din micare i refacerea unitii ei.
Unitatea micrii fusese asigurata pn acum exclusiv prin eforturile mele individuale,
prin numeroasele mele ntlniri cu legionarii, prin multi-prezenta mea, prin interveniile mele,
unde se producea un nceput de destrmare, cum a fost i cazul cu adunarea de la Buditeanu, dar
aceasta situaie de unul singur nu se putea prelungi multa vreme. efii legionari, chiar i cei
ataai de mine, vroiau sa cunoasc evenimentelor i sa fie consultai asupra masurilor ce trebuiau
luate, pentru a pune micarea la adpost de primejdii i a-i asigura eficacitatea politica.
Cum se prezenta micarea pn la constituirea Forului Legionar?
Existau n Bucureti o serie de grupe, de mici centre, care i disputau ntre ele ntietatea.
Primul grup pe care l-am descoperit la eliberarea mea era grupul Dr. Noveanu, Dr. Rudeanu i
Bidianu. Buditeanu nu fcea parte din acest grup. El s-a ataat lui Noveanu ulterior, dup ce a
fost numit ministru. Primii trei formau un bloc, erau bine vzui la Palat i chiar Regele mi-a
vorbit elogios de ei. M-am ntlnit de cteva ori cu ei, mai ales la masa de seara, i am discutat
ntr-un ton cordial problemele la ordinea zilei, dar fara a ne lua angajamente concrete.
Dr. Rudeanu a ieit apoi din combinaie, nu stiu pentru ce, i a disprut chiar de la
suprafaa vieii politice.
Un alt centru care aspira la orientarea micrii se afla sub conducerea lui Andrei C.
Ionescu, vechi legionar. Avea ca reprezentani principali, n afara de Andrei Ionescu, pe Dr.
Nicolae Rou i pe Fanica Anastasescu. Acest grup nu avea greutate n micare. Andrei Ionescu
era mpiedicat de propria lui funcie ca sa fie mai activ. Funcionar la Camera, nu-i putea
manifesta legionarismul sau dect cu oarecare prudenta, pentru a nu-i pierde postul. Dar chiar n
situaia asta, nc de pe timpul Cpitanului, adusese nepreuite servicii micrii. Dr. Nicolae
Rou, medic, scriitor i ziarist n acelai timp, nu era ncadrat n micare. Era un prieten al
micrii i a scris pagini frumoase despre Legiune i Capitan. Fanica Anastasescu era un legionar
sui generis. Nici el nu era n cadrat formal n micare, desi fcea regulat toate lagrele i
nchisorile. El se considera prieten al cpitanului, participa la toate activitile legionare i se
comporta cu o lealitate desvrit.
Aceasta grupare privea cu simpatie aciunea mea, gratie lui Andrei Ionescu, care ma
cunotea din epoca studeniei, cnd fusesem iniiat de el n micare. Pe Dr. Nicolae Rou nu l-am
cunoscut pn n momentul cnd l-am ntlnit la o edin a acestui grup. Mi-a vorbit i el,
coinciznd n vederi cu Colonelul Zavoianu, de necesitatea crerii unui For Legionar.
ntr-un mnunchi aparte s-au grupat oamenii mai n vrsta din micare, Colonelul
Zavoianu, farmacistul Aristotel Gheorghiu de la Rmnicu-Sarat i avocatul Constantin PopescuBuzau. Acetia erau oamenii cu experienta politica, care pricepeau repede manevrele Palatului i
reacionau cu precizie, ori de cte ori era n joc integritatea micrii. Toi comandanii legionari,
au fost de mare folos n perioada de consolidare a micrii.
Mai putin sigur era grupul Oborenilor, a crui figura centrala era Petric Bolintineanu.
Din acest grup mai fceau parte Comandantul Legionar Petre Tocu de la Galai i Titi Cristescu,
recent ntors din Germania. nclinau spre grupul Noveanu i la adunarea din casa lui Buditeanu
m-au primit cu rceal. Dup cuvntarea mea, i-au schimbat atitudinea distanndu-se de
Noveanu. De atunci relaiile mele cu acest grup s-au normalizat i am fost deseori n casa lui
Bolintineanu.
Comandanii Bunei Vestiri nu formau un bloc. Radu Mironovici era ctigat de partea lui
Noveanu. Ilie Grneaa i Mile Lefter nu aveau un punct de vedere bine precizat. Oscilau ntre
diferite curente. La adunarea de la Buditeanu, nclinau de partea lui Noveanu, pentru ca, dup
explicaiile mele, sa aprobe teza mea i s-l abandoneze. De atunci nu ne-am mai desprit.
Corneliu Georgescu nu era la Bucureti. Sttea cu familia la Miercurea Sibiului i a descins n
Capitala abia n prima jumtate a lunii August. Tot aa Iasinschi. Sttea la Rdui i cobora
foarte rar la Bucureti. Eu nu l-am vzut dect de doua ori: cnd cu ncercarea lui de mpcare
ntre mine i Noveanu i apoi n preajma lui 3 Septembrie.
Virgil Ionescu deschisese un fel de salon politic, la care invita legionari i alta lume. El
rmsese oarecum singur. Buditeanu trecuse de partea lui Noveanu, iar Doctorul erban
Milcoveanu nu-l urma. Acesta formase un grup al medicilor legionari, care sprijinea aciunea
mea. Desi invitat insistent, nu m-am dus niciodat n casa lui Virgil Ionescu, deoarece tiam ca
tot ce se vorbete acolo, ajunge la Palat.
Marea majoritate a Rzleilor erau cu mine. Principalii mei colaboratori n aciunea ce-o
desfuram erau din snul lor: Radu Ghenea, Horia Cosmovici, Alexandru Ghica i Dr.
Alexandru Popovici. Influenta acestui grup era considerabila i n nalta societate a Capitalei.
Elementele de lupta de la Rzlei se concentrase n jurul lui Ilie Niculescu.
Acetia formau un grup aparte oricnd sa intre n aciune. n sfrit, Dr. Iosif Dumitru i
avea raza lui de influenta la Rzlei. El lucra de obicei cu Constantin Stoicanescu, cu Fanica
Anastasescu i cu scriitorul Constantin Gane.
Daca se constituia acum Forul Legionar, el aprea ca o ncoronare a unor sforri de a
reface unitatea micrii, grav zdruncinata prin moartea Cpitanului i a majoritii elitei
legionare. Acest For nu reprezenta un grup local de presiune, cum puteau fi considerate celelalte
fraciuni, ci o sinteza a unor curente i aspiraii care convergeau spre unitate i i gseau expresia
lor naturala n acest organism suprem. Att provincia ct i Capitala garantau prin masiva lor
adeziune viabilitatea acestui For.
I-am comunicat Colonelului Zavoianu ca sunt de acord cu ideea lui si, mpreuna cu el, am
fixat locul, ziua i persoanele care sa fie invitate.
Colonelul i-a oferit cu toat bunvoina casa lui din General Berthelot 100, ca loc
permanent de reuniune al Forului Legionar. Nu-mi aduc aminte ce zi a fost cnd s-a inut prima
edin, dar, n orice caz, la scurt interval dup adunarea din casa lui Buditeanu. Ne ntlneam
sptmnal i chiar mai des daca se ivea vreo chestiune urgenta. Nu s-a procedat propriu-zis la o
constituire formala i mai ales ne-am ferit sa ntocmim vreun act, ci ne-am adunat cu toii n jurul
aceleiai mese, pentru adezbate n modul cel mai liber situaia politica a tarii i a Legiunii.
Prezida de obicei Colonelul Zavoianu.
Asa cum s-a mrit Forul prin adugiri succesive, a avut la nceputul lunii Septembrie
urmtoarea configuraie: Colonelul Zavoianu, Aristotel Gheorghiu, Constantin Popescu-Buzau,
Ilie Grneaa, Radu Mironovici, Corneliu Georgescu
(cnd venea n Capitala), Vasile Iasinschi (cnd venea n Capitala), Mile Lefter, Horia
Sima, Constantin Stoicanescu, Nicolae Petrascu (cnd venea n Capitala), i Prof. Traian
Brileanu.
Profesorul nu participa la edine, dar a fost informat de constituirea Forului Legionar i
i-a dat aprobarea.
10. Problema efiei.
Veleiti la efia micrii s-au manifestat puine n vara anului 1940, iar cnd totui s-au
exprimat, au fost exprimate cu rceal i indiferenta.
Singurul care a pretins n mod decis efia Legiunii a fost Virgil Ionescu, n memorabila
edina din casa lui Buditeanu. Cum am vzut, nimeni n-a fost ncntat de aceasta propunere.
Noveanu vroia sa se mpart rspunderile conducerii legionare n doua sfere: partea
politica i partea spirituala, iar el sa fie ales exponentul politic al micrii.
Profesorul Codreanu se intitula sef spiritual al micrii i mi lsase mie reprezentarea ei
politica. Titlul ce i-l luase Profesorul nu crea probleme Legiunii, deoarece Profesorul nu
participa direct la lupta politica i nici nu se amesteca n organizaie.
Dup ce a ajuns ministru i i-a legat definitiv soarta de Regele Carol, n August 1940,
Radu Buditeanu czuse i el n tentaia efiei. Umbla prin tara i din discursurile oficiale ce le
inea, reieea ca este singurul ndreptit sa ia conducerea micrii.
Dintre figurile principale ale Legiunii ramase n viaa nu am auzit pe nimeni reclamnd
conducerea Legiunii. Nici ntemeietorii micrii, Radu Mironovici, Corneliu Georgescu, Ilie
Grneaa, nici Mile Lefter i nici Vasile Iasinschi nu au pretins n aceasta perioada ca li se cuvine
sa ia locul Cpitanului. Pn la eliberarea mea, Noveanu acaparase frontul politic, iar toi cei mai
de sus acceptaser aceasta situaie de fapt.
Daca ne ntrebam de ce ntre fruntaii Legiunii din Capitala i provincie se manifesta att
de putin interes pentru conducerea micrii, trebuie sa avem n vedere mprejurrile nesigure de
atunci. Afara de legionarii care gravitau n orbita Palatului, nimeni nu era dispus s-i asume
rspunderea suprema, deoarece exerciiul corect al conducerii era legat de mari primejdii i de
mari dificulti. Tara era azvrlita pe masa de operaie pentru a fi amputata teritorial.
ntr-adevr se putea ntmpla una din doua cu Seful Legiunii n funcie* n vara anului
1940: sau aluneca definitiv n orbita Palatului i atunci se descalifica, tindu-se de bazele
micrii, cum s-a ntmplat cu Noveanu, Bidianu i Buditeanu, sau risca sa fie din nou arestat,
daca s-ar fi opus politicii Regelui. Cu toat destinderea ce exista, Regele putea reveni oricnd la
metodele de teroare. Aparatul executiv era intact i era n mna lui.
n ce ma privete, a trebuit sa tin seama la fiecare pas de aceste realiti. Corabia Legiunii
naviga ntre Scylla i Caribda i eu trebuia sa fiu atent permanent la cele doua stnci, nu numai la
cele vzute, dar mai ales la cele nevzute.
efia Legiunii nu m-a preocupat niciodat. Nu am ndemnat pe nimeni sa ma susin sau
s-mi netezeasc drumul spre conducere. Nici cea mai uoar aluzie nu s-a auzit din gura mea i
nici celor mai apropiai camarazi ai mei nu le-am spus ceva. As fi considerat un sacrilegiu fata de
Capitan i fata de cei mori sa ma ocup de aceasta chestiune. n comandamentele legionare care sau perindat n anul 1938 totdeauna am avut roluri subordonate. Conducerea Comandamentului de
prigoana au avut-o succesiv Radu Mironovici, Ion Belgea, Ion Antoniu, Iordache, Constantin
Papanace i Vasile Christescu. La Berlin, cnd s-a reconstituit Comandamentul, seful nostru era
Preotul Dumitrescu-Borsa. Cnd mi-a propus Papanace, n Decembrie 1939, sa iau conducerea
grupului Berlin, am refuzat.
Dup eliberarea mea din arestul Siguranei, mi-am fcut datoria zi de zi i clipa de clipa,
fara sa aduc vreodat vorba de cine de conduc micarea. Era treaba timpului i a camarazilor
sa dezlege aceasta problema. Am dus o lupta loiala i dezinteresata, nu de efie, ci pentru a uura
soarta nefericitului nostru popor, lovit din toate prile i fara nici un sprijin extern.
Am aparat micarea pentru a nu ajunge o unealta a unei politici fcute de alii i a-i
pierde prestigiul n fata poporului. Daca mai trziu am fost aclamat de mulimile legionare i
cpeteniile micrii m-au considerat vrednic sa fiu succesorul Cpitanului, aceasta se datoreaz
exclusiv aprecierii lor.
11. Jocul german.
Dup numirea mea n guvernul Gigurtu, l-am vzut din nou pe Hermann von Ritgen, n
locul unde ne ntlneam de obicei, n casa lui Greceanu. M-a felicitat clduros, considernd
intrarea mea n guvern nu numai o victorie a Grzii de Fier, ci i un indiciu al orientrii regimului
spre Axa.
Din interiorul guvernului, voi avea prilejul sa contribui i mai mult la mbuntirea
relaiilor romno-germane.
Mi-a comunicat apoi ca n ultimele lui rapoarte la Berlin a comentat n termeni elogioi
aciunea mea, descoperind n mine, cu toat vrsta tnr, un om contient i responsabil. I-am
mulumit pentru interesul ce-l arata micrii legionare, caci eu nu sunt dect o expresie a ei, i
sper ca organizaia din care fac parte, care a pltit cu grele sacrificii ataamentul ei fata de Axa,
va fi consultata la Berlin cnd se va pune problema crerii noii ordini europene.
Mare mi-a fost mirarea cnd ntlnindu-m cu el, dup ultima mea audienta la Rege din 7
Iulie s dup ce luasem decizia sa demisionez, chiar n dup masa acelei zile, ca nu mai era att de
ncntat de intrarea mea n guvern. Poziia D-tale e prea mica, prea nensemnata n acest
guvern.
Declaraia lui nu mi-a displcut n acel moment, cnd eram cu scrisoarea de demisie n
buzunar.
Am ncercat sa caut tlcul acestei schimbri. Fara ndoiala, n intervalul de cteva zile de
la prima declaraie, Von Ritgen primise noi instruciuni de la Berlin, care nu coincideau cu
punctul de vedere anterior, iar, ca funcionar contiincios, a reprodus vocea stpnului sau. Cum
era mai bine pentru guvernul german i politica ce-o urmarea n bazinul dunrean? Sa fie
reprezentata micarea legionara n guvern sau sa nu fie? Daca micarea se alinia total cu regimul,
atunci se crea un front romnesc unitar n Romnia, care ar opune rezistenta la Berlin i Roma n
chestiunea revendicrilor maghiare i bulgare.
Daca nsa micarea rmnea n afara combinaiei guvernamentale existente, atunci
Berlinul dispunea de un instrument de presiune pentru a sili pe Regele Carol sa accepte orice
partaj i-ar fi cerut Puterile Axei.
Aceste reflecii m-au determinat sa continui campania de rsturnare a guvernului Gigurtu
cu i mai multa vigoare, considernd ca orice ntrziere creaz daune ireparabile tarii. Evident,
micarea nu putea accepta sa formeze front comun cu Regele Carol n condiiile ce ni le oferea
acesta n guvernul Gigurtu. Eram la remorca acestui guvern, cum se gseau i cei trei minitri
legionari, deoarece n aceste condiii nu puteam servi intereselor adevrate ale Romniei, nu ne
puteam valoriza potenialul politic i ideologic la Berlin i Roma, cnd s-ar fi tratat chestiunea
frontierelor.
Numai un guvern de clara componenta legionara ar fi putut ndeplini rolul de paladin al
tarii, n fata Puterilor Axei. n condiiile ce ni le oferea Regele n guvern, deveneam un simplu al
camarilei, care era dispusa sa cedeze orict din trupul tarii pentru a salva regimul de la prbuire.
Un front unit Rege-miscare ar fi fost eficace numai daca influenta micrii legionare ar fi fost
preponderenta n acest front, caci numai n acest caz putea sa azvrle n btlia de aprarea
frontierelor toat greutatea ei politica i ideologica. Ma gndeam, ce pcate uriae i mai
azvrlea Regele Carol asupra lui peste cele precedente, cnd i n acest ceas de mare strmtoare
naional nu se gndea dect la el i camarila lui.
ntrezream nc de atunci ca guvernul german nu e sincer cu noi, ca nu vroia ascensiunea
micrii la putere, ci utilizarea ei doar ca instrument de presiune contra Regelui Carol, pn ce va
fi cedat n chestiunea frontierelor. Experientele noastre precedente cu Berlinul nu erau deloc
ncurajatoare nsa de pe timpul Cpitanului, cnd l-au lsat sa fie rpus de claii lui Carol. Un
cuvnt rspicat rostit de atunci de Hitler, n ntlnirea de la Berchtesgaden cu Regele Carol, i-ar fi
putut salva viaa.
Si dup litigiul frontierelor va fi rezolvat, ce va fi? Vor colabora Germanii cu Regele
Carol, ca i cum nimic nu s-ar fi ntmplat n Romnia? Ca i cum Cpitanul nu ar fi zcnd sub
lespedea de la Jilava i elita legionara nu ar fi fost masacrata? Ne-ar fi abandonat pur i simplu i
ar fi acceptat ncadrarea Romniei n Axa cu Regele Carol pe tron? Nu puteam crede, dar faptele
erau aici, provocndu-mi teribile ndoieli.
Situaia noastr era cum nu se poate mai tragica. Pentru Regele Carol nu eram dect un
aliat marginal, cu ajutorul cruia spera sa ctige favoarea Berlinului, iar pentru Berlin eram tot
un aliat marginal, de care se putea servi pentru a obine dominaia n sud-estul european.
12. Din nou la Palat.
Dup sfritul norocos al adunrii din casa lui Buditeanu, m-am gndit ca este momentul
sa calc din nou pragul Palatului, pentru a explica i aici atitudinea mea i a ndeprta interpretrile
ruvoitoare. Nu speram sa obin o noua audienta la Rege, dar as fi fost mulumit sa fiu primit de
Ministrul Palatului, Urdareanu, care, la rndul lui, va comunica Regelui convorbirea avuta cu
mine.
Ma prezentam la Palat cu succesul avut n casa lui Buditeanu. Fara ndoiala ca Regele
fusese informat de modul cum s-a desfurat edina, de declaraiile mele i de faptul ca nu l-am
atacat, ci, dimpotriv, mi-am rennoit ataamentul pentru Tron i Dinastie.
Eecul aciunii Noveanu nu putea fi pe planul Palatului. n loc sa fiu dezavuat, cum se
atepta camarila, ma ntorsesem mai puternic de la aceasta adunare. Ctigasem btlia unitii,
iar minitrii legionari n funcie, sub presiunea strii de spirit din sala, se asociase cu mine, iar
demisia mea, completata cu codicilul lor, circula n tot Bucuretiul.
Am ptruns la Urdareanu mult mai uor dect credeam. A fost suficient sa ma prezint
Colonelului Rusescu, seful sau de cabinet, pentru ca acesta, dup ce-a telefonat, s-mi comunice
sa ma pot prezenta Domnului Ministru. Nu m-a nsoit nimeni i nu am ntlnit nici o paza n
drumul meu. Prin coridoarele Palatului am circulat singur pn la cabinetul lui Urdareanu, care
tiam unde este de la audientele precedente.
Ma ateptam sa gsesc un Urdareanu agresiv, care sa ma acopere cu un potop de nvinuiri.
Dimpotriv l-am gsit calm i plin de bunvoin, ca i cum demisia mea nu l-ar fi afectat prea
mult. Am pus aceasta moderaie, care nu concorda cu sentimentele lui rele, pe socoteala
rezultatului obinut n casa lui Buditeanu.
Nu numai ca nu eram contestat de nimeni n tara, dar reprezentam acum ntreaga micare,
inclusiv pe minitrii legionari care se aflau nc n guvern.
D-le Sima, ne-ai pus ntr-o situaie grea prin demisia D-tale, dup ce noi i-am acordat
toat ncrederea.
Majestatea Sa Regele este mhnit de purtarea D-tale. Nu se atepta ca generozitatea cu
care a tratat D-tale sa fie rspltit n modul acesta.
D-le Ministru, am avut prilejul acum cteva zile sa stau de vorba cu D-l Moruzov, care
este unul dintre intimii Palatului. Fara ndoiala ca dnsul v-a informat de rspunsul meu la
aceeai problema pe care mi-o punei D-voastra acum. Nu pot dect sa repet ceea ce i-am
comunicat i Domnului Moruzov.
Lealitatea mea i a camarazilor mei fata de Majestatea Sa Regele nu este pusa n discuie
prin demisia mea. Nenelegerea este de ordin politic, este o divergenta de preri n cadrul
regimului, repet n cadrul regimului, referitor la modul cum a rezolvat Majestatea Sa Regele criza
de guvern. Noi n-am neles sa fim n orice guvern, numai de dragul de a fi minitri, ci ntr-un
anumit guvern, de o anumit structura, de unde sa putem aciona cu toat energia pentru aprarea
episodul cu Generalul, ca sa revizuiasc i situaia micrii, i n primul rnd Horia Sima trebuie
pus la popreala, dup ce i-a dezvluit singur planurile frustrate.
Nefiind n guvern, nu aveam nici o rspundere de cele ntmplate. i totui mi-am fcut
datoria. La proxima mea ntlnire cu Moruzov, i-am artat ca internarea Generalului Antonescu
nu aduce nici un folos Regelui i ca, dimpotriv, tocmai prin tratamentul la care e supus, i se
creaz o aureola i o popularitate mai ales n rndurile armatei. Nu neleg sensul acestei masuri
i nu vad ce pericol ar reprezenta pentru Rege, lsndu-l n libertate. Generalul e un om singur.
Nu are partid. Abia dup ce l vei face martir, va deveni un pericol, caci de lichidat nu putei s-l
lichidai.
Moruzov s-a nchis ntr-o muenie totala. N-a scos o vorba n timpul pledoariei mele. Nici
da, nici ba. N-a schiat nici cel putin un gest prin care s-i dezvluie gndul. Generalul a rmas
internat toat vara anului 1940 i nu a fost eliberat dect dup arbitrajul de la Viena.
Cauza ndeprtrii Generalului Antonescu din Capitala trebuie cutat n primul rnd n
scrisoarea pe care i-a trimis-o Regelui, dup rpirea Basarabiei i Bucovinei. Cnd m-am ntlnit
cu el n casa Dr. Popovici, i-am atras atenia asupra tonului aspru al scrisorii, care poate avea
consecine. Nu m-am nelat. Dar ma ntreb pn astzi daca n luarea acestei masuri n-a
influenat i demisia mea din guvern. Se gndea oare Regele la posibilitatea crerii unui front
comun Legiune-Generalul Antonescu i vroia sa taie din rdcini aceasta alian, izolnd pe omul
capabil sa antreneze armata ntr-o lovitura de Stat?
Nu trebuie pierdut din vedere i un alt motiv: ura de moarte ce exista ntre Generalul
Antonescu i Moruzov. Generalul Antonescu fusese implicat ntr-un proces de bigamie, la
instigaia Palatului, pe baza unor dovezi procurate de Moruzov. Procesul s-a terminat cu achitarea
Generalului. A fost un proces care a fcut mare vlva pe vremea aceea n Capitala. Avocatul care
a pledat cauza Generalului a fost Mihai Antonescu (Ica). Din acele vremuri dateaz strnsa
prietenie dintre cei doi Antonescu, fara sa fi fost nici o legtur de rudenie ntre ei. Nu este exclus
ca Moruzov, temndu-se de ascensiunea Generalului, s-i fi forat mna Regelui pentru a-l
interna.
Mihai Antonescu i-a fost de mare folos Generalului n timpul deteniunii lui la Mnstirea
Bistri. mputernicit de General, se ducea des pe la Legaia germana, unde ducea tratative cu
Fabricius. A ntocmit memorii, n care expunea ideile Generalului asupra unei colaborri cu
Puterile Axei. Nici Generalul Antonescu i nici omonimul sau nu simpatizau cu Germania, dar,
cu ura fata de Rege, erau gata sa se subordoneze Berlinului.
Ministrul Germaniei la Bucureti, Fabricius, a fost captat de elocventa lui Mihai
Antonescu i n rapoartele ce le trimitea la Berlin mereu semnala pe General ca der beste Mann
der Nation. Ca urmare a acestor referine favorabile, guvernul german a dat dezlegare lui
Fabricius sa intervin pe lng Rege, avertizndu-l sa nu pregteasc Generalului sfritul pe care
l-a avut Codreanu!
Fabricius nu iubea micarea i respingea o soluie legionara la conducerea Romniei.
Pentru acest motiv pleda la Wilhelmsstrasse cauza Generalului, ca o alternativa valabila daca
Regele Carol ar fi constrns sa prseasc Tronul.
14. Politica externa a Guvernului Gigurtu.
Misiunea ncredinat de Rege guvernului Gigurtu era sa ntreprind Romnia de vechile
aliane i sa o ntoarc spre Axa.
Orientarea Regelui Carol spre Axa a nceput, din nefericire prea trziu ca sa se mai poat
evita dezmembrarea Romniei. De abia la 1 Iunie 1940 Grigore Gafencu, omul garaniilor
engleze, este substituit la Externe cu Ion Gigurtu. Dar nici atunci Regele Carol nu era decis sa
rup cu puterile occidentale. Fcuse un pas timid spre Axa, dar mai pastra o vaga sperana ca
blindatele germane se vor mpotmoli undeva naintea Parisului. De abia dup prbuirea frontului
francez, i-a dat seama ca din Apus nu mai poate atepta nici un ajutor.
Din acel moment s-a apucat sa azvrle peste bord, n cea mai mare graba, toate piesele
vechiului sistem de aliane anglo-franceze n care fusese angrenata pn atunci Romnia, n
sperana ca se va mai putea agata la vreme de carul triumfa al Puterilor Axei.
La 1 Iulie, Argetoianu fiind Ministru de Externe n guvernul Ttrscu, se renuna la
garaniile engleze, acceptate n 13 Aprilie 1939. De fapt aceste garanii, n momentul cnd s-a
renunat la ele, nu mai aveau nici o valoare, caci nu ne mai puteau apra nici de Rui i nici de
Germani. Cum putea sa ne ajute Marea Britanie, cnd ea nsi lupta din greu pentru salvarea
propriei existente?
n declaratia-program fcut de Gigurtu n 4 Iulie a anunat cu emfaza ca Romnia aspira
la o sincera ncorporare n sistemul creat de Axa Berlin-Roma i pentru a da Puterilor Axei un
nou gaj de buna credin, n 10 Iulie anuna retragerea tarii noastre din Societatea Naiunilor.
Aceasta retragere era un gest pur simbolic, care nu afecta cu nimic situaia europeana i nu
aducea nici un ctig Puterilor Axei, deoarece Societatea Naiunilor murise de multa vreme de
moarte naturala.
Pentru a nelege aparentele contradicii ale politicii Regelui Carol din vara anului 1940,
revenim la ceea ce am spus n capitolele anterioare. Exista un leit motiv care l-a cluzit pe Rege
n relaiile lui cu micarea i cu Puterile Axei. Ceea ce-l interesa pe Rege n primul rnd, nu erau
att pierderile teritoriale, ct supravieuirea regimului sau. Prin aceste gesturi precipitate, prin
aceste declaraii de dragoste ipocrite, el urmarea sa capteze bunvoina Puterilor Axei pentru
propria lui persoana, pentru a fi acceptat ca partener valabil n noua ordine europeana ce-o vor
instaura aceste puteri.
Gndul lui principal era sa nu beneficieze micarea legionara de Puterile Axei, micarea
care s-a expus i a nsngerat pentru Statele Revoluiilor Naionale, ci tot el, asupritorul acestei
generaii, sa aib parte de onorurile noilor stpni ai Europei.
Regele era dispus sa dea totul, orict i s-ar cere din trupul tarii numai sa fie lsat pe Tron
i sa nu se ating nimeni de puterea lui. Aceasta era preocuparea lui principala. Micarea putea fi
acceptata la guvernare, dar numai n msura n care l servea personal, sprijinindu-l la Berlin i
Roma ca sa obin investitura. Regele se angajase ntr-un fel de concurenta cu micarea
legionara, pentru a iei cu note mai bune la examen n fata guvernanilor de la Berlin i Roma. El
ce putea oferi nu era vpaia unei credine, nobleea unui ideal, ci buci din trupul tarii. Cu ct
se va bucura de mai multa apreciere la Roma i Berlin i va putea, la sfritul acestei curse, sa
elimine pe primejdiosul lui rival, micarea legionara. aa se explica de ce Regele n-a vrut n
ruptul capului sa formeze un guvern de preponderenta legionara singura modalitate de a se
nfrunta cu sorti de izbnda btlia pentru aprarea frontierelor. n mintea lui prevala sistemul
i nu ce se ntmpla cu tara. A da puterea pe mna legionarilor, ar fi nsemnat sa renune la ceea
ce inea el mai mult, la puterea personala, la dictatura lui, la camarila lui.
n lupta lui de a nltura competiia legionara la Berlin i Roma, Regele Carol dispunea de
un avantaj nsemnat, de care nsa nu-i ddea seama. Nici Germanii nu erau interesai sa ajung
micarea legionara la putere. Era utila n aceasta faza, cnd putea servi ca mijloc de presiune
contra Regelui. Obiectivul lor principal n Romnia era sa obin de la Regele Carol tot ce vroiau
pentru a satisface revendicrile vecinilor. Dar odat aceasta operaie terminata, guvernul german,
i n special Ministerul de Externe, era dispus la o colaborare cu Regele. Ei s-ar fi opus oricror
tulburri n Romnia, provocate de o reacie a Grzii de Fier, pentru rsturnarea Regelui de pe
tron, att pentru a nu da prilej Rusiei sa intervin ct i pentru telurile lor imperialiste n sud-estul
european erau mai bine servite cu o Romnie slaba dect cu o Romnie puternica, condusa de o
for politica care se bucura de un mare prestigiu intern i extern.
Germania i Italia nu puteau primi Romnia n clubul biruitorilor pn ce nu se lichidau
anumite socoteli. Romnia, sub Titulescu i Regele Carol, a fcut o politica de permanenta
ostilitate de Puterile Axei, a participat la marea manevra engleza de ncercuire a Germaniei i era
pe punctul sa intre n rzboi contra acestei tari n momentul conflictului germano-polonez. Toate
aceste acte de dumnie au fost nregistrate de cele doua guverne. ntre timp Germania i Italia iau cutat noi aliai, Rusia, Ungaria i Bulgaria, cu regretul ca nu e Romnia aliata lor. n timp ce
Romnia acceptase inutilele i primejdioasele garanii engleze, Hitler i Mussolini contractase
obligaii fata de noii aliai i acum trebuia sa tina seama de revendicrile lor. Romnia legndu-i
soarta de democraiile occidentale, fiind un aliat potenial al lor, nu putea sa fie tratata la egalitate
cu aceste tari. Desi nu participase la rzboi, Romnia fusese de fapt nvinsa i trebuia sa plteasc
acum preul pcii i prieteniei cu puterile biruitoare.
Dup Rusia, care obinea Basarabia, venea rndul Ungariei i Bulgariei ca sa fie
compensate pentru lealitatea lor.
Eforturile Regelui de a schimba politica interna i externa nu puteau opri mersul
ineluctabil al evenimentelor.
Singura micarea legionara putea sa mpiedice diktatul de la Viena, dar ea era inut
departe de putere pentru motivul cunoscut.
15. Masuri contra evreilor.
Primul guvern din Romnia Mare care s-a ncumetat sa se ating de atotputernicia
evreiasca a fost guvernul Goga-Cuza. Dispoziiile cele mai importante au fost doua: au fost
suprimate gazetele evreieti Dimineaa, Adevrul, i Lupta i s-a hotrt sa se procedeze la
revizuirea dreptului de cetenie al evreilor. Mase mari de evrei intraser clandestin n Romnia
la sfritul primului rzboi, mrind n proporie considerabila numrul acestei populaii
dumnoase Statului Romn. Contra acestei categorii de evrei, intrai ilegal n Romnia, era
ndreptat noul decret. Dar acest decret n-a cunoscut nici cel putin un nceput de ncurajare, la
cteva sptmni de la publicarea lui, guvernul Goga a fost concediat.
Aceste masuri au fost tolerate i chiar ncurajate de Regele Carol al II-lea n sperana ca
popularitatea micrii legionare va putea fi abtut spre albia national-crestina a partidului GogaCuza. Regele nu urmarea o combatere efectiva a pericolului evreiesc n Romnia, ci o slbire a
Legiunii, al carei succes n alegerile din 1937 l speriase. Se fcuse socoteala ca lsnd partidul
naional-cretin sa supraliciteze micarea n materie de antisemitism, masele populare vor putea fi
atrase sa voteze cu guvernul si, n modul acesta, cel putin temporar, pericolul Grzii de Fier va fi
ndeprtat. Partidul naional-cretin ieind biruitor din alegeri, va fi mai uor manevrat de Palat
dect partidul lui Codreanu, care forma bloc n jurul sefului lui i a crui disciplina interioara era
proverbiala.
Guvernul Gigurtu, tot din ordinul Regelui i tot cu acelai obiectiv, reluase politica antiiudaica a guvernului Goga-Cuza. Ca i n 1938, inaugurarea acestei politici nu avea ca scop sa
puna o limita penetraiei evreieti n Romnia, ci sa ctige simpatiile Berlinului. Nu e nevoie de
Garda de Fier, vroia sa demonstreze la Berlin guvernul Gigurtu cu aceste masuri. Iat i noi
putem fi antisemii! Iat i noi putem aplica n Romnia masurile luate de Fhrerul n Germania!
Iat i noi adoptam doctrina naional-socialista cu legile ei rasiale! Nu vedei ca Regele este
animat de cea mai mare bunvoina sa se ncadreze nu numai politic, ci i ideologic n Axa? Ce
nevoie e de micarea legionara?.
Masurile contra evreilor luate de guvernul Gigurtu fuseser mult mai anemice dect cele
legiferate de guvernul Goga-Cuza. A dispus eliminarea evreilor din nvmntului i alte funcii
publice, a impus oarecare restricii la intrarea evreilor n Universitate, a exclus copiii de evrei din
Straja Tarii i a interzis cstoriile mixte ntre evrei i romni.
Toate aceste masuri erau mai mult un spectacol destinat s-i produc efectul la Berlin i
nu atacau fondul problemei. Numrul evreilor n nvmnt i funciile publice nu era prea mare;
oprirea copiilor de evrei de a participa la Straja Tarii nu avea nici o importanta, caci i aa
acetia nu se simeau bine n aceasta organizaie; ct privete cstoriile dintre evrei i romni,
erau extrem de rare.
Fora evreimii din Romnia rezida n imperiul lor economic. Ei deineau 70 la suta din
bogiile tarii i cu imensele lor resurse financiare corupeau clasa conductoare i mpiedicau
orice aciune de renatere naional.
16. ntrevederi politice.
Gratie trecerii mele prin cele doua guverne, mi s-au deschis larg porile lumii politice din
Capitala. Am primit numeroase invitaii de-a vedea pe cutare sau cutare om politic.
Niciodat n-am cerut ca sa fiu primit de cineva, ci ntotdeauna pasul prim a fost fcut de
persoana cu care ma ntlneam. Aceasta s-a ntmplat nu pentru ca as fi dispreuit aceste contacte,
ci pentru ca nu cunoteam personalul politic al Romniei. Eu aparineam unei alte lumi, trisem
n provincie i nu aflasem de aceste personaje dect doar din ziare. Ca intermediari serveau fie
legionari din grupul Rzleilor fie cunoscui de-ai lor care ntreineau legturi cu clasa politica.
n acest capitol voi consemna numai acele ntrevederi care au avut oarecare importanta
pentru aciunea mea politica din acea vreme, fie prin rolul ce l-au jucat aceti oameni n viaa
publica a Romniei fie prin conexiunea lor cu Palatul.
Aplicnd regula ce mi-am fixat-o de cnd mi-am recuperat libertatea, am refuzat sa vad pe
efii celor doua partide din opoziie, liberal i rnist, i nici pe oamenii lor cei mai apropiai.
Era i primejdios i inutil. Regele Carol avea o frica mortala de formarea unui front
comun miscare-Maniu i daca s-ar fi realizat aceasta coaliie, tot noi am fi fost lovii, n timp ce
Maniu s-ar fi retras la Badacin, cum s-a petrecut cu Cpitanul n 1938. O astfel de alian era i
inutila, caci, n mprejurrile de atunci, vechile partide, prizoniere ale politicii titulesciene, nu
puteau fi de nici un folos tarii. De cte ori ma ntlneam cu Moruzov, ma iscodea daca n-am
vzut pe Maniu!
Am acceptat sa vad exclusiv oameni politici agreai de Palat, tiind ca nu supr pe Rege
si, n al doilea rnd, pentru ca aveam certitudinea ca tot ce spun la aceste ntrevederi ajunge pn
la urechile Suveranului.
Consideram aceste legturi extrem de utile, deoarece pe firul lor, prin repetatele mele
declaraii de lealitate, puteam dezarma temerile Regelui, determinndu-l sa accepte formula de
guvernare propusa de mine.
n niciuna din aceste convorbiri nu m-am abtut de la telul ce mi l-au propus i
interlocutorii mei n-au putut sa aud o alta versiune. n toate aceste ntrevederi, am susinut
necesitatea unui guvern de emanaie legionara, unicul guvern capabil sa se nfrunte cu succes la
Berlin i Roma n chestiunea revendicrilor maghiare i bulgare.
ntrevederile ce vor urma i pe care le voi expune pe scurt au avut loc ntre 15 Iulie 15
August. Timpuriu de tot l-am vzut pe Nicolae Malaxa. ntr-o zi, adusa de un legionar, apare la
mine o fata slbu, cu ochelari, dar vioaie i plina de verva. Era secretara lui Nicolae Malaxa, Dsoara Gheorghiu. mi spune ca D-l Inginer vrea sa ma vad i daca se poate chiar din seara
aceea.
Bine, dar unde?
Chiar n vila D-lui Inginer de la sosea.
Ne-am dat ntlnire i la ora 9 seara am descins din main n fata vilei lui Malaxa. Se
ntunecase. Am fost introdus chiar de secretara n casa, apoi ea s-a retras, lsndu-ne singuri. Ma
aflam ntr-o camera mare, discret luminata de o lampa de masa cu abajur. Ct am putut sa disting,
pereii i duumeaua erau mbrcate n covoare i plus. Locul unde ma aflam mi-a fcut o
impresie stranie, ca i cum servea la svrirea unor rituri misterioase. Un singur om, acela din
fata mea, i o linite mormntala. Mai trziu am aflat ca Malaxa prefera singurtatea acestei case,
unde putea sa mediteze n linite asupra proiectelor lui.
Nicolae Malaxa era un om mrunel de statura, delicat, n care viaa prea ca de abia mai
plpie. Nu avea nimic din managerul de astzi, robust i clocotind de energie. Prea un
aristocrat, o remanenta a unei lumi apuse. Toat puterea lui era concentrata n luminile ochilor,
care trdau o inteligenta putin comuna.
D-le Sima, a nceput s-mi spun. D-ta nu ai de unde sa ma cunoti. Am nceput sa
apreciez micarea prin Vasile Marin. L-am cunoscut cnd era student, i-am admirat inteligenta lui
excepional i l-am ajutat s-i continue studiile n Frana. i ca proba, uite cteva scrisori de la
el, pe care le pstrez pn acum ca un talisman, dup moartea lui n Spania. Le-am citit cu
atenie. Erau scrisori de-ale lui Vasile Marin, datate de la Paris, prin care i mulumea Inginerului
pentru ajutorul primit.
Vorbea rar, ncet i i cntarea fiecare cuvnt.
Am vrut sa va cunosc, pentru a afla chiar din gura D-tale, cum vedei situaia politica.
Eu am creat n Romnia o mare industrie, folositoare tarii, i as vrea sa stiu la ce ma pot atepta
daca mergem cu Germania.
D-le Malaxa, situaia tarii noastre este extrem de grava din cauza erorilor svrite de
guvernele precedente. Corneliu Codreanu a avizat la timp de marile prefaceri ce vor avea loc n
Europa, dar n-a fost ascultat. Dimpotriv Acum suntem la discreia Puterilor Axei, caci nimeni
nu e dispus sa se alieze cu Rusia Bolevica. Vom suferi amputri teritoriale. Ceea ce se poate face
i ct mai este timp, este de a reduce aceste pierderi teritoriale la minimum, dar aceasta uurare
nu se poate obine de la Roma i Berlin dect de un guvern legionar la crma tarii. Am
demisionat din guvernul Gigurtu pentru a fora formarea unui nou guvern, de componenta
legionara, unicul capabil sa aib audienta n cele doua capitale ale Axei.
Majestatea Sa Regele trebuie salvat, pentru ca este garantul continuitii Statului Romn.
Fac cele mai mari eforturi sa conving pe Rege sa ncredineze guvernul micrii legionare, pentru
a putea mobiliza ntreaga naiune n btlia de aprare a granitelor tarii. Nu vrem sa provocam
tulburri interne. Politica externa are prioritate. D-voastra, de pilda, ati putea lua Ministerul
Economiei ntr-un guvern de concentrare naional.
Nu, D-le Sima, mi-a rspuns Malaxa speriat, nu. Eu sunt industria i vreau sa rmn
n meseria mea. Nu rvnesc la posturile politice. Pe mine ma intereseaz sa cunosc poziia Dvoastra fata de industria tarii.
Noi constatam ca poziiile economice ale evreimii au devenit prea puternice n
Romnia. 70 la suta din bogiile tarii sunt n minile lor. D-voastra ati creat o industrie naional
si, dup cum sunt informat, ati dat precdere, n cadrul ingineresc i tehnic al ntreprinderilor,
elementul romnesc. Nu ne vom atinge de fabricile D-voastra, pentru ca reprezint o energie
creatoare a poporului romn.
D-le Sima, ma bucur de ceea ce mi spui i mi face o deosebita placere sa comunic i
Suveranului ideile D-tale echilibrate.
ntr-o dup masa am fost invitat de Petre Andrei la el acas, unde l-am ntlnit i pe Miita
Constantinescu, fostul ministru de finane i economie. Vroiau sa afle amndoi ce schimbri
interne se vor produce ca urmare a intrrii Romniei n Axa. Miita Constantinescu a adugat ca
att el ct i Petre Andrei sunt oameni nc tineri, dispui sa colaboreze cu tineretul legionar la
refacerea tarii.
Le-am rspuns ca regimul nu va suferi nici o modificare susceptibila sa rstoarne ordinea
actuala, ntruct Regele va rmne mai departe n fruntea lui. Ceea ce trebuia sa se schimbe, este
concepia de guvernare i oamenii care sa puna n aplicare aceasta concepie.
Am accentuat i n fata lor, desi tiam ca ceea ce vor auzi nu le face placere, ca Regele ar
trebui sa formeze un guvern cu legionarii n posturi de rspundere, deoarece micarea este
singurul partid care poate salva naiunea din furtuna n care am intrat. Micarea nu urmrete o
politica exclusivista, ci este gata sa colaboreze cu toate elementele leale ale Regelui. n ce
privete trecutul, l consider pe Armand Clinescu principalul responsabil. Fara de el nu s-ar fi
ajuns la aceste confruntri sngeroase, deoarece el nu putea ajunge unde am ajuns dect
mpingnd executivul n conflict cu micarea.
Pe Valer Pop l-am vzut de mai multe ori. Era cel mai apropiat de noi, ne sprijinea la
Palat si, n sinea lui, dorea ca Legiunea sa biruie. Era un om de o rara distincie. Cucerea prin
manierele lui alese i prin nobleea spiritului sau. Era un ardelean aclimatizat la Bucureti, dar
fara a-i fi pervertit caracterul n contact cu politicianismul, cum s-a ntmplat cu atia fruntai
de peste muni descini n Capitala. Era ataat Regelui, dar niciodat nu era dispus s-l
lingueasc, ascunzndu-i adevrul. n toamna anului 1938 s-a opus politicii lui Armand
Clinescu, sftuindu-l pe Rege sa puna capt prigoanei. nelegerea cu el a fost uoar, deoarece
mprtea deplin punctul nostru de vedere i a promis c-l va susine i n fata Regelui.
Vasile Mailat m-a dus ntr-o zi la profesorul de drept civil, Anibal Teodorescu, fost
frunta averescan. Locuia pe Podul Sf. Elefterie. O figura usciv, tras la fata, consumat n
lucrri juridice i coduri. Partidul poporului disprnd dup moartea Generalului Averescu, el nu
mai juca un rol politic activ. Vroia sa se intereseze de situaia politica. I-am explicat cum am
putut mai bine evenimentele n curs i atitudinea noastr fata de ele.
Pe Mircea Canciov l-am vzut prin mijlocirea unui domn Terianu, pe care l-am cunoscut
cu acest prilej i despre care Stoicanescu mi spunea ca era nelipsit din casa profesorului Nae
Ionescu, pn n clipa morii lui. Terianu nu avea o profesiune bine stabilita; n schimb enorm de
multe legturi pe care tia sa le speculeze.
Canciov m-a primit timid i rezervat. M-a ascultat cu atenie, dar nu i-a manifestat n nici
o forma prerile proprii. Sotia lui, Georgeta Canciov, era scriitoare, iar surorile ei erau legionare.
Andrei Ionescu mi-a fcut legtura cu Vaida Voevod, pe care l cunotea de la Camera,
unde era funcionar. Fostul prim-ministru i actualul consilier regal locuia n casa lui Constantin
Angelescu, cel cu atentatul lui Beza.
M-am simit mic i nensemnat n fata acestui om care intrase n istorie. Speram sa gsesc
n el un aliat n lupta de salvare a Ardealului, dar am constatat ca era inabordabil pe tema politicii
actuale.
ori de cte ori deschideam discuia principala, se refugia n trecut, povestindu-mi
amintirile lui de cnd era student la Viena. Nu stiu daca folosea aceasta metoda pentru a scpa de
orice declaraii politice sau daca, ntr-adevr, nu-l mai interesa prezentul. M-a invitat sa iau apoi
masa cu el la Continental, restaurantul frecventat de oamenii politici din Capitala i de ziariti.
Toate privirile erau aintite asupra mesei noastre.
Mai interesata a fost conversaia cu Constantin Argetoianu. Suferea de tulburri
circulatorii i tocmai cnd am ajuns eu, ieea medicul care i dduse o injecie. Mi-a spus ct de
neleapt a fost hotrrea Consiliului de Coroana de a renuna la Basarabia. Am salvat Statul i
armata. I-am expus apoi ideile mele asupra crizei actuale i modului de rezolvare a ei. M-a lsat
sa vorbesc i la urma mi-a spus, btndu-m pe umr, ca sa n-am nici o grija, pentru ca el are
bune legturi la Berlin i poate lamuri toate problemele pendinte cu Germania.
mi fcea invitaia sa sugerez Regelui un guvern cu el ca preedinte de consiliu, n locul
lui Gigurtu? Nu stiu, dar daca avea relaii att de excelente la Berlin, de ce nu l-a meninut Regele
la guvern n toamna anului 1940 i de ce l-a nlocuit cu Ttrscu, cunoscut pentru orientarea lui
anglofila? n realitate, Argetoianu avea legturi de afaceri n mediile economice germane i
credea ca pe firul lor poate nnoda i legturi politice.
Trziu de tot l-am vzut i pe George Brtianu. De la prima ntrevedere mi-am dat seama
de ce George Brtianu nu s-a putut impune n lupta politica. i lipsea energia i calitile unui
conductor.
toat viaa lui a fost condamnat sa joace roluri secundare n serviciul altora, spre deosebire
de tatl i bunicul sau.
Fata de micarea legionara a avut atitudini contradictorii. Uneori a susinut-o, alteori a
atacat-o. Sub dictatura Regelui Carol, i-a dezvluit adevratele sentimente. A fcut mai multe
cltorii la Berlin pentru a vorbi cu personalitile celui de-al Treilea Reich i a drege situaia n
favoarea lui Carol, ori de cte ori raporturile romno-germane se ncordau, cum a fost dup
asasinarea Cpitanului. Din conversaia cu el nu am reinut nimic important, nici o idee i nici o
sugestie care ar fi putut lumina tragedia tarii. George Brtianu, ca multi alti lideri politici, ar fi
vrut sa atrag tineretul legionar de partea lui, pentru ca s-i ntreasc propriul sau partid, dar nu
era dispus s-i recunoasc misiunea lui nnoitoare pentru Stat i Naiune.
Am avut mai multe ntlniri cu Dr. Valer Modoveanu, un ardelean de pe la Nsud, recent
numit secretar general al Partidului Naiunii. Cum nsa vorbirile cu el se ncadreaz ntr-un alt
context, voi reveni asupra acestui episod mai trziu. Am fost i n casa lui eicaru, invitat la o
recepie, la care a participat multa lume. L-am vizitat i pe profesorul Herescu, ataat cercurilor
germane, cum mi s-a spus.
Din multele ntrevederi ce le-am avut n aceasta perioada, am ajuns la concluzia ca Regele
Carol nu avea nici un adversar de talie n clasa conductoare. Nimeni nu-i putea sta mpotriva. i
nici nu i imaginau mcar o lovitura contra lui. Cei ce l detestau, sperau sa fie rsturnat de
evenimente sau poziia lui sa fie n aa fel zdruncinata nct ei sa profite de situaie.
Pe Maniu nu l-am vzut, dar din modul cum s-a comportat n perioada 1938-1940, mi-am
dat seama ca nu putea sa treac pragul unei opoziii negative. Dinu Brtianu, seful partidului
liberal, era preocupat n primul rnd sa salveze ntreprinderile partidului, iar Regele l inea din
scurt, ameninndu-l cu represaliile economice. O singura excepie, Valer Pop, sincer ngrijorat
de soarta tarii i cu buna dispoziie de-a ajuta micarea legionara. La mai toi pe care i-am
cunoscut n aceasta perioada, am observat n primul rnd grija de soarta lor, teama sa nu-i piard
poziiile lor politice, sociale i economice n perioada de tranziie de la vechile aliane la noua
ordine europeana. Neamul romnesc mergea la deriva evenimentelor, fara conductori vrednici
s-l apere i fara sa se poat distinge cnd i unde se va opri procesul de destrmare al Tarii.
17. Gigurtu i Manoilescu la Berchtesgaden.
n 26 Iulie 1940 Fhrerul invita pe Ion Gigurtu i Mihail Manoilescu la Berchtesgaden
pentru a trata chestiunea revendicrilor maghiare i bulgare.
n ajunul plecrii am avut o ntrevedere cu Mihail Manoilescu la el acas, pe Strada
Viitorului. Era seara i ministrul i fcea ultimele pregtiri pentru cltorie: dosare, hri i alte
documente. Am stat unul lng altul pe doua fotolii n salon nct ni se atingeau umerii.
Manoilescu vroia sa afle prerea mea despre vizita lor la Berchtesgaden. I-am repetat ceea
ce am declarat de zeci de ori n ntrevederile avute cu Moruzov, Nicki tefnescu, Urdareanu,
Rege i diveri oameni politici.
Europa cu scopul de a organiza aceasta coaliie, n care a vrut s-l atrag i pe Mussolini sa
participe. El este omul care nu numai ca a acceptat garaniile oferite de Marea Britanie la 13
Aprilie 1939, dar a i instigat la Londra acordarea lor Poloniei i Romniei, prin mijlocirea lui
Viorel V. lea, Ministrul Romniei din aceasta capitala. Micrile acestui personaj prin
capitalele europene erau urmrite pas cu pas de serviciile germane i toate informaiile asupra lui
coincideau n a-l indica total nfeudat intereselor engleze.
Ce cauta Gafencu la Moscova i tocmai n aceste zile cnd diplomaia romna trebuia sa
fie extrem de circumspecta n relaiile cu Germania, pentru a nu ngreuna i mai mult situaia
externa a Romniei, i aa destul de grava? Era ultimul lucru ce trebuia s-l fac Regele, caci
trimiterea lui Gafencu la Moscova nu putea fi considerata la Berlin dect ca un nou act de
provocare al lui Hitler.
Regele Carol niciodat n-a fost sincer cu Puterile Axei, nici atunci cnd a fcut concesiuni
economice masive Germaniei, cum a fost acordul din 25 Martie 1939. El urmarea doar sa ctige
timp pn ce se va ivi o conjunctura favorabila, cnd Romnia sa se poat angaja total alturi de
democraiile occidentale. De mai multe ori a vrut sa azvrle Romnia n rzboi contra Germaniei
i tot de attea ori iueala cu care s-au desfurat evenimentele i-a frustrat planul. n vara anului
1940, democraiile apusene dispruser de pe continent i nu mai rmnea disponibila ca aliat
potenial al Romniei contra Germaniei dect Rusia. Dar nici o alian cu Rusia nu era probabila
n acel moment, din cauza ca Rusia nu era probabila n acel moment, din cauza ca Rusia nsi
era legata cu Germania printr-un pact de neagresiune. Regele Carol nu putea spera nici din
aceasta parte sprijin efectiv, care s-i permit sa se opun Germaniei, cum i era dorina. Situaia
externa a Romniei s-ar fi stabilizat pe aceasta poziie, adic, volens-nolens, Regele Carol trebuia
sa mearg cu Germania, deoarece Rusia nu era dispusa n acel moment sa se nfrunte cu
Germania.
Asa ar fi rmas lucrurile daca nu s-ar fi amestecat din nou Marea Britanie n afacerile
Romniei. Alungata de pe continent, Anglia nu abandonase planul de ncercuire al Germaniei i
urmarea s-i ia revana n estul i sud-estul european. Pe de-o parte diplomaia engleza a devenit
foarte activa la Moscova, urmrind sa determine Rusia sa intre n rzboi alturi de aliai, pe de
alta parte i-a pus ochii pe Romnia, cutnd sa torpileze apropierea ei de Germania i chiar sa
creeze un casus belli ntre cele doua tari pe chestiunea Transilvaniei.
Regele Carol a trimis pe Gafencu la Moscova, la instigaia cercurilor engleze, ca sa
sondeze inteniile Kremlinului n vederea ncheierii unei aliane cu Rusia, care s-i permit sa se
opun Germaniei cnd se va deschide chestiunea Transilvaniei. Misiunea lui Gafencu se realiza
chestiunea Transilvaniei. Misiunea lui Gafencu se realiza sub auspiciile Londrei i aparinea
vastei manevre engleze de blocare a penetraiei germane n estul i sud-estul european.
Stalin nu s-a lsat ademenit de Englezi. El nu credea momentul oportun ca sa se angajeze
n rzboi contra Germaniei. Maina de rzboi germana era nc prea puternica i ar fi putut
administra grele lovituri Sovietelor, provocnd chiar rsturnarea regimului comunist. El atept
ca fora limitar germana sa se debiliteze suficient de mult pe frontul de vest, pentru ca atunci
cnd va invada Germania cu armata lui intacta sa obin o victorie decisiva. Stalin s-a prefcut ca
e interesat n propunerile lui Gafencu, care reflectau jocul diplomaiei engleze, dar nu pentru a
sprijini Romnia sa reziste Germaniei, ci pentru a descoperi lui Hitler nelealitatea Regelui Carol
i a precipita astfel dezmembrarea Romniei. Din sfrmarea tarii noastre, Stalin spera sa obin
cel putin ntreaga Moldova.
Regele Carol ducea un dublu joc: pe fata cu Puterile Axei, iar pe ascuns, prin mijlocirea
lui Gafencu, trata ncheierea unei aliane cu Rusia. Stalin avea un alt plan care se suprapunea i
peste planul englez: de acord cu Hitler sa obin mprirea Romniei dup modelul polonez, el
ocupnd partea septentrionala a tarii.
19. Minitrii legionari nu demisioneaz.
Dup adunarea de la Buditeanu, ateptam dintr-un moment ntr-altul demisia celor trei
minitri din guvern, dup ce recunoscuser ei nii n fata juriului legionar convocat din propria
lor iniiativa ca atitudinea mea servea mai bine intereselor Legiunii i Neamului i ca trebuia smi urmeze exemplul.
Dar zilele treceau i demisia lor nu se anun. n zadar cutm n ziare, n fiecare
diminea, binefctoarea tire care ar pus Palatul n grea ncurctur.
N-am mai ncercat s-i vad, fiindu-mi penibil s-i agreez, reamintindu-le angajamentul
luat. I-am vzut fotografiai n ziare n uniforma Frontului Renaterii, iar multi legionari i-au
ntlnit pe strada n aceeai uniforma, ieind fie de la minister fie de la anumite festiviti.
Rmnerea lor n guvern se datoreaz continuelor presiuni la care au fost supui din
partea Palatului. Exista o presiune de jos n sus a maselor legionare, care le cerea sa demisioneze,
dar cnd erau chemai de Rege sau de Urdareanu, se nmuiau i ddea napoi. Fara ndoiala ca de
la un timp au prins gust de situaia privilegiata n care se gseau i le venea i greu sa se despart
de fotoliile ministeriale.
Radu Buditeanu ntrecuse msura unei atitudini oportuniste i o luase razna rau de tot. n
calitate de Ministru al Cultelor i Artelor, se deplasa adeseori n provincie, chipurile ca sa se
intereseze de starea bisericilor i muzeelor, dar n realitate ca sa sondeze opinia legionarilor din
provincie. inea i discursuri, care erau publicate cu satisfacie de presa regimului. El susinea
teza ca exista oameni destinai sa se sacrifice pentru o idee i alii pe care destinul i-a cruat
pentru ca sa mplineasc opera lor. Cu aceasta filosofie, vroia sa se indice pe sine ca a fost
rezervat de destin sa fie urmaul Cpitanului. Explicaia morii Cpitanului, data de Buditeanu,
scrie Petrascu, convenea oamenilor regimului, pe care i ndeprta de rspunderea uciderilor, iar
pentru orator deschidea perspective de mare cariera politica n viitor.
ncercarea celor trei minitri de a-i gsi un suport al aciunii lor politice n lumea
legionara din provincie suport pe care l pierduser n Capitala a dat gre de asemenea. n
orice punct al tarii intrau n contact cu legionarii, se producea un vid n jurul lor, o rceal de
gheata. Rspunsul legionarilor la ideile i teoriile lor, prin care ncercau sa explice rostul
rmnerii lor n guvern, era invariabil acelai: Cnd va dai demisia?.
Dup ntoarcerea lui Gigurtu i Manoilescu de la Berchtesgaden, am fcut o ultima
ncercare sa demisioneze. Era iminenta amputarea frontierei de vest i speram ca aceasta
perspectiva tragica s-i zguduie, chemndu-i la realitate. Le-am trimis vorba prin diveri legionari
s-i revizuiasc atitudinea n lumina ultimelor evenimente, dar fara rezultat.
Noveanu, Bidianu i Buditeanu s-au balansat ctva timp ntre aceste doua sentimente
contradictorii, pn ce i-au legat definitiv soarta de Regele Carol i au czut odat cu el.
20. O intriga a Legaiei Engleze.
n prima sptmn a lunii August 1940, Legaiile strine i oamenii politici din Capitala
primise un manifest semnat Garda de Fier, prin care erau atacate att Puterile Axei, pentru
sprijinul ce-l dau revendicrilor maghiare i bulgare, ct i Regele Carol pentru orientarea lui spre
Berlin i Roma. Manifestul se ncheia cu o declaraie de prietenie pentru Anglia i aliaii ei. Foile
cu manifestul au ajuns i n oraele de provincie, mai ales n regiunile locuite de minoritatea
germana.
n 24 de ore am identificat sursa de unde provenea manifestul: era de la Legaia engleza.
Am mai fost informat ca la distribuirea manifestului au participat i elemente din Politia
Capitalei.
Intenia cu care s-a recurs la acest fals mi-a trecut ca un fulger prin minte. Dup ce
regimul i forele care l susineau n-au reuit sa distrug micarea prin decimarea ei fizica i nici
sa sfarme unitatea i nici sa o compromit, angajndu-o n guvernul cedrilor teritoriale, au urzit
aceasta intriga, aezndu-ne ntr-o poziie cum nu se poate mai incomoda i mai greu de aparat:
din punct de vedere intern ne rzvrtisem contra Regelui Carol; din punct de vedere extern ne
rupsesem de puterile Axei. Daca acest fals s-ar fi acreditat, n cteva zile, ntr-o sptmn, doua,
puteam fi lovii de Rege fara sa se teama de o reaciune de la Berlin sau Roma, deoarece noi
nine ne ndeprtasem de aceste puteri pentru a ne apropia de dumanii ei, cum afirma
manifestul.
Dar aceasta n-a fost dect nceputul. Intriga a fost infinit mai complicata. Dup lansarea
manifestului, corespondenii din Capitala ai ziarelor engleze s-au nsrcinat sa retransmit la
Londra senzaionala tire ntr-o forma care-i ddea un relief i mai mare. Astfel ziarul Times
vorbea de o alian a Grzii de Fier cu Maniu i Brtianu pentru aprarea Transilvaniei, cu
ajutorul Angliei i contra Puterilor Axei. Buletinele romaneti de presa i de radio, pe care am
avut prilejul sa le citesc, conineau numeroase notie referitoare la aceeai informaie, comentata
de ziarele engleze i posturile de emisiune de la Londra. tirile propagate de Londra, avnd la
baza manifestul de la Bucureti, au fost reluate apoi de alte capitale europene, nct din frecventa
i importanta ce li se acorda se putea deduce ca trebuie considerate cu toat seriozitatea.
n cercurile diplomatice ale Legaiilor Germana, spaniola, italiana i japoneza tirea
despre ndeprtarea Grzii de Fier de Axa a provocat consternare i funcionarii lor i manifestau
public nedumerirea n convorbirile cu legionarii.
Firete ca aceasta tire nu putea produce nici cea mai mica impresie n rndurile
legionarilor, care tiau ct de solid e ancorata micarea n Axa, dar extrem de periculoasa prin
consecinele ce le putea avea pe plan politic. Pentru a destrma aceasta intriga, am mobilizat toate
elementele din corpul Rzlei care aveau legturi cu aceste legaii, dndu-le instruciuni sa
dezmint paternitatea legionara a manifestului. Considernd totui ca tirea era prea grava pentru
a fi combtuta numai pe aceasta cale, am redactat un text pe care l-am distribuit ageniilor strine.
Nota a fost semnata de mine i a fost imediat difuzata de posturile de radio de la Berlin i Roma
i cu multa uurare primita n aceste capitale. n declaraia mea artam ca manifestul care a strnit
aceasta campanie nu ne aparine, fiind o nscenare a Legaiei engleze, i ca micarea legionara
rmne ferm ataat de Puterile Axei.
Bineneles ca n-am uitat sa avizez i pe Urdareanu de aceasta intriga, prezentndu-i i
textul ce l-am difuzat, dar nu prea prea ncntat de reacia mea.
21. La rscruce.
Pe la nceputul lunii August 1940, mi-am dat seama ca situaia n care ne gseam nu se
putea prelungi multa vreme. ntre mine i regim se angajase un fel de hruiala, fara sa se prevad
un deznodmnt apropiat. Sprijinit pe ntreaga micare, ddeam asalturi peste asalturi pentru a
provoca rsturnarea guvernului Gigurtu.
Dar Regele nu ceda, avnd ca aliai pe cei trei legionari, care refuzau sa demisioneze, i
pe Mihail Manoilescu, care, din scrupule de patriotism, se credea obligat sa rmn n guvern.
Fara sprijinul acestora, guvernul s-ar fi prbuit i drumul ar fi rmas liber pentru
formarea unui guvern de salvare naional.
n aceasta lupta surda, i regimul mi administra contra-lovituri, cum a fost adunarea din
casa lui Buditeanu sau intriga Legiunii engleze i multe altele mai putin vizibile. Rezultatul
acestei probe de forte, care dinuia de la demisia mea din guvern, 7 Iulie 1940, a fost pn atunci
un fel de match nul. Nici Regele n-a cedat i nici micarea nu revenea pe poziia de colaborare
politica cu regimul, caci cei trei minitri, Noveanu Bidianu i Buditeanu, nu mai aveau audienta
n snul ei, nereprezentnd dect o expresie izolata a propriilor lor interese.
Dar era mai mult dect evident ca tensiunea dintre Palat i micare se va rezolva cu
victoria Regelui. Noi ne bucuram n acel moment de o imensa popularitate. Fara exagerare, toat
tara era cu noi, dar Regele dispunea de armata i de aparatul Statului, care continua sa fie mna
oamenilor lui de ncredere. Odat trecuta aceasta perioada critica, odat reglementata chestiunea
frontierelor i Berlinul mulumit de gestiunea Regelui, nimic nu-l va mai mpiedica sa revin la
vechile metode de persecuie.
Dar mai grava se prezenta situaia externa. Incertitudinile viitorului legionar se complicau
cu apropierea scadentelor, cnd vor fi smulse noi buci din trupul tarii. Cu guvernul Gigurtu, am
puterile vor fi teribil de mari n Ardeal, caci acest guvern se va nclina fara nici o rezistenta italogermane, pentru a putea salva regimul carlist.
Daca din punct de vedere legionar, mai puteam spera la o schimbare de opinie din partea
Palatului i nu era nevoie absoluta de o revoluie, din punct de vedere extern rigiditatea cu care
dictatura carlista i meninea poziiile devenise intolerabila. Cu ct se prelungea existenta acestui
regim nefast cu atta cretea i primejdia de la hotare. Cu un guvern legionar la crma tarii,
pierderile teritoriale ar fi putut reduse ntr-o proporie apreciabila.
Din nou micarea era pusa n alternativa sa lase lucrurile sa se ntmple peste capul ei,
fara a se mai expune la suferine i vrsri de snge sau sa intervin cu toate forele pentru a opri
roata destinului sa treac peste trupul tarii, lasndu-o ntr-o stare jalnica. Chestiunea legionara,
soarta noastr tragica, dorina de o via mai linitit, iari treceau pe al doilea plan i n fata
mea mi aprea cu o putere irezistibila, cealalt alternativa, imperativul national. Trebuie sa
facem ceva nainte de a fi prea trziu, pentru a alunga acest regim nefast de la crma tarii i a
salva hotarele ameninate.
De la nceputul lunii August m-am decis sa pun n aplicare planul de aciune conceput la
Berlin. Elementele care au urmat cursul revoluionar din iarna acestui an la Berlin le-am trimis n
diferite puncte ale tarii, prevzute n acest plan, pentru a ocupa posturi de comanda.
Cum am fcut de attea ori n aceasta perioada, cnd se iveau momente grele, m-am dus
sa ma sftuiesc cu Profesorului Codreanu.
I-am expus impasul n care se gsete micarea, ameninarea de la hotare, mult mrit de
acest guvern debil, aservit n primul rnd intereselor camarilei, i planul meu de aciune. Trebuie
sa ntreprindem ceva pentru a drma regimul nainte de a bate ceasul deciziilor la Roma i
Berlin. Suntem angajai ntr-o cursa contra timpului i salvarea frontierei apusene depinde de
rapiditatea interveniei noastre. Cu Regele pe tron, viitorul Legiunii este sumbru, dar al tarii i
mai sumbru. Un glas din adncuri ne cheama s-i srim ntr-ajutor acum ori niciodat.
Profesorul Codreanu m-a ascultat cu mare atenie i mi-a dat deplina lui aprobare. A fost
unicul dintre figurile principale ale micrii cruia i-am destinuit acest plan i pe care l-am inut
la curent cu toate etapele lui de dezvoltare.
Cnd am luat decizia de a pregti o soluie de forte, n-am renunat la aciunea politica
propriu zisa. Cele doua aciuni de acum merg paralel. N-am ncetat nici o clipa campania de
rsturnare a guvernului unui guvern legionar, evident ca abandonam proiectul revoluionar. Mai
pstrm ndejdea ca Regele, n fata greutilor crescnde ce le ntmpina pentru noile frontiere
ale Romniei, se va adresa micrii legionare n extremis. De aceea i primele rspndiri de
efectivele legionare pe teren au fost imperceptibile. Au constituit doar un dispozitiv schematic,
care putea fi retras oricnd, fara sa observe autoritile ceva.
Mi se strngea inima cnd ma gndeam la noile pierderi pe care va trebui sa le sufere
micarea i tare as fi fost bucuros sa mi se deschid linia politica.
Eram mereu cu inima ndoita i tot ce-am realizat n prima jumtate a lunii August a fost
timid i incomplet.
Numai cnd posibilitile politice ar fi fost epuizate, eram decis sa dau instrumentul
revoluionar, pe care l ineam n rezerva, toat amploarea cuvenita.
22. Un drum prin Ardeal.
Tot pe la nceputul lunii August am fcut un drum de doua zile la Sibiu pentru a-l vizita
pe Mitropolitul Nicolae Balan al Ardealului, care i exprimase dorina sa ma cunoasc prin
profesorul de teologie Spiridon Cndea, legionar.
Am mers cu maina, lund ruta Brasov-Fagaras-Sibiu i avnd ca nsoitor pe Horia
Cosmovici. M-am oprit un sfert de ora n satul meu de obrie, Mndra, la 7 km de Fgra,
pentru a-mi vedea rudele i cunoscuii. Dar nici la casa lui Ion Dan, seful de garnizoana al
comunei, i nici a familiei Beleuta nu am gsit pe nimeni, n afara de copii. Toi erau plecai la
cmp.
Mitropolitul Nicolae Balan, avizat de sosirea mea, m-a primit ndat. Mai nti m-a
condus sa vad reedina lui i apoi muzeul metropolitan. Mitropolitul era un brbat impuntor.
Discuia s-a concentrat, cum era i natural, n jurul preteniilor maghiare i a inuturilor
ameninate sa ne fie rpite. Era ngrijorat de cuantumul sacrificiilor ce ni se vor cere de ctre
Hitler i m-a ntrebat ce se poate face.
Micarea legionara are o soluie pentru a evita aceste pierderi sau cel putin ale reduce
la minimum, dar este respinsa de sftuitorii din jurul Regelui: un guvern legionar. Cu un guvernemanatie al micrii, Hitler i Mussolini nu vor putea trata cu desconsideraia ce-o poarta
actualului guvern, lipsit de o baza populara i fara prestigiu peste hotare. La Berlin i Roma, cu
toate schimbrile de faad, se tie ca guvernul Gigurtu este expresia acelorai cercuri romaneti
care au mpins Romnia n aceasta situaie, ca urmare a politicii de permanenta ostilitate fata de
Puterile Axei. Guvernul Gigurtu i se vor putea impune orice condiii pentru a fi primita Romnia
n noua ordine europeana cu certitudinea ca vor fi acceptate, daca micarea ar fi la conducere, ar
mobiliza ntreaga naiune pentru aprarea hotarelor i va invoca sacrificiile fcute de legionari
pentru Statele revoluiilor naionale.
Rog i nalt Prea Sfinia Voastr sa susin, n contactele ce le va avea la Bucureti,
aceasta formula, unica salvatoare pentru neam i tara n mprejurrile actuale.
Mitropolitul Balan avea faima de om extrem de prudent n relaiile cu puterea politica,
pentru a nu dauna Bisericii pe care o pstorea. A ascultat cu atenie tot ce i-am spus, dar nu i-a
dezvluit n nici o forma prerea proprie i nici nu i-a luat vreun angajament.
Profitnd de faptul ca era la Sibiu, am fcut un raid pn la Miercurea Sibiului, unde
locuia Corneliu Georgescu. Nu-l cunoteam dect fugar din rarele ntlniri de la sediul din
Bucureti n vremuri bune, fara sa fi avut vreodat prilejul sa stau cu el temeinic de vorba. nainte
de mine trecuse pe la el Petrascu i l informase de situaie, dar era de mare importanta sa aud
din gura mea versiunea reala a evenimentelor i s-mi spun punctul lui de vedere.
ntlnirea cu Corneliu Georgescu mi-a dat un nou avnt, ntarindu-mi ncrederea ca sunt
pe drumul cel bun. Era un om ponderat i cu mintea clara. Nu rvnea la nimic; nu se preocupa
dect de viitorul neamului i al tarii.
Nu am descoperit la el nici o urma de ambiie care s-i ntunece dreapta judecata.
I-am explicat lui Corneliu Georgescu tot ce-am fcut din timpul cnd am fost eliberat de
la Siguran: constituirea Partidului Naiunii i decepiile suferite, trecerea prin cele doua
guverne, demisia, miraculoasa salvare a unitii legionare n casa lui Buditeanu, la care el nu
participase, i raul ce-l fac cauzei cei trei minitri care refuza sa prseasc guvernul, desi sunt
1. Aciunea de rsturnare a Regelui Carol pregtit la Berlin? Aceasta aciune am nceputo n perfecta nelegere cu el i numai n ultimul moment el s-a sustras de la rspunderi,
sftuindu-m i pe mine sa renun la ea. Ceea ce eu am refuzat.
2. Aciunea de colaborare cu Regele Carol? Dar aceasta aciune o aprobase i el n
mesajul trimis n tara Regelui Carol prin intermediul celei de-a doua delegaii legionare. Le era
permis celor dinar sa dea mna cu asasinul Cpitanului i mie nu?
3. Aciunea de desprindere i distanare de Regele Carol, dup demisia mea din guvern?
Nici aceasta nu era buna?
Alte ipoteze de lucru nu mai existau n tara. Eu am trecut n doua luni prin toat gama lor.
Dup ideea lui Papanace, daca eram contra Regelui Carol i vroiam s-l rstorn prin violenta nu
era bine. Nimeni nu-l mai putea nelege. Ce vroia acest om? De fapt el nu urmarea un tel
legionar propriu zis, nu-l interesa binele micrii, ci cum s-mi fac mie rau, cum sa saboteze
aciunea legionara din tara. aa se explica i de ce n-a ovit sa se alieze cu Noveanu, desi acesta
era interpretul fidel al liniei carliste n micare. Pe Papanace nu-l deranja faptul ce Noveanu i
ceilali minitri erau n guvern i nu le cenzura atitudinea; n schimb ma stigmatiza* pe mine, care
de o luna de zile prsisem guvernul!
Dup ce Palaghita a fost temeinic ndoctrinat de Papanace, a fost trimis n tara ca purttor
al explozibilelor destinate sa ma sfrme. n primul rnd Palaghita adusese un manifest semnat de
o parte din grupul de la Berlin, prin care se cerea abdicarea Regelui Carol. Era ndrumat sa predea
manifestul direct Profesorului Ion Zelea Codreanu, nsoit de o scrisoare a lui Papanace ctre
Profesor. Papanace l solicita pe Profesor sa redacteze i el un manifest cu coninut asemntor,
prin care sa ceara abdicarea regelui, i apoi amndou manifestele sa fie publicate ntr-o singura
broura i rspndite.
Profesorul Codreanu m-a chemat ndat la dnsul, mi-a dat sa citesc manifestul de la
Berlin i scrisoarea lui Papanace i m-a ntrebat ce prere am.
Domnule Profesor, i-am rspuns, manifestul e bun i daca cei de la Berlin vor s-l
difuzeze, pe socoteala i rspunderea lor, nu am nimic mpotriva.
Dar daca v-ai asocia i D-voastra la aceasta aciune, semnnd un manifest asemntor,
atunci este rau pentru D-voastra, rau pentru mine i rau pentru ntreaga micare. Este uor de
prevzut ce se va ntmpla. Vei fi arestat i internat ca Generalul Antonescu, care pn astzi
este imobilizat la Mnstirea Bistri. dar, dup D-voastra, voi fi arestat i eu i o mulime de alti
legionari, nct aciunea proiectata va fi periclitata. Cnd dai un astfel de manifest, atunci trebuie
sa ridici i poporul, pentru ca Regele Carol sa nu mai poat reaciona. Acest manifest este o
declaraie de rzboi adresata Regelui. Dar cnd i declari rzboi, trebuie sa dispui i de o armata
care sa intre n lupta cu forele regimului.
Cei de la Berlin au fcut acest manifest, poate de buna credin, dar sunt de o ingenuitate
politica feciorelnica. Ce cred ei ca Regele se va speria de manifestul lor i va abdica? Se va
crampona de Tron cu ultimele puteri i numai mpins zdravn de o alta for, va prsi tara.
Aceasta fora este n pregtire. Legionarii se ndreapt spre diferite puncte ale tarii pentru
a-i lua n primire posturile de comanda. Cnd vom fi gata, vom da acest manifest, semnat de Dvoastra, i atunci se va decide soarta.
Cum pe vremea aceea relaiile mele cu Profesorul Codreanu erau mai mult dect bune,
erau filiale, i cum argumentaia mea era inapelabila din perspectiva aciunii comune ce-o
pregteam, nu mi-a fost greu s-l conving pe Profesor de inoportunitatea manifestului. L-a pus la
dosar i a trecut la alte chestiuni.
Revenind la Papanace, nu stiu ce i poate imagina el cnd a conceput acest manifest. i
nchipuia ca va produce un efect att de puternic asupra Regelui nct acesta, speriat, va lua calea
internat n lagrul de la Vaslui n 1938. Pe drum citind manifestul, omul acesta simplu, cu frica
lui Dumnezeu, s-a speriat de coninutul lui i nu l-a mai dat la tipografie.
S-a ntors cu manuscrisul lui Palaghita i i l-a dat napoi, zicndu-i ca el nu poate s-i ia
pcatele asupra lui, dnd la tiprit acest manifest. Apoi daca Dl Comandant Horia Sima vrea s-l
rstoarne pe Carol i s-l rzbune pe Capitan, eu zic ca bine face. Caci daca n-o face el, cine s-o
mai fac? Sa mai tii, Printe, ca greeti i mare pcat i faci daca tipreti manifestul contra
comandantului Sima, pe care eu nu-l cunosc, dar stiu ca toi legionarii cu care am vorbit eu l
urmeaz i eu am sa fac la fel ca ceilali camarazi. Mustrat de omul sau de ncredere de la
Biserica, care nu avea nici scoala nalta i nu pricepea nici politica tarii, Preotul Palaghita i-a dat
seama de enormitatea greelii n care czuse i a renunat sa mai tipreasc manifestul. ntre
Papanace, care se pretindea a fi mare cap politic i legionar integru, i Mo Chiri, paracliser la o
biserica de mahala, Dumnezeu a ales pe acest obscur legionar ca s-i arate puterea.
Lui, mpiedecnd sa se consume aceasta lovitura contra Legiunii, care ar fi compromis
viitorul ei.
Tocmai ieeam de la o consftuire cu Corneliu Georgescu, Profesor Traian Brileanu i
Radu Mironovici, la care ne-am pus de acord asupra atitudinii de adoptat la proxima audienta
colectiva la Rege, fixata pentru a doua zi. Cnd ies pe poarta nu stiu de unde aflase ca ma
gseam n acel loc ma ntmpina preotul Palaghita i dup ce ma saluta, vad ca scoate un
ghemotoc de scrisori i mi le nfunda n buzunar.
Ce sunt astea?
Sunt nite scrisori de la Papanace. Va rog citii-le acas.
Eu eram convins ca scrisorile erau pentru mine i conin probabil informaii preioase de
la Berlin. Ma bucuram chiar ca Papanace a revenit la sentimente mai bune.
Cnd mi-am azvrlit ochii pe ele, am vzut ca destinatarii erau alii. Una era adresata lui
Costache Tega, din grupul macedonenilor, bun prieten cu Papanace, pe care l-am cunoscut i eu
n timpul prigoanei. Celelalte doua erau scrise unor legionari pe care nu-i cunoteam, dar cari
fceau parte dintre muncitori i studeni.
Coninutul lor era cam acelai. Ce spunea Papanace n ele?
Ca eu nu am tiut sa mor ca Iordache Nicoar.
Ca pentru a-mi salva viaa, am acceptat sa colaborez cu Regele Carol, asasinul
Cpitanului.
i i pune n garda pe legionari la care ar ajunge cuvntul lui sa nu-mi urmeze aciunea
mea, care poate duce la o noua catastrofa pentru micare.
n aceste scrisori, Papanace nu se lega cu nici o vorba de Noveanu, de Bidianu i de
Buditeanu.
Prezenta acestora n guvern nu-l deranja. Normal ar fi fost s-i ndrepte tirul mpotriva
lor i nu mpotriva mea, care prsisem guvernul cu o luna nainte. Nu nelegeam atunci logica
ntortocheata a lui Papanace, caci daca deteti colaborarea cu Regele Carol, atunci trebuie sa
fulminezi pe acei care mai continua aceasta colaborare i nu pe acela care se strduiete s-i
scoat i pe ei din guvern.
Pe atunci nu nelegeam dimensiunea operaiei montate de Papanace pentru a ruina
aciunea din tara.
Mult mai trziu, dup guvernarea legionara i dup ce ne-am aflat n al doilea exil din
Germania, am posedat toate elementele necesare, din povestirile celorlali, pentru a reconstitui
teribila ameninare ce plana asupra noastr i pe care numai Dumnezeu a ndeprtat-o cu puterea
Lui, caci eu nu aveam nici o cunotin de ea.
n alta situaie, as fi predat eu nsumi aceste scrisori camarazilor crora le-au fost adresate
de Papanace, nsoindu-le cu explicaiile necesare, sar n mprejurrile de atunci cnd ne
despreau doua sptmni de momentul loviturii, as fi pctuit grav contra Legiunii i Neamului
daca le-a fi lsat din mna. n acel moment trebuia sa ne concentram toate puterile i sa facem
apel la toate rezervele pentru a organiza fora combativa contra sistemului, iar fraii macedoneni
aveau o misiune speciala de ndeplinit n cadrul revoluiei att n Capitala, ct i n provincie. O
ieire a lor n lupta, provocata de instigaia lui Papanace, ar fi compromis grav sortii de izbnda ai
Legiunii.
Preotul Palaghita s-a napoiat la Berlin cu contiina mpcat ca a fcut un mare bine
Legiunii. Nu-l mai cutau pe Papanace, ci s-a ataat grupului de aciune, care rmsese sub
conducerea lui Octavian Rou. La dorina Preotului Palaghita, Rou a convocat pe legionarii din
acest grup i n fata lor a fcut un fel de spovedanie, mrturisindu-i pcatul n care era sa cada, n
urma arilor lui Papanace, care-i prezentase ntr-o falsa lumina pe Horia Sima i aciunea lui.
24. O convorbire semnificativa.
Tot n aceasta perioada, n jumtatea ntia a lunii August, am avut o convorbire cu Dr.
Klaus Schikert, directorul ageniei DNB la Bucureti.
Dr. Schickert trecea drept prieten al micrii, nct ceea ce mi-a spus n aceasta
convorbire a fost de mare pre pentru orientarea mea.
Dr. Schickert m-a ntrebat ce se va ntmpla n Romnia dup ce guvernul actual va trebui
sa cedeze Ungariei o parte din Transilvania? Cum va suporta poporul noua pierdere teritoriala i
daca micarea nu va reaciona contra Regelui Carol?
ncurajat de simpatia lui pentru micare, am fcut imprudenta s-mi dezvlui gndurile.
Micarea va reaciona, i-am spus, pentru ca ar fi monstruos sa rmn pe Tron acela
care a ucis floarea tineretului pentru ataamentul artat Puterilor Axei. Acum vine Regele i face
exact politica preconizata de noi, dar n condiii lamentabile, cu rani adnci la toate hotarele. Nu
vom putea suporta.
Dr. Schickert a fost vdit nemulumit de rspunsul meu i mi-a dat o replica tioas:
Va neleg sentimentele, dar cum vrei sa reacionai? E o aventura. Regele are armata,
are jandarmii i poate sfrma orice ncercare de revolta. Fara ndoiala, D-voastra avei o mare
popularitate, dar fara arme nu vei putea face nimic.
Nu avei alta alternativa dect sa colaborai cu Regele. D-voastra ce avei?
ntr-adevr gndindu-m la ce aveam, m-a cuprins jalea. Puteam mobiliza cteva mii de
tineri legionari, dar de unde arme?
Cine tie ce pistoale ruginite uitate prin vreun ungher. Totui nu m-am btut:
Regele nu se va mai putea baza nici pe armata, dup ce va fi mutilata i Transilvania.
Armata a suporta i aa destul de greu retragerea din Basarabia.
Cred ca n acest punct D-voastra va nelai.
Dr. Schikert a insistat sa ma conving sa nu ne rzvrtim, deoarece raportul de forte e n
favoarea Regelui.
Dndu-mi seama ca are i nsrcinare s-mi vorbeasc n felul acesta i temndu-m ca
declaraiile mele, pe filiera lui, sa nu ajung n cercurile Palatului, l-am linitit utiliznd un alt
argument:
Avei dreptate ca suntem mult mai slabi dect Regele, dar chiar daca am dispune de
forte suficiente, nu am ntreprinde nimic acum, deoarece Romnia se gsete ntr-o zona
primejdioasa si, profitnd de tulburrile interne, ar putea sa intervin Rusia.
Dr. Schikert a fost mulumit de rspunsul meu i ne-am desprit n termeni cordiali.
Convorbirea cu Dr. Schikert mi-a confirmat bnuiala ce-o aveam cu Nemii de la Berlin
nu ne susin dect att ct e necesar ca s-l determine pe Carol sa accepte concesiunile teritoriale
cerute e Axa i apoi sa treac de partea lor. Noi eram un fel de ameninare de care se serveau ori
de cte ori ntmpinau vreo rezistenta la Bucureti. Cartea lor principala pe care sa o joace n
Romnia era tot Regele Carol, un Rege stors ca o lmie de toate bunurile tarii. Guvernul german
nu avea intenia sa sprijine micarea ca sa ajung la putere i de aceea ne sftuia sa nu ncercam
rsturnarea Regelui, ci mai degrab sa intram n combinaie cu el peste trupul martirizat al tarii.
25. ntlnirea fruntailor ardeleni n casa lui Gigurtu.
n conformitate cu cererea lui Hitler, n 16 August 1940 s-a deschis la Turnu Severin
Conferina romno-maghiara pentru a trata chestiunea Transilvaniei. Delegaia romna era
condusa de Valer Pop.
n ajunul Conferinei, Regele Carol a considerat oportun sa fie consultai i fruntaii
ardeleni, fiind vorba de amputrile ce trebuie sa sufere provincia lor.
Pn atunci Regele Carol nu tolerase nici un fel de amestec n politica externa a tarii, dar
s-a grbit acum sa ceara sfatul ardelenilor, nu pentru stima ce le-o purta, ci pentru a-i antrena i
pe ei n procesul de destrmare al Romniei Mari i a-i diminua astfel propria lui rspundere.
Consftuirea fruntailor ardeleni a avut loc n 14 August, n casa primului ministru Ion
Gigurtu, din Strada Benito Mussolini 36 i au luat parte la adunare personaliti ale vieii politice
i publice de peste muni. n afara de Gigurtu i Manoilescu, au mai fost prezeni, Alexandru
Vaida Voevod, Valer Pop, Dr. Iuliu Haegan, Dr. Jinga, reprezentnd partidul Naional-rnist,
cei doi Mitropolii, Balan al Sibiului i Nicolescu al Blajului. Am fost invitat i eu, ca ardelean,
din partea micrii legionare.
Mai nti Gigurtu i Manoilescu au adus la cunotina ardelenilor ce s-a discutat la
ntlnirea de la Obersalzburg cu Hitler, ce li s-a cerut i principiul ce l-a fixat Fhrerul pentru
delimitarea noii frontiere la granita de vest: schimbul de populaie. Dup expunerile lor, au luat
cuvntul rnd pe rnd cei prezeni si, cu sufletul plin de ngrijorare, i-au exprimat prerile lor.
Ceea ce am observat la toi vorbitorii, era ca se limitau la afirmarea drepturilor romaneti
asupra Transilvaniei, la respingerea preteniilor maghiare, dar se fereau sa dea o soluie, s-i
exprime atitudinea de urmat n cazul concret n care se gsea Romnia n fata Conferinei de la
Turnu Severin. Mi-am dat seama de ce nu atacau miezul problemei. Ca sa ntmpinam cu
oarecare sorti de izbnda rfuiala cu Ungurii, trebuia sa se stabileasc mai nti antecedentele
politice care au dus la aceasta catastrofa i din rspunderile anterioare sa se precizeze ce trebuie
sa facem n ceasul de fata. Dar nimeni din cei prezeni nu cuteza sa taie nodul gordian, caci att
oamenii partidelor ct i oamenii Regelui erau co-raspunzatori la tragedia tarii. n politica
externa, punctul de vedere a lui Maniu sau Brtianu nu se deosebea de al Regelui.
n cuvntarea mea, m-am referit tocmai la chestiunea de baza, de care u voia sa se ating
nimeni: greit orientare a oamenilor notri politici n relaiile europene a provocat criza externa
n care ne zbatem astzi. n consecin, cta vreme nu se va rezolva criza interna, nu ne putem
atepta la o mbuntire n relaiile noastre cu Statele biruitoare astzi n Europa.
ncadrarea Romniei n noua ordine europeana nu poate fi realizata nici de acei care au
prezidat la dezastrul tarii i nici chiar de acei care, desi n-au participat direct la conducerea
Statului, totui mprtesc vechea orientare de politica externa. Singura grupare de care dispune
naiunea n actualele mprejurri, capabila sa o duca la liman, este micarea legionara. Criza
externa nu e dect un aspect al crizei interne i cta vreme nu se rezolva criza de structura a
Statului, nu ne putem atepta dect la noi nfrngeri i n politica externa.
Majoritatea celor prezeni m-au aprobat, afara de Gigurtu, care mi fcea semne disperate
sa las aceasta chestiune, care nu interesa pe fruntaii ardeleni. La urma, ca sa arat asistentei ca nu
sunt contra Regelui, ca n-am deschis aceasta veche rana din ostilitate fata de Rege, ci de dorina
de a servi tara, am ncheiat cu urmtoarele cuvinte: Peste deosebirile de opinii ce le putem avea
n acest moment, trebuie sa ne gndim la Majestatea Sa Regele, care rmne n mprejurrile
grave de astzi garantul unitii i al continuitii Statului Romn.
Ultimele mele cuvinte au fost primite cu o deosebita uurare chiar i de Gigurtu su au fost
salutate cu un ropot de aplauze.
Fruntaii ardeleni s-au desprit fara sa ajung la un punct de vedere unitar, care sa
formuleze ntr-o moiune sau o declaraie. Au lsat ntreaga rspundere asupra acelora care
duceau tratativele la Turnu Severin. Cu sufletele ncrcate de cele mai negre presimiri, au prsit
casa lui Gigurtu, unde numai stpnul ei nu prea abtut.
Pe Gigurtu l interesa mai mult titlul ce-l purta acum i soarta regimului dect soarta tarii.
26. Edith von Coller.
Pe la nceputul lunii August, aud tot mai des de prezenta la Bucureti a unei doamne,
Edith von Coller, care locuiete la Athenee Palace i ar fi trimisa speciala a lui Hermann Gring.
Reichsmarschall-ul, ntre alte atribuii, avea i rspunderea planului economic german.
De la ntia ei apariie, ca mputernicita a lui Gring, s-a bucurat de o vasta circulaie n
mediile politice ale Capitalei, eclipsnd pe Fabricius i tot vastul sau major de funcionari de la
Legaie. ntr-o zi numele ei trecut pe lista persoanelor primite n audienta de Rege. Aceasta
femeie putea sa aib o importanta pe care noi o ignoram. Gring, pe vremea aceea, era a doua
personalitate a Reichului, cu mult naintea lui Goebbels, Himmler, Hess i Ribbentrop. Implicit
reprezentanii lui se bucurau de acelai prestigiu.
Cum misiunile Doamnei Edith von Coller erau strict economice, cum mi s-a spus, nu mam interesat de activitile ei i nici n-am ncercat s-o cunosc. Pentru noi, n acea perioada,
politica externa avea precdere, caci granitele tarii erau ameninate.
Dar ntr-o zi, trebuie sa fi fost prin 10 August, mi comunica Dr. Alexandru Popovici ca
Edith von Coller vrea sa ma vad. Nu mi surdea ntlnirea, dat fiind ca nu eram prea tare n
probleme economice i i-am sugerat sa o ndrume spre un alt camarad, pregtit n materie, care
poseda cunotinele necesare ca sa trateze despre viitorul relaiilor comerciale romno-germane.
Doamna nsa insista ca voia neaprat sa vorbeasc cu mine. aa se face ca m-am ntlnit cu
trimisa lui Goering n casa Doctorului Alexandru Popovici. La conversaie l-am reinut i pe
Doctor pentru eventualitatea ca as avea greuti de nelegere.
Ma ateptam sa vad o persoana mai n vrsta care sa corespunda fizic titlurilor i
misiunilor ce le avea, cnd intra n camera o femeie tnr, nalta i extrem de eleganta. Doamna
Coller se interesa de sectorul agricol al Romniei. Pentru Germania, Romnia este principala
furnizoare de cereale i plante oleaginoase i Reichsmarschall-ul, ca responsabil de planul
economic, vrea sa se informeze cum ar putea creste producia agricola a Romniei, ca sa poat
contribui mai puternic la aprovizionarea necesitailor de rzboi ale Germaniei.
Cum vedei D-voastra dezvoltarea agriculturii romaneti? Daca micarea legionara a
elaborat un plan de organizare al agriculturii?
Noi n-am avut timpul necesar ca sa ne ocupam de studiul unui plan economic,
deoarece de abia am ieit din lagre i nchisori, iar acum suntem absorbii de chestiunea
teritoriala. n linii mari va pot spune ca pentru micare agricultura rmne factorul principal de
dezvoltare al tarii. Romnia nu este n stare s-i creeze o industrie grea, caci i lipsesc materiile
prime. Pentru dezvoltarea agriculturii, micarea legionara se poate rezema pe braele, elanul i
hotrrea a zeci de mii de rani legionari, rspndii pn n cele mai ndeprtate sate. Ct
privete masurile de luat pentru a ridica la maximum capacitatea de producie agricola i
zootehnica a tarii, guvernul trebuie sa procure n primul rnd credite ieftine plugarilor. Este fals
nu este vinovata, dar odat trecuta aceasta perioada i conturul viitor al Romniei limpezit,
tineretul legionar este gata sa participe la refacerea tarii.
Fcnd bilanul situaiei, am ajuns la urmtoarele concluzii:
1. Guvernul german, prin mijlocirea Doamnei Edith von Coller, urmarea sa se ajung la o
nelegere ntre Garda de Fier i Rege, pentru a neutraliza opoziia legionara cnd se va afla de
sfierea Ardealului. Guvernul german i era teama de o reacie a micrii, care ar putea pune n
primejdie aplicarea deciziilor Axei.
2. Edith von Coller a reinut superficial ceea ce i-a spus Regele. El vroia sa colaboreze cu
micarea, dar fara s-i acorde rolul ce i-l ceream noi. Regele nu-i modificase cu nimic poziiile
precedente. El fixase un prag, o limita, peste care micarea nu putea trece n Stat.
3. Soluia politica a crizei externe, pentru care luptasem de la ieirea mea din guvern, nu
era realizabila. Mi-am luat adio de la destindere i colaborare cu Palatul i m-am ndreptat cu
toate puterile spre soluia revoluionar.
PARTEA A ASEA.
FRONTUL SE REFACE
1. Intensificarea pregtirilor.
Eliberat de alternativa politica, nemaiavnd nici o speran ca Regele Carol va ceda n
chestiunea guvernului, mi-am adunat toate puterile ca sa organizez lovitura contra regimului.
Ceea ce ma mna n lupta n acest moment, nu era att pornirea contra regimului, nu era o
chestiune interna, ci groaza ce ma cuprindea gndindu-m la iminenta prbuire a granitei de
vest. Tratativele romno-maghiare ncepuser n 16 August la Turnu Severin i era de presupus
ca decizia Puterilor Axei nu va ntrzia mult.
Cum tiam care e atitudinea lui Gigurtu de a ceda orice pentru a salva regimul ne
ateptau grele sacrificii pentru a plati politica nefasta a Regelui Carol, care nici n ceasul al 11-lea
nu lasa tara sa respire, fcnd loc unui guvern national. Rsturnarea Regelui era imperios ceruta
de necesiti de politica externa. Drumul pentru salvarea Transilvaniei trecea peste actuala echipa
de guvernani.
O alta problema ce mi se punea atunci nu era numai de a rsturna regimul, ci de-al
rsturna n timp util, pentru a fi noi aceia care sa tratam chestiunea revendicrilor maghiare.
Trebuia sa facem o forare uria, n cel mai scurt interval posibil, pentru a fi noi la guvern
nainte ca sa se pronune Puterile Axei n chestiunea Transilvaniei.
Numai cine a trit aceste momente teribile, poate s-i dea seama de ce mi-am asumat
aceasta sarcina disperata. Tara tria ntr-o agitaie continua. Pare ca toat viaa naiunii se oprise,
fcnd loc unei singure preocupri: ce se ntmpla cu Ardealul. Preteniile revizioniste maghiare,
susinute de Puterile Axei, lovise n cretet naiunea. Ardealul era o provincie aparte, care se
identifica cu nsui destinul neamului, care ddea fizionomia ei caracteristica Romniei i fara de
care Romnia nceta de a mai fi Romnia. Pierderea Transilvaniei ar fi provocat o rana mortala
ntregii noastre istorii. Ardealul acaparase inima romnismului mai mult chiar dect Capitala. Era
fortreaa neamului. n munii i podiurile ei s-a plmadit naiunea romna i rurile de populaie
autohtona s-au revrsat peste muni, crend cele doua principate. Liniile de fora ale destinului
romnesc trec de la nord la sud i nu invers. Aceste realiti, chiar daca nu se nelegeau istoric i
logic de populaie, erau trite adnc pn n cele mai umile camine romaneti.
Revolta mocnea n toate sufletele. Oamenii se zbteau, triau ntr-o permanenta ncordare,
dar nu tiau ce sa fac pentru a salva Ardealul. Era clar ca lumina zilei ca numai alungarea
Regelui de pe Tron putea sa evite grave amputri la granita de vest. Cu Regele pe Tron se putea
inevitabil la catastrofa. Exista o stare de ostilitate generala contra Regelui, considerat responsabil
de aceste mutilri teritoriale.
Poporul vroia o ieire, o rupere cu trecutul, o via noua din care sa dispar figurile care
au pregtit dezastrul tarii. Dar nimeni nu avea curajul sa ntreprind ceva. n acel moment mi-am
dat seama ca micarea trebuie sa se puna n fruntea maselor lovite, umilite i batjocorite, care au
ajuns la captul rbdrii, caci daca nu vor gsi un steag de adunare acum, din nou vor cdea n
acea stare de apatie istorica, de attea ori ntlnita n trecutul nostru. Noi trebuie sa ne ridicam i
sa indicam maselor populare ncotro s-i descarce mnia, sa canalizam sentimentele naionale de
revolta spre un scop constructiv, spre o noua tara, din care Regele sa dispar.
Timpul ce-l aveam la dispoziie pentru a mobiliza forele legionare i a concentra n
punctele strategice era foarte scurt. De abia doua sptmni. Am fixat data loviturii pentru
sfritul lunii August. n doua sptmni trebuia desfurat dispozitivul nostru de aciune, care
pn atunci nu avea dect puncte de reper.
Mai mult dect pe puterea noastr, ma sprijineam pe starea de spirit a populaiei. Noi am
fi doar detonatorul unei revoluii care se va propaga ca flacra n ntreaga populaie.
2. Ostiliti nedeclarate.
De la izbucnirea prigoanei din 1938, a existat o lupta nentrerupta ntre Legiune i regimul
carlist, cu episoadele sngeroase care se cunosc. Aceasta lupta a ncetat n primvara anului 1940,
fcnd loc destinderii i apoi colaborrii cu regimul.
Prin demisia mea din guvern, s-a ntrerupt colaborarea, dar nu destinderea, care a
continuat pn la ultima audienta la Rege.
Dar ce s-a ntmplat dup 16 August, dup ce-a avut loc audienta colectiva a cpeteniilor
legionare la Palat. Cum s-au structurat relaiile dintre micare i regim dup ce, ca rezultat nu este
posibila?
Cnd am plecat din guvern, relaiile cu Palatul s-au alterat; acum virtual se rupseser, car,
din motive tactice, nu se fcuser publice. Niciuna din parti nu vroia sa azvrle celeilalte mnua.
Regele Carol, pentru ca atepta sa se lichideze contenciosul cu Ungaria. Chestiunea Transilvaniei
era piatra care-l trgea la fund. Odat eliberat de ipoteca externa, ar fi ieit din nou n arena
pentru a trata micarea dup vechile metode, rzbunndu-se pentru decepiile suferite cu
destinderea.
Ct ma privete, nu puteam nici eu relua ostilitile, caci nu eram pregtit. mi trebuie un
minimum de timp pentru a mobiliza forele legionare. n modul acesta i eu i Regele, constrni
de aceleai evenimente, am ajuns la un acord tacit de nebeligeranta, pentru a ctiga timp.
Dup 16 August, am intrat ntr-o perioada de observare i pregtire. Observam micrile
Regelui si, n acelai timp, strngeam forte pentru momentul decisiv. Regele, absorbit gravitatea
situaiei externe, avea mai putin timp sa se ocupe de noi. El atept cu nfrigurare sa se termine
litigiul transilvan, sa dea tot ce i s-ar cere din pmntul tarii, pentru a-i ctiga libertatea de
aciune pe plan intern, de unde simea ca i poate veni sfritul. El conta pe faptul ca dup ce s-a
artat att de docil fata de Puterile Axei att n chestiunea Basarabiei ct i a Transilvaniei, Hitler
l va ierta i l va lsa pe tron. Odat asigurat de sprijinul Berlinului, se va putea emancipa i de
ipoteca legionara.
Am mai avut contacte n aceste perioada cu Palatul? Direct nu, dar indirect multe. De la
16 August am ntreprins doua aciuni paralele: una politica, de tip normal, i alta clandestinrevolutionara. Eram linitit sufletete, caci am fcut tot ce mi-a stat n putin pentru a determina
pe Rege sa aduc micarea la putere, unica posibilitate de a domina situaia externa. Cnd nsa
am vzut ca nici n aceste momente dramatice nu se gndete la tara, ci exclusiv la salvarea
regimului i a camarilei, nu mai puteam rmne alturi de el. Salvarea tarii avea precdere chiar
daca ar fi trebuit sa ne nfruntam din nou cu Regele. El nsui, prin politica lui de duplicitate, a
desconsiderat actul destinderii i ne-a azvrlit pe o poziie revoluionar.
Condiiile n care a trebuit sa lucrez n aceasta perioada, a doua jumtate a lunii August,
au fost nenchipuit de grele. Trebuia sa vorbesc cu legionarii destinai aciunii, trebuia sa li se
explice fiecrui n parte misiunea ce avea de ndeplinit, i daca printre ei s-ar fi gsit un singur
trdtor sau unul singur care sa vorbeasc unde nu trebuie, ntreg planul ar fi fost zdrnicit. Am
trit n aceste doua sptmni cu teama n suflet ca as putea fi arestat de la clipa la alta. Pe
deasupra, nu puteam neglija nici ntrevederile politice pe care mi se oferea, caci prin ele ineam
legtura cu Palatul i aflam ce gndete Regele. N-aveam drept nici la odihna nici la atenie i
nici la pierderea nervilor.
Eram stors ca o lmie, nedormind dect cteva ore pe noapte, dar orice problema o
tratam cu un calm suveran. De fapt luptam singur contra unui sistem, format din mii de oameni
pricepui n spionaj, manevre i represalii. Evident ca aveam i eu de partea mea sute de legionari
care ma ajutau, dar nimeni nu cunotea estura intima a evenimentelor, fiind insesizabile chiar i
celor mai apropiai camarazi.
3. Profesorul Codreanu la Climneti.
Spre deosebire de planul revoluionar conceput n iarna anului 1939, cnd atacul principal
trebuia sa se desfoare n Capitala, de asta data am deplasat centrul de greutate al btliei la
Braov. De ce aceasta alegere?
1. Tragica experienta fcut n 1939 cu legionarii adui din provincie n Capitala, cnd
aproape toi au fost descoperii de politie, m-a determinat sa evit Bucuretii ca teatru principal de
operaiuni.
2. Brasovul avea avantajul ca era totui un ora destul de mare, unde legionarii se puteau
pierde, putnd trece drept oameni ce-au venit s-i fac vilegiatura.
3. Brasovul era un centru important al tarii, aproape de Bucureti i ceea ce se ntmpla
aici afecta securitatea regimului.
4. Din cauza agitaiilor provocate de preteniile revizioniste maghiare, Brasovul ctiga
acum o mare sensibilitate politica.
5. n caz de un prim succes, Brasovul putea deveni un punct de concentrare al tuturor
forelor legionare din Ardeal, cu obiectivul de a amenina cu un mars asupra Bucuretilor.
6. Aproape de Braov se gsea postul de radio Bod, care trebuia ocupat, caci de
posesiunea lui atrna n mare parte reuit loviturii.
Cu aceste elemente m-am dus la profesorul Codreanu pentru a-i explica importanta
Brasovului n cadrul aciunii proiectate. n ajunul loviturii, att eu ct i el trebuia sa transmit
proclamaia revoluionar ctre tara. n continuare trebuia sa vorbeasc, pentru a nclzi masele
populare, determinndu-le sa ias n strada i sa ceara abdicarea Regelui. Intervenia Profesorului
Codreanu de la acest post era de importanta enorma pentru victoria Legiunii. Nu numai trecutul
lui de vechi lupttor naionalist, dar i faptul ca era tatl Cpitanului ar fi zguduit contiina
naional i ar fi dat revoluiei un impuls decisiv.
Domnule Profesor, i-am adugat. Eu nu pot prsi Capitala dect n ultimul moment,
pentru a nu pierde contactul nici cu Palatul i nici cu organizaia.
Voi fi la Braov abia n dimineaa zilei cnd va ncepe aciunea. Dar amndoi nu putem
pleca n aceeai zi la Braov i pe acelai drum, caci vom trezi bnuieli.
tii ca se fac legitimri pe oseaua Ploiesti-Brasov, fiecare lund rute diferite. Cum spune
Moltke, sa mergem desprii i sa atacam uniti. E bine ca D-voastra sa prsii Bucuretii n
acest interval de doua sptmni ct ne mai separa de lovitura. Mergei la Climneti, pretextnd
ca avei nevoie de o cura. Nimic mai natural. Autoritile chiar vor fi bucuroase ca sa va tie
departe de Capitala. Va aezai acolo, stai linitit, ntrerupei orice contact, i cu doua zile nainte
de ziua fixata pentru dezlnuirea aciunii, vor veni doi legionari i va vor nsoi la Sibiu. De aici
se va ngriji organizaia legionara locala sa ajungei la Braov. Aici vom fi permanent mpreuna i
de ndat ce postul de radio Bod va fi n mna noastr i luate toate masurile de siguran pentru
protecia D-voastra, va vei deplasa acolo i vei citi proclamaia ctre tara.
Profesorul a neles necesitatea despririi noastre i mi-a spus ca i va face ndat
pregtirile pentru plecare. ntr-adevr, a doua zi sau a treia zi, am aflat ca Profesorul Codreanu sa dus la Climneti pentru a se ngriji de sntate.
Nimeni nu tia nsa de rostul acestei plecri dect Ilie Niculescu, care a fost iniiat n
secret. L-am dus la profesor ca sa tie ca el se va ngriji de cltoria lui pe mai departe.
4. Un ajutor providenial.
Cltoriile legionarilor din Capitala n provincie ct i stabilirea lor n oraele unde
trebuia sa intre n lupta costau bani multi.
Cheltuielile erau acoperite precumpnitor de organizaia Rzlei, formata din oameni
mai nstrii. Dar, din a doua jumtate a lunii August, nu mai puteam face fata cheltuielilor
crescnde ce le aveam. Acum nu mai era vorba de civa indivizi care sa se deplaseze n diverse
puncte ale tarii, ci de echipe de legionari, care nsuma 5-10-15 i chiar 20 de elemente. Pregtirile
luaser un ritm vertiginos. Pn la sfritul lunii August, toi oamenii trebuia sa fie pe teren. Pe
msur ce se dezvolta dispozitivul de lupta, creteau i nevoile financiare.
n mijlocul acestor greuti, cnd nu mai tiam de unde sa mai strng un ban, vine la mine
Ilie Olteanu s-mi spun ca o personalitate din lumea economica ardeleana vrea sa ma vad.
Ne-am ntlnit pe strada i am vorbit plimbndu-ne. Era Ionel Comsa, directorul
ntreprinderii Industria Srmei din Turda, un brbat nalt, cu ochi albatri i de o rara distincie.
Olteanu ne-a lsat singuri. M-a ntrebat cum vad situaia Ardealului i daca nu va cdea i
Turda n lotul maghiar. L-am asigurat ca acest lucru nu se poate ntmpla, deoarece pe baza
informaiilor ce le aveam, se va proceda la un schimb de populaie i atunci teritoriul cedat va fi
la granita de vest, caci Ungurii nu pot pretinde mai mult. Nu stiu daca am vorbit mpreuna o
jumtate de ora i nici n-am priceput bine postul acestei ntlniri, caci Ionel Comsa nu era o
figura politica. Cnd s-mi iau rmas bun de la el, vad c-mi ntinde o geanta ce-o avea subioara:
Sunt nite bani pentru Legiune.
I-am mulumit i am fcut un gest ca sa scot banii i s-i napoiez geanta, dar el mi-a fcut
semn ca pot s-o pstrez. S-a desprit de mine n cea mai mare graba. De atunci nu l-am mai
vzut i nici n timpul guvernrii legionare n-a aprut. N-a venit niciodat sa ma caute i nici nam auzit din alta parte ceva despre el.
Cnd m-am dus acas i m-am uitat n geanta, m-am speriat de ce-am gsit. Un milion de
lei! aa ceva nu vzuse ochii mei! Cotizaiile legionare din prigoana abia atingeau 30.000 de lei
lunar.
Era mna lui Dumnezeu, caci numai El a putut sa inspire pe acest necunoscut ca sa se
arate att de darnic cu micarea ntr-un moment att de critic pentru destinul ei. De-acum
revoluia legionara i avea deschis drumul, cel putin sub aspectul cheltuielilor ce le reclama
organizarea ei.
Mi-aduc aminte ca milionul de lei l ineam ntr-o traista n camera de baie a familiei
inginerului Petre Br, de pe strada Naum Rmniceanu, unde locuiam. n acea perioada erau zeci
de legionari care se perindau zilnic prin aceasta casa ospitaliera pentru a primi ordine i a ridica
banii de cltorie. Dup fiecare convorbire, ma duceam n camera de baie i ma ntorceam cu
fisicul de bancnote, dup trebuinele fiecruia i raza lui de aciune. La sfritul lui August se
golise i traista de bani, dar legionarii mprtiai n tara nu duceau lipsa, avnd fiecare strictul
necesar n ateptarea momentului decisiv.
Eram tulburat. Cine mi-a dat aceasta lovitura tocmai acum cnd pregtirile erau n toi i se
apropia ziua cnd trebuia sa nceap atacul? i de unde tiau cei de la Lugoj aa de bine adresa
mea din Capitala? n genere apoi, se obinuia ca oameni politici de oarecare importanta sa fie
chemai la concentrare i mai ales n aceste zile de mare importanta naional cnd prezenta lor n
Capitala era necesara. Era mai mult dect evidenta intenia cuiva sa ma imobilizeze i sa ma
scoat din circulaie tocmai perioada cnd se decidea soarta Ardealului.
Ce sa fac? Daca ma prezint la Regiment, eram blocat i tot planul de aciune ar fi czut;
daca nu ma prezentam, eram dat dezertor i vrnd nevrnd trebuia sa ma dau la fund i din
aceasta situaie incomoda sa dirijez aciunea. Ambele alternative erau rele, dar n extremis
preferam clandestinitatea, caci nu pierdeam contactul cu organizaia de lupta.
Cnd ma ntlnesc cu Stoicanescu i Borobaru, mi spun ca au primit i ei ordinele
chemare, iar seara cnd ma duc la edina Forului Legionar, aflu ca Mile Lefter i Radu
Mironovici se gsesc n aceeai situaie. Eram aadar cinci cpetenii legionare concentrate. Miam dat seama imediat de planul adversarilor. mpreuna cu mine cu blocat i pe ajutoarele mele
cele mai apropiate, Borobaru i Stoicanescu, iar ca acoperire a operaiei au recurs la concentrarea
a doi Comandani ai Bunei Vestiri: Mile Lefter i Radu Mironovici.
Ce sa fac? Exact ca atunci cnd aflasem de adunarea din casa lui Buditeanu, m-am decis
sa trec la ofensiva i sa protestez pentru blocarea mea politica. Ma voi duce la Moruzov e
imposibil ca el sa nu tie sa denun procedeul neloial.
Dup ce m-am ntlnit cu el, fara nici o introducere, i-am scos ordinul de concentrare din
buzunar i i l-am artat:
E posibil, D-le Moruzov? E mai mult dect revolttor. Cnd tara trece prin aceste
zguduiri i Dumnezeu tie ce se poate ntmpla, eu sa fiu ndeprtat din Capitala?
Cine tie daca nu are nevoie mine Regele de mine?
D-le Sima, sunt foarte surprins de acest ordin. Nu stiu nimic i nici nu pot sa intervin
pentru anularea lui, caci nu cade n competenta mea. Ceea ce as putea sa fac, daca D-ta accepi,
este sa te transfer la Serviciul Secret, mpreuna cu toi cei ce se gsesc pe aceeai lista. Odat
transferat aici, nu te mai poate urmri nimeni, caci i ndeplineti serviciul militar, n calitate de
concentrat la acest serviciu.
M-am gndit un minut. N-am alta alegere. Sau renun la revoluie sau accept oferta lui
Moruzov.
Bine, D-le Moruzov, dar sper ca nu ma vei obliga sa trec pe la Serviciul Secret i sa fac
ore de birou.
De unde, D-le Sima. Asta-i o simpla formalitate, ca sa scapi de concentrare. D-ta vei fi
tot aa de liber ca i nainte, da prietenii D-tale ar fi bine sa treac din cnd n cnd pe la Serviciu,
ca sa am i eu o acoperire.
Asa se face ca am figurat ca militar transferat la Serviciul Secret, mpreuna i Traian
Borobaru, Constantin Stoicanescu, Mile Lefter i Radu Mironovici. Eu nu am trecut niciodat pe
la Serviciul lui Moruzov si, dup cte stiu, ceilali foarte rar, afara de Mile Lefter, care se ducea
regulat i i ndeplinea orele de birou, lucrnd la secia anticomunista condusa de Florin
Becescu.
7. Misiunea lui Valer Moldovan la Berlin.
Dr. Valer Moldovan, ardelean de origine din judeul Bistria-Nsud, fusese numit
secretar general al Partidului Naiunii si, n aceasta calitate, a fost trimis la Berlin, n a doua
jumtate a lunii August, ca reprezentant semi-oficial al Regelui, ca sa afle ce intenii au Germanii
cu Regele Carol, dup ce aceasta i-a schimbat orientarea de politica externa, i cum e vzut
micarea legionara n cercurile oficiale. Totodat, Valer Moldovan avea misiunea sa pledeze
cauza Transilvaniei.
Octavian Rou, seful Grupului 17 dup plecarea mea, i Dr. Victor Biri, angajat ntre
timp la emisiunea romna de la Radio Berlin, au putut lua legtura cu Valer Moldovan ndat
dup sosirea acestuia gratie lui Nicolae Iliesu, secretarul lui, care se ntmplase sa fi fost coleg de
Universitate cu Rou la Cluj. Rou a fost recomandat lui Moldovan i de Vorobchievici, ataatul
militar al Romniei la Berlin. Cum a ajuns Rou n contact cu Vorobchievici? Dup audienta mea
la Rege, n 18 Iunie, Rou s-a dus la Legaia Romna pentru a cere paapoartele de ntoarcere n
tara pentru el i pentru ceilali camarazi din grupul lui. A vorbit cu Ministrul Alexandru Romalo
i cu Consulul Caragea, dar acetia au refuzat s-i asume aceasta rspundere, afirmnd ca le
trebuie instruciuni de la Bucureti. Atunci au intrat pe fir ataatul militar, colonelul
Vorobchievici i ajutorul sau, maiorul Proca. Acetia s-au declarat dispui sa elibereze
paapoartele legionarilor care vor sa se ntoarc n tara. La scurt interval a venit delegaia
legionara, compusa din Borobaru i Stoicanescu, i acetia i-au comunicat lui Rou ca dorina
mea nu este sa se repatrieze toi, ci sa rmn o rezerva la Berlin. Conformndu-se acestor
instruciuni, Rou nu s-a mai ntors n tara, dar legturile lui cu Colonelul Vorobchievici i cu
Maiorul Proca au continuat. Rou l-a adus apoi i pe Biri la conversaii si, n modul acesta, s-a
ajuns la un schimb des i amical de opinii ntre cei doi ofieri i cei doi legionari.
Colonelul Vorobchievici era un distins ofier al armatei romne. Profund ndurerat de
tragedia tarii i acum avnd prilejul sa cunoasc micarea n realitatea ei autentica, a nceput sa se
nstrineze de Rege i sa devina prieten al Legiunii. Pn la urma a adoptat teza noastr, pe care o
susineau cei doi legionari, ca numai un guvern legionar poate salva Romnia. n rapoartele ce le
trimitea la Bucureti sublinia prestigiul de care se bucura Garda de Fier n Capitala Reichului i
necesitatea dea se ajunge ct mai grabnic la o nelegere cu ea.
Legaia Romna primise ordin de la Bucureti, att de la Externe ct i de la Palat, ca sa
sprijine misiunea lui Valer Moldovan. Cum nsa ataatul militar, Colonelul Vorobchievici, era cel
mai bine informat asupra strii de spirit n tara Reichului, Valer Moldovan a fost avizat n primul
rnd la serviciile acestuia. Valer Moldovan nu fcea un pas fara sa se consulte cu Colonelul
Vorobchievici, care devenise un fel de confident politic al lui. Colonelul i-a recomandat pe Rou
i Biri ca figuri politice ale micrii i persoane cu excelente legturi n cercurile germane. Dr.
Victor Biri, fiind angajat la Radio, izbutise ntr-adevr s-i creeze o serie de relaii n Ministerul
Informaiilor.
Valer Moldovan czuse ntr-un moment cum nu se poate mai rau pentru misiunea lui.
Guvernul german nu era interesat sa trateze alte probleme cu Romnia nainte de a soluiona
chestiunea Transilvaniei. Pn atunci toate uile erau nchise. Regele Carol nu era repudiat din
principiu i guvernul german avea intenia sa reia colaborarea cu el ndat ce le-ar fi fcut pe voie
n litigiul cu Ungaria. Dar pn atunci l inea sub presiune, pentru a-i atinge scopul cu
Transilvania. Micarea legionara era considerata la Berlin din acelai punct de vedere, strict
tactic. Rolul ei opoziionist s-ar fi terminat dup stabilirea noii frontiere apusene, caci drumul ar
fi fost deschis acum pentru normalizarea relaiilor cu Regele, a crui substituire Germania nu o
vedea posibila.
Valer Moldovan nu avea de unde sa tie care e jocul german i venind la Berlin i
neputnd vedea nici o figura importanta a regimului, a tras concluzii negative pentru poziia
Regelui n fata lui Hitler.
Dup informaiile lui Rou, Moldovan a vzut pe Meissner, Subsecretar de Stat la
Cancelaria Fhrerului, pe Dr. Robert Ley, seful lui Deutsche Arbeitsfront i pe un funcionar
secundar de la Externe. Rezultatul acestor conversaii, dup propria lui declaraie, au fost
deprimante.
n chestiunea Transilvaniei, Valer Moldovan venise complet nepregtit. Nu avea nici o
data istorica, geografica sau cartografica. n graba Octavian Rou i-a ntocmit un pro-memoria,
care i-a servit ca baza a discuiilor avute. De la ataatul cultural Tulescu, Rou reuise sa obin o
serie de hri importante asupra Transilvaniei. n acest pro-memoria, Rou scotea n evidenta
greeala ce-ar face-o guvernul naional-socialist daca ar slabi prea mult Romnia. Orice exces ar
merge contra intereselor Germaniei, deoarece Romnia, din cauza vecintii cu Rusia, nu are
alta soluie dect sa mearg cu Puterile Axei.
Demoralizat de slabele rezultate ce le obinuse din ntrevederile cu oficialitile germane,
Valer era cu att mai bucuros sa asculta sfaturile legionarilor cu care era n contact. Octavian
Rou i Dr. Victor Biri s-au ntlnit zilnic cu el, o sptmn n sir, la Hotelul Adlon. Colonelul
Vorobchievici i Maiorul Proca, total ctigai de partea noastr, formau un front unit cu
legionarii, nct trimisul Regelui era ncercuit. El nu putea transmite la Bucureti dect ceea ce
auzea din acest cerc restrns.
Rou i Biri au adus excelente servicii micrii n aceasta perioada de tranziie, realiznd
o aciune paralela cu ceea ce urmream i pregteam eu n tara. Fara sa ne fi consultat i fara sa le
fi trimis mcar instruciuni, doar cluzii de simul lor politic, au convertit pe cei doi ofieri i
mari patrioi n aliaii notri si, cu ajutorul lor, au neutralizat misiunea lui Valer Moldovan la
Berlin.
principala sursa informativa a Regelui la Berlin, biroul ataatului militar, intrase n
serviciul nostru i nu mai trimitea spre tara dect opinii favorabile micrii.
Primul lucru ce la-u fcut legionarii n convorbirile cu Valer Moldovan, a fost s-i
zdruncine ncrederea acestuia ca jumtile de msur ale Regelui n politica interna ar putea fi
acceptate la Berlin. Noi vrem sincer sa ne mpcm cu Regele, i spunea Rou la Moldovan, dar
unei tari sfiate teritorial, unei tari fara aliai, cu un popor complet dezorientat i demoralizat,
nu-i mai rmne altceva dect ca pe plan extern sa se integreze fara rezerva n noua constelaie
europeana, iar pe plan intern sa realizeze o schimbare radicala de structura i garnitura, de la
centru la periferie, avnd ca baza micarea legionara, n frunte cu Horia Sima.
O sptmn ntreaga a pledat aceeai teza, ajutat de Vorobchievici, care nu uita sa
aminteasc de bunele legturi ce le are micarea cu partidul naional-socialist.
Valer Moldovan a ajuns la convingerea ca Nemii nu-l primesc i nu poate sa fac nimic
nici n chestiunea Transilvaniei, pentru ca trimisul unui regim rau vzut la Berlin.
Nemaiavnd nici o speran sa aduc vreo veste mbucurtoare Regelui, s-a hotrt sa se
ntoarc n graba la Bucureti i s-i raporteze adevrul.
Gratie lui Iliesu pe care-l cunoteam i eu de la Bucureti, am fost ntiinat imediat de
ntoarcerea lui Valer Moldovan i chiar am putut sa aflu ce va spune acesta Regelui. Am fost
acas la Iliesu i acesta mi-a artat ciorna raportului pe care Moldovan l va nainta Regelui.
Raportul era dezastruos pentru politica de pn acum a Regelui i recomanda formarea de urgenta
a unui nou guvern, a carei axa sa fie micarea.
Dup Moldovan, a fost chemat i Vorobchievici la Bucureti pentru a-i face raportul.
Acesta a fost s mai categoric. Raportul de vreo 16-18 pagini coninea o parte militara i o parte
politica. nainte de plecare, Vorobchievici i-a citit lui Rou partea politica. Concluziile erau
identice cu ale lui Moldovan. Germania nu are nici o ncredere n formele politice artificiale
nscocite n ultimul timp. Oamenii compromii n politica filo-engleza trebuie ndeprtai, pentru
ca nu se bucura de nici un credit la Berlin. Singura soluie este o reforma de structura, avnd ca
baza tineretul.
La ntoarcere, Vorobchievici i-a povestit lui Rou cum a decurs audienta. Era cel mai
sincer i cel mai ndrzne memoriu ce i s-a prezentat vreodat Regelui, pe care nici un alt
membru al corpului diplomatic nu ar fi cutezat s-l fac. Nu mai era sigur ca se ntoarce caci,
dup cele scrise de el, se atepta sa fie destituit. Regele l-a primit foarte calm, a citit memoriul i
lui Moruzov i acesta l-ar fi aprobat. Vorobchievici era convins ca dup raportul lui Moldovan i
raportul sau, Regele nu mai are alta posibilitate sa rmn pe Tron dect sa se neleag cu Horia
Sima.
Pe Valer Moldovan l-am cunoscut nainte de plecarea lui la Berlin. Evident i-am repetat i
lui punctul meu de vedere asupra necesitii formarii unui nou guvern, a carei baza sa fie
micarea, ceea ce nu excludea participarea altor oameni politici, bunoar cum ar fi el. Cnd l-am
vizitat dup ntoarcerea lui de la Berlin, mi-a citit raportul ce i l-a naintat Regelui i care
coincidea cu ciorna lui Iliesu. A adugat ca i-a comunicat i verbal Regelui ca trebuie sa ajung la
o nelegere totala cu mine.
Dup rapoartele lui Moldovan i Vorobchievici, ma ateptam sa fiu chemat de la o zi la
alta la Palat pentru a trata formarea unui nou guvern. Nu mai mi convenea acum nici o forma de
colaborare cu Regele, nici chiar cea mai avantajoasa, caci pregtirile pentru revoluie erau
naintate i ma despreau cteva zile de momentul decisiv. Din fericire, nu s-a ntmplat nimic.
Regele se prefcea numai ca e interesat de rapoartele de la Berlin. Moldovan i Vorobchievici se
nelau cnd credeau ca concluziile lor vor avea efectul ateptat. Gndurile Regelui erau n alta
parte.
El atept cu nfrigurare sa se termine i cu cedrile teritoriale n Transilvania i
Dobrogea, pentru a-i ctiga libertatea de aciune n politica interna i a trata n alti termeni cu
micarea.
Singurul efect bun al acestor rapoarte a fost ca i-a mrit Regelui nelinitea asupra poziiei
micrii legionare la Berlin, ceea ce ne-a dat noua timp sa mai ctigm cteva zile pentru
mobilizarea forelor.
Pe Vorobchievici l-am vzut i eu la Bucureti ntr-o mprejurare care merita sa fie tratata
ntr-un capitol aparte.
8. Evoluia lui Moruzov.
Ca sa nelegem conexiunea intima a evenimentelor care au premers i condiionat
deznodmntul de la 6 Septembrie 1940, trebuie sa revin la Moruzov, la ceea ce gndea i fcea
acest misterios personaj, care exercita o imensa putere n Stat. n luna August, Moruzov suferise
o evoluie paralela cu evenimentele. Cu ct se ngreuna situaia Regelui cu atta se ndeprta de el
i cauta sa se apropie de micare.
Reamintesc premisele de la care pornise Moruzov i ajutorul lui, Nicki tefnescu, ca sa
ajung la o nelegere cu mine:
Micarea nu poate fi distrusa, caci dispune de solide garnituri de pistolari, nct viaa
Regelui e n pericol, daca se continua confruntarea ntre cele doua forte.
Pe plan extern, micarea are serioase legturi n Capitala Reichului. Ea nu poate fi
dislocata de Rege. Moruzov ntreinea excelente legturi cu Canaris, dar nu ajunsese la Himmler.
Prin mine spera sa ctige i protecia Reichsfhrer-ului SS Himmler.
Prbuirea frontului francez l-a convins ca nu exista alta alternativa pentru salvarea
Regelui i a sistemului dect o nelegere cu mine, care reprezentam aripa intransigenta a Legiunii
i ma bucuram de cea mai mare popularitate.
Pe baza acestor convingeri, a acionat Moruzov cnd a l-a sftuit pe Rege sa ma elibereze.
Manifestrile mele n viaa politica s-au desfurat n conformitate cu convingerile i
planurile lui, pn la demisia mea din guvern.
Acest gest l-a speriat. Se prbuea ntreg edificiul de captare al micrii! Horia Sima nu
era instrumentul maleabil pe care i-l imagina el. E un om politic. Dar Moruzov, obsedat de
chestiunea Himmler, mergea mai departe, vznd n demisie nu ceea ce era ea n realitate, ci
efectul unei intervenii germane.
Horia Sima nu putea s-i permit s-l provoace pe Rege, gndea el, daca nu avea
acoperirea Berlinului! Evident se nela, dup cum se nela asupra presupuselor mele relaii la
Berlin. Dar mitul triei mele la potentaii celui de-al Treilea Reich l acaparase aa de mult nct
interpreta toate aciunile mele ca un simplu reflex a ceea ce mi se indica de la Berlin.
Cnd am demisionat, nu a fost scandalizat, nu mi-a adus nici cea mai uoar nvinuire ca
as fi calcat convenia cu Regele i nici nu a ncercat sa0mi fac vreun rau. Era convins mai mult
ca oricnd ca demisia mea are o adnca semnificaie politica i ca eu dein cheia relaiilor dintre
Romnie i Germania. El rvnea s-l introduc i pe el pe firul fabuloaselor relaii ce le am la
Berlin. n timp ce la Palat se observau semnele de rceala i nencredere, Moruzov naviga n sens
invers, multiplicnd fata de mine semnele de atenie i prietenie. Pe lng struina lui de a-i
deschide drumul spre Berlin, tendina lui era acum sa se elibereze de sub povara crimelor din
trecut, azvrlind rspunderea lor asupra Jandarmeriei i a Prefecturii de Politie. ntr-o zi mi
spune cu un aer radios: tii, D-le Sima, am s-l scot pe criminalul asta de Bengliu de la
Jandarmerie. M-am uitat la el uluit. Cum o s-l scoat pe Bengliu? Cine este el? Asta depindea
de Rege. Dar n-a trecut nici o sptmn i Generalul Bengliu mbrcase haina civila. Ducndum pe la nceputul lunii August pentru un tratament de urechi la Dr. Simionescu, de pe
Bulevardul Brtianu, nsoit de Dr. Popovici, de cine dau n anticamera?
De Generalul Bengliu, mbrcat civil i de sotia lui. S-a speriat, nglbenindu-se. L-am
salutat i s-a linitit. Ce deosebire de Generalul Bengliu n uniforma! Arata mic i neajutorat.
Interesele lui Moruzov coincideau n acel moment cu ale Regelui, caci Regele, paralel cu
captarea micrii, se gndea sa se elibereze de echipa de asasini care l servise n trecut.
Dar Moruzov, care cunotea bine caracterul Regelui, ingratitudinea de care era capabil,
fara ndoiala ca se gndea i el ca ar putea fi sacrificat ntr-o buna zi pentru salvarea Tronului.
Un motiv n plus sa caute sprijinul Micrii i acoperirea atotputernicului Reichsfuehrer SS
Himmler.
9. O conferin n patru.
Colonelul Vorobchievici, cum am artat n capitolul precedent, fusese chemat la Bucureti
de Rege pentru a-i raporta de atitudinea guvernului german fata de persoana lui de regimul ce-l
prezida. Raportul ataatului militar n-a avut efectul ateptat de el la Palat, cum i imagina cu
multa ingenuitate Vorobchievici. n schimb i-a provocat lui Moruzov un puternic soc psihologic,
determinndu-l sa cread ca poziia Regelui este pierduta. Moruzov i-a nsuit suta la suta
concluziile lui Vorobchievici o totala nelegere ntre Rege i micare i pentru a le aduce la
ndeplinire a aranjat o ntlnire n patru n casa Generalului Coroama din Strada Sfinii Voevozi
24: eu, Moruzov, Vorobchievici i Generalul.
Nu tiam de venirea la Bucureti i nici de motivul pentru care Moruzov propusese o
ntlnire n casa Generalului Coroama. De abia atunci l-am cunoscut pe Colonelul Vorobchievici
i am aflat de strnsele lui relaii cu Rou i Biri, caci acetia nu-mi scrisese nimic nainte de la
Berlin. Ataatul militar mi-a fcut o impresie buna. Un om integru i devotat intereselor patriei.
Subiectul discuiei nu numai ca m-a surprins, dar mi-a creat o stare de nelinite i
ngrijorare: formarea unui nou guvern. Vorobchievici a expus proasta situaie care domnea la
Berlin n jurul Regelui, din care cauza nici Transilvania nu poate fi aprat, i a cerut imediata
formare a unui nou guvern, n care micarea sa fie larg reprezentata. E singura posibilitate de a se
salva att Tronul ct i granitele apusene.
Tema nu era noua pentru mine. Aproape de doua luni n sir, de la ieirea mea din guvern
i chiar de mai nainte, pledam aceeai cauza. Dar redeschiderea acestei probleme, n acel
moment, ma stnjenea cumplit. nti, pentru ca mi pierdusem ncrederea n capacitatea Regelui
de a face un gest de generozitate si, n al doilea rnd, abandonasem ideea colaborrii cu Regele i
ma aflam la doi pasi de revoluie.
Nu ma ncnta preedinia guvernului, cnd scopul revoluiei ce-o pregteam era
abdicarea Regelui.
Dar cum puteam s-mi dezvlui gndurile, am acceptat sa particip la discuie.
Am propus pe Generalul Coroama preedinte de consiliu, dar Moruzov, secundat de
Vorobchievici, struia ca eu sa iau conducerea guvernului. Ma ntrebam atunci, n sinea mea,
daca Moruzov mai vorbete n numele Regelui sau este o ideea personala a lui? Propunerea lui
Moruzov nu se potrivea cu experienta mea, cu nenumratele mele ncercri de a-l determina pe
Rege sa concedieze guvernului Gigurtu, fcnd loc unei formaii legionare.
Regele inea cu dinii de guvernul Gigurtu. S-i fi schimbat gndul dup ntoarcerea lui
Valer Moldovan de la Berlin? Nu-mi venea sa cred. Dar daca Moruzov a pierdut contactul cu
realitile de la Palat, pe care eu le intuiam mai bine?
Mi-am propus sa fiu extrem de prudent i sa nu ma angajez n direcia lor.
Le-am servit un argument realist, logic i convingtor. Le-am explicat ca acum, cnd nu
ne mai despart ca acum, cnd nu ne mai despart dect cteva zile de decizia Puterilor Axei, care
va hotr soarta Transilvaniei, micarea legionara nu se poate consuma n actul cedrilor
teritoriale.
Daca am fost chemai la putere nainte de a se ncepe tratativele cu Ungaria, atunci am fi
acceptat rspunderile, caci tiam ca vom putea apra cu succes hotarele Transilvaniei, dar acum e
prea trziu Micarea legionara trebuie sa rmn o rezerva naional la dispoziia Regelui
pentru aciunea de refacere a tarii, dup ce se va ncheia aceasta faza dureroasa.
Am fcut bine ca nu m-am lsat antrenat pe aceasta panta, caci influenta lui Moruzov era
n declin pe vremea aceea la Palat si, dup cum vom vedea mai departe, va cdea n curnd n
dizgraie.
La desprire Vorobchievici m-a ntrebat ce sa le comunice lui Rou i Biri.
Spune-le sa se ntoarc acas, caci raporturile interne s-au normalizat i tara are nevoie
de munca i inteligenta lor.
10. n vizuina lui Moruzov.
La doua zile dup ntlnirea din casa Generalului Coroama, primesc un telefon din partea
lui Moruzov, rugndu-m s-l vizitez la Serviciul Secret, pentru ca are s-mi comunice ceva
important. Cum nu fusesem niciodat n acel loc, mi-a dat adresa, Strada Sait, cum intrai n
Bulevardul Carol pe dreapta.
Ce-o mai fi i asta? Nu ma mai desprea dect o sptmn de ziua atacului fixata
pentru 1 Septembrie nct aceasta invitaie ma nelinitea. Sa fi aflat Moruzov ceva de
pregtirile noastre i vroia sa ma captureze? M-am sftuit cu camarazii ce se aflau n acel
moment cu mine. Sa ma duc, sa nu ma duc? Sa ma ascund, pretextnd ca am plecat n provincie,
pn n ziua loviturii?
Am trecut prin frmntri cumplite. Sa se termine oare toat strduina noastr ntr-un
mod att de trist, descoperii i prini nainte de ntreprinde ceva? Ca n Ianuarie 1939? i cine
tie cu ci mori i arestai din nou?
Dup multe oviri, m-am decis s-mi asum acest risc i s-l calc pe Moruzov n vizuina
lui.
mea cu Regele Carol i cer abdicarea lui. Acum daca ne vor vedea mpreuna, vor zice ca avem
ceva mpreuna, ca am intrat n slujba D-tale i mai stiu ce. Poarta va fi deschisa larg tuturor
calomniilor, cnd n realitate colaborarea noastr este strict politica i pentru binele patriei. D-ta,
la fel, vei avea de ndurat. Eu care cunosc mai bine politica germana, stiu ca n sferele militare
partidul naional-socialist nu este agreat. Aceasta animozitate se pare ca exista i n serviciile
Amiralului Canaris i atunci, prin ricoeu, ai avea D-ta de suferit din cauza prezentei mele.
Mai bine, du-te D-ta singur, vorbete cu Amiralul i de mine si, mai trziu, cnd
situaia politica se va limpezi i nu vom mai avea de ntmpinat aceleai riscuri, l vom vedea
mpreuna.
Moruzov a acceptat punctul meu de vedere i n-am mai insistat.
Scpasem de o noua i grea ncercare. Daca as fi plecat n acele momente la Berlin, ar fi
trebuit sa abandonez planul de aciune, cnd nu ma mai desprea dect cteva zile de ora H.
O alta primejdie care m-ar fi pndit la Berlin, daca m-a fi dus cu Moruzov, ar fi fost ca se
dezvluia fragilitatea legturilor mele cu guvernul german, mai bine zis, inexistenta lor. Fara
ndoiala Moruzov mi-ar fi cerut s-l vad pe Himmler, presupusul meu patron, iar eu nu l-a fi
putut prezenta nici unui comisar de politie! n acel moment nu as mia fi prezentat nici un interes
pentru el i nici pentru Palat, caci mitul fabuloaselor mele legturi la Berlin se prbuea
Dar de ce graba lui Moruzov sa se duca n acele zile cruciale la Berlin? El nu se ducea
nici pentru Rege i nici pentru chestiunea Transilvaniei, ci exclusiv pentru sine. Simind ca se vor
produce schimbri mari n tara, el vroia s-i asigure spatele. Daca ar fi ncercat cineva sa se
ating de el, cu sau fara Regele pe Tron, Amiralul Canaris trebuia s-l salveze, intervenind la
Bucureti. Pe mine ar fi vrut sa ma aib Moruzov alturi de el, pentru a-i da garanii lui Canaris
ca din partea micrii nu i se va ntmpla nimic.
Ultimele episoade, n care Moruzov a fost protagonistul, ntlnirea din casa Generalului
Coroama, vizita mea la Serviciul Secret i invitaia de a-l vedea mpreuna pe Canaris, s-au
petrecut una dup alta, la scurt interval de timp, de la 24-28 August 1940. Cert este ca Moruzov
nu mai era n tara cnd s-a decretat arbitrajul de la Viena, 30 August, i nici n zilele urmtoare,
cnd a izbucnit revoluia legionara.
Plecarea lui a fost provideniala, caci daca ar fi fost n tara, l-ar fi oprit pe Rege sa
ncredineze puterea Generalului Antonescu i atunci evenimentele ar fi luat alt curs.
12. Forul Legionar i revoluia.
n ajunul dezlnuirii contra Regelui Carol, unitatea micrii era impuntoare. De sus pn
jos nici o fisura n edificiul ei.
Ultimii partizani ai lui Noveanu, Radu Mironovici i Victor Corbutiu, se desprinseser de
el, predndu-se evidentei. Nu mai ncpea nici o ndoiala acum asupra hotrrii lui Noveanu i a
celorlali minitri legionari de a-i lega definitiv soarta de Regele Carol i n orice condiii, chiar
daca prezenta lor n guvern ar antrena i rspunderea micrii n iminentele pierderi teritoriale la
granita de vest.
Forul Legionar avea o enorma importanta n btlia angajata cu regimul, deoarece asigura
unitatea micrii i acoperea activitatea mea politica. Nu eram exponentul unui sector, unui
fragment de Legiune, cnd vorbeam de Palat sau n alta parte, ci al ntregii micri.
Cnd, pe la nceputul lunii August, am fcut primii pasi pe teren mi-am pus problema
daca este bine sa asociez la aciune i Forul Legionar. Am ajuns la concluzia ca trebuie inut de-o
parte, din doua motive. Daca lovitura nu izbutea, s-ar fi evitat sa fie trai la rspundere aceti
oameni care reprezentau ultimele cpetenii legionare scpate din prigoana trecuta.
nchisoare, trebuia fcut ceva pentru eliberarea lui, chiar mpotriva voinei lui. Soarta lui era
pecetluita i unica posibilitate de a-i salva viaa ar fi fost sa fie eliberat cu fora.
I-am rspuns ca nu numai comandamentul legionar, ci i multi legionari liberi au venit cu
propunerea unei lovituri la Rmnicu-Sarat, dar am fost permanent frnai de teama unei nereuite,
caci, n acest caz, am fi fost fcui responsabili de moartea Cpitanului. n nvlmeala ce s-ar fi
produs cu jandarmii, cu certitudine ca ar fi fost ucis i el. I-am reamintit apoi ca tie tot aa de
bine ca i mine, din gura Doamnei Codreanu, ca a existat un plan de evadare al Cpitanului, bazat
pe o complicitate interna, care avea mult mai mari anse de reuit. Un capitan de jandarmi s-a
oferit s-l scoat, dar Cpitanul a refuzat, temndu-se probabil de o cursa.
A trecut apoi la alt subiect, la relaiile cu regimul. Nu mi-a fcut apologia lui Noveanu i
nu mi-a vorbit nimic de prezenta minitrilor legionari n guvern. Considera situaia Regelui mai
mult dect critica, disperata.
Daca acum s-ar ntreprinde ceva din partea micrii, Regele zboar de pe Tron. i atunci a
nceput s-mi desfoare teoria lui despre o lovitura de Stat. Pe msur ce nainta n expunere, ma cuprins nelinitea. Caci concepia lui nu era dect copia planului meu de aciune: aceeai idee
de a ataca instituiile publice concomitent n mai multe orae i de a antrena i armata n lovitura.
Am rmas perplex. I-o fi dezvluit ceva Profesorul? Daca tie Horia Codreanu, tie i
Noveanu, i daca tie Noveanu, va afla i Palatul. Puteam fi surprini i arestai chiar nainte de a
intra n lupta. Cum nsa Profesorul se afla la Climneti, parca nu-mi venea sa cred sa fi aflat
ceva de la el. Dar daca mi spune aceste lucruri ca sa ma descopr eu, ca sa afle chiar de la mine
daca nu pregteam ceva contra Regelui? Vzndu-l pe el att de entuziasmat, nimic mai natural
dect s-i fac i eu confidenta ca se pregtete ceva n sensul planului sau. Dar daca exista o
aciune paralela a lui Horia Codreanu, de care eu nu stiu nimic, i el nfatisndu-mi-o n
amnunte, ar vrea sa ma conving sa particip la lovitura proiectata de el?
Cte idei nu mi-a trecut prin minte n acel moment!
La urma mi spune ca ncheiere a pledoariei lui pentru o rzvrtire:
Situaia interna este de aa natura astzi, este att de exploziva, nct cine trage primul
glonte de revolver, acela ctiga btlia.
Spusese un mare adevr i iari ma ntrebam daca nu pregtete el ceva i lovitura lui sa
nu premearg aciunii organizata de mine, alarmnd autoritile?
Iat ce e, draga Horia, i-am spus. Ai dreptate n tot ce spui. Stiu o aciune contra
Regelui, n aceste momente de adnca nemulumire populara, ar duce matematic la prbuirea lui.
Dar nu tii seama de factorul extern. Ruii ne pndesc. Stiu ca Regele este detestat de
marea majoritate a poporului romnesc, dar daca, printr-o revoluie, deschidem porile invaziei
ruseti, nu te gndeti la rspunderea uriae ce ne luam? Eu nu pregtesc nimic i te sftuiesc i
pe D-ta sa nu apuci aceasta cale primejdioasa.
Este adevrat ca eu lupt pentru drmarea actualului guvern, din care, din nefericire, fac
parte i unii camarazi de-ai notri, dar aceasta aciune o duc exclusiv prin mijloace politice.
Mult mai trziu mi-am dat seama ca Horia Codreanu nici nu auzise nimic i nu plnuia
nimic. Avusese o intuiie geniala a ceea ce trebuia fcut n acel moment, o scprare de
inteligenta din acelea pe care numai Cpitanul le avea. A fost ca o flacr interioara, care s-a stins
apoi. Horia Codreanu avea o mulime de caliti, dar i lipsea stabilitatea sufleteasca, ceea ce l
fcea inapt pentru activitatea politica.
14. Manifestul i tiprirea lui.
n nopile de 28 i 29 August, am lucrat la redactarea manifestului revoluiei legionare.
Ziua nu puteam scrie, caci eram ocupat cu alte zeci de treburi. aa cum m-am neles cu
Profesorul Codreanu, el trebuia sa citeasc de la Radio Braov (Bod) o proclamaie ctre tara, n
numele sau propriu, prin care sa ceara poporului sa se ridice i sa alunge pe tiran. Revoluia
trebuia sa se desfoare n doua faze: mai nti eu sa fac nceputul, cu manifestul semnat de mine;
apoi trebuia sa intervin Profesorul, pentru ca, cu greutatea numelui sau i cu raza de audiie pe
care i-o oferea emisiunea de radio, sa creeze momentul psihologic favorabil unei rzvrtiri n
masa. Actul al doilea era mai important dect primul. Numele de Codreanu, asociat la revoluie,
ar fi dat un impuls considerabil aciunii. aa cum mi imaginam procesul revoluionar, ocuparea
Postului de Radio Braov (Bod) i declaraiile Profesorului de la acest post constituiau factorul
decisiv al succesului loviturii.
Manifestul conceput de mine nu era o simpla chemare la revolta, ci un document politic,
n care explicam poporului toat lupta Legiunii pentru salvarea Patriei i raiunea pentru care
suntem silii acum sa punem mna pe arme, ca unicul mijloc pentru a mpiedica distrugerea totala
a tarii:
ROMNI.
La 5 Noiembrie 1936 i la 29 Noiembrie 1937, Cpitanul Legionarilor, Corneliu Zelea
Codreanu, a declarat urmtoarele: Cerem ca Majestatea Voastr sa pretind tuturor celor ce
conduc sau i manifesta preri cu privire la politica externa a Romniei sa declare ca rspund cu
capul pentru directivele pe care i le nsuesc.
Ateptam de asemenea acelai gest de mare curaj i cavalerism i din partea Majestii
Voastre n ceea ce privete linia regala de politica externa a Romniei.
n acest mod, n momentul unei eventuale catastrofe, Tara ar cunoate i cui aparin
rspunderile i natura sanciunii.
Nu exista: Mica nelegere, nici nelegerea Balcanica, nici Liga Naiunilor. Cine crede n
acestea, dovedete ca nu a neles nimic.
Fata n fata stau numai doua lumi. Sub presiunea lor, n clipa rzboiului, toate
combinaiile diplomatice se vor nrui ca nite castele de carton.
Tara ntreaga trebuie sa se cutremure, sa se nalte i s-i nfrunte pe acei care i pregtesc
moartea. Toi cei ce se gsesc astzi pe linia destinului i a istoriei naionale, au datoria sa ceara
i sa impun scoaterea politicii romaneti interne i externe de sub influenta i comanda
Masoneriei, Comunismului i Iudaismului.
Este singura msur salvatoare pentru viitorul Neamului Romnesc.
Rezultatul acestei nalte prevederi politice a fost cea mai slbatic prigoana dezlnuit
mpotriva Cpitanului i a tuturor legionarilor: arestri n masa, procese nedrepte, schingiuiri, mii
de ani de temni i sute de mori. O ntreaga generaie lovita mai buni legionari linia de politica
fixata de Corneliu Zelea Codreanu.
Tot atunci Cpitanul nostru a cerut ca sa declare solemn toi cei dein rspunderea
destinelor tarii ca vor plati cu capul toate actele care angajeaz viitorul neamului nostru.
Rezultatul acestei politici infame, al crui final nu putea fi dect prbuirea, a ajuns astzi
la sfritul tuturor eroilor: destrmarea interna, izolarea externa, iar pmntul patriei sfiat la
Nord i la Sud, la Rsrit i Apus.
Cine este vinovat?
Regele a declarat n repetate rnduri ca politica externa i aparine exclusiv, iar Constituia
din 1938 i-a acordat puteri depline de amestec n viaa de Stat. Toate angajamentele de politica
externa din ultimii ani s-au fcut cu ndemnul i aprobarea lui.
Micarea legionara a dus o lupta dramatica mpotriva lui, n ultimii doi ani, considerndul vinovat de toate nenorocirile ce s-au abtut asupra tarii, dup ce aceasta micare a ncercat un
lung interval de timp s-l conving sa adopte linia naionalista de politica externa i interna.
Dup arestarea i eliberarea mea, n fata gravei ameninri din afara, am oferit Regelui o
ultima ans de salvare, cerndu-i ca printr-un act unic i total, sa fac transferul de putere Grzii
de Fier. Am considerat ca interesele supreme ale tarii cereau n aceste vremuri grele o perfecta
sinceritate de la un regim tiranic la un regim legionar.
Mi-am luat angajamentul n schimb sa garantez tronul i dinastia. Se putea realiza un act
istoric de mare importanta, care ne gsea uniti i nchegai n fata evenimentelor externe care se
precipitau.
Am acceptat i anumite situaii care nsemnau o scdere de prestigiu pentru mine i
micarea noastr, tot din dorina de a da Regelui posibilitatea sa neleag momentul politic i sa
se sprijine pe noi.
Nu am fost ascultat!
Dimpotriv, s-a cutat cu mare vrjmie ca Garda de Fier sa fie lovita n unitatea ei,
compromisa i mcinata n puterea sufleteasca, iar n ultimele zile nainte de arbitrajul de la
Viena, cutndu-se punct de sprijin n afara de Axa.
Astzi cnd dezastrul tarii este ngrozitor de mare, cnd puterea Statului este frmiata,
cnd un ntreg popor nevinovat e azvrlit n cea mai neagra dezndejde, lovit, umilit, batjocorit,
cnd anarhia cea mai cumplita ne amenina, cnd foametea bate la usa i cnd toat lumea indica
pe vinovat, Garda de Fier e silita sa prseasc atitudinea ei de larga nelegere fata de Rege i si ceara singurul act patriotic ce i-a mai rmas, singura i ultima datorie:
Sa abdice!
E strigatul unanim al tarii. Voina totala a unui popor.
Orice alta ncercare e condamnata pierii. Agentul masoneriei i a iudaismului, omul
democraiilor prbuite, autorul dezastrului tarii sa plece de pe tronul Romniei.
Micarea Legionara este gata s-i asume rspunderea cu colaborarea i nelegerea
tuturor patrioilor cinstii.
Micarea Legionara este hotrt sa asigure continuitatea dinastiei romaneti i sa accepte
domnia Voievodului Mihail de Alba Iulia.
Micarea Legionara face apel la ntreg aparatul de Stat s-i dovedeasc sentimentele
naionaliste i sa se asocieze Grzii de Fier, sa nu opun nici un fel de rezistenta, pentru ca nu are
a se teme de nici un fel de resentiment.
Micarea Legionara se adreseaz Armatei Romne, adnc lovita n onoarea i mndria ei,
i o asigura de toat camaraderia i dragostea legionarilor.
Micarea Legionara i exprima din nou ataamentul ei profund pentru Puterile Axei i
ncrederea nezdruncinata n spiritul de dreptate care va prezida la alctuirea Europei de mine.
Micarea Legionara cere sprijinul Puterilor Axei n aceste clipe de tragedie interna care
amenina sa rup echilibrul tarii.
Cu gndul la Cpitanul nostru, la cei mori i la cei vii, mergem nainte pe singurul drum
ce ne-a mai rmas.
Camarazi, Hotrrea s-a luat. Victoria e n piepturile noastre.
Nici o putere din lume nu ne va mai putea mpiedica sa dam naiei linitea i dreptatea
dup care e nsetata.
Bucureti, 1 Septembrie 1940
HORIA SIMA.
Manifestul purta data de 1 Septembrie, pentru ca n aceasta zi, Duminica, 1 Septembrie
1940, ora 9 seara, era prevzut iniial sa se dezlnuie atacul. Din motive pe care le voi explica n
continuare, a fost amnata data pentru Mari, 3 Septembrie, ora 9 seara.
Manifestul trebuia tiprit. Btut la main i multiplicat, i-ar fi pierdut mult din efect.
Problema a rezolvat-o Nae Mazilescu, student din Romanati, pe care l-am cunoscut n prigoana
din 1938, cnd conducea studenimea legionara din Bucureti. El se mprietenise cu familia unui
tipograf, care se nimerise a fi i simpatizant al micrii. Acesta avea o mica ntreprindere ntr-o
mahala a Capitalei, adic tocmai ceea ce ne trebuia noua. Tipograful i-a luat angajamentul sa
culeag textul noaptea, cnd lucrtorii erau plecai i tot noaptea s-l traga, pentru a asigura
secretul imprimrii. Smbt dimineaa aveam stocul la dispoziie. Din 2.000 de exemplare cte
am comandat, jumtate au rmas n Capitala, iar restul au fost trimise n provincie.
15. Cauzele dictaturii de la Viena.
La ntlnirea de la Berchtesgaden, din 26 Iulie, Hitler a cerut plenipotentialilor romni sa
se neleag cu Ungurii pe baza principiului schimbului de populaie.
Cnd s-a pronunat dictatul de la Viena, n 30 August 1940, acest principiu a fost ignorat
i s-a procedat la partajul Transilvaniei ntre Romnia i Ungaria. Ce s-a petrecut ntre cele doua
date pentru ca Fhrerul sa abandoneze principiul fixat de el nsui pentru rezolvarea diferendului
teritorial romno-ungare? Care au fost cauzele au favorizat Ungaria sa primeasc mai mult din
inutul Transilvaniei dect i-ar f permis proporia numerica ntre locuitorii romni i unguri din
aceasta provincie?
1. n primul rnd, Ungurii au fost ncurajai de Ciano, Ministrul de Externe al Italiei, total
ctigat de partea lor, sa ceara ct mai mult la Conferina de la Turnu Severin pentru a provoca
eecul ei si, n modul acesta, drumul sa rmn liber pentru o intervenie directa a Puterilor n
litigiu, la a crui soluionare el spera sa exercite o influenta decisiva.
2. Cu mult nainte de a se deschide Conferina de la Turnu Severin, Ungurii au masat
aproape toat armata lor la granita Transilvaniei, antajnd Puterile Axei cu iminenta unui rzboi,
daca nu li se satisfac cererile revizioniste.
3. Rusia Sovietica a anunat ca sprijin revendicrile maghiare i bulgare, ceea ce a forat
Puterile Axei sa intervin ct mai repede pentru ca evenimentele sa nu se desfoare peste capul
lor. Stalin ar fi fost enorm de interesat sa izbucneasc un conflict romno-maghiar, caci atunci
avea i el oportunitatea sa mai obin ceva din trupul Romniei. Un rzboi ungaro-romn ar atras
dup sine o intervenie germana i ocuparea tarii noastre de Germani, iar Statul Romn ar fi
devenit eo ipso obiect de partaj ntre toi vecinii. Daca Germanii invadau Romnia, nu li se putea
refuza nici Ruilor dreptul sa ia o parte din prada, care ar fi fost Moldova pn la Milcov.
Berlinul nu putea tolera aceasta evoluie primejdioasa, caci grnele i petrolul Romniei
erau eseniale pentru continuarea rzboiului.
4. Toate aceste cauze acumulate n-ar fi dus poate la nedreptul i absurdul dictat de la
Viena, daca nu s-ar fi adugat o alta cauza, infinit mai grava, care-i avea originea n nsui
Palatul Regal.
Am artat ca la sfritul lui Iulie 1940, Regele Carol a numit ca ambasador la Moscova pe
Grigore Gafencu. nsi aceasta numire era suspecta, indiferent de mandatul cu care a plecat i nu
putea provoca dect cea mai mare alarma n cercurile germane. De atunci serviciile germane au
urmrit pas cu pas activitile lui Gafencu, pentru a descoperi cu ce scop a fost trimis de Rege la
Moscova.
Numirea lui Gafencu nu era ntmpltoare i trebuie conexata cu politica Angliei dup
alungarea ei de pe continent. Ea urmarea sa gseasc noi aliai pentru a deschide noi fronturi de
lupta. n Apus nu se mai putea face nimic, caci tarile erau sub dominaia germana. Posibilitile
de a crea noi focare de rzboi nu existau dect n est i sud-est: Rusia i popoarele balcanice. De
la 12 Iunie 1940, se gsea la Moscova, ca ministru al Marii Britanii, Sir Stafford Cripps, a crui
misiune era sa desprind Rusia de Germania i sa o recupereze pentru lagrul aliat.
n cadrul acestui plan avea de jucat i Gafencu rolul sau la Moscova. Paralel cu politica
oficiala a Romniei, reprezentata de Mihail Manoilescu, se realiza o alta politica, n spatele
Ministrului de Externe al Romniei, ai crui pioni erau Grigore Gafencu la Moscova, Regele
Carol la Bucureti i Viorel lea la Londra. Politica externa se dedublase, avnd doua fete ca
Ianus: cea vizibila, orientata spre Berlin, i alta secreta, care urmarea sa realizeze vechile teluri
ale integrrii Romniei ntr-un sistem de aliane occidentalo-sovietic. Misiunea lui Gafencu la
Moscova era de a sonda terenul pentru a obine asistenta militara a Rusiei n caz de conflict cu
Ungaria. Daca s-ar fi realizat aceasta alian, cu certitudine ca i Iugoslavia s-ar fi prins n hora
contra Germaniei i atunci ntreg estul i sud-estul european ar fi devenit cmp de btlie, cu
consecine incalculabile pentru cursul rzboiului. Grecia ar fi participat la conflict si, probabil, ar
fi fost antrenata i Turcia. Acesta era planul lui Churchill, care nu era departe de realizare.
Complotul lui Gafencu a fost descoperit de guvernul german n urma unui schimb de
telegrame cifrate ntre acestea i lea, ministrul Romniei la Londra. Grigore Manoilescu,
fratele ministrului, se afla pe atunci la Berlin si, gratie unor legturi la Statul Major, a putut afla
exact ce s-a ntmplat. lea a dat o telegrama cifrata, tranzit prin Berlin, lui Gafencu. Serviciile
germane posednd cifrul romn, au aflat ce coninea telegrama. lea fcea aluzie la o nelegere
romno-rusa peste capul lui Manoilescu, ca expresie a politicii regale. La rndul lui, Gafencu, a
rspuns tot printr-o telegrama cifrata, prin care i comunica ca sunt n curs de tratative ntre
Romnia i Rusia contra Nemilor.
Bazat pe aceste telegrame, Statul Major german a cerut lui Hitler sa traneze de urgenta
diferendul romno-german, caci altminteri se poate ajunge la o situaie att de primejdioasa n
estul i sud-estul european nct armata germana nu o mai poate domina.
Romnia trdeaz, a spus Statul Major german, i noi trebuie sa fin pe Carpai n
imediata apropiere a terenurilor petrolifere.
Dup ntreruperea Conferinei romno-ungare de la Turnu Severin, un dictat era
inevitabil, dar Hitler spre deosebire de Ciano, nu vroia sa slbeasc prea tare Romnia, gndinduse la aportul ei ntr-un viitor rzboi cu Rusia. Dictatul de la Viena, n prima lui versiune,
elaborata de guvernul german, prevedea cedri n Transilvania de Apus, n timp ce Secuimea i
lanul Carpailor Orientali pn n Maramure rmneau Romniei. Dar dup trdarea lui
Gafencu la Moscova, Hitler a adugat i coltul secuiesc, cu toat partea de nord a Ardealului,
pentru ca armata germana, de pe noua granita a Ungariei, sa poat interveni contra Ruilor att n
Moldova ct i pentru protecia puurilor petrolifere.
Chiar n ultimele zile ale domniei lui, cnd greelile lui de politica externa erau mai mult
dect evidente, Regele Carol nu a abandonat vechile lui planuri i a cules nefericitele urmri, care
i-au precipitat cderea.
5. Pentru a provoca mnia lui Hitler, cu scopul perfid de a ataca Romnia, Stalin,
prefcndu-se a fi partener loial al Germaniei, a avut grija sa anune i direct pe Fhrer de cererile
de asistenta militara al lui Gafencu la Moscova la Moscova i duplicitatea Regelui, ceea ce
confirma schimbul de telegrame ntre lea i Gafencu i arata urgenta necesitate a dictatului n
sensul vederilor Statului-Major german.
16. Un Consiliu de Coroana sui-generis.
Odat fixata de Hitler noua frontiera dintre Romnia i Ungaria, Mihail Manoilescu,
Ministrul de Externe, a fost invitat de Ribbentrop la Viena, unde a sosit n dimineaa de 29
August 1940. Manoilescu nu tia nimic de decizia luata i credea ca este chemat la Viena pentru a
continua tratativele ntrerupte la Turnu Severin. Pentru a doua oara m-am ntlnit cu el n seara
plecrii i din nou sa nu se duca, ci s-i prezinte demisia, lsnd celor care au pregtit dezastrul
s-i asume rspunderea actului. El avea sperana ca va putea sa salveze cea mai mare parte din
Transilvania i considera ca o datorie patriotica sa rmn la postul sau.
Manoilescu debarcase la Viena cu un grup de specialiti i adusese un bogat material
documentar, n special hri. El credea ca se va da o btlie ntre cele doua parti, n prezenta celor
doi minitri de externe ai Axei, cai odat cu el fusese convocata i delegaia maghiara. Dar mare
i-a fost surpriza cnd n loc de tratative, Ribbentrol i Ciano le-au pus la vedere ca nu mai e timp
de discuii i ca Puterile Axei i-au asumat singure rspunderea sa traneze diferendul dintre cele
doua tari. Cele doua delegaii au fost ntrebate doar daca accepta sau nu dictatul Puterilor Axei,
indiferent ct de favorabil ar fi uneia sau alteia dintre cele doua parti.
Delegaia maghiara n-a opus rezistenta, probabil pentru ca se aflase ceva de cursul noii
frontiere, n timp ce Mihail Manoilescu a cerut timp ca sa poat telefona la Bucureti, pentru a
cere aprobarea Regelui. De fapt Romnia se gsea n fata unui nou ultimat, de asta data prezentat
de Puterile Axei. Guvernul romn trebuia sa decid chiar n noaptea aceea daca se supune sau nu
dictatului.
I s-a mai comunicat lui Manoilescu, ceea ce el a transmis n cursul conversaiei cu Regele,
ca odat dictatul pronunat, Puterile Axei vor oferi o garanie colectiva pentru restul teritoriului ce
rmne Romniei.
Regele Carol n-a vrut sa ia singur decizia, ci a convocat chiar n noaptea aceea, de 29-30
August, un Consiliu de Coroana, pentru ca sa acopere cu autoritatea acestuia greelile lui de
politica externa. La Consiliu au participat, n afara de membri guvernului, mitropoliii i episcopii
din Ardeal, efii partidelor de opoziie, iar din partea micrii legionare eram pus i eu pe lista sa
fiu chemat. Cum n-am putut fi gsit n noaptea aceea, s-a recurs la serviciile a doua persoane care
nu aveau nimic comun cu Legiunea dect numele venerabil ce-l purtau. A fost invitat la Palat
Horia Codreanu, care n-a deinut niciodat vreo funcie n micare, i a fost cutat i adus cu fora
Protopopul Ion Mota, care, n afara de faptul ca era tatl eroului, tot att de putin putea sa
vorbeasc n numele organizaiei. Protopopul Mota se ntorcea de la Bucureti cu trenul la
Ortie.
La Ploieti a fost descoperit de ageni, dat jos din tren i cu o main napoiat la Bucureti,
pentru a fi prezent la Consiliu. Omul a protestat, a spus ca el n-are ce sa caute acolo, dar n-a putut
sa scape. Regele vroia ca aceste doua nume, scumpe ntregii Romnii, sa fie legate de cedarea
Ardealului. A trebuit sa se consume, scrie Petrascu n memoriile lui, i cel mai abject gest de
profanare a memoriei celor doi intermediari ai micrii legionare, titani ai generaiei noastre i ai
ntregii istorii romaneti.
n Consiliul de Coroana Maniu i Dinu Brtianu au cerut respingerea ultimatului, dar cum
guvernul avea majoritatea, i-a impus voina, urmnd indicaiile Regelui. Dup miezul nopii,
Regele a comunicat lui Manoilescu rezultatul dezbaterilor Consiliului de Coroana. Drumul era
liber acum pentru ca Puterile Axei sa pronune arbitrajul.
Si acum vreau sa povestesc modul miraculos n care am scpat eu ca sa nu am soarta
Printelui Mota. Consiliului de Coroana nu mai putea schimba nimic din cursul fatal al
evenimentelor, dar ar fi putut viitorul Legiunii, daca as fi participat i eu la dezbaterile lui.
Ma aflam cu Constantin Stoicanescu n casa inginerului Grigoriu, fratele Doamnei Liliana
Protopopescu. Era un apartament la etaj n Parcul Jianu si, n afara de noi doi, nu era nimeni
acas.
Fceam ultimele corecturi la manifestul ce trebuia dat a doua zi la tipar. edeam la masa
din sufragerie cu Stoicanescu i noi nu tiam ca stpnii aveau o sonerie de picior sub masa.
Umblnd cu picioarele, fara sa ne dam seama, am dat de sonerie i am scpat de ea. Era pe la ora
11 noaptea. Cine sa fie la ora asta? S-a sculat Stoicanescu, a deschis usa de la intrare, dar nu era
nimeni. Operaia s-a repetat de vreo patru ori, pn ce ne-a venit n minte sa cutm sub masa i
am descoperit soneria. Ne-am continuat lucrul, n sperana ca nu vom mai fi suprai. Dar la scurt
interval din nou se aude soneria. Noi am zmbit unul altuia cu neles i ne-am nvinuit reciproc
ca am atins soneria.
Scena s-a repetat de vreo trei-patru ori, dar noi, ferm convini ca suntem autorii
chemrilor, nu ne-am mai deranjat sa deschidem usa.
Dar de asta data ne-am nelat. La usa era cineva. Vizitatorii erau reali. A doua zi ma
ntlnesc cu Dr. Alexandru Popovici, care mi spune ca m-a cutat toat noaptea cu agenii pentru
a merge la Palat, pentru a depune jurmntulaa i-au spus agenii ca s-l determine sa vina cu
ei i sa ma caute. Pe unde n-a fost Dr. Popovici! Prin toate casele din Bucureti, unde credea ca as
putea dormi. ntre alte case m-a cutat i la inginerul Grigoriu.
Pai, eram acolo!
Am sunat de cteva ori i vznd ca nu raspunde nimeni am plecat, pentru a merge sa
te cutm n alte parti. Nu era timp de pierdut. Regele atepta venirea D-tale cu nfrigurare.
Soneria de picior din casa inginerului Grigoriu m-a salvat. Daca mergeam la Palat, eram
anulat att politic ct i revoluionar. Daca as fi acceptat arbitrajul, n cor cu Regele i guvernul,
mi pierdeam orice autoritate morala de a mai protesta contra cedrilor teritoriale i a-l trage la
rspundere pe Rege pentru dezastrul tarii. Daca m-a fi opus ultimatumului cum desigur as fi
fcut aliniindu-m cu Maniu i Brtianu, ma puneam n conflict cu Puterile Axei i linia politica
externa a micrii ar fi fost alterata, ceea ce i convenea Regelui. Oricare alternativa as fi adoptat,
micarea legionara, ca unitate operativa, ar fi fost scoasa din circulaie pentru multa vreme.
17. Pierderea Ardealului de Nord.
n momentul cnd fcusem ultimele corecturi la manifestul revoluiei legionare n noaptea
de 29-30 August, tiam ca o delegaie romna plecase la Viena pentru a trata cu Ungurii
problema litigiului teritorial, n prezenta minitrilor de externe ai Puterilor Axei, dar nu mi
imaginam ca lucrurile se vor desfura att de repede.
Credeam ca dezbaterile vor dura cteva zile, cel putin o sptmn, timp suficient sa
putem surprinde pe Rege cu aciunea noastr i sa determinam ntreruperea acestor tratative.
De Consiliul de Coroana aflasem a doua zi dimineaa, Vineri 30 August, i mi-am dat
seama de gravitatea situaiei, dar mai aveam o lucire de speran ca situaia se va prelungi
suficient de mult ca sa ne dea noua rgaz sa intram la apa.
Dar n seara aceleiai zile, Vineri 30 August, rezultatele arbitrajul erau cunoscute.
Intervenia noastr aadar nu mai putea salva Transilvania i revoluia proiectata nu mai avea rost
dect rsturnarea Regelui Carol. Apruse o situaie noua i necunoscuta, care va fi reacia tarii i
care va fi starea de spirit a micrii legionare. Una era sa dam lovitura n plina efervescenta
pentru chestiunea Transilvaniei i cu totul altceva dup ce faptul se consumase. Pentru a putea lua
pulsul tarii i a face un ultim examen al situaiei interne, m-am decis sa amn data izbucnirii
revoluiei de la 1 la 3 Septembrie 1940. aa se face ca manifestul poarta data de 1 Septembrie,
pentru ca era dat la tipar, n timp ce aciunea a nceput cu doua zile mai trziu.
Arbitrajul de la Viena a lovit ca un trsnet toate sufletele romaneti. Toat lumea se
atepta ca va trebui sa facem concesiuni grele la granita de vest, dar nimeni nu-i imagina ca
Ungariei sa i se atribuie jumtate din Transilvania. Nedreptatea era strigtoare la cer. 1.400.000
romni, mai mult dect Ungurii din inutul cedat, treceau din nou sub stpnirea maghiara.
Strvechi aezri daco-romane, cu masele compacte de Romni, au fost smulse din trupul tarii i
ncorporate Ungariei. Dup sfierile precedente, sufeream o noua i crunta lovitura, care zguduia
adnc fiina Statului i epuiza rbdarea poporului romnesc. Nefericita populaie nu cunotea nsa
cauzele ndeprtate i cauzele ascunse ale dezastrului, trimiterea lui Grigore Gafencu la Moscova
cu scopul de a obine sprijinul sovietic ce se desemna la granita de vest. Ultima infamie a Regelui
Carol. Am pierdut btlia contra Ungariei din cauza nefastei conduceri romneti, din cauza unui
regim urt i vndut strinilor.
Zguduit pn n adncul fiinei mele, am trit acele zile tragice. Prea ca totul se
prbuete n jurul meu. Abia se terminase drama din est i tara suferea o noua mutilare la granita
de vest.
Aproape un milion i jumtate de romni au fost desprii de fraii lor. Sute de mii au luat
drumul pribegiei, prsindu-i gospodriile i truda unei viei ntregi. Drumurile din Ardeal erau
pline de oameni i crue care aflaser peste noapte ca se aflau ntr-o tara strin. Bazele milenare
ale poporului se cltinau n toate punctele cardinale: la Est i Vest, n Sud i n Nord.
Unde suntei voi toi, politicieni uuratici, care ati acoperit de laude un regim trdtor i
criminal? Cine i ia acum rspunderea pentru prbuirea granitelor? Nu ati spus de repetate ori
ca tineretul nu e chemat sa ndrepte tara, ca sunt alte capete mai nelepte ca ale noastre? Unde a
rmas nelepciunea voastr care privea cu dispre la luptele i suferinele noastre? Ati azvrlit cu
toate infamiile n gndurile noastre curate de salvare a tarii. V-ai btut joc de sfintele noastre
credine, de idealurile unei generaii care nu a greit cu nimic contra Patriei. De 20 de ani ne-ai
trt prin nchisori, care ne-au ruinat sntatea i au pustiit tinereea noastr. Ne-ai acuzat de
trdare pe noi care am vrut sa smulgem Romnia din estura diabolica a unor planuri criminale,
pentru a urma drumul onoarei i al demnitii naionale. Ne-ai omort cnd ati vzut ca Legiunea
este tot att de puternica i rndurile ei tot mai dese, cnd ati vzut ca nici intrigile, nici
ameninrile, nici violentele, nici cursele ce ni le ntindeai nu pot sfrma credina noastr. Nici
mreia de Arhanghel a Cpitanului nu v-a putut retine de la pornirile voastre criminale. I-ai luat
viaa aceluia care, n ziua victoriei, v-ar fi iertat pe toi, pentru a inaugura o epoca de mari
prefaceri spirituale n poporul romnesc. Nu ateptam de la voi nici o cin, nici cel putin n
acest ceas tragic, cnd greelile voastre stau fata n fata cu nefericitele lor urmri. De multa
vreme v-ai desprins din comunitatea naional i imensa ei durere nu mai suntei capabili sa o
simii. n aceste de durere sfietoare pentru tot Romnul, sufletul meu mi spune ca nici un alt
gnd nu va strbate mintea dect cum sa va punei la adpost bunurile voastre i cum sa va salvai
situaiile voastre, n timp ce contiina voastr corupta va gsi vreo explicaie pentru justificarea
nefericirii n care a czut tara, cu care sufletul vostru meschin i josnic se va socoti satisfcut.
Cnd Smbt dimineaa am strbtut strzile Bucuretilor, am ntlnit aceeai lume trista,
abtut i cernita ca atunci cnd s-a anunat vestea asasinrii Cpitanului. Pe strada prea ca nu
mai umblau oameni, ci umbre. Peste tot numai fete ngrijorate i cu privirile n gol. Nu era o
durere care se exterioriza, ci una care anihila omul, care-l apleca la pmnt.
Disperarea mulimilor era aa de mare nct simeam cum ma invadeaz i ma copleete.
Nu mai aveam aer, ma sufocam. Parca ma strngea cineva de gt. Trebuie gsit o ieire. Daca n
acest moment micarea nu ntreprinde ceva, neamul nostru e condamnat, i pierde vitalitatea
istorica i se descompune. Aceasta disperare colectiva trebuie sa ajung la un deznodmnt.
Alungarea Regelui de pe Tron era o condiie de supravieuire a poporului nostru.
Dup ce am pierdut o treime din teritoriu, cel putin aceasta satisfacie sa i se dea
poporului romn ca sa se rzbune pe acela care poarta rspunderea dezastrului national.
18. Schimbarea datei.
Smbt dimineaa, 31 August, am cutat legionari de ncredere pe care s-i trimit n cea
mai mare graba n provincie ca sa anune pe efii locali ai revoluiei ca data cnd va trebui sa
intre n aciune s-a schimbat de la 1 Septembrie, ora 9 seara. Curierii plecai au putut sa ajung la
vreme la Constanta, Braov, Sibiu i Alba-Iulia.
Problema cea mai grea era Clujul. n planul iniial de aciune figura i acest ora. Dar cum
Clujul czuse acum n lotul maghiar, o rzvrtire n acest centru ar fi putut interpretata ca o
rezistenta contra Ungariei, ceea ce ar fi provocat reacia Berlinului. Am ales pe Traian Borobaru
i pe Constantin Stoicanescu sa plece la Cluj pentru a anuna pe camarazii de acolo sa suprime
intervenia. n drum spre Cluj, ei au fcut un ocol pe la Deva, pentru a da de veste grupelor de
aici i din Banat de amnarea datei. La Deva au vorbit cu Rotea, responsabilul de acest sector, i
au telefonat la Timioara. Lucrurile erau n regula n toat regiunea de vest a tarii. Mai rmnea
Clujul. Cum comunicaiile erau foarte grele i trenurile numai circulau spre nord, au nchiriat o
main, ajungnd la Cluj, din cauza cruelor cu refugiai care umpleau oseaua, abia n dup
masa de Mari, 3 Septembrie. Le era teama ca legionarii de aici, netiind de amnarea datei, sa nu
fi intrat n lupta. Norocul a fost ca ei nii i-au dat seama de noua situaie i din proprie
iniiativ au renunat la aciune. Seara au gsit pe Emil Popa i pe Generalul Mehedini. Nu mai
era nimic de fcut dect sa se ntoarc spre Bucureti.
Profitnd se plecarea curierilor, am trimis i pachetele cu manifeste destinate provinciilor.
n modul acesta ntreaga reea fusese avizata i nu se mai putea produce nici o surpriza.
Gndindu-m la eventualitatea ca as fi silit sa recurg la o noua amnare, i-am spus lui
Stoicanescu sa comunice la Deva i Timioara ca sa nu nceap aciunea nainte de a auzi
semnalul de la Radio Brasov-Bod.
19. Planul lui Rotea.
Vineri diminea, 30 August, ma cauta Rotea, care venise urgent din Ardeal ca s-mi
propun schimbarea planului de aciune. El avea misiunea sa organizeze lovitura la Deva. M-am
plimbat vreo doua ore cu el n jurul Spitalului Militar Regina Elisabeta.
Ce spunea Rotea? Nu este bine sa provocam o revoluie n aceste momente cnd se
hotrte soarta Ardealului. Nu tim ce se poate ntmpla. Fie o invazie rusa fie o agravare a
tensiunii cu Berlinul. Cpitanul, n momente asemntoare, desi putea sa fac o revoluie, a
renunat sa bruscheze situaia i a preferat sa intre n nchisoare pentru a nu transforma Romnia
ntr-o panie nsngerata.
Rotea mergea mai departe i propunea chiar sa renunm la orice aciune violenta, iar, cu
lichidarea litigiului cu Ungaria, sa acceptam sa reluam colaborarea cu Regele Carol. Fiind apoi
minitrii, din interiorul guvernului putem apoi s-l rsturnm, dispunnd de alte mijloace i alte
compliciti.
Draga Rotea, i-am spus, partea a doua a planului tau, o resping din capul locului. Nu
putem s-l rsturnm pe Carol, fiind noi membri ntr-un guvern nscunat de el. Avantajele ar fi
foarte mari, dar ideea ta contrazice moralei legionare. Nu e n genul nostru. Nu uita ca atunci
cnd intri ntr-un guvern, depui jurmnt de credina Regelui. Cum am putea noi sa fim sperjuri,
calcnd acest jurmnt? Aceasta perfidie o pot face alii, dar nu legionarii. Noi trebuie sa ne
comportam leal chiar i cu dumanii notri. Nu uita nvtura Cpitanului: dect sa nvingi
printr-o mielie, mai bine sa cazi nfrnt pe cile onoarei.
Ceea ce facem noi acuma, nu vine n contradicie cu aceasta nvtur. Suntem
perfeci acoperii moralmente. Eu nu mai sunt n guvern de doua luni. De atunci am dus o
campanie continua ca s-l determin pe Rege ca s-l determin pe Rege ca sa constituiasca un
guvern de salvare naional, al crui pivot sa fie micarea. Nu se poate plnge ca nu i-am oferit
toate posibilitile sa se salveze. Dar cum el nu se gndete nici n aceste ceasuri tragice la tara, ci
exclusiv la salvarea camarilei, nu ne mai rmne dect recursul la fora. Tara trece nainte.
Aciunea este aprobata de contiin ntregului popor, care nu mai poate suporta prezenta lui pe
tron.
Ct privete partea ntia a planului tau, aceasta merita ntreaga consideraie. Sunt i eu
tulburat adnc, sunt prada celor mai mari neliniti. Ne-am ntlnit n gnduri. nc oviesc i nu
stiu daca fac bine, daca nu cumva prin dezlnuirea unei revoluii, nu vom fi invadai toi vecinii.
Pentru noi patriotismul nu este vorba goala. Cnd ntreprindem ceva, primul nostru gnd este la
tara. Am plecat din guvern, cnd am vzut ca suntem trai pe sfoara de Palat i ca cu actuala
garnitura nu poate fi salvat Ardealul. ndoielile tale sunt i ale mele. Voi mai medita azi i mine
asupra planului. Daca intervine vreo schimbare, vei fi avizat la vreme. Dar pn atunci, toate
rmn aa cum au fost stabilite. Du-te la Deva i pregtete-te pentru Duminica, ora 9 seara.
20. Curierii destinului.
Dup desprirea de Rotea, am intrat ntr-o criza interioara. Fac bine sau nu fac bine? Nu
ar trebui sa urmez sfatul lui i sa renun la insurecie? Dar daca se ntmpla ceea ce mi-a
reactualizat eu cu atta putere? O invazie a vecinilor i sfritul Romniei ca Stat independent? i
atunci cine va purta rspunderea? Nu Regele uciga, ci noi care ne-am rzvrtit. Argumentele pro
i contra strfulgerau n mintea mea fara ntrerupere, crendu-mi o stare de nesiguran
chinuitoare.
nclinam sa pun n aplicare planul lui Rotea i iari ma rzgndeam. Eram ct pe-aici sa
dau ordinul de demobilizare al oamenilor, daca n orele urmtoare nu mi-ar fi venit nite tiri
senzaionale, care nu puteau fi aduse dect de nite mesageri ai destinului. Una din aceste tiri
uluitoare a venit prin Toader Ior, iar a doua prin Mitica Predescu de la Constanta.
Toader Ior fusese numit secretar al lui Noveanu la Ministerul Inventarului Public, al
crui titular era. Dup ruptura dintre micare i cei trei minitri, Ior a venit la mine i m-a
ntrebat ce sa fac: s-i dea demisia, urmnd grosul Legiunii sa rmn mai departe.
Nu, rmi acolo. Cine tie daca nu afli ceva de la Noveanu care ne poate fi de folos.
De atunci nu l-am mai vzut. Dup ntlnirea cu Rotea, cine apare n fata mea? Ior. Neam plimbat un sfert de ora pe nu stiu ce strzi ale Capitalei, n aceeai zi de Vineri. Pare ca i era
teama sa nceap vorba. Se uita n dreapta i n stnga sa nu ne vad cineva mpreuna. n sfrit
mi spune:
Vreau sa va spun ceva, dar sa rmn strict ntre noi. Mi-a spus Noveanu ca dup ce se
va termina chestiunea cu Ardealul, se va termina i cu Horia Sima. Va fi ridicat cu toi ai lui i
vor disprea.
Deci, Noveanu tia ca la Palat se urzete ceva contra noastr i nu a venit sa ma
avertizeze, cum era datoria unui camarad, indiferent ca el a apucat o alta cale. Ior i ctigase
ncrederea, vznd ca rmne la biroul lui i-a ngduit fata de el aceasta confidenta.
Destinuirea lui Ior era foarte grava. Era confirmarea unei bnuieli mai vechi a mele ca,
dup normalizarea raporturilor cu Germania, Regele se va npusti din nou asupra noastr. Ne
aflam n primejdie mortala.
Daca nu o luam nainte, vom fi arestai i lichidai. Ca sa nu fac Ior vreo imprudenta, lam linitit, zicndu-i:
Nu se poate ntmpla aa ceva, draga Ior. Noi nu i-am oferit Regelui nici un prilej ca
sa ne atace. Toate aciunile s-au desfurat ntr-un cadru strict politic. Dimpotriv, eu cred ca
dup ce se va rezolva chestiunea cu Ardealul, drumul va fi liber pentru o colaborare rodnica cu
Regele pentru refacerea tarii. Noi nu puteam face parte dintr-un guvern care va prezida mutilarea
tarii, cauza principala a nenelegerii cu Regele.
Ior s-a desprit de mine dnd din cap. Dup o suta de metri, s-a ntors i s-a uitat din
nou lung la mine. n sinea lui se gndea probabil cu tristee ca nu ma va mai vedea
A doua zi, Smbta, 31 August, ma cauta avocatul Mitica Predescu de la Constanta. Avea
o comunicare confidenial de transmis. El era un bun prieten cu Consulul Rohde de la Constanta.
Cam prin 20 August, prin mijlocirea acestuia, a cunoscut pe un colonel sau general de SS
Dietrich (sa fi fost faimosul Sepp Dietrich?), detaat n Romnia cu o misiune speciala. Era
mputernicit de Ministrul de Externe, de Partid i de Himmler ca sa provoace tulburri n
Romnia pentru rsturnarea lui Carol. El era contient ca nu poate cuceri tara, dar el vroia dect
sa provoace tulburri, care sa determine guvernul romn sa reacioneze, pentru ca apoi Hitler sa
aib prilejul sa intervin cu trupele pentru a stinge acest focar de neliniti de la frontiera cu Rusia.
El s-a adresat n primul rnd Nemilor din Romnia. A luat contact i a inventariat forele de
Volksdeutsche din Ardeal, Banat i Bucovina de Sud, oameni ncadrai n partid i organizai nc
din primvara anului 1940. Dietrich a descoperit nsa ca n Vechiul Regat nu dispune de forte
suficiente pentru a crea o diversiune insurecional. Atunci colaboratorii lui i-au semnalat sa se
sprijine pe nucleele legionare. Consulul de la Constanta i-a indicat pe Mitica Predescu, un om de
suprafaa n ntreaga lume legionara din Dobrogea. Colonelul a venit la Constanta, l-a ntlnit pe
Predescu i i-a expus elementele planului. Mitica Predescu nu i-a rspuns imediat, ci i-a cerut un
rgaz ca sa tatoneze terenul. El a luat contact cu o serie de constneni, dar acetia au refuzat sa se
angajeze ntr-o aciune germana. Atunci Mitica Predescu s-a hotrt sa vina la Bucureti ca s-mi
comunice mie planul german i s-mi ceara sprijinul.
Cum am aflat mai trziu, guvernul german pregtea o variata de aciune, o ipoteza de
lucru paralela, pentru eventualitatea ca Regele Carol ar respinge arbitrajul. n acest caz, trupele
germane, concentrate n jurul Vienei i n Slovacia, trebuia sa fac o incursiune fulgertoare n
Romnia, pentru a mpiedica o penetraie a Ruilor. Dar guvernul german avea nevoie de un
pretext ca sa dezlnuie aceasta operaie. Pentru acest scop a fost trimis Colonelul Dietrich de la
Viena, evident ca i aciunea proiectata sub conducerea acestuia a fost anulata.
Dar eu atunci nu cunotea, aceste dedesubturi. Eu am interpretat cu totul n alti termeni
planul lui Dietrich, dezvluit de Mitica Predescu. Eu eram convins ca Germanii vor sa rstoarne
pe Regele Carol, dar, odat cu eliminarea lui, sa ocupe i Romnia, ceea ce ar fi creat micrii
daune ireparabile. Colaborarea noastr cu Germania ar fi luat atunci o alura mizerabila, fiind
degradai la rolul de auxiliari ai unor trupe de ocupaie. Poporul ne-ar fi privit cu cel mai mare
dispre i toat aureola noastr de patriotism nflcrat s-ar fi stins.
Aciunea noastr nu numai ca nu contravenea securitii naionale, ci era imperios ceruta
de momentul istoric. Trebuie sa o luam naintea Nemilor, orict am fi de slab pregtii. Trebuie
sa facem ceva nainte, pentru ca tara sa vad ca noi suntem nainte mergtorii revoluiei. n
puinul timp ce-l mai aveam n fata pn la 3 Septembrie, ateptam din ora n ora cu inima strnsa
sa nu ntreprind ceva i astfel sa ne exproprieze de victorie.
Dup abdicarea lui Carol i constituirea Statului naional-legionar, Dietrich s-a ntors la
Berlin. nainte de a prsi tara, l-a vzut din nou pe Mitica Predescu. I-a fcut reprouri amare ca
i-a povestit totul lui Horia Sima i acesta le-a luat-o nainte. Eu credeam ca D-ta ne eti prieten
i colaborator i D-ta ne-ai trdat inteniile.
n fond Mitica Predescu era nevinovat. El nu tia nimic de pregtirile noastre i a fost
surprins de revoluie tot aa de mult ca i Nemii. Dietrich i acoperea retragerea, caci daca n-am
fi ntreprins noi ceva, nici el nu ar fi fcut nimic. Berlinul nu mai avea nevoie de nici o
diversiune, dup ce obinuse tot ce vroia de la Regele Carol.
21. Deutschland braucht Ruhe
Cu Hermann von Ritgen de la Legaia germana ntreineam relaii cordiale. Ne ntlneam
adeseori n aceeai casa a lui Constantin Greceanu de la sosea i ne informam reciproc. Cred ca
acest contact a contribuit mult ca sa mblnzeasc aversiunea lui Fabricius (pe care nu l-am vzut
niciodat n vara acestui an) fata de Garda de Fier.
Duminica, 1 Septembrie, o alta veste senzaional face ocolul Capitalei: Moruzov a czut
n dizgraia Regelui i a fost nlocuit de la Serviciul Secret. Odat cu el i-ar fi pierdut postul i
Nicki tefnescu, care conducea Direciunea Generala a Siguranei. Nu am putut verifica
informaia de la surse competente, caci aveam alte treburi pe cap, dar din cercurile Rzleilor mi
s-au procurat cteva amnunte. Se zvonea ca o violenta scena ar fi avut loc ntre Nicki tefnescu
i Urdareanu. Ministrul Palatului i-ar fi reproat acestuia i lui Moruzov eecul politicii lor fata de
legionari. Regele a profitat de absenta lui Moruzov din tara era la Berlin pentru a-l nlocui.
tirea prea verosimila. ntr-adevr, Moruzov i umbra lui, Nicki tefnescu, s-au
nsrcinat fata de Rege sa aduc toat micarea la picioarele Tronului. Dar, pentru ca operaia sa
reueasc, ei au cerut eliberarea mea, caci fara de captarea pistolarilor, mpcarea deplina nu se
putea face. Ei sperau ca eu sa devin instrumentul lor, aa cum Noveanu se transformase n unealta
lui Gabriel Marinescu, uitndu-i de idealurile micrii. Cnd au vzut nsa ca eu duc o politica
independenta, inspirata exclusiv de interesele tarii, Moruzov i Nicki tefnescu au intrat n
panica. Fata de Palat erau acum descoperii, caci planul lor cu mine nu reuise. Atunci ei i-au
cutat salvarea la Berlin pe filiera Canaris si, prin mine, sperau sa fac saltul n tabra victorioasa,
caci numai credeau n viabilitatea regimului.
Asa se explicau i amabilitile lui Moruzov din ultima vreme fata de mine, care
contrastau cu rceala ce mi-o arata Palatul. El cauta s-i demonstreze lealitatea fata de mine i
micare, ceea ce eu nu pricepeam bine la vremea aceea. Cu ct criza tarii se agrava cu atta
cretea i tensiunea dintre Rege i Moruzov.
Politica recomandata de Moruzov nu numai ca nu dduse roadele ateptate, dar deschisese
stvilarele ca sa se reverse micarea n toat tara, transformnd-o n cel mai puternic partid
politic. Daca Regele se gndea sa revin la politica de represiune, dup ce s-ar fi ncheiat dosarul
Transilvaniei, era logic sa se separe de cei doi efi ai Siguranei, care se dovediser fie incapabili
fie neleali. Cu acest prilej s-a verificat ca ei aparineau permanentelor Statului, cum i
imaginau. Ei trebluiau n lumea zeilor de jos, n timp ce n Olimp guverna numai treimea RegeUrdareanu-Elena Lupescu.
Aceste nlnuiri de fapte mi-au aprut cu claritate abia n ziua cnd am aflat de dizgraia
lui Moruzov. Pentru mine concedierea lui i a lui Nicki tefnescu era un avertisment n plus ca
Regele Carol pregtete o noua prigoana.
Din punct de vedere al planului nostru de btlie, expulzarea celor doi efi de la Siguran
reprezenta un mare avantaj. n acele momente cruciale pentru Rege, serviciile de Siguran nu
mai puteau funciona n plin randament. \par Noii titulari abia i luaser posturile n primire i nu
aveau timp sa se familiarizeze cu problemele. Regele luase o msur contra-producatoare, caci se
lipsea, n plina efervescenta revoluionar, de inteligenta i experienta acestor oameni, care cine
tie daca nu ar fi frnat cursul revoluiei.
23. Eliberarea Generalului Antonescu.
Tot Duminica, 1 Septembrie, mi se aduce la cunotin ca ar fi fost eliberat Generalul
Antonescu de la Mnstirea Bistri. tirea era prea importanta ca sa nu ma ocup de ea. ntradevr, n urma unui ordin de la Palat, generalul Antonescu fusese scos din captivitate i se afla
viu i sntos la domiciliul sau din Bucureti.
Pentru economia aciunii noastre reprezenta o mare uurare. Tocmai pregtisem o
puternica echipa, recrutata dintre Rzlei, care, n seara de 3 Septembrie, concomitent cu
dezlnuirea revoluiei, trebuia sa atace prin surprindere gazda ce-l pzea la Mnstirea Bistri,
s-l ridice pe General i s-l aduc n Ardeal.
sa ne utilizeze ca trupe auxiliare. Ne-a solicitat sa facem propaganda pentru el i cu asta ne-am
desprit. Am epuizat toate posibilitile de nelegere. Vrea sa ne amgeasc. Eu i cunosc foarte
bine gndurile, caci de trei luni sunt n mijlocul evenimentelor. Vedei ce s-a ntmplat i cu
Printele Mota la Consiliul de Coroana.
Numele lui a aprut n ziare, ca i cum i-ar fi dat consimmntul la ruperea n doua a
Ardealului.
De alta parte, totul este pregtit sa intram n aciune. Nu mai putem da napoi. Legionarii
sunt concentrai i vor trece la atac, Mari, la ora 9 seara. Intervenia D-voastra la Radio Bod
poate sa decisa soarta revoluiei.
Eu nu am suficienta suprafaa politica n tara. Numele D-voastra atrna greu n opinia
publica. Eu v-am inut la curent cu toate pregtirile i plecarea D-voastra la Climneti avea ca
scop tocmai sa va nlesneasc dispariia din Capitala.
Draga Sima, mai este ceva. Am avut un vis, pe care l-am tlmcit ca sa nu se fac
vrsare de snge.
Chestiunea era mult mai grava. Profesorul ovia sa se angajeze. n fata rspunderii unei
revoluii, se nfricoase. n acea stare sufleteasca, ideea audientei la Rege, cu tot cortegiul de
insinuri la adresa mea, a czut pe un teren fertil. Dar daca el este chemat sa joace rolul
precumpnitor n aceasta criza generala? Profesorul avea mari caliti. Era mare orator, mare
parlamentar, mare agitator, dar nu era un revoluionar i nici cel putin un om politic. i atunci,
daca nu era inut permanent la zi cu situaia, uor cdea victima intrigilor de la Palat. A fost
greeala mea ca l-am lsat pe Profesor singur doua sptmni la Climneti.
Mi-am dat seama apoi ca nu pot conta pe Profesor ca factor activ al revoluiei, din cauza
structurii lui sufleteti.
D-le Profesor, nici eu nu doresc vrsare de snge, dar artai-mi alta cale ca sa scpm
de tiran. Dup asasinarea Cpitanului, a fcut exact politica externa recomandata de el, dar n ce
condiii dezastruoase. Tara fierbe de disperare i ca s-i rectige echilibrul, trebuie alungat de
pe Tron. Daca nu facem noi ceva, se vor gsi alii. E suficienta o scnteie ca sa se aprind toat
tara. Tensiunea e la maximum n Capitala.
Bine, dar atunci ce sa fac? Mine am audienta la Rege!
Pur i simplu nu va ducei. i Cpitanul a fost invitat la Palat i a refuzat sa mearg,
considernd ca momentul nu este oportun. Daca mergei le Rege, implicit dezavuai aciunea
micrii. Ce va zice poporul cnd eu cer abdicarea Regelui, iar D-voastra tratai cu Regele? Nu-i
acordai un fel de binecuvntare din partea micrii ca sa rmn mai departe pe Tron? Tot ce-am
organizat, am fcut cu tiina D-voastra i acum nu ma putei lsa descoperit.
Profesorul sttea pe gnduri. Simeam c-l muncesc ndoielile. Prea dispus sa renune la
audienta, dar nu prea dispus s-i mplineasc rolul de purttor de cuvnt al revoluiei.
Atunci i-am venit ntr-ajutor.
D-le Profesor, vad ca nu suntei convini de necesitatea unei aciuni violente pentru
dezlegarea situaiei interne a tarii. Va respect prerea i va propun sa ne mprim rolurile.
Eu merg nainte pe drumul revoluiei, cu obiectivul de a rsturna pe Regele Carol. Daca
revoluia nu reuete, atunci intervenii D-voastra, care nu avei nici o participare directa, va
prezentai Regelui i salvai ceea ce se mai poate salva.
Eu va cer doar sa renunai la audienta la Rege, fixata pentru mine, i s-mi acordai mie
rgazul necesar, nu mai mult de trei zile, ca sa pot da btlia i sa vedem rezultatele ei.
Bine, dar ce fac eu n timpul acesta de trei zile?
Va ascundei i nu va artai nicieri, pentru ca Regele sa nu va poat obliga sa mergei
la Palat cu fora, cum s-a ntmplat cu Printele Mota la Consiliul de Coroana, i nici sa nu va
A doua ntrevedere importanta din aceste ultime zile, am avut-o cu Nichifor Crainic, Luni
2 Septembrie, dimineaa, la Ministerul Propagandei. Aceeai primire afectuoasa. Nichifor Crainic
a mers mai departe dect Generalul, a trecut la confidente, pe care spunea ca le deine chiar de la
Rege. Odat terminata faza critica a retragerii trupelor pe noile frontiere, Regele va relua
colaborarea cu micarea pe baze lrgite, transformnd-o n elementul primordial al guvernrii,
aa cum cerem noi. Viitorul aparine Legiunii!
I-am mulumit pentru interesul ce ni-l poarta i bunele vesti ce ni le aduce de la Palat.
Niciuna din aceste ntrevederi, att de calde i promitoare, venind din partea unor
membri ai cabinetului, nu mi-au dezarmat nencrederea fata de Rege. n definitiv daca Regele
vroia sa dea micrii un loc precumpnitor n guvern, putea sa o fac de mai nainte, pentru a-i da
prilejul sa se nfrunte cu Ungurii la Berlin i Roma, i nu acum dup dictatul de la Viena, cnd
tara este n doliu. Nu cumva au primit un mandat de la Rege ca tocmai n acest moment sa stea de
vorba cu mine pentru a ma determina sa stau linitit, oferindu-mi mirajul unui viitor legionar?
Alte informaii din surse contraziceau bunele intenii ale lui Carol i nu am putut trage alte
concluzii dect ca aceti minitri au fost pusi sa realizeze o aciune de adormire a mea, pentru a
nu-mi da seama de primejdie i a lsa Regelui timpul necesar s-i organizeze forele. Departe de
mine gndul de a bnui pe aceti doi oameni ca s-au pretat de bunvoie la aceasta stratagema. Lor
li s-a comunicat anumite lucruri, pe care, n ingenuitatea lor, credeau i ei
26. Maniu ajuta pe Rege.
ndat dup cunoaterea dictatului de la Viena, au izbucnit manifestaii de protest la
Bucureti i n mai multe orae din Ardeal. Manifestaiile au inut de Smbt, 31 August, pn
Luni 2 Septembrie. n 3 Septembrie s-a suprapus peste ele revoluia legionara.
Manifestaiile erau ndreptate contra Ungariei, dar cum pierderea Ardealului de Nord se
datora unei decizii a Puterilor Axei, ostilitatea maselor populare s-a revrsat i asupra Romei i
Berlinului. Lozincile de ura au gsit ecou n sufletul disperat al mulimilor.
Consulatele germane din Ardeal i Banat au fost atacate i s-a ajuns chiar la un anumit
grad de tensiune ntre populaia romna i cea germana. Tocmai n acele zile se afla la Timioara
N. S. K. K. Huhnlein. Restaurantul unde se ntreinea cu reprezentanii populaiei germane a fost
nconjurat de manifestani i s-au proferat insulte la adresa Germaniei.
Manifestaiile de protest au pornit dintr-un impuls spontan, dar au fost luate sub
patronajul partidului naional-rnesc. Iuliu Maniu se opusese n Consiliul de Coroana dictatului,
iar, dup pronunarea lui, mobilizase revolta poporului contra agresorilor de la granita de vest. De
fapt Iuliu Maniu avea i el partea lui de vinovie n dezastrul tarii. Admiraia lui fara margini
pentru Titulescu l mpiedica sa vad alta opiune de politica externa dect alturi de Anglia i
Frana, tari care, la rndul lor, cutau prietenia Rusiei Sovietice, aliana fatala intereselor
Romniei. Regele a urmat aceeai orientare, dup ce i-a asumat rspunderea politicii externe. n
aceasta privin, vederile lui Maniu, Titulescu i Rege nu se deosebeau. Cu aceste manifestaii,
strignd jos Ungaria, nu se mai putea repara nimic. Tara zcea la pmnt zdrobita i nu exista
alta posibilitate sa salvam restul ei dect sprijinindu-ne pe puterile Axei. Bineneles ca
rspunderea Regelui era infinit mai mare dect a lui Maniu, pentru ca el a exercitat o autoritate
despotica asupra tuturor partidelor de la urcarea lui pe Tron, iar din 1938 i nsuise controlul
direct al politicii externe.
Regele Carol, a carei inteligenta politica era mult superioara lui Maniu, i-a dat imediat
seama ce beneficiu enorm poate sa traga din manifestaiile patronate de partidul naionalrnesc. El putea abate revolta poporului de la el, principalul vinovat, spre Ungaria i Puterile
Axei. El se putea ascunde ndrtul acestor manifestaii, dnd fru liber pornirilor poporului ca
s-i descarce mnia contra celor care au cotropit tara. n durerea lui cea mare, poporul se
tulburase aa de mult nct nu mai vedea dect hotarele ciuntite. i era peste putin sa descopere
nlnuirea reala a evenimentelor, faptul ca ceea ce se ntmpla acum cu Ardealul, Dobrogea i
Basarabia nu era dect consecina nefastei politici externe a Regelui, al crui nceput se urca cu
civa ani n urma.
Regele nu numai ca a tolerat aceste manifestaii, dar le-a i ncurajat. El a dat ordin
politiei i jandarmeriei sa le ocroteasc, ca sa ia o amploare ct mai mare. Am asistat la o astfel
de manifestaie n Bucureti. Erau cete de oameni care se trau n dezordine i i fcea impresie
jalnica, n mare parte servitorimea ardeleana din Capitala. Gloate umane care strigau lozincile
auzite de la agitatori i cntau imnuri patriotice.
La Braov politia i ofierii de jandarmi peau n rnd cu manifestanii i i conduceau pe
strzile principale ale oraului.
Sentimentele poporului, durerea lui adnca, ngrijorarea lui de viitor, erau speculate
neruinat tocmai de acei care i-au pregtit acest ceas amar.
Am trit una din paradoxurile istoriei: Maniu, ostracizat de Rege de la urcarea lui pe Tron,
devenise acum principalul lui susintor fara s-i dea seama.
Manifestaiile contra Puterilor Axei ndeprtau primejdia de la Palat i o proiectau spre
hotare. Daca lucrurile ar fi rmas n acest stadiu, Regele Carol ar fi trecut cu bine peste aceasta
criza i i-ar fi consolidat domnia. Dar naiunea avea n rezerva micarea legionara, care n
curnd va porni la atac i va restabili ordinea reala a vinovailor. Puterile Axei ne-au fcut o mare
nedreptate, dar rspunderea principala cdea asupra Regelui. Revolta poporului trebuia ntoarsa
de la hotare, unde nu se mai putea ndrepta nimic, i concentrata asupra camarilei de la Palat, care
de un deceniu conspira la distrugerea Statului Romn.
PARTEA A APTEA.
MINUNEA ARHANGHELULUI
1. Planul de btlie.
n planul de drmare al regimului carlist, conceput n iarna anului 1939, Capitala era
centrul aciunii. n provincie nu era prevzut nici o intervenie. Forele legionare din toat tara
le-am concentrat la Bucureti, repartizndu-le obiectivele de atac. n noul plan de btlie, am
renunat la Capitala i am strmutat centrul de greutate n provincie i cu precdere n Ardeal.
Ce m-a determinat sa fac aceasta schimbare? n primul rnd teama sa nu se repete tragica
experienta din 1939, cnd dispozitivul nostru din Capitala a fost descoperit de politie i
dezorganizat pe filiera unei legturi din provincie. n al doilea rnd, m-am orientat dup starea de
spirit din Ardeal. Cum ne aflam n preajma amputrilor teritoriale la granita de vest, era de
presupus ca revolta populaiei contra regelui Carol va fi mult mai puternica n aceasta provincie
dect n alta parte a tarii.
Oraele din Ardeal alese sa devina teatru de operaiuni pentru forele legionare erau
urmtoarele: Cluj, Timioara, Deva, Alba-Iulia i Braov. Brasovul era destinat n plus sa se
substituie Capitalei, devenind o platforma revoluionar n mars, n acest ora trebuia sa se
concentreze toate contingentele de lupttori din Ardeal, pentru a forma mpreuna o masa suficient
de puternica ca sa amenine Bucuretiul. Tot la Braov se gsea Postul de Radio de la Bod, care
trebuia ocupat i folosit de noi, pentru ca pe undele lui toat tara sa afle de izbucnirea revoluiei
legionare.
n restul tarii, numai Ploietii figurau n planul de btlie. Am ales Ploietiul din cauza
vecintii cu Bucuretiul si, n al doilea rnd, pentru ca trupele de aici, destul de numeroase, sa
nu poat porni spre Braov.
Constanta nu era prevzut ca loc de insurecie, fiind prea departe de Capitala i pentru ca
nu avea nici o legtur cu Ardealul.
numai ca s-a oferit cu cea mai mare bunvoina sa ma nsoeasc, dar mi-a spus pe drum ca este
gata sa participe la aciune, oriunde ar fi nevoie de el.
Pentru a nu pierde contactul cu Capitala, presupunnd ca autoritile vor sa tie unde ma
aflu, l-am nsrcinat pe legionarul Ion Chiruta, care n ultimul timp era mereu cu mine, ca de
Mari dimineaa sa fac permanent de garda n casa inginerului Petre Br din Strada Naum
Rmniceanu, unde locuiam de obicei la Bucureti, i sa ia nota de toate telefoanele ce vor veni
pentru mine, comunicnd solicitanilor ca voi putea fi gsit n seara aceea. n modul acesta, mi
acopeream retragerea celor 12 ore de care aveam nevoie pn n momentul loviturii.
3 Septembrie era o zi splendida de vara trzie, cum numai pe la noi se pot admira. Cald i
senin, fara nici un nor. Colonelul Spataru era un nsoitor simpatic, un om jovial, care inspira
ncredere oricui, prin modul cum gesticula i vorbea. n uniforma aprea impuntor, iar eu, n
maina cu el, treceam ca aghiotantul lui. Nu s-a fcut control pn nainte de Predeal. Aici un
jandarm oprea mainile i cerea actele de legitimaie. Cnd s-a oprit i maina noastr i a vzut
cine e nuntru, a salutat respectuos i am trecut mai departe.
Am ajuns la Braov pe la amiaza i am tras la un camarad originar din Fgra, Nicolae
Trmbia, care locuia pe Strada Regele Ferdinand, nu departe de restaurantul Transilvania.
Avea o camera separata la etaj, nct putea intra oricine la el fara sa fie vzut de gazde. Aici am
stat toat ziua, unde am avut ultimele confruntri cu efii de echipe. Mai nti am procedat cu
Boian la o revizuire a punctelor de atac i a efectivelor ce vor participa. Boian lucrase excelent.
Alesese bine obiectivele i repartizase forele n conformitate cu importanta lor. Echipele variau
de la 15 la 50 de legionari, dup presupusa rezistenta ce o vor ntmpina pentru a fi cucerite.
Am introdus o singura modificare: un grup puternic de braoveni trebuia sa fac o
manifestaie cu scop de diversiune, exact n momentul cnd se va trece la atac, ncepnd de la
restaurantul Transilvania pn n Piaa Sfatului. Daca armata va iei pe strzi, va fi atrasa de
acest grup, iar n timpul acesta echipele din apropiere, care operau la Telefoane i Chestura, vor
putea ocupa aceste cldiri.
n total se concentraser la Braov cam 500 de legionari, elemente de elita, care veniser
de la Cluj, Bucureti, Prahova, Galai i Sibiu.
4. Luptele de la Braov.
Luptele de la Braov au nceput sub cele mai nefericite auspicii. Echipele care se
ndreptau sa ocupe postul de emisiune de la Bod au fost descoperite de jandarmi chiar n dup
masa zilei cnd trebuia sa nceap atacul, Mari, 3 Septembrie, i angajate n ncierri pariale.
Ca urmare, la Braov s-a dat alarma generala, ca toate instituiile sa fie puse sub paza militara i
cu consemnul sa fie n stare de aprare, caci s-ar putea produce atacuri din partea unor bande de
unguri care au nvlit din regiunea secuiasca i vor sa ocupe Brasovul.
La ora 9 seara, cnd legionarii au intrat n lupta, nu mai beneficiau de efectul surprizei.
Autoritile erau avertizate i i luaser masurile de protecie.
Ocuparea Postului de Radio Bod i-am ncredinat-o avocatului Dragomir de la Bacu, care
era i locotenent de rezerva i tocmai fusese concentrat. El dispunea de cea mai puternica
concentrare legionara peste 50 de elemente caci pentru a fi sigur ca ntreprinderea va reui, n
ultimul moment i-am adugat i pe legionarii prahoveni, sub conducerea lui Lucian Caramlau. Se
pare ca Dragomir n-a organizat bine expediia. A dat ca punct de adunare pdurea de la Vlcele,
de unde mai erau 15 km pn la Bod. Mai departe nu era prevzut nimic. n afara de prahoveni,
mai era o echipa de bucovineni sub conducerea din elemente rzlee, sub comanda lui Andrei
Costin. Echipele au venit la Vlcele fiecare pe socoteala ei i cu mijloacele proprii. Nici nu se
cunoteau bine ntre ele, ci doar pe teren au aflat ca aparin aceleiai uniti i au aceeai misiune.
S-a mai ntmplat i un alt fapt care a agravat situaia acestui grup. Nici seful expediiei
nu ajunsese la destinaie n momentul cnd s-au produs primele ncierri. Dragomir, n dup
masa zilei de Mari, era nc la Braov, unde ma cutase pentru a pregti textele ce trebuia sa le
difuzeze de la Radio Bod. Cum Profesorul Codreanu nu venise, a czut tot n sarcina mea sa
redactez proclamaia ctre tara. Cnd a plecat el, cu manuscrisul n buzunar, btlia era n toi la
Vlcele, iar ocuparea postului ieise din raza posibilitilor.
Cum o nenorocire nu vine niciodat singura, forele jandarmeresti din regiunea BodVlcele se mriser cu efectivele care se retrgeau din regiunea secuiasca, nct echipele
legionare nu le mai puteau face fata. S-au tras focuri de arma. Aici au czut Lucian Caramlau i
Gheorghe tefnescu i au fost rnii Ovidiu Gina, Dumitru Leonties i Grigore Munteanu.
Cineva a dat ordinul de mprtiere i atunci fiecare a cutat sa scape n desiul pdurii. Dup ce
s-a nnoptat, legionarii s-au regrupat i au pornit spre Bod.
Pentru a ajunge la Bod, trebuia sa treac Oltul i la pod au fost ntmpinai cu foc de
mitraliere. Legionarii au aruncat cteva grenade i i-au alungat pe paznicii de la pod.
n lupta de aici a fost rnit Victor Enachescu. Totui n-au putut trece de partea cealalt,
deoarece jandarmii fugari au primit ntrituri i s-au ntors trgnd cu o violenta i mai mare.
Peste pod nu se mai putea trece i atunci s-a dat ordinul de retragere spre Braov, unde au
ajuns dup o noapte de mars prin ape i noroi.
La Braov am vzut eu cu ochii tot ce s-a petrecut n prima faza a luptelor. Ultimul sef de
echipa cu care am vorbit a fost avocatul Sultan Donat, cruia i revenea misiunea cea mai grea: sa
neutralizeze Regimentul 41 Artilerie de pe Strada Lunga. Acest regiment era cel mai apropiat de
centrul Brasovului i imobilizarea lui ar fi uurat enorm intervenia celorlalte echipe. Planul lui
Sultan Donat se baza pe anumite legturi n interiorul regimentului, care i-ar fi permis sa ocupe
corpul de garda i apoi, cu ajutorul ofierului de serviciu, sa mpiedice scoaterea regimentului pe
strzi.
Parc-l vad pe Sultan Donat i astzi n fata mea, mbrcat n uniforma de sublocotenent.
Era un tnr chipe, blond i ochi albatri. Fiu de protopop din Basarabia, se trgea dintr-o veche
familie de rzei. i terminase studiile i profesa avocatura. Mi-a fcut o puternica impresie de
om hotrt i curajos. Prea un monument de eroism, turnat din cap pn n picioare din cea mai
pura substana spirituala. Rar mi-a fost dat sa vad un astfel de om, rupt parca din spada
Arhanghelului Mihail. Am nchinat un pahar de vin rou cu el i i-am spus:
Camarade Sultan Donat, ai o mare misiune. De succesul aciunii D-tale depinde soarta
revoluiei la Braov.
Domnule Comandant, mi dau i viaa ca sa izbutim.
Peste o jumtate de ora era mort.
Cnd a ptruns Sultan Donat cu echipa lui de 20-25 legionari pe poarta regimentului, a
fost ntmpinat de o rafala de mitraliere. A fost rnit mortal i alturi de el a czut Constantin
Salceanu. nainte de-a muri, Sultan Donat a mai avut timp sa fac semn camarazilor care l urmau
sa se retrag. i dduse seama de inutilitatea sacrificiilor. Regimentul era n stare de alarma i
atepta atacul cu mitraliere puse cruci.
Cu un sfert de ora nainte de noua, am cobort n fata restaurantului Transilvania. n
parcul din fata Hotelului Aro, observam cum ncepuser sa se concentreze legionarii. Am distins
mai nti coloana de manifestani de sub conducerea lui Traian Marian, care a ieit din umbra
parcului i a pornit-o n sus spre Transilvania cu cntecul Stefan Voda. Dar n-au fcut nici 50
de metri de cnd s-au pus n mars i apare o companie de soldai, care era ascunsa pe undeva prin
apropiere, i oprete, i nconjoar i i someaz sa se predea. n timpul cnd se petrecea aceasta
scena, vad din deprtare cum o echipa legionara n pas grbit se apropie de Palatul Telefoanelor
i intra n el. La scurt interval un grup mai numeros de legionari, n frunte cu unul nalt (era
Victor Apostolescu), alearg n aceeai direcie spre Chestura. Atacul celor doua grupuri
legionare, la Telefoane i Chestura, nu a fost observat de compania care se afla n fata Cercului
Militar, fiind ocupata cu arestarea manifestanilor.
Eu cu Boian i Colonelul Spataru, toi trei mbrcai n uniforme de ofieri, am ncercat sa
* pe legionarii ncercuii. Ne-am amestecat cu manifestanii, am vorbit cu sublocotenentul care
comanda compania i i-am spus s-i lase n pace, caci sunt i ei oameni care i vrsa necazul
pentru nenorocirea tarii. mprejurul nostru se adunase multa lume, care privea cu simpatie la noi.
Sublocotenentul era n mare ncurctur, mai ales ca cei ce interveneau pentru eliberarea
legionarilor erau ofieri ca i el, ntre care un colonel. La un moment dat legionarii l ridica pe
umeri pe Colonelul Spataru i l aclama. Sublocotenentul era pe punctul sa cedeze, daca n acel
moment nu s-ar fi auzit cnit de mitraliere de pe Strada Lunga, de la regimentul unde czuse
Sultan Donat. Sublocotenentul a luat atunci o atitudine severa i ne-a ameninat ca ne aresteaz i
pe noi daca nu ne ndeprtm. Era imprudent sa mai insistam. ncadrai de soldai, legionarii au
fost condui la Comenduirea Pieii, fara sa tie ca acei ofieri care au vrut s-i elibereze erau
proprii lor camarazi.
Ne-am desprit de Colonelul Spataru, lsndu-l pe el sa se duca la hotel. Eu cu Boian, la
adpostul uniformei de ofier, ne-am plimbat pe strzi pentru a vedea ce se mai ntmpla. nainte
de a se auzi bubuiturile, lumea edea linitit e terasa restaurantului Transilvania i cnd a
aprut coloana de legionari, a crezut ca e una din acele manifestaii antimaghiare care se
succedau de cteva zile fara ntrerupere la Braov. Dar cnd au rsunat mpucturile, ntr-o clipa
s-a golit terasa, s-au golit toate strzile i lumea fugea nnebunita n sus spre Piaa Sfatului. Dar
nici n partea de sus a oraului n-au gsit linite. Un grup special, format din sibieni i
covurluieni, au cobort de pe Tmpa n Piaa Sfatului i au nceput sa traga cu pistoalele n aer,
provocnd o panica indescriptibila i o stare de psihoza revoluionar. Cum nu mai era nimic de
fcut de aici, ne-am ndreptat spre Palatul Telefoanelor. Am gsit cldirea nconjurata de soldai
i din cnd n cnd un ofier i soma pe legionari sa se predea, caci altminteri vor trece la atac.
Deodata vad ca apare n pervazul ferestrei de la etaj Nicolae Popa, seful echipei, i ncepe sa
vorbeasc soldailor. Suntem romni, frai de-ai notri. Respectam armata romna. Nu vom trage
n soldatul romn, desi avem i noi arme. Ne-am ridicat contra Regelui criminal Carol II-lea, care
a ruinat Romnia Mare. Vrem sa salvam ce se mai poate salva din Tara. n toate oraele
Romniei la ora actuala s-a ridicat poporul pentru a drma regimul de tiranie. Cu noi este
Generalul Antonescu, care a luat frnele guvernrii. Peroraia lui Nicolae Popa a durat cteva
minute i a fost ascultata de ofieri i soldai fara sa fie ntrerupta sau sa se traga focuri de arma.
Trecuse de ora zece. Prin parcul Telefoanelor nu mai circulau dect ofieri i gradai care
umblau cu fel de fel de ordine. La un moment dat se apropie de mine un plutonier i n
semiumbra parcului ma fixeaz cu insistenta. l privesc i eu. Nu schimbam nici un salut i nici o
vorba. Plutonierul se ndeprteaz. i spun lui Boian ca trebuie sa prsim terenul, deoarece ne
expunem sa fin arestai. La ora aceea se tia ca legionarii folosesc uniforme militare pentru a
ptrunde mai uor n cldirile publice. La locuina lui Trmbia nu ma mai puteam ntoarce, caci
el era cunoscut de politie i n cazul unor descinderi, ma putea gsi la el. Boian mi propune sa
merg la locuina unor sai din Braov, unde i-au gsit adpost Eugen Necrelescu i Doamna
Ioana Cantacuzino. Am plecat ntr-acolo pe strzi ocolite. Era casa Dr. Polony, o figura
binecunoscuta a comunitii germane din Braov. Locuia pe Strada Nisipului de sus 38 i tocmai
la captul ei, nct de acolo, n caz de primejdie, era uor de disprut pe dealurile din mprejurimi
(Warthe). Dr. Polony m-a primit cu multa bunvoin. Necrelescu i Doamna Ioana Cantacuzino
nu se ntorsese din sectorul lor de lupta i nu tia ce s-a ntmplat cu ei.
Dup mrturiile celor care au participat la lupte, voi nfia acum cum s-au desfurat ele
la Braov. Un grup de studeni de la Politehnica din Bucureti, condui de Eugen Necrelescu i
Culica, au atacat Legiunea de Jandarmi din Braov i au fost respini. Ca i n celelalte parti,
jandarmii stteau de veghe i cnd s-au apropiat legionarii, au deschis focul. Vznd ca nu pot sa
fac nimic la Braov, Eugen Necrelescu cu Doamna Ioana Cantacuzino i cu Puiu Grigorescu au
plecat cu maina nspre Vlcele, cu gndul sa se alture echipei care lupta pentru cucerirea
Postului de Radio Bod. Dar cnd s-au apropiat de podul de peste Olt, au fost primiti cu un intens
foc de arma, care le-a ciuruit maina. Cade lovit mortal Puiu Grigorescu, iar Doamna Ioana
Cantacuzino i Eugen Necrelescu sunt fcui prizonieri.
Palatul Telefoanelor din Braov a fost ocupat de 12 legionari sub conducerea lui Nicolae
Popa. ntre figurile legionare mai cunoscute care au participat la aceasta aciune se aflau Nicolae
Crcea, ntors din Germania, Tibi Novac de la Arad, Eugen Raiu, Ovidiu Trlea, Ghi
Brahonschi i Sogoreanu de la Galai. La ora noua fara un sfert, echipa s-a adunat n parcul din
fata Telefoanelor. Cum erau doua intrri, s-au mprit n doua grupe. Intrrile erau pzite de
posturi militare duble. Santinelele au fost repede dezarmate i ntreg corpul de garda, format din
vreo zece soldai, s-a predat. Uile i ferestrele au fost baricadate, iar soldaii, personalul tehnic,
oamenii de serviciu i telefonistele au fost urcai la etajul II i pusi sub paza. Manifestaia din
centru a derutat armata, care n-a putut sa intervin dect mult mai trziu, dup ce legionarii se
ntriser n cldire.
Cu armele luate de la soldai, legionarii s-au mprit pe la ferestre i observau micrile
de-afar. Abia dup o jumtate de ora a aprut armata. Cldirea a fost nconjurata i s-au instalat
posturi de mitraliere de jur mprejur.
Din cnd n cnd se trgea cte o rafala pentru intimidare. Legionarii n-au ripostat. Pe la
orele 10 a vorbit Popa Nicolae soldailor. Dup Nicolae Popa, au trecut la fereastra i alti
legionari care au vorbit soldailor, printre care i Sogoreanu. Multi soldai ddeau din cap n semn
de aprobare.
Cteva minute nainte de ora 12, a venit un colonel i s-a adresat lui Popa Nicolae,
somndu-l sa se predea n apte minute, caci altminteri va proceda la ocuparea cu fora a cldirii.
Popa Nicolae i-a rspuns ca se va consulta cu camarazii lui. n discuiile care au urmat, unii
nclinau sa se predea. Atunci a intervenit cu toat energia Crcea Nicolae, care a spus ca nu
avem nici un motiv sa ne predam, pentru ca btlia este generala i noi deinem aici o pozitiecheie, care poate influenta situaia din restul tarii. Punctul de vedere al lui Crcea a nvins i
atunci a luat el conducerea grupului. n ipoteza ca vor fi atacai i nu vor mai putea rezista,
Ovidiu Trlea, Tibi Novac i Eugen Raiu s-au decis sa dea foc cldirii, dup ce i vor evacua pe
prizonieri. Palatul Telefoanelor avea uzina electrica proprie, iar la etajul III se gseau butoaie cu
benzina i motorina.
ntre telefonistele capturate se gsea i o sora a legionarului Sogoreanu. Aceasta s-a pus la
dispoziia grupului i i-a reluat serviciul la centrala. ndat au nceput sa soseasc chemri din
toate prile. Centrala de la Braov deinea toate legturile cu Ardealul. Legionarii au nvat i ei
sa mnuiasc aparatele. Din Ploieti, din Cluj, din Bucureti se cereau multe legturi i lumea
ntreba ce s-a ntmplat la Braov. ntre solicitani se aflau i multi efi de autoriti: prefeci,
generali, i chiar membri ai guvernului. Tuturor li se comunica ca Garda de Fier a ocupat
instituiile publice din Braov i lupta pentru abdicarea Regelui.
Expirnd termenul de 7 minute, nu s-a mai produs atacul anunat de colonel. n schimb sau mrit efectivele militare, ajungnd aproape de 300. Cercul din jurul cldirii s-a strns tot mai
mult i unii soldai au ptruns n curtea din dosul ei, cu gndul sa se strecoare prin subsol n
interiorul ei. Dar cnd soldaii s-au apropiat de ferestrele de la subsol, au fost somai de legionari
sa se ndeprteze, cai altminteri trag. Soldaii s-au retras speriai i acesta a fost ultimul incident
din noaptea aceea.
A doua zi dimineaa, procurorul militar le-a cerut prin telefon sa evacueze cldirea,
deoarece lovitura a euat i rezistenta este zadarnica. n caz de evacuare de bunvoie, li se vor
aplica circumstane atenuante. I s-a rspuns de Crcea ca nu se predau, deoarece nu cred n
promisiunile lor i pentru ca situaia generala n tara este favorabila Grzii de Fier. Cineva de pe
strada, tot pentru a-i demoraliza, le-a aruncat nite ziare, n care au citit ca elemente izolate au
ocupat cteva cldiri la Braov i Constanta, dar ca ordinea a fost restabilita i infractorii
deinui. Au venit i alte somaii, tot prin telefon, de la Prefectul judeului i de la Comenduirea
Pieii, dar cu acelai rezultat. Legionarii erau decii sa reziste pn ce vor ti ce s-a ntmplat la
Bucureti.
Tot n cursul dimineii, au luat contact cu Dr. Apostolescu de la Chestura, care i-a ntrebat
ci sunt i daca au arme. Au fost fericii sa afle ca la chestura legionarii sunt stpni i ca au
arme din abundenta. tiind ca convorbirile telefonice sunt ascultate i de autoriti, legionarii de
la Telefoane au dat cifre exagerata de oameni i armamentul de care dispun, spunnd ca nu dc
lipsa de nimic.
Pentru ocuparea Chesturii de la Braov se constituise un puternic grup legionar, cu un
efectiv de 40 de lupttori. De fapt, o parte din legionarii din acest grup aveau o alta misiune la
nceput: sa ocupe Comenduirea Pieii, pentru a obliga apoi pe Comandant, un colonel, sa dea
ordine favorabile micrii. n cele din urma, acetia s-au alturat grupului de la Chestura,
comandant de Victor Apostolescu. Baza grupului o formau Braovenii, n frunte cu Radu Avram
apoi erau bucuretenii, cu Nicolae Crudu i Mircea Nicolau, clujenii cu Victor Apostolescu i
Romulus Opri, rani din judeul Buzu i brileni, n frunte cu Stefan Teodorescu.
Locul de adunare a fost, ca i pentru cei de la Telefoane, parcul din fata Hotelului Aro.
Exact la ora 9, cei 40 de legionari au pornit n goana spre Chestura. Au trecut pe o strdu
laterala prin fata Telefoanelor i au luat-o la dreapta pe o alta strada, unde se afla cldirea
Chesturii. Ca i n alte parti, personalul Chesturii era mobilizat pentru a primi ordine de rezistenta
contra rebeliunii legionare. Atacul i-a surprins tocmai n plina consftuire.
La intrare erau doua santinele care au fost repede dezarmate i legionarii s-au rspndit ca
fulgerul n toat cldirea. Au fost fcui prizonieri Colonelul de Jandarmi Iliescu, un maior de
jandarmi, chestorul politiei i mai multi comisari. Un comisar i un sergent de ora au ncercat sa
scoat revolverele i sa traga au fost mpucai. A scpat Lt. Colonelul Ion Brnuiu, reuind sa
fuga descins i cu capul gol printr-o usa din dos. Daca l-ar fi prins legionarii, l-ar fi mpuscat, caci
fusese comandant al lagrului de la Miercurea-Ciuc i pregtise exterminarea lor. n curte erau
masai vreo 40 de gardieni de ora. Acetia s-au refugiat n corpul de garda i s-au baricadat.
Personalul poliienesc i ofierii de jandarmi au fost dui n doua birouri i pusi sub o paza dubla,
interna i externa.
Au fost tratai frumos. Dup primul moment de panica, s-au linitit. Descoperind magazia
cu arme, legionarii i-au procurat tot ce le trebuia pentru o rezistenta mai lunga i apoi s-au ntors
la gardieni, somndu-i sa se predea. Acetia au renunat la rezistenta i dup ce au fost dezarmai,
au fost nchii mpreuna cu ceilali.
Dup lichidarea primejdiei din interior, legionarii au baricadat uile i ferestrele i au pus
posturi de paza. Cnd a aprut armata, i luaser toate masurile de aprare. Cum strada era
ngusta, armata nu i-a putut desfura forele. Au blocat numai capetele strzii, fara a aprea
soldai n fata Chesturii. La colturile de strada, n dreapta i stnga, au fost aezate mitraliere i
din cnd n cnd se trgea sporadic, mai mult pentru intimidare, caci gloanele nu puteau ptrunde
n cldire, ci treceau paralel cu ea. Legionarii rspundeau trgnd n sus, pentru a vedea ofierii ca
Braov. Atacul legionar s-a desfurat la Constanta pe o arie mai vasta, mbrind toate
instituiile care reprezentau puterea publica i cele mai multe din obiectivele fixate au fost
cucerite. La Constanta s-au bucurat legionarii i de un anumit sprijin militar, ceea ce a lipsit la
Braov.
Organizarea loviturii de la Constanta a fost opera lui Eugen Teodorescu, care s-a orientat
dup tehnica revoluionar ce i-o nsuise la cursul de pregtire din Berlin. n primul rnd,
Eugen Teodorescu i-a propus sa captureze Comandamentul Diviziei de la Constanta pentru ca,
odat stpn pe el, sa paralizeze intervenia forelor militare de aici, compuse din 3 regimente,
plus o unitate de marinari. Mult mai periculoi dect armata erau jandarmii, care dispuneau de
forte puternice i bine antrenate i care daca ar fi rmas liberi, ar fi putut anihila din primul
moment unitile noastre. Scoaterea jandarmilor din lupta era o condiie primordiala a succesului
jandarmilor revoluiei la Constanta. Presupunnd ca legionarii reueau sa controleze resorturile
de intervenie militara i sa blocheze pe jandarmi, puteau sa se menin multa vreme n instituiile
publice fixate sa fie ocupate: Palatul Telefoanelor, Prefectura judeului, Chestura de Politie, Posta
i Gara.
Comandamentul Diviziei de la Constanta, avnd ca raza de aciune att oraul ct i ntreg
litoralul, era ncartiruit la Cazinoul Militar de pe malul marii. n seara cnd s-a dat lovitura, seful
Comandamentului, n general, era plecat i n locul lui rmsese Colonelul Leonida, cu ntreg
statul lui major, luat masa la popota Cazinoului Militar, nct prilejul era cum nu se poate mai
bun ca sa fie deinut i mpiedicat sa mai dea ordine. Avnd n vedere importanta acestui punct
pentru reuita revoluiei, la Cazinoul Militar a concentrat Eugen Teodorescu forte numeroase, att
legionare ct i militare. Conducerea aciunii a fost ncredinat lui Puiu Traian, comandant
legionar i ofier de rezerva, ajutat de Vasile Posteuca, care se nimerise a fi concentrat ca ofier
tocmai la Statul Major al Diviziei de la Constanta.
La regimentul 34 Infanterie, legionarii avea ca om de legtura i sprijinitor pe Maiorul
Ionescu. El nu s-a amestecat direct n lovitura, dar a nlesnit ieirea din regiment a unei companii
de soldai la ordinele sublocotenentului legionar de rezerva, Radu Constantin.
Acesta primise misiunea sa duca compania n fata Cazinoului Militar i sa sprijine din
exterior pe Puiu Traian cnd acesta se va prezenta n fata Colonelului Leonida i-i va cere sa se
predea.
De la baza navala de la Mangalia Cpitanul Isbasescu, afiliat micrii, adusese un camion
cu 40 de marinari, pe care i aezase n apropierea Cazinoului Militar, cu scopul ca sa ntreasc
unitatea conduc de sublocotenentul Radu Constantin.
n seara aceea se afla la Cazinou i Comandorul Lzrescu, mpreuna cu alti ofieri de
marina, simpatizani ai micrii. El trebuia sa intervin din interior cu informaii care sa deruteze
Comandamentul militar i Bucuretii.
n sfrit, o puternica echipa legionara, formata din studeni mediciniti de la Bucureti, n
frunte cu Bob Munteanu i Mircea Musetescu, ateptau la coltul strzii, de partea cealalt a
Cazinoului, desfurarea evenimentelor. Tot n acest punct trebuia sa soseasc Eugen
Teodorescu, Traian Boieru, Socariciu i Tucan.
Dup cum vedei, forte disponibile erau mai mult dect suficiente pentru a ocupa
Comandamentul militar, caci la Cazinou nu exista corp de garda. i totui operaia n-a reuit din
cauza lipsei de coordonarea grupelor care participau la aciune. Mai nti s-a fcut confuzie ntre
Cazinoul Militar i Cazinoul Civil. Marinarii lui Isbasescu i echipa bucuretenilor s-au
concentrat la Cazinoul Civil i abia mai trziu s-au apropiat de Cazinoul Militar, cnd aici btlia
era pe punctul sa se piard. De asemenea, ntre Radu Constantin, comandantul companiei, i
Traian Puiu n-a existat o clara precizare a rolului fiecruia.
Compania fcuse front n fata Cazinoului, n forma de semicerc. Traian Puiu a intra n
corpul de garda i i-a comunicat plutonierului de serviciu sa scoat garda, caci va fi nlocuita cu o
companie ntreaga. Plutonierul era pe punctul sa execute ordinul, cnd a nceput sa se aud
mpucturi n ora. Atunci Colonelul Leonida, nelinitit de zgomotul de afara, a ieit cu toat
ofierimea sa vad ce se ntmpla. Oprindu-se n fata lui Puiu, acesta i-a spus Colonelului ca
Garda de fier, mpreuna cu Generalul Antonescu, au luat conducerea Statului i dnii sunt
invitai sa nu reacioneze. Atunci a ntrebat Colonelul:
Dar D-ta cine eti?
Sunt Traian Puiu, Comandant legionar.
i de ce pori uniforma militara?
Sunt concentrat, viu de pe zona.
Dar de ce D-ta, ca artilerist, ai o companie de infanterie?
Pentru ca aciunea de preluare a puterii se face de comun acord ntre Garda de Fier i
Generalul Antonescu.
Colonelul trimite atunci pe Lt. Colonel sa cheme la telefon i sa afle ce se ntmpla n
ora. Ajutorul lui se ntoarce cu rspunsul ca centrala telefonica este ocupata de Garda de Fier.
Acelai rezultat la Prefectura i la Legiunea de Jandarmi.
Colonelul Leonida i Ofierii lui treceau printr-un moment dificil. Dar atunci Colonelul
are o inspiraie i cu o prezenta de spirit uimitoare ordona companiei sa fac stnga mprejur i
napoierea la regiment. Traian Puiu a rmas descoperit, mpreuna cu Posteuca Vasile, care se
alturase din primul moment aciunii lui.
Ct privete pe Radu Constantin, nici el nu s-a putut salva. N-a fcut multi pasi i a fost
arestat de corpul; de garda al Comandamentului. Puiu Traian a nceput atunci sa parlamenteze cu
Colonelul Leonida, spunndu-i sa nu treac la contra-masuri i sa nu dea ordine de represiune
pn la 6 dimineaa, caci scena de ocupaie a oraelor se repeta n toat tara i pn dimineaa se
va ti care e rezultatul. Colonelul a acceptat armistiiul, l-a invitat pe Puiu n biroul lui i au
discutat amical situaia.
Pe la orele 10, focurile se cam rriser n ora, vine un maior i i comunica Colonelului
ca Marina a reuit sa stabileasc contactul cu Bucuretii prin aparatele Hughes i de aici li s-a
comunicat ca n Capitala e linite, iar marina a primit ordine sa curee oraul de cuiburile de
rebeli. ntr-adevr, la scurt interval, s-au auzit din nou rafale de mitraliere, care au durat toat
noaptea, ceea ce nsemna ca se executa ordinul venit de la Bucureti. Colonelul Leonida a intrat
i el n contact cu Comandamentul Marinei prin aceleai aparate i la ntoarcere i-a comunicat lui
Puiu ca e nevoit s-l declare arestat. Puiu a insistat ca pn la ora ase dimineaa sa se pstreze
armistiiul i sa nu se treac la represalii, pentru a vedea ce se ntmpla n Capitala. La 6
dimineaa, Puiu a fost scos din birou i condus n corpul de garda, unde s-a ntlnit cu alti arestai:
Cpitanul de marina Isbasescu, Sublt. Posteuca, Lt. Jorjoaia i Sublt. Radu Constantin. n timpul
ct au stat mpreuna, au nceput s-i povesteasc unii altora paniile lor. Povestind cum a fost
arestat, Cpitanul Isbasescu le-a spus ca vznd ca a trecut ora 9 i nu vine nimeni la locul
ntlnirii, a pornit cu marinarii n direcia Cazinoului Militar, ca s-l ocupe singur.
A fost mpresurat i arestat cu tot grupul marinarilor considerai i ei rebeli. Echipa
studenilor de la Bucureti a avut aceeai soarta. n retragerea lor spre centrul oraului, dup ce au
vzut ca a euat aciunea de la Comandament, au fost culei de patrulele militare care circulau pe
strzi.
Ofierii care treceau pe la cei arestai le deplngeau soarta i i asigurau ca fapta lor e aa
de grava nct n 24 de ore vor fi mpucai, fiind acuzai de nalta trdare.
grup fceau parte Nicolae Roca i Ovidiu Stnescu. La ora 9 seara echipa era concentrata n
parcul din fata Prefecturii.
Intrarea n cldire s-a fcut cu oarecare uurin, deoarece unul dintre legionari, Zisu
Bitaracu, era n uniforma de sublocotenent. La intrare erau doi soldai, care, cnd l-au vzut pe
ofier, i-au prezentat armele. Echipa care venea dup el i-a dezarmat i i-a fcut prizonieri. n
interiorul Prefecturii se mai aflau vreo patru soldai. Dup o mica rezistenta, s-au predat i acetia
fara vrsare de snge. Dar cum, n afara de paza interioara, mai exista i un grupe de soldai care
pzea Prefectura din exterior, acetia dndu-i seama de cele ntmplate, au ncercat sa ptrund
nuntru. Cum poarta era nchisa, au spart-o i au nvlit n holul de la intrare. Atunci legionarii
au azvrlit nite petarde care au fcut un zgomot asurzitor. Soldai s-au retras speriai, creznd ca
sunt grenade. Prefectura a fost nconjurata de o companie de soldai, care au nceput sa traga n
ferestre. Legionarii se trau de-a builea dintr-o camera nalta. De cteva ori soldaii au ncercat
sa nvleasc n Prefectura, dar tot de attea ori au fost respini. n cele din urma, ca i nalte
parti, s-a ajuns la un armistiiu. Nu s-a mai tras. A doua zi dimineaa, la ora 6, au evacuat
Prefectura i ntreaga echipa a fost arestata.
La asaltul de la Posta, condus de legionarul Neaa din Hrova, au czut legionarii
Cavachi i Caporani, omori de soldai dinuntru. Posta a fost ocupata de legionari, dar n-au
putut-o inea dect trei ore. Printr-o neatenie de-a lor, alti soldai s-au strecurat prin spatele
cldirii, au spart un geam i au ptruns nuntru. Au evacuat cldirea i au avut timp sa dispar.
Centrala Telefoanelor a fost ocupata cu relativa uurin de ctre o echipa cu Gogu
Gheorghiu, din care fcea parte Cola Chirani, Zeana, Funda i Mitica Georgescu, fratele
Decemvirului. Legionarii au ptruns la parter, dar cnd sa urce la etaj, au fost ntmpinai cu
puternice focuri de arma i au fost silii sa se retrag.
Nici gara Constanta n-a putut fi ocupata. Seful echipei, legionarul Vasile Cucu, ntrziind,
legionarii din echipa lui au fost luai de Atanasie Chircu i au participat la asaltul de la cazarma
jandarmilor. Sosind trziu Cucu i creznd ca ceilali n-au venit la ntlnire, s-a dus singur sa
ocupe gara A fost arestat i crncen btut la Comenduirea Pieii. n luptele de la Constanta au
czut 3 legionari i 7 jandarmi i poliiti.
6. Brava Capitala.
La Bucureti, cum am spus mai nainte, ne-am limitat la cteva aciuni diversioniste. Erau
plnuite trei atacuri care n-aveau alt rost dect s-l intimideze pe Rege i sa schimbe direcia de
manifestare a opiniei publice. Poporul trebuia smuls din ieftina demagogie a partidului naionalrnesc i mnia lui canalizata spre Rege, adevratul vinovat de dezastrul tarii.
O echipa din Corpul Muncitorilor Legionari, sub conducerea lui Dumitru Groza, a
provocat panica la Palatul Regal. Aurel Calin a azvrlit o grenada aproape de intrarea principala a
Palatului, fara sa rneasc pe nimeni, a mai tras cteva focuri de revolver n direcia ferestrelor i
apoi s-a retras. n acelai timp, n spatele Palatului, unde se fceau reparaii i erau ridicate nite
schele de lemn, alti legionari au ptruns cu o main ncrcat cu bidoane de benzina. Maina a
fost ndreptata fara ocupani spre lemnrie. Soldaii au tras n ea, maina a luat foc i de la maina
s-au aprins schelele arznd pn n sus. S-a ncins o vlvtaie care i-a speriat pe toi locatarii
Palatului i pe toi vecinii. Se dusese vestea n Bucureti ca arde Palatul Regal.
O alta echipa legionara, sub conducerea lui Ilie Niculescu, a ocupat Postul de Radio de la
Bneasa i l-a scos din funcie pentru ctva timp. Acelai lucru s-a ntmplat la Palatul
Telefoanelor, unde Ion Chiruta cu civa legionari a ptruns n interior i a provocat stricciuni la
centrala aparatelor.
Aceste aciuni, mai mult spectaculare, caci nu se urmarea ca la Braov sau Constanta
ocuparea instituiilor publice, s-ar fi stins i n-ar fi influenat cursul evenimentelor, daca efectul
lor psihologic n-ar fi cuprins ca o flacr populaia Capitalei, scond-o n strada.
Era focul de pistol, cum spunea Horia Codreanu, care a ridicat poporul contra unui Rege
de la care naiunea a suferit prea mult i pe care l-a suportat prea mult.
La ce ora dup ce s-au auzit mpucturile de la Palat i lumea aflase din manifestul meu
lipit pe ziduri sau distribuit de legionari ca Garda de Fier s-a revoltat i cere abdicarea Regelui, pe
Bulevardul Elisabeta, n jos de Cercul Militar, se strnsese un grup de manifestani de vreo 500
de persoane, care s-a pus n micare, ndreptndu-se spre Palatul Regal. N-a fost o iniiativ
legionara, ci o adeziune spontana a maselor populare. Coloana de manifestani, pe msur ce
nainta pe Calea Victoriei, profernd strigate ostile la adresa Regelui, s-a ngroat cu sute de mii
de trectori de pe strzi, nct cnd s-a ajuns n Piaa Palatului, pe la orele 12 noaptea, devenise o
masa impuntoare de 4.000 de oameni. Au fost trimise tanchete n ntmpinarea manifestanilor
pe Calea Victoriei, dar n-au putut opri naintarea mulimii. Unele tanchete au fost ncercuite de
manifestani i capturate. Palatul Regal era cufundat n ntuneric. Fuseser retrase i santinele
exterioare. Un tnr sublocotenent s-a urcat atunci pe grilajul de la Palat i a nceput sa vorbeasc
aprins mulimii, cernd abdicarea Regelui.
Era Sandu Valeriu. Vuietul mulimii era aa de puternic nct se auzea pn la mari
deprtri. Manifestanii intonau imnuri patriotice i scandau cuvntul Abdicare. Armata se
retrase spre Muzeul Simu, dar, n afara de ncercarea cu tanchetele, nu a mai intervenit.
De la Palat mulimea, care acum trecuse 5.000, s-a ncolonat i a continuat sa manifeste
pe Calea Victoriei pn la Piaa Romana. De aici s-a napoiat spre centru pe Bulevardul Brtianu
i apoi spre Universitate pn la punctul de plecare. Pn la 4 diminea au inut manifestaiile,
fara ca fora publica sa intervin.
A doua zi dimineaa, Miercuri, 4 Septembrie, manifestaiile au renceput cu i mai mare
intensitate, dar de data aceasta ntr-o forma ordonata, cu cntece legionare, i cu personaliti
cunoscute ale micrii n fruntea lor.
Spre deosebire de Constanta i Braov, unde populaia n-a putut fi antrenata s-i ajute pe
legionarii baricadai n cldirile publice, la Bucureti bravii ceteni ai Capitalei din primul
moment au alergat la chemarea Legiunii. A fost o explozie de revolta care n-a mai putut fi
controlata de autoriti i care l-a meninut sub presiune constanta pe Rege, pn ce s-a obinut
abdicarea lui.
7. n dimineaa de 4 Septembrie.
n dimineaa de Miercuri, 4 Septembrie, situaia grupelor legionare angajate n lupta era
urmtoarea:
La Constanta, legionarii abandoneaz toate obiectivele cucerite la ora 6 dimineaa.
Evacuarea lor nu s-a produs pentru ca n-ar mai fi putut rezista n ele cel putin n patru locuri
erau solid instalai ci pentru ca aa era dispoziia lui Eugen Teodorescu. El dduse acest termen,
considernd ca daca pn la ora 6 dimineaa nu le vine armata n ajutor, situaia este pierduta.
Ordinul lui nu era justificat, caci cteva ore n plus de rezistenta putea sa decid soarta revoluiei.
Prsirea puternicelor poziii de la centrele jandarmeresti i Prefectura a fost parial
compensata de informaiile ce le transmitea Comandorul Lzrescu la Bucureti. Acesta, n tot
cursul dimineii i cu autoritatea ce i-o conferea gradul sau, telefona n toate prile, la Marina, la
Palat, la Ministerul de Externe, ca situaia e grava la Constanta, legionarii fiind stpni pe ora. n
modul acesta contrazicea i tulbura alte informaii care veneau din partea armatei, conform crora
ordinea ar fi fost restabilita.
La Braov, cum am vzut, Postul de Radio Bod n-a putut fi ocupat, insucces care a
afectat toat aria de lupta din Ardeal. Neprimind semnalul convenit, grupele legionare din
Timioara, Deva i Alba-Iulia n-au intrat n lupta si, ca urmare, ntreg planul de mobilizare al
populaiei din Ardeal a czut. Spre deosebire de Constanta, instituiile cucerite la Braov n-au
fost prsite n zorii zilei. Nici n-a existat vreun ordin n acest sens, iar momentele de criza prin
care au trecut legionarii asediai au fost dominate.
Pstrarea acestor centre a influenat puternic cursul evenimentelor la Bucureti. Prin
centrala telefonica de la Braov, legionarii au interceptat toate legturile dintre Bucureti i
Ardeal, mpiedicnd sa se cunoasc proporiile revoluiei i transmind informaii favorabile
micrii. Chestura se gsea ntr-o excelenta poziie de aprare.
Strada ngusta pe care se afla mpiedica desfurarea forelor militare, iar n interiorul
legionarii deineau 60 de prizonieri i aveau armament din abundenta.
n Capitala, revoluia a luat un ritm maiestuos. De la primele focuri i dup ce s-a tiut
despre ce este vorba, adeziunea poporului a luat proporiile unei avalane. De la 500, mulimea
manifestanilor a ajuns la 4.000, apoi la 5.000, pentru ca n dimineaa de 4 Septembrie sa fie de
peste 10.000. Acest fluviu uman din Bucureti a fost salvarea noastr.
Fcnd bilanul general, situaia general, situaia noastr n dimineaa de 4 Septembrie nu
era rea. Victoriile de la Constanta, rezistenta de la Braov i mai ales masiva adeziune a
populaiei din Capitala la cauza revoluiei au avut efectul unui cutremur la Palat. Dar una e
situaia obiectiva i cu totul alta e situaia subiectiva, adic aa cum ea se reflecta n personajele
unei revoluii. Pe baricadele Legiunii eu eram personajul principal i n dimineaa de 4
Septembrie, nu eram deloc mulumit de rezultate. Tot planul de btlie pe care-l concepusem cu
atta ncredere n succese spulberase. Intenia mea era ca la Braov, profitnd de starea de spirit
din Ardeal, sa concentrez cteva mii de oameni cu care sa pornesc spre Bucureti, daca Regele ar
rezista. Prin eecul de la Bod, s-a ngropat aceasta speran. Din miile de oameni ce-i vedeam
concentrai la Braov, nu mai rmsese dect doua insule asediate.
La Bucureti situaia era alta, dar n acel moment preios nu tiam ce se ntmpla aici. n
graba cu care am organizat totul, am uitat un lucru esenial: legtura cu Capitala. Nu a fost numai
uitare, ci i ideea mea ca soarta revoluiei se joaca la Braov i n Ardeal. Ce se ntmpla la
Bucureti, nu interesa prea mult, caci valurile revoluiei se vor npusti de la nord la sud maturnd
ultimele rezistente. i acum iat ca situaia se inversare. n timp ce la Braov revoluia ajunsese n
impas, triumfa la Bucureti.
n dimineaa de 4 Septembrie, ma gseam n Strada Nisipului de Sus 38, fara legturi cu
Capitala i cu restul tarii. Dintre legionari nu mai aveam lng mine dect pe Boian. Ceilali fie
ca erau arestai fie asediai fie ca se ascunseser. Singurele informaii ce le aveam proveneau din
gazete sau de la posturile de radio. Ziarele din Capitala aduceau tirea ca grupe de rebeli au atacat
cteva instituii publice la Constanta i Braov, dar au fost scoi din ele i arestai. M-a descurajat
mult atitudinea luata de Germania. Toate emisiunile germane prezentau rzvrtirea legionarilor
ca o aciune ndreptata contra dictatului de la Viena i contra Puterilor Axei. Era o poli n alb
data Regelui ca sa reprime n modul cel mai energic rebeliunea i sunt surprins pn astzi cum
de Regele nu i-a dat seama de importanta acestor tiri i nu a reacionat cu fermitate. Berlinul era
de partea lui.
Pe la orele 11, vine Boian cu ultimele informaii din ora, care erau tot att de rele.
Centrul oraului este mpnat de patrule militare care legitimeaz lumea pe strzi. O mulime de
legionari au fost arestai. Se aude ca se vor face descinderi din casa n casa, pentru a descoperi pe
cei venii din alte parti la Braov. Trupe numeroase nconjoar cldirea Telefoanelor i Chestura
i se pregtesc de atac. Diagnosticul lui era ca situaia este foarte grava.
tirile aduse de Boian nu erau reale, cum am putut verifica mai trziu. Moralul
legionarilor baricadai la Telefoane i Chestura era excelent, iar trupele adoptaser o atitudine de
expectativa binevoitoare. Daca li s-ar fi dat ordin de atac, e putin probabil ca ar fi tras. ntre
legionari, ofieri i soldai se realizase o atmosfera de fraternizare.
Dar eu nu cunoteam exact nici starea de spirit a acestor camarazi i nici ai armatei. Tiat
de orice legturi cu tara i neavnd alte informaii dect acelea pe care le difuzau ziarele i
posturile de radio, i-am spus lui Boian:
Daca e aa situaia, orice prelungire a rezistentei nu-i mai are rostul. Nu mai puteam
cere sacrificii de la legionari, dup ce planul principal de btlie a czut. Dup vetile din ziare,
n Capitala e linite. Mergi i comunica efilor de echipe, pe ce cai vei ti, ca sa evacueze
cldirile, dar n aa fel ca ei sa nu se predea, ci sa dispar pe nesimite din ele, n msura n care
pot.
Boian a venit dup o jumtate de ora i mi-a spus ca a transmis ordinul de evacuare.
Ordinul a ajuns la echipa de la Telefoane, dar Crcea a considerat ca ordinul nu poate veni pe la
mine i nu l-a executat. n orice caz acea ora sau acea jumtate de ora ntre 11 i 12, cnd Boian a
plecat cu mesajul meu i acest mesaj s-a mpotmolit pe drum, a jucat un rol capital n hotrrea
ce-a luat-o Regele ca sa cheme pe Generalul Antonescu la putere, caci daca s-ar fi aflat la
Bucureti ca rezistenta legionara a cedat la Braov, nu este exclus ca evenimentele sa fi luat un alt
curs.
Dup ntoarcerea lui Boian, mi-am fcut urmtoarea socoteala. La Braov nu mai putea
sta i nici la Bucureti nu ne putem ntoarce din cauza mprejurrilor existente. Trebuie sa
evacuam i casa unde stam, caci nu e o casa romneasca i nu putem expune gazdele la neplceri.
Ne vom retrage n Ardealul cedat Ungurilor, amestecndu-ne cu refugiaii care treceau dintr-o
parte ntr-alta. Ne vom declara Unguri de la Bucureti, care vrem sa ne ntoarcem n patrie. Boian
vorbea bine limba maghiara, caci era originar din prile Bihorului. Ne vom stabili la Cluj, de
unde vom observa cursul evenimentelor. Eu fiind liber, ameninarea ce-o reprezentam va frna
zelul de represiuni al Regelui.
Ne-am schimbat uniforma militara cu haine civile i am ntrebat pe stpnul casei, Dr.
Popovici, cam pe unde cade noua frontiera i cum putem ajunge mai repede n Secuime. Dup ce
ne-a dat toate indicaiile, am prsit casa i am nceput sa urcam dealul din fata noastr (Warthe),
cu gndul ca sa evitam centrul oraului i sa cdem dincolo de restaurantul Transilvania.
Dar n-am fcut nici 50 de metri, urcnd dealul din fata, i apare Dr. Popovici n usa casei
i ne striga sa ne ntoarcem. Noi nu ne-am ntors netiind ce vrea i atunci a urcat el gfind pn
la noi:
napoi, caci Generalul Antonescu a fost numit Preedintele de Consiliu. Era ora 12.
8. Generalul Antonescu, Preedintele de Consiliu.
Numirea Generalului Antonescu n fruntea guvernului schimba radical situaia n care ma
aflam. Din fugar ce eram cu cteva minute nainte, am revenit n centrul evenimentelor.
Am ascultat i eu mbucurtoarea tire la Radio Bucureti.
Cu Generalul Antonescu fcusem un pact n 27 Iunie 1940. Cele doua linii despre care i
vorbeam atunci, linia politico-revolutionara, n direcia creia militam eu, i linia militara, pe care
o reprezenta el, iat ca acum convergeau, putnd sa ntreprindem ceva n comun pentru salvarea
tarii. Dar odat instalat la putere nu i va schimba sentimentele? Nu va proceda ca n 1938 cnd,
numit Ministru al Armatei, a trecut de partea Regelui Carol, ameninnd pe Capitan cu armata
va trage, daca va ncerca sa organizeze vreo manifestaie contra noii Constituii? n orele ce vor
veni, se va vedea care e atitudinea lui.
Care sunt cauzele care au determinat pe Regele Carol sa cheme n fruntea guvernului pe
Generalul Antonescu?
1. n primul rnd, nelinitea care domnea n Ardeal din pricina ruperii n doua a acestei
provincii. Armata trebuia retrasa pe noile frontiere i n cursul acestei operaii se putea ntmpla
tulburri. Se vorbea chiar ca unele uniti refuza sa execute ordinul de evacuare i chiar ar fi
dispuse sa reziste naintrii maghiare.
2. Guvernul Gigurtu avea o alctuire hibrida i era incapabil sa menin ordinea n cursul
acestei perioade de tranziie. Preedintele de Consiliu era un om slab. La Ministerul de Interne se
gsea Generalul David Popescu, care, desi devotat Regelui, a neles drama tineretului i nu era
dispus s-i asume rspunderea unei noi vrsri de snge. n cursul manifestaiilor din Capitala,
forele de ordine, aflate sub conducerea lui, n-au intervenit. Se mai gseau n acest guvern mai
multi minitri naionaliti, cei trei minitri legionari, Mihail Manoilescu i Nichifor Crainic, care
n nici un caz nu ar fi acceptat sa se nfrunte cu mnia poporului.
3. Atacurile legionarilor contra instituiilor publice la Braov, Constanta i Bucureti au
produs panica la Palat. Nu se tia ce proporii vor lua i daca nu vor izbucni i alte focare de
revolta, n alte orae ale tarii.
4. Marile manifestaii din Capitala au proiectat n contiina Regelui i a anturajului sau o
imagine de for a Legiunii mult superioara ciocnirilor din provincie si, prin amploarea lor
crescnda, au meninut Palatul sub o presiune continua.
5. Schimbarea de atitudine a Legaiei germane fata de Rege. Legtura dintre Generalul
Antonescu i Fabricius, realizata prin mijlocirea lui Mihai Antonescu, se convertise, din cauza
crizei interne, ntr-o piesa esenial a politicii germane n Romnia. De unde nainte * Fabricius,
ntre Legiune i Carol, ntotdeauna opta pentru Carol, considerndu-l de nenlocuit pentru
asigurarea continuitii Statului Romn, acum n rezerva un alt om, pe Generalul Antonescu,
pentru eventualitatea ca Regele va fi silit sa prseasc Tronul. Acum problema se punea ntre
Carol i Antonescu i se putea adopta i alternativa Antonescu. Aceasta schimbare de opinie,
referitor la modul de a se rezolva criza interna, s-a produs la Fabricius i nu la Berlin, care
continua sa condamne aciunea legionara i rmsese n urma cu evenimentele.
6. Valer Pop, care se bucura de multa stima la Palat, consultat asupra crizei, a recomandat
n mod struitor pe Generalul Antonescu, ca unicul om capabil sa menin ordinea interna.
7. S-a mai putut ntmpla i altceva de care nu sunt tocmai sigur. n faimoasa ntlnire din
casa Generalului Coroama, am vorbit din nou cu Moruzov de Generalul Antonescu, cerndu-i sa
intervin pe lng Rege pentru a-l elibera:
i creai o aureola nemeritata. Generalul Antonescu este un om singur. Ce primejdie
poate sa reprezinte pentru Coroana? Sa nu credei ca o fac pentru mine. Dimpotriv, sunt convins
ca acest om este capabil sa traga n noi, daca setea lui de putere este satisfcut.
i va fi spus oare Moruzov Regelui ceva de declaraia? i nu cumva s-a gndit Regele s-l
utilizeze din nou pe General contra micrii legionare, ca n 1938?
8. n sfrit, Absenta lui Moruzov din tara a fost n defavoarea Regelui, cu toate c-l
mazilise. Daca Moruzov s-ar fi aflat atunci la Bucureti, cu certitudine ca ar fi gsit el mijloace ca
sa mpiedice numirea Generalului Antonescu n fruntea guvernului, simindu-i propria lui poziie
ameninat.
9. Eliberarea legionarilor.
Regele Carol svrise o eroare grava n aprecierea Generalului Antonescu. El credea ca,
odat chemat la putere, va putea repeta isprava din 1938. i nchipuia ca cu ajutorul Generalului
va potoli revoluia legionara i i va salva Tronul.
Dar Generalul Antonescu de acum nu mai era cel din 1938. nvase lecia de atunci. L-a
nelat odat, dar a doua oara nu-l va mai nela. Cunotea ingratitudinea regelui, caci fcuse o
experienta amara cu el. Dup ce n calitate de Ministru al Armatei, jucase un rol decisiv la
nscunarea dictaturii regale, n-a fcut parte din al doilea guvern i chiar a fost ndeprtat din
Capitala, fiind numit comandant de corp de armata la Chiinu. Nici aici n-a stat mult, caci i s-a
ridicat comanda la instigaia lui Armand Clinescu, fiind nvinuit ca a mbuntit tratamentul
legionarilor aflai n nchisoarea militara de aici. Dar daca urta purtare a Regelui din 1938 mai
putea fi uitata, Antonescu nu putea ierta internarea lui la Mnstirea Bistri. Rana era prea vie.
Abia de cteva zile fusese eliberat. n afara de nedreptatea i umilin ce le suferise, Generalul
Antonescu era o fire rzbuntoare, care nu-i crua dumanii.
Desi numit Preedinte de Consiliu i avea motive acum sa fie satisfcut, Antonescu n-a
putut fi ademenit de Regele Carol. El tia ca odat trecut acest moment de criza, se putea atepta
sa fie din nou concediat. Preocuparea principala a Generalului n acel moment era cum s-i
consolideze poziia fata de Rege. El dispunea n acel moment de un aliat puternic: micarea
legionara. El i dduse seama ca daca Regele l-a chemat la putere, aceasta se datoreaz exclusiv
rzvrtirii legionare i ecoului ce l-au avut la Palat marile manifestaii din Capitala. Cu ct
curentul revoluionar se va ntri cu atta i poziia lui va deveni mai puternica. Regele, n fata
valului de nemulumiri din tara, va fi nevoit din ce n ce mai mult sa se refugieze sub autoritatea
lui, pentru a-i putea salva Tronul.
Generalul Antonescu calculase bine. Trebuie ntrita micarea, pentru ca opoziia contra
Regelui Carol sa creasc i el sa fie mpins de revolta poporului pe primul plan ca unicul om
capabil sa domine situaia. Chiar n dup masa zilei cnd a fost numit prim-ministru, Miercuri, 4
Septembrie, a dat ordin ca toi legionarii arestai sa fie pusi n libertate. La Braov, ordinul a fost
executat chiar n seara aceea. La Constanta, abia a doua zi dimineaa, Joi, 5 Septembrie.
Ma aflam n seara aceea tot la familia Polonyi, n Strada Nisipului 38, cnd apar n prag
Doamna Ioana Cantacuzino i Eugen Necrelescu. Am rmas crucit.
Ce-i cu voi? Cum ati scpat?
Ne-au dat drumul de la Comenduirea Pieei.
Tuturor legionarilor?
Tuturor din Braov, afara de cei arestai prin jude, care se gsesc pe la posturile de
jandarmi.
De unde a venit ordinul de eliberare?
Direct de la Generalul Antonescu.
Generalul Antonescu trecuse de partea Legiunii. Convenia noastr din 27 Iunie funciona.
Mare bucurie i multe sperane ca vom ajunge pe culmile biruinei.
10. Manifestaia de la Braov.
Ordinul dat de Generalul Antonescu de a fi eliberai legionarii deinui a dat un nou
impuls revoluiei. Capitala avea mai putina nevoie de aceasta ncurajare, caci aici populaia se
mobilizase nc din seara de 3 Septembrie n favoarea legionarilor i manifesta pe strzi i noapte
cernd abdicarea Regelui. Situaia era mai grea n provincie, unde flacra revoluiei era
ameninat sa se sting. Punnd n libertate pe legionari, Antonescu a rscolit focul ce mocnea
sub spuza. Fenomenul ntlnit la Bucureti s-a repetat i n provincie: masele populare au
fraternizat cu tineretul aflat pe baricade. Mulimile, inute la distanta pn acum de teama
represaliilor, s-au ndreptat spre noi ca nite ruri care au ieit din albia lor, ajutndu-ne sa ducem
la bun sfrit aciunea de rsturnare a regimului carlist. Poporul a trecut printr-o brusca
transformare a spiritului sau. S-a smuls din dezndejdea n care zcea pn ieri i pe care i-o
varsa n imprecaii neputincioase la adresa Ungurilor i a prins o noua ncredere n destinele
neamului, cnd a vzut micarea biruitoare. Pierderile teritoriale puteau fi mai uor suportate de
neam cnd tia ca abtut ceasul unei guvernri legionare, care va repara toate nedreptile i
relele din trecut.
n ziua de 5 Septembrie, nu numai la Braov i Constanta, ci n toate marile orae ale tarii,
lumea a ieit pe strzi pentru a-i manifesta alipirea fata de legiune i a cere sa se puna capt
sngeroasei domnii a Regelui Carol, care a adus tarii attea umiline i nenorociri. La Braov se
gsea Nicolae Petrascu, venit pentru a participa la lupta, cu un grup de legionari sibieni, ntre care
Nicu Iancu i Mitu Bnea. Cu ei mpreuna, se aflau i un grup de legionari galateni, n frunte cu
Costea i Nicolae Ion. Joi, pe la amiaza, sub comanda lui Petrascu, cteva sute de legionari s-au
adunat n fata casei inginerului Ionica, tatl martirului Eugen ionica, i de acolo s-au ncolonat i
au strbtut tot Brasovul n cntece legionare, salutai de ntreaga populaie.
Cum acest eveniment n cartea de amintiri a lui Nicolae Petrascu, prefer sa transcriu
mrturia lui, pentru ca cititorul sa poat nelege suflul eroic i mreia acestei manifestaii.
n coloana de mars, am pornit n sus pe Strada Porii, spre centrul oraului. n frunte
mergea btrnul inginer Ion Ionica, tatl lui Eugen Ionica, cunoscutul martir legionar, ucis n
pdurea de la Rnov, n noaptea de 21-22 Septembrie 1939. n Braov, unde pentru prima oara a
rsunat marul Deteapt-te Romne, ne-a fost dat ca dup doi ani i mai bine de prigoana sa
auzim Stefan Voda, cntat de legionarii biruitori.
n primii pasi parca oviau oamenii n cadena i cntec. Era emoia primelor clipe i nici
lor nu le venea sa cread ce vedeau cu ochii. Mergnd, simeam cum rndurile se strngeau i din
ce n ce grupul primea mai multa consistenta i unitate.
N-am ajuns bine n Piaa Sfatului i ca un dangt de clopot uria rsuna cntecul legionar
ntre zidurile vechi ceti.
Tu, Codrene, eti ndejdea.
Legionarii alergau din toate prile i se adunau la coloana. Lumea cealalt ieise pe
strada i sta ngrmdita, aplaudnd de pe trotuare.
Din balcoanele caselor se aruncau cu flori.
Am trecut apoi pe la liceul Andrei aguna, naintnd spre Scheiu. n Piaa Prundului de
la Biserica Sf. Nicolae era o mare de lume. Am mers pn la Biserica de pe Tocile. Acolo ne-am
ntors napoi i ne-am oprit cteva minute n Prund. Cntecul rsuna din coasta n coasta.
Tu, Codrene, eti ndejdea.
Am completat coloana cu alti legionari, care veneau de pe la fabrici i de la treburile lor,
unde i gsise vestea cntecului i a biruinei noastre. Am pornit napoi prin Braov la vale. De
asta data era i mai multa lume i nsufleirea cretea. Trecnd prin fata Palatului Telefoanelor,
ocupat de legionari, ai notri erau la ferestre i salutndu-ne, cntau i ei. Am recunoscut la
ferestre pe Popa Nicolae i Crcea Nicolae din Teleorman.
Am trecut apoi pe Strada Lunga spre gara Bartolomeu, pn la cazarma din apropiere.
Acolo au czut mucnd cu dinii din caldarm camarazii Sultan Donat i Constantin Salceanu. n
fata petelor de snge, am fcut front i ridicnd minile spre cer, am cntat Imnul legionarilor
czui.
Pn ne-am ntors din nou spre centrul oraului, era seara. Ne-am oprit n fata
restaurantului Transilvania i aezndu-i pe legionari n careu, le-am vorbit lor i lumii care se
adunase sa se bucure de bucuria noastr. Au fost cteva idei venite n minte n cldur i
entuziasmul unei scurte cuvntri ocazionale, care a avut cam urmtorul coninut:
Dup doi ani de prigoana crunta, micarea legionara se ridica astzi biruitoare. Ea a
intervenit atunci cnd toate speranele neamului erau spulberate i cnd, dup prbuirea din
ultimele zile, credeau dumanii ca s-au isprvit zilele Statului i ale tarii romneti. Dup ce din
vina conductorilor ei, Romnia a pierdut aproape jumtate din teritoriul sau national, poporul
romnesc se ridica acum prin Legiune, i aduna toate energiile risipite, le da un nou suflu de
via si, cu forele refcute, va atepta ziua cnd va putea readuce tot ce am pierdut din cauza
incapacitii, mieliei i trdrii unei clase conductoare incontiente.
Micarea legionara a luptat de zeci de ani pentru o Romnie mare i sntoas.
nfrngerea ei temporara din prigoana trecuta a fost i nfrngerea neamului i a tarii, ale carei
granite s-au prbuit ca nite castele de carton. Biruina de azi a Legiunii este i va fi biruina
neamului. Ea va fi n viitor pavza Romniei, pe care o va aduce acolo unde este locul ei ntre
Statele naionaliste i creatoare de lume noua: Germania naional-socialista i Italia fascista.
Aceasta zi de biruin legionara nu ne-a fcut-o nimeni cadou noua. Ea e fructul a lor zeci
de ani de nchisori, a lor sute de mori din rndul acelora pe care neamul i-a avut mai buni, mai
curai i mai viteji.
Temelia biruinei de astzi e udata cu sngele Cpitanului, al lui Mota, Marin, al
inginerului Clime, Ion Bnea, Vasile Cristescu, Alexandru Cantacuzino, Cpitanul Emil Siancu,
inginer Eugen Ionica, Ion Faur, Lehaci, Bordeianu i multi alii, al cror pomelnic este nesfrit
de lung i dureros. Vin apoi la rnd Sultan Donat, Constantin Salceanu, Puiu Grigorescu, Lucian
Caramlau, mori n luptele de aici de la Braov, la care se mai adaug i alti camarazi, care vor
mai fi czut la Constanta i n alte parti.
La urma a anunat Petrascu ca lanurile robiei au czut i ca de acum legionarii pot sa
mbrace cma verde i sa calce cu pasi de stpni n tara lor. A mulumit armatei romne, care
din primul moment a neles chemarea neamului, majoritatea unitilor din Braov netragnd n
legionari, i a ncheiat cu strigate pentru Generalul Antonescu.
n tot timpul manifestaiei, eu am rmas mai departe izolat n casa din deal. Nu tiau dect
civa legionari de existenta mea la Braov.
Am adoptat aceasta tactica pentru ca nu cumva descoperindu-m cei de la Bucureti, sa
fiu asaltat c propuneri de colaborare cu Regele Carol. Telul meu era sa obin abdicarea lui, aa
cum am anunat n manifestul din 1 Septembrie. Seara l-am trimis pe Boian s-l aduc pe
Petrascu la mine. A fost mare bucurie. Mi-a povestit cum a decurs marul prin ora i apoi m-am
neles cu el sa plece imediat la Sibiu i n alte orae pentru a organiza demonstraii asemntoare.
Prin amploarea crescnda a manifestaiilor, la Bucureti trebuia sa se ia act ca tara mutilata nu-l
mai poate suporta pe Tron pe Regele Carol, autorul principal al dezastrului national.
11. Generalul Antonescu investit cu puteri depline.
ntre Generalul Antonescu i micare s-a stabilit n acele zile de criza o interpenetraie de
interese, o susinere reciproca a poziiilor lor, avantajoasa pentru ambele parti. Fara sa ne fi
consultat, aliana dintre micare i General s-a reflectat n toate actele ntreprinse de-o parte i de
alta. Sa urmrim conexiunea evenimentelor:
1. n seara de 3 Septembrie, legionarii se revolta contra Regelui ataca instituiile publice i
cer abdicarea lui.
2. A doua zi, Miercuri, 4 Septembrie, la orele 12, generalul Antonescu este numit
Preedinte de Consiliu.
3. n dup masa aceleiai zile, generalul, n noua lui calitate, dispune eliberarea tuturor
legionarilor arestai. Ca urmare, revoluia se reactiveaz i se extinde n toat tara.
4. n Capitala, n noaptea de 4-5 Septembrie, manifestaiile iau proporii uriae sa defileze
pe strzi, n cntece legionare 40.50.000 de oameni.
5. Orientndu-se dup aceste manifestaii i simind ca toat tara e n spatele lui,
Generalul intete la ceva mai mult: sa obin puteri depline. Dup oarecare ezitri i sub
presiunea maselor populare, Regele i acorda puteri depline, n dimineaa de 5 Septembrie 1940.
putea lua vreun contact i a-i face vreun rau. Abia cobort Moruzov din avion, n dimineaa de
Joi, 5 Septembrie, i doi ofieri trimii de Antonescu l-au ridicat de la aeroport i la-u dus la un
regiment din Capitala, unde a fost inut sub paza. Aceeai soarta a avut-o i Nicki tefnescu.
Fara ndoiala ca Regele a aflat de arestarea lui Moruzov, dar n-a intervenit pentru el. Nu-l
mai interesa persoana lui Moruzov, din cauza erorilor svrite de acesta n tratarea problemei
legionare. De aceea l-a i scos de la Serviciul Secret. De alta parte, Regele Carol, n acele
momente, era mult prea ngrijorat de propria lui soarta ca sa se mai nfrunte cu Generalul pe
chestiunea lui Moruzov, cu att mai mult cu ct n ziua arestrii acestuia i acordase lui
Antonescu puteri depline.
Moruzov czuse n tara ntr-un moment cum nu se mai putea mai rau pentru el. Tronul
vechiului protector, Regele, unde totui i-ar fi putut gsi pn la urma salvarea, se clatin, iar
noul stpn al tarii era inamicul lui mortal. Mai rmnea Canaris Dar acesta era departe i nu
putea interveni direct n afacerile interne ale tarii. El era avizat la serviciul lui din Romnia, care,
la rndul lui, trebuia sa fac apel la guvernul romn, ceea ce n-ar fi dus la nici un rezultat cu
Generalul Antonescu Preedinte de Consiliu.
Meditnd asupra soartei lui Moruzov, ne ntrebam ce for l-a mpins sa fac tocmai ceea
ce nu trebuia sa fac, azvrlindu-se singur n gura lupului? La Berlin se afla n siguran. Probabil
ca exista o for a destinului, cum afirma atia moraliti i filosofi, care acioneaz peste
inteligenta i voina oamenilor, mpingndu-i sa svreasc acte care duc la propria lor
distrugere.
13. O noapte cu Mihai Antonescu la Braov.
Odat ce-a fost investit cu puteri depline, Generalul Antonescu nu avea alt gnd dect sa
fac linite n tara pentru a-i onora angajamentul luat fata de Rege de a-i apra tronul. S-a
interesat unde ma aflu eu, caci ar fi vrut sa trateze chestiunea direct cu mine. Generalul reluase
legtura cu micarea prin Alexandru Ghica i prin Dr. Alexandru Popovici. Ghica locuia n
acelai bloc i Generalul Rioseanu, un intim al Generalului, iar pe Dr. Popovici l cunotea
Antonescu de la ntlnirea noastr din Iunie.
Aflnd ca sunt la Braov, pentru a nu pierde timpul, Generalul Antonescu l-a trimis pe
Mihai Antonescu aici, cu misiunea sa stea de vorba cu mine i sa ma conving sa ader la linia lui
politica. Era nsoit de Dr. Popovici, pentru ca acesta sa poat face legtura cu mine prin
mijlocirea legionarilor din Braov.
Mihai Antonescu a plecat spre seara din Bucureti cu doua maini. Cea din spate era
ncrcat de ageni, caci ntre timp Mihai Antonescu fusese numit Ministru de Justiie. Expediia
a sosit la Braov pe la ora noua seara, dar pn am putut fi localizat, se fcuse zece. Cnd a venit
Boian la mine s-mi comunice sosirea unui delegat al Generalului Antonescu la Braov, am stat
la ndoiala sa ma duc. Cum sa ma ncredinez unui necunoscut n plina noapte? Nu-l cunoscusem
pe Mihai Antonescu pn atunci i nici nu auzisem cel putin de un om politic cu acest nume.
gndindu-m nsa la importanta mesajului ce mi-l poate transmite Generalul, m-am decis sa
cobor n ora, asumndu-mi acest risc.
Dar unde sa ne vedem? n casa unde locuiam nu-mi convenea, caci mi-ar fi descoperit
cuibul i situaia nu era nc limpede; ntr-un restaurant sau cafenea iar nu se putea, caci am fi
fost semnalai i nici n-am fi putut vorbi n toat libertatea i vreme ndelungata. Am convenit n
cele din urma cu Mihai Antonescu ca discuia sa aib loc n main, plimbndu-ne n tempo
potolit pe strzile oraului. M-am urcat n main i am nceput sa colindam oraul n sus i n
jos, avnd maina cu ageni, care nu ne-a slbit nici o clipa. M-a surprins paloarea fetei lui Mihai
Antonescu i nite ochi ntunecai, care ma examinau cu atenie.
Ce mi-a spus Mihai Antonescu? Generalul a primit puteri depline. A dat drumul
legionarilor. Va lucra numai cu ei. Acum este rndul nostru s-i acordam ncredere. Ce cere
Generalul de la mine? Sa dau ordin ca legionarii sa evacueze cldirile ocupate, sa nceteze cu
manifestaiile i sa se reintegreze n via normala a Statului. Mai cere o declaraie, care sa fie
difuzata mine diminea prin radio i prin ziare, prin care micarea legionara i ia angajamentul
sa sprijine pe Generalul Antonescu n aciunea de reface a tarii.
Bine, sunt de acord cu toate aceste, i-am rspuns, dar ce facem cu Regele? Micarea a
pornit aceasta aciune pentru a-l constrnge pe Rege sa prseasc Tronul, iar poporul a rspuns
chemrii noastre tocmai pentru ca mprtete aceleai sentimente, fiind satul de domnia lui.
Cum nelege Generalul sa rezolve aceasta problema?
Chestiunea nu se poate rezolva acum. Vom vedea mai trziu. ntr-un alt moment.
Acum trebuie consolidata poziia Generalului.
Daca Regele nu pleac acum, nu mai pleac niciodat. Generalul trebuie sa fac pasul
decisiv i sa ceara abdicarea lui.
D-le Sima, nelege ca, n acest moment, ceea ce vrei i ceea ce vrem cu toii este
imposibil. Generalul i-a luat angajamentul fata de Rege sa nu se ating de Tronul lui. Mai trziu
vom vedea. Acum problema capitala este sa aducem Legiunea i Tara lng General.
Nu pot sa accept propunerea Generalului. Daca pierdem acest moment, pierdem ultima
oportunitate. Regele trebuie sa plece. Trebuie sa dam aceasta satisfacie poporului lovit, umilit i
batjocorit. Romnia Mare s-a fcut ndri n minile Regelui Carol. Nu trebuie uitat ca poporul,
prin manifestaiile lui, l-a adus la putere i pe General.
D-le Sima, ma amenina atunci Mihai Antonescu pe un ton grav, daca nu rspunzi
apelului Generalului, i va da demisia i cine va veni dup el, va trage iar n legionari. Vrei sa
fii iari mpucai? N-ai avut destui mori?
Rmnerea Generalului Antonescu la putere depinde de rspunsul D-tale. Trebuie sa ma
ntorc la Bucureti cu o declaraie de ataament a micrii fata de General i fara nici o condiie.
D-le Mihai Antonescu, nelege ca nu pot. As trada pe cei mori i speranele poporului
ntr-o nnoire a tarii. Poporul e alturi de generalul Antonescu, dar nu-l mai poate suporta pe tiran
pe Tron.
D-le Sima, aceasta este alternativa. Trebuie sa iei bine act de ceea ce i spun. Daca ma
ntorc la Bucureti cu minile goale, Generalul se duce la Palat mine diminea i i prezint
demisia. rspunderea de ceea ce va urma, va cdea asupra D-tale.
Acest duel pasionat ntre doua puncte de vedere ireconciliabile s-a prelungit ore i ore. Eu
ceream abdicarea Regelui, iar Mihai Antonescu cauta sa ma conving sa o lsm pe mai trziu.
n timpul acesta cele doua maini fceau fara ntrerupere ocolul Brasovului, n sus i jos. Nu era
ipenie de om pe strada. Nu ma simeam prea comod cu Mihai Antonescu, cnd ma gndeam la
agenii din spate.
Acetia serviser i sub regimul precedent i daca ne captureaz pe amndoi din ordinul
lui Carol?
De la un timp, ntre noi nici nu mai era un dialog. Fiecare i recita partea lui, cu aceeai
ndrjire. Ma uit la ceas: era 4 dimineaa. Ne plimbam de ase ore pe strzile Brasovului. Mihai
Antonescu mi spune ca el nu mai poate ntrzia, caci l ateapt Generalul cu rspunsul. nvins
de oboseala i de ameninri, am acceptat n cele din urma s-i dictez o formula care s-l satisfac
pe General: n numele micrii legionare, salut cu bucurie numirea Generalului Antonescu n
fruntea Statului i l asigur de tot sprijinul i devotamentul tineretul legionar.
N-am pomenit nimic de Rege i nici de intrarea de ordine a legionarilor. Era o concesiune
reciproca ce ne-o fceam. Aceasta scurta declaraie trebuia sa fie difuzata n zorii zilei de 6
Septembrie, prin toate posturile de radio.
M-am cobort din main i mi-am luat rmas bun de la Mihai Antonescu. Dup ce-am
ocolit cteva strzi, din precauiune sa nu fiu urmrit, m-am retras n ascunztoarea mea din
Strada Nisipului de Sus 38 i m-am azvrlit n pat, mort de oboseala. Era la 5 dimineaa.
14. n aceeai noapte, se prbuea Regele Carol.
Lunga mea discuie cu Mihai Antonescu din noaptea de 5-6 Septembrie, totui a avut o
parte buna: a mpiedicat ca rspunsul meu la cererea Generalului sa fie cunoscut n timp util la
Palat. Daca Generalul Antonescu ar fi aflat cu cteva ore nainte ca sunt dispus sa colaborez cu el,
n condiiile ce mi le propusese, evident ca istoria ar fi luat alt curs. Dar cnd a ajuns Mihai
Antonescu cu rspunsul meu la Bucureti, n zorii zilei, Regele renunase la domnie, nct ceea ce
stabilisem mpreuna nu mai era valabil.
n timp de eu cu Mihai Antonescu, la Braov, ne nfruntam aprig pe chestiunea Regelui,
n aceeai noapte, de 5-6 Septembrie, cdeau marile decizii. Manifestaiile nu mai puteau fi
convenite. De la 40-50.000 de oameni, ct numrau cortegiile cu o zi nainte, acum ajunseser la
sute de mii. Toate arterele Capitalei erau mpnzite de lume, blocnd strzile care duceau la Palat.
Regele era asediat n incinta Palatului de masele populare, care izbucnea n rafale de strigate la
adresa lui i a Doamnei Lupescu.
Legionarii conduceau coloanele de manifestani, ntreinnd agitaia mulimilor cu
cntecele noastre i cu scurte cuvntri n care nfierau crimele i trdrile dictaturii carliste i
cereau abdicarea Regelui. n fruntea coloanelor defilau Radu Gyr, Profesorul Dobre, Sandu
Valeriu, Vic Negulescu i multi alti sef legionari din Capitala, care desi nu participaser la
primele ciocniri, au srit cu toii pe baricade ca s-i ajute pe camarazii lor.
Generalul mai luase o excelenta msura. Urmndu-mi sfatul ce i l-am dat la ntlnirea
noastr din Iunie, l numise pe Generalul Coroama, pn atunci Seful Diviziei de Garda,
Comandant al Corpului II Armata. Din acest moment Generalul Coroama dispune de toate
trupele din Capitala.
Conform ordinelor ce le primise de la Coroama, Armata pzea Palatul Regal, dar nu
intervenea ca s-i mprtie pe manifestani.
n seara de 5 Septembrie, pe la orele 9, Regele l convoac pe Generalul Antonescu i pe
Generalul Coroama la Palat, pentru a se consftui asupra situaiei. Toi trei priveau de la o
fereastra a Palatului la masele de manifestani care deveneau tot mai ndrznee i ale cror
strigate continue de abdicare, abdicare se rostogoleau ca valurile unei mari nfuriate.
Exasperat de spectacol, temndu-se ca lumea sa nu ptrund n Palat, Regele se adreseaz
atunci Generalului Antonescu, cruia i ncredinase puterile Statului, i i cere sa puna capt
agitaiilor.
D-le General, daca nu ai alt mijloc, trage n manifestani.
Generalul Antonescu nu i raspunde direct, ci se ntoarce ctre Generalul Coroama i l
ntreab:
D-le General, D-ta tragi?
Eu nu trag, ia rspuns Coroama, nu pot sa vrs sngele tineretului.
Atunci nici eu nu trag.
Nici Generalul Antonescu n-ar fi tras, dar i-a cutat scparea la Generalul Coroama,
pentru a nu fi acuzat de Rege de nelealitate. Daca nu raspunde la ordinul Regelui comandantul
trupelor din Capitala, nici el nu se poate compromite ntr-o aciune sngeroasa.
Dup acest refuz, era clar ca lumina zilei ca Regele rmsese singur i nu-i mai rmnea
alta ieire dect abdicarea. Armata, Statul i poporul se uniser contra lui. Generalul ar fi putut
s-i smulg n acel moment Regelui Abdicarea, daca ar fi avut acest gnd.
Dar Generalul Antonescu nici nu ndrznise sa conceap mcar ideea abdicrii pn la 3
dimineaa. Prerea Generalului, pe care i-a pstrat-o i dup scena de la Palat, mai sus descrisa,
era ca Regele trebuie meninut, deoarece are informaii ca daca s-ar produce dezordini n tara,
Germanii ar fi pregtii sa ocupe Bucuretii cu parautiti. Legionarii care l-au vizitat n noaptea
aceea l-au auzit exprimndu-se de mai multe ori n acest sens, fapt care coincide cu mesajul ce mi
l-a trimis la Braov prin Mihai Antonescu. Generalul atepta cu nerbdare, n acea noapte,
rezultatul ntrevederii mele cu Mihai Antonescu, pentru ca n caz ca corespunde vederilor lui, sa
procedeze la pacificarea tarii fara vrsare de snge.
Planul ce i-l fcuse a rmne el cu puterile Statului i Regele pe Tron era
fundamental greit i putin lipsit ca sa nu-i ncheie cariera politica n noaptea aceea. Vznd
Regele ca este abandonat rnd pe rnd de toi n care i puser ndejdea, ncearc atunci s-i
recupereze puterea peste capul lui Antonescu. Dup dramatica confruntare din seara aceea, se
hotrte sa procedeze la arestarea Generalului Antonescu, cu ajutorul unui grup de generali
devotai lui: Generalul Mihai, Generalul Paul Teodorescu i Generalul Argeanu, care prezidase
masacrele din 1939.
Cu ajutorul lor i a altor elemente de ncredere din apropierea Palatului, urzete o
conspiraie cu o dubla finalitate: contra Generalului Antonescu i contra micrii legionare.
Generalul Antonescu nu bnuia nimic i ar fi fost arestat n noaptea aceea daca nu ar fi
stat de veghe legionarii. n casa lui Radu Ghenea, din Strada Sgeii Nr. 1, se stabilise un fel de
Stat Major al Micrii. Erau aici n permanenta Radu Ghenea, Alecu Ghica, Dr. Popovici (plecat
apoi cu Mihai Antonescu), Vasile Mailat, Ilie Niculescu i multi alti legionari din grupa
Rzleilor. Curierii veneau ncontinuu, aducndu-le informaii. Pe la orele doua jumtate, trei
noaptea, cei aflai aici afla ca sunt concentrri masive de jandarmi i poliiti la Prefectura de
Politie i ca se pregtesc echipe care sa procedeze la arestarea fruntailor legionari din Capitala.
Dar de unde vin aceste ordine? Consternare. Ei nu erau sigur daca nu se fac chiar cu
asentimentul generalului Antonescu, caci aflaser de la Braov probabil Dr. Popovici le
telefonase ca tratativele cu mine se mpotmolise, ca eu resping orice formula de colaborare cu
Generalul Antonescu care nu ar implica abdicarea Regelui, ceea ce era perfect adevrat pn la
orele patru dimineaa. Nu cumva Generalul, n fata refuzului meu, a trecut de partea Regelui i
acum vrea sa zdrobeasc revoluia legionara? La scurt interval, le sosete o alta veste i mai
grava. Se semnalau micri de trupe din provincie spre Capitala. Atunci Alecu Ghica pleac
imediat la Preedinia Consiliului, aflata pe atunci n Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei, l
trezete pe General din somn i i comunica cele aflate.
D-le General, se semnaleaz micri convergente de trupe din provincie spre Capitala,
iar la Prefectura de Politie se pregtesc echipe pentru arestarea legionarilor. De la D-voastra
emana aceste ordine?
Generalul a nglbenit.
Eu n-am dat nici un ordin. Nu stiu nimic.
Tocmai n acel moment afla i Generalul, din ntmplare, ca o unitate militara din
provincie s-a pus n mars spre Capitala. tirea adusa de Alecu Ghica se confirma. ndat pune
mna pe telefon i contramandeaz toate deplasrile de trupe, iar la Prefectura i contramandeaz
toate deplasrile de trupe, iar la Prefectura de Politie anuleaz ordinele date pe filiera Palatului.
Abia dup aceasta ntmplare i-a dat seama Generalul Antonescu de iminenta primejdiei
i n-a mai ovit sa ceara abdicarea Regelui. I-a scris Regelui faimoasa scrisoare, pe care a trimiso la Palat prin Maiorul Elefterescu la ora 4 dimineaa. El n-a mai calcat pragul Palatului.
Ultima tentativa a Regelui de a-i salva Tronul fusese descoperita gratie vigilentei
legionare. Nu-i mai rmnea acum altceva dect sa accepte sentina grea a destinului. La ora 6
dimineaa i-a trimis Generalului Antonescu scrisoarea de renunare la Tron n favoarea fiului sau
Mihai. tirea a fost imediat difuzata prin posturile de radio i a fost primita cu o imensa uurare
de ntreaga naie. Nimeni nu regreta plecarea Regelui, dect doar acei care pn mai ieri ia-u fost
prea supui servitori. O domnie nefasta pentru tara, cum greu poate fi gsit o epoca
asemntoare n istorie, se ncheiase.
15. ntoarcerea la Bucureti.
Vestea renunrii la Tron a Regelui Carol m-a prins n casa Dr. Polonyi, din Strada
Nisipului 38. Czusem ntr-un somn letargic dup noaptea petrecuta n maina lui Mihai
Antonescu.
Camera unde dormeam era un fel de mansarda, care mi s-a dat anume pentru ca avea o
porti ascunsa, pe unde, n caz de primejdie, te puteai strecura pe dealul din fata, fara sa mai fie
nevoie sa cobori scara i sa iei pe intrarea principala.
Nici nu trecuse doua ore de cnd m-am trntit n pat i adus un zgomot infernal. Era un
ropot slbatic de picioare care urcau pe trepte. La nceput credeam ca visez. Dar cnd am auzit i
nite bubuituri groaznice n usa, am srit ca ars din pat, m-am mbrcat cu ce aveam la ndemna
i m-am apropiat de usa, care era nchisa pe dinuntru.
n momentul acela de buimceal, mi-am nchipuit ce poate fi mai rau: ca am fost urmrit
dup desprirea de Mihai Antonescu, ca mi s-a descoperit locuina i acum a invadat casa politia.
Deschide, deschide, aud un glas cunoscut. Am recunoscut vocea de bariton a lui
Necrelescu, care mi-a risipit comarul.
Am ntors cheia i au nvlit toi care se gseau n acel moment n casa, n frunte cu Dr.
Polonyi i Eugen Necrelescu, vreo 5-6 persoane. Pe toate glasurile i cu o bucurie isterica, mi-au
strigat toi:
A abdicat Regele Carol.
Scena de spaima se spulberase, dar eu priveam nc nedumerit la ei.
Nu se poate, le spun, gndindu-m la ntlnirea cu Mihai Antonescu, ati auzit bine? e
tirea adevrat?
Am auzit la radio de mai multe ori
Realitatea ntrecea realitatea, caci dup conversaia mea cu Mihai Antonescu, situaia
interna trebuia sa se stabilizeze n sensul ultimativ impus de Generalul Antonescu, cu Regele pe
Tron. Nu nelegeam motivele pentru care ar fi abdicat Regele, dup ce Generalul Antonescu
obinuse adeziunea micrii la politica lui. Reacia mea de aprare era perfect ntemeiata cnd am
auzit acele zgomote i bubuituri, caci nimic nu prevedea acest fericit deznodmnt.
Somnul mi pierise. M-am mbrcat i am cobort n prnzitor unde gazdele ne-au oferit
un dejun ntremtor. Cu toate asigurrile date de camarazii prezeni, Necrelescu, Boian, Doamna
Cantacuzino i alii, nu-mi venea sa cred. Prea era frumos.
Am ascultat posturile de radio de la Budapesta, Viena i Berlin. tirea se confirma.
Apoi au venit vesti de afara. Brasovul luase un aspect feeric. Armata se retrase n cazrmi
i legionarii erau stpni pe ora. Cmile verzi ieiser ca din pmnt, umplnd toate strzile.
Manifestaiile se ineau lant. Cei mai fericii dintre toi erau n acea zi biruitorii, camarazii de la
Telefoane i Chestura, care au refuzat sa se predea chiar i atunci cnd situaia prea pierduta.
Glorie lor! Gratie triei lor sufleteti n mod puternic asupra deciziei ce s-a luat la Palat.
dreptate. Am plecat mai nti la locuina Dr. Dumitru, unde mi lsasem lucrurile la plecarea spre
Braov si, dup ce mi-am mbrcat costumul meu, am pornit cu o main nsoit de patru
legionari spre Preedinia Consiliului de pe Calea Victoriei.
n drum m-am gndit sa ma abat pe la sediul nostru din Strada Gutenberg i sa vad ce e pe
acolo. De cnd a nceput prigoana att sediul nostru central ct i Casa Verde au fost ocupate
de jandarmi i inute permanent sub paza. Vroiam sa rog pe Generalul Antonescu sa dea ordin ca
sa se ridice secvestrul acestor case i sa ni se restituie sediile. Mare mi-a fost bucuria sa constat ca
sediul nostru din Strada Gutenberg fusese evacuat de soldai, iar curtea era plina de legionari ca-n
vremurile noastre bune. Am urcat pe trepte cu emoia de alta data, gndindu-m la cei care n
urma cu doi ani erau vzui zilnic pe-aici i astzi nu mai sunt. n camera din fund, unde sttea de
obicei Cpitanul, de cine dau? De Profesorul Codreanu. M-a primit cu braele deschise i mi-a
strigat:
tii ce zi e astzi? Vineri, 6 Septembrie, n calendarul Bisericii noastre, Minunea
Arhanghelului Mihail.
Am simit n acel moment cum un fior mi strbate fiina. Atunci am neles de ce am
biruit n aceasta lupta inegala. Cnd am fost slabi, cnd eram aproape sa ne prbuim,
Arhanghelului Mihail ne-a ridicat deasupra i ne-a netezit calea spre biruina.
D-le Profesor, e o coincidenta extraordinara. Nu tiam pn n acest moment.
L-am rugat pe Profesor sa ma ierte ca nu pot sa stau mai mult la sediu. Am venit numai n
trecere sa vad daca mai e paza militara. Sunt ateptat de Generalul Antonescu, dar voi trece pe la
dnsul i atunci ne vom consulta asupra tuturor problemelor create de noua situaie, aa cum am
fcut i alta data.
Vroiam s-mi iau rmas bun de la el i sa plec, cnd mi spune pe un ton rstit i fara nici
o legtur cu revelaia ce mai adineaori mi-o fcuse:
Dar sa tii ca pe scaunul asta stau eu, i-mi arata ce-a fost inginerul Clime.
M-am uitat la Profesor profund ndurerat. i nchipuia ca toat lupta mea a fost pentru
acest scaun.
D-le Profesor, nu e locul i timpul sa discutam aceasta chestiune. Sunt de cteva ore n
Capitala. Nici n-am avut timp sa ma orientez. Ne vom consulta cu toi fruntaii Legiunii. Va
promit ca voi trece pe la D-voastra, cum am fcut de attea ori.
Acum sunt ateptat de Generalul Antonescu. Nu stiu ce vrea. Biruina este a noastr a
tuturor si, n primul rnd, a Cpitanului i a tuturora care au czut.
A fost nemulumit de rspunsul meu. Profesorul nu nelegea ca exista o dinamica a
revoluiei, ca orice clipa este preioasa n aceste mprejurri, ca dup victorie trebuie sa urmeze
lrgirea i consolidarea ei, caci altminteri rezultatele pot fi altele.
Trecnd prin fata Palatului Regal, am constatat cu mirare ca legionarii n cmi verzi
fceau de garda n fata lui. Cum am aflat mai trziu, Generalul ceruse ca o garda legionara sa
pzeasc Palatul, pentru ca, * cu autoritatea lor, sa tina mulimile la distanta i Regele s-i poat
n linite pregtirile de plecare. Legionarii care l combtuser pn mai ieri, acum l pzeau!
Cnd intru la Preedinia Consiliului, ma ntmpina Mihai Antonescu:
Ei, ai vzut, D-le Sima, isprava Generalului? n timp ce noi pertractam la Braov,
Generalul l-a operat pe Carol.
Providena Divina a dispus. D-le Antonescu, ca D-ta sa nu ajungi cu rspunsul meu
dect dup ce czuse cortina peste drama de la Palat.
Am intrat apoi la General.
Ei, ai vzut, D-le Sima, ca l-am dat jos pe Carol? A fost bine ca n-am plecat n
Germania, cum m-ai sftuit D-voastra.
La att s-a redus ntrevederea mea cu Generalul Antonescu n dup masa zilei de 6
Septembrie.
Generalul Antonescu luase excepionale masuri de paza pentru protecia Regelui. O
companie de soldai l nsoea pn la frontiera i un reprezentant al generalului i un om de
ncredere al sau, Colonelul Dragomir, mergea n acelai tren. n afara de aceasta, toate politiile,
jandarmeriile i celelalte autoriti civile i militare de pe acest traseu primiser ordine sa asigure
trecerea trenului regal fara incidente. Misiunea paralela ce ne-o ncredinase Antonescu nu era
prea uoar. Chiar daca legionarii ar fi reuit sa opreasc trenul la Timioara, trebuia sa se
nfrunte cu compania de soldai, ai carei comandani ar fi putut opune rezistenta. Chiar n seara
aceea am avut prilejul sa descopr ca secretul n-a fost chiar aa de bine pzit, cum pretindea
Antonescu. M-a cutat la Telefon Colonelul Camenia, numit Director General al Siguranei de
Generalul Antonescu, i m-a ntrebat daca stiu de nite concentrri legionare la Craiova i
Timioara, cu scopul sa fie oprit trenul care-l conduce la frontiera pe Rege. M-a rugat sa dau
dispoziii ca sa nu se ntmple nici o tulburare.
De unde aflase Camenia ce se pusese la cale, daca nu numai din anturajul Generalului
Antonescu?
Dar pentru noi regicidul ne-ar fi creat probleme insolubile. Nu pentru ca Regele nu i-ar
merita soarta, ci pentru fiul sau. Orict ar fi detestat Regele Mihai pe Carol din cauza ostracizrii
ce-o suferise Regina Mama Elena i a relaiilor lui cu Doamna Elena Lupescu, nu putea uita
totui ca era tatl sau. Ucigndu-l pe Carol, micare i-ar fi nstrinat definitiv simpatia Regelui
Mihai i o conlucrare cu el i cu ntreaga dinastie ar fi devenit insuportabila. Averile furate
trebuiau recuperate, dar regicid nu.
Dup ce ne-am desprit de General, i-am spus Printelui Boldeanu urmtoarele:
Fa ce i spune Generalul. Pune-i pe legionari sa percheziioneze vagoanele i sa
coboare jos tot ce aparine Statului. Dar nu te atinge de Rege. Odat operaia terminata, las-i sa
plece. ine-i sub control pe toi legionarii ce vor fi pe peron, ca sa nu traga cineva n el. Rspunzi
pentru aceasta.
Comandantul Legionar, Preotul Boldeanu, a zburat la Timioara conform programului
prevzut. A ajuns la Timioara nainte de sosirea trenului regal, a putut alarma garnizoana
legionara locala i la ora cnd trebuia sa treac trenul, legionarii se aflau adunai pe peron. Totui,
Aron Valeriu, seful garnizoanei locale, n-a mai avut timp sa ia masurile necesare pentru ca trenul
sa fie oprit, chiar daca personalul cailor ferate ar dispune altfel.
Concentrarea legionarilor n gara Timioara a fost observata de autoriti. Seful de gara a
primit ordine ca sa dea linie libera trenului, iar mainistul a fost i el avizat ca sa treac cu cea
mai mare viteza prin staiune, fara sa ma opreasc pn la Jimbolia. Trenul a trecut ca un fulger
prin staiune, iar legionarii n-au putut face altceva dect sa traga n vagoane, sprgnd cteva
geamuri. Regele, Urdareanu i Doamna Lupescu s-au azvrlit ngrozii pe podea.
n acele clipe, cnd Regele a fost izgonit din tara cu salva de gloane, s-a gndit el oare la
un alt moment, al revenirii lui n tara, n 6 Iunie 1930, cnd legionarii din Bucureti i din alte
orae l-au primit cu manifestaii de bucurie?
17. Sef al micrii legionare.
Abia terminasem cu chestiunea trenului regal, ce trebuia oprit i percheziionat din ordinul
Generalului Antonescu la Timioara, i sunt anunat de Colonelul Zavoianu ca Forul Legionar
este reunit n casa lui i ma ateapt. Pe la orele 7 seara, tot n aceeai zi, 6 Septembrie, eram n
casa Colonelului Zavoianu.
Nu ma gndeam la altceva dect la o edin obinuit. Era normal ca membrii Forului
Legionar sa doreasc sa fie informai de ultimele evenimente i s-i dea prerea asupra
momentului politic n care ne aflam. Nu vedeam alt motiv pentru care s-au reunit cu atta graba i
nici timpul n-ar fi permis sa pot fi ntiinat de hotrrea lor.
Cnd intru n salonul unde se ineau de obicei edinele, cu aerul meu din totdeauna i fara
sa bnuiesc ceva, i vad pe toi membrii Forului ca se ridica n picioare, ntr-o atitudine solemna.
n numele tuturor ia apoi cuvntul Corneliu Georgescu, care ma saluta ca urma al
Cpitanului i mi ureaza sa am parte de ocrotirea cerului pentru a duce la biruina steagurile
Legiunii. Aceasta a fost ceremonia de investitura a mea ca Sef al Legiunii.
N-a durat mai mult dect un minut. Nu ma ateptam la acest act i de aceea cu mare
greutate am putut sa nsilez cteva cuvinte de mulumire. Le-am spus ca trebuie sa rmnem
uniti, pentru ca mai avem de luptat pn ce Legiunea se va impune n Stat i n viaa politica a
tarii. n acel moment erau n fata urmtorii: ntemeietori ai Legiunii, Corneliu Georgescu, Radu
Mironovici i Ilie Grneaa, Comandantul Bunei Vestiri, Mile Lefter, Vasile Iasinschi, Colonelul
Zavoianu, Aristotel Gheorghiu i Popescu-Buzau.
Cum s-a reflectat n sufletul meu hotrrea luata de Forul legionar de a ma ridica la
magistratura suprema a micrii? Nu ca un succes personal, ci ca o recunoatere a unor sforri pe
care le-am depus permanent n slujba Legiunii de cnd am intrat n micare. Acest titlu nu mi-a
creat un complex de durere i satisfacie, ci l-am simit ca o noua ndatorire ce-o contractam fata
de Capitan, fata de cei mori i de cei vii, de a veghea cu i mai mare energie ca pn acum ca
destinul legionar s-i gseasc mplinirea n istorie. Ma consideram n continuitate de serviciu cu
mijloacele sporite pe care mi le punea la dispoziie noua funcie. Cu acelai elan voi lupta mai
departe pentru a asigura biruina Grzii de Fier n Romnia.
Procesul de constituire al unei noi conduceri legionare, la al crui capt ase ajunsese
acum, s-a desfurat n condiii cum nu se poate mai normale i mai corecte.
Seful Legiunii a ieit din lupta, aa cum lsase Cpitanul prin testament. Nu lupta ntre
legionari pentru acapararea conducerii supreme, cum au interpretat greit unii camarazi, ci lupta
cu dumanii neamului. Cine scapa cu viaa din aceasta lupta i iese biruitor, acela va fi Seful
Legiunii. Se mai cere nsa ca meritele lui pentru naie, lupta lui, sa aib rsunet n popor, pn a
lua proporiile unui mit. Poporul trebuie sa recunoasc n el pe conductor i s-l nconjoare cu
dragoste i ncredere. Legiunea nu e un partid de clasa, o fraciune naional, ci ntrupeaz
aspiraiile ntregului neam.
n interiorul micrii trebuie sa se produc apoi acelai fenomen de apropiere i adeziune
succesiva la noua conducere. Cadrele lupttoare, organizaiile provinciale, diferitele corpuri,
intelectualitatea ei politica i culturala trebuie sa se regseasc n noul sef, trebuie sa recunoasc
ntietatea i sa fie dispuse s-i accepte ordinele.
Nu trebuie uitat ca disciplina legionara este o disciplina libera, o disciplina prealabil
consimita, si, ca urmare, legionarii din toate unitile i ierarhiile trebuie s-i fac individual
propriul lor proces de contiin, acceptnd voluntar noua conducere.
Cnd legionarii i masele poporului au realizat aceasta unitate de simire i gndire, n
jurul persoanei considerate de ei apta pentru a lua conducerea Legiunii, mai lipsete ceva pentru
ca procesul selectiv sa fie desvrit: consacrarea noului sef de fruntaii Legiunea, de acei care
potenial puteau sa ajung n acelai loc. Cu acest act final, Legiunea este ferita de rupturi, de
mpriri n curente sau grupuri de influenta, care i-ar stnjeni buna ei funcionare. n aceasta
consta marea valoare a hotrrii luate de Forul legionar, cnd m-au proclamat urma al
Cpitanului i m-au asigurat de sprijinul lor. Bineneles ca odat procesul succesiunii ncheiat,
nimeni nu mai are nevoie s-i puna n discuie, s-l conteste, s-l reia de la capt, caci atunci
Legiunea intra n anarhie i se dezmembreaz.
n cazul meu, toate aceste condiii au fost ndeplinite (cei de la Berlin, n frunte cu
Papanace, au aderat i ei mai trziu), cu dureroasa excepie a Profesorului Codreanu, care
rsturnase toate premisele colaborrii noastre din vara anului 1940, prin atitudinea lui din prejma
loviturii.
Ma durea sufletul cnd ma gndeam la Profesorul Codreanu, pe care l-am iubit i stimat,
la singurtatea lui, la loviturile ce le-a primit, la marea lui nelepciune din vara acelui an, dar nici
nu puteam s-i fac pe voie, retrgndu-m din fruntea Legiunii, caci as fi nelat speranele a
milioane de Romni, care vedeau n acel moment pe dezrobitorul lor, pe acel chemat sa
mplineasc vrerea Cpitanului. Lupta nu era terminata. Poporul trebuia scos din ignoranta,
mizerie i exploatare i acest program nu se putea realiza dect de o Legiune puternica i bine
nchegata. A renuna la comanda cu care m-au onorat fruntaii Legiunii, interpretnd starea de
spirit a ntregii micri, numai pentru a-l mblnzi pe Profesor, numai pentru a nu intra n conflict
cu el, ar fi echivalat cu o dezertare de la cele mai nalte ndatoriri naionale.
n ce privete denumirea de Comandant al Micrii Legionare, ea n-a fost aleasa de
mine, ci legionarii, n mod spontan au nceput sa ma * agriasc astfel, chiar din acel moment.
Cum eu eram Comandant Legionar din timpul Cpitanului, trecerea s-a fcut firesc n mintea
legionarilor, extinzndu-se gradul de Comandant legionar la comanda ntregii micri, ce-o
exercitam dup 6 Septembrie, numindu-m Comandant al Micrii Legionare.
Titlul de Capitan este inseparabil legat de figura lui Corneliu Zelea Codreanu i nu-l mai
poate purta nimeni, dup cum, probabil, nici urmaul meu la conducerea micrii nu se va mai
numi Comandant al Micrii Legionare, ci va trebui sa i se gseasc un alt nume.
18. Consideraiuni finale.
n orice mare eveniment istoric, care zguduie din temelii viaa unei naiuni, i dau
ntlnire i acioneaz mpreuna trei factori:
Un complex de mprejurri care nlesnesc realizarea acelei schimbri.
O intervenie a unui grup organizat, cu scopul de a pune capt strii anterioare.
i o serie de imponderabile sau imprevizibile istorice care scapa de sub control omului.
Aceste trei aspecte ale oricrei rsturnri de tip revoluionar din istoria unei naiuni se
disting cu claritate i n biruina legionara din 6 Septembrie 1940.
Domnia Regelui Carol a devenit odioasa ntregului popor att prin crimele svrite
contra tineretului legionar ct i prin destrmarea teritoriala a tarii din vara anului 1940.
Dar aceasta tensiune crescnda dintre popor i Suveran nu ar fi provocat de la sine
eliberarea tarii de tiran. Regele dispunea de armata i de aparatul poliienesc, care-l ocroteau i se
interpuneau ntre el i popor ca o bariera de fier i foc. Se mai cerea ceva ca sa se produc
schimbarea dorita de toi, n afara de aceasta mnie colectiva ajunsa la paroxism: ca ea s-i
gseasc expresia ntr-o formaie de lupta, ntr-un grup organizat, care sa se puna n fruntea
poporului i s-l conduc la asaltul fortreei unde-i gsise ultimul refugiu Regele. Acesta a fost
rolul micrii legionare n evenimentele de la 3-6 Septembrie. Fara de ieirea n strada a
legionarilor, fara de luptele de la Braov i Constanta, fara de marile manifestaii din Capitala,
Regele n-ar fi putut cltinat de la locul sau. Revoluia legionara a avut efectul unui detonator care
a eliberat forele naiunii i le-a concentrat spre locul de unde venea tot raul neamului.
Dar revoluia legionara, ca orice ntreprindere omeneasca, avea i lipsurile ei. n
expunerea mea m-am cobort n cele mai mici amnunte, tocmai pentru a arata cum momentele
ei critice au fost depite prin intervenia miraculoasa a imponderabilelor istorice. Debilitile
noastre au fost corectate de destin. Unii autori pun pe seama hazardului aceste surprize n
desfurarea unei revoluii. Noi le atribuim unei intervenii Divine. Faptul ca Regele a renunat la
Tron tocmai cnd Biserica srbtorete Minunea Arhanghelului Mihail, nu e o pura ntmplare.
Au fost prea multe chinuri i nedrepti suferite de acest neam, a curs prea mult snge nevinovat,
pentru ca Dumnezeu sa nu se ndure de noi i sa nu rsplteasc vitejia legionarilor cu biruina de
la 6 Septembrie.
Privita n articulaiile ei generale, revoluia de la 3-6 Septembrie e ca o drama n trei acte:
Actul I. Micarea legionara intra nscena i lupta contra Regelui Carol pn ce forele ei
slbesc.
Actul II. Generalul Antonescu i face apariia n acest moment critic si, prin masurile ce
le ia, da un nou impuls revoluiei.
Actul III. Cnd Generalul Antonescu da semne de slbiciune i dezorientare, Generalul
Coroama i vine n ajutor, aduce sprijinul armatei, fcnd cauza comuna cu revoluia.
n toat aceasta drama a mai existat un protagonist i poate cel mai important: Poporul.
Sub presiunea maselor populare, Generalul Antonescu a fost chemat la putere, a putut smulge
Regelui puteri depline i apoi a ndrznit s-i ceara abdicarea. Dincolo de grilajul Palatului, a
vegheat fara ntrerupere, zi i noapte, marele anonim, poporul, care n-a cunoscut nici un moment
de ovire sau disperare i care i-a impus n cele din urma voina, alungndu-l pe tiran de pe
Tron.
Lupta pentru abdicarea Regelui Carol nu se poate reduce la cele trei zile cnd s-a decis
soarta lui: 3-6 Septembrie 1940. Exista o serie de antecedente care trebuie luate n considerare.
Cderea lui Armand Clinescu a zdruncinat grav viabilitatea sistemului.
El era motorul principal al dictaturii i disprnd Clinescu, Regele Carol i-a pierdut
sigurana de manevra. Tot att de adevrat este daca as fi reuit sa ptrund n tara n Mai 1940
cum mi era planul iniial i nu as fi fost arestat pe frontiera, niciodat din clandestinitate nu as fi
putut organiza revoluia cu perspective de reuit. Cile Domnului sunt ntreptrunse. Desi am
fcut sforri dumanului, toate ncercrile mele ma-u mpins ntr-acolo i n-am mai putut scpa.
Toate episoadele din vara anului 1940, cu hruielile zilnice cu Palatul, cu loviturile i contraloviturile, fac parte integranta din drama. Prin prezenta mea permanenta n centrul evenimentelor,
am ferit micarea de a deveni o anexa a Palatului i i-am meninut intacta unitatea, prestigiul i
moralul de lupta, n timp ce n aceeai msur scdea autoritatea Regelui n tara i-i pierdea el
nsui ncrederea n sistem i n oamenii care l nconjurau.
Ar fi contrar adevrului istoric, daca n-am recunoate i contribuia altor grupe politice i
personaliti la rsturnarea Regelui Carol. n primul rnd trebuie pomenit Fabricius, Ministrul
Germaniei la Bucureti, care, optnd pentru Generalul Antonescu, a oferit Berlinul soluia de
salvare a Statului Romnesc, fara a mai fi nevoie de prezenta Regelui pe Tron. A fost foarte
important apoi ca n acele momente critice pentru Rege, acesta n-a gsit sprijin nici la efii
partidelor democratice, Maniu i Dinu Brtianu. Omul-cheie al schimbrilor intervenite n aceste
zile a fost Valer Pop. El l-a sftuit pe Rege s-l cheme pe Generalul Antonescu i apoi s-i acorde
puteri depline.
Din cabinetul Gigurtu, Generalul David Popescu, Ministrul de Interne, s-a purtat loial. El
a adoptat o poziie de neutralitate binevoitoare fata de micare, iar cnd a fost consultat de rege, la sftuit i el sa abdice. Purtarea lui Gigurtu pn n ultimul moment a fost odioasa i criminala.
Dup cum mi-a destinuit Antonescu, dup ce a fost investit cu puteri depline, a primit un
telefon de la Gigurtu, cerndu-i sa traga n manifestani. Vino D-ta, i trage, i-a rspuns
Antonescu.
Bineneles, ca toi aceti aliai de ultima ora ai Grzii de Fier s-au referit la ceva concret
cnd au fost consultai de Rege sau de Antonescu, au operat cu anumite realiti revoluionare
create de micare, cnd l-au sftuit sa abdice. Fara sngele vrsat de legionari, fara ridicarea
poporului, fara uriaele manifestaii din Capitala i apoi din toat tara, nimic din ce s-a ntmplat.
Cu gnduri pioase i cu nemulumiri mocnite, dar neexprimate prin acte, toate lucrurile ar fi
rmas aa cum au fost.
Biruina legionara de la 6 Septembrie nu o datoram nimnui, nici unei puteri strine. Este
a noastr i numai a noastr, a poporului romnesc care ne-a urmat i ne-a sprijinit cu hotrrea
lui i cu elanul lui. Cei ce ne acuza ca am venit la putere cu ajutorul nazitilor, poate vedea din
ntreaga lucrare n ce a constat ajutorul lor. ntr-un ajutor ipotetic, care n-a fost niciodat real.
Singurul avantaj ce l-am avut a fost ca Regele Carol nu era bine informat de starea de spirit a
guvernanilor de la Berlin, ostila micrilor naionaliste, i n-a neles lipsa lor de discernmnt n
evaluarea politicii romaneti. Cu toate actele de dumnie fata de cel de-al Treilea Reich, totui
Regele rmsese favorit n ntrecerea cu micarea. La 6 Septembrie s-a produs n Romnia un
vrtej istoric pe care nu l-a mai putut stpni nimeni i n adncurile lui au fost trai la fund toi
acei care s-au bucurat pn atunci de toate bogiile tarii, n schimbul servilismului lor, al
crimelor svrite i al trdrilor.
SFRIT