IMAGINATIA

I. DEFINIREA IMAGINATIEI. ACCEPTIUNI Activitatea umana preia, inregistreaza si prelucreaza informatiilor prezente. Pentru a fi eficienta, activitatea psihica trebuie si sa anticipeze, sa prevada viitorul existential. Acest lucru este posibil datorita intrarii in functiune, pe langa celelalte procese psihice, a imaginatiei care are rolul de a transforma, a modifica informatiile actuale si trecute, si mai mult de a crea noi informatii. Studiile din domeniul cercetarii imaginatiei, au impus cateva acceptiuni ale imaginatiei: Imaginatia ca formare sau producere de imagini: imaginatia este capacitatea omului de a produce imagini, ea insemnand fie simpla reproducere a senzatiilor in lipsa obiectelor care le-au provocat, fie creatia libera a fanteziei umane: "Termenul de imaginatie desemneaza, in limba franceza, o activitate mintala de productie de imagini, reprezentari sensibile, care se disting atat de perceptiile exterioare, cat si de conceptualizarea ideilor abstracte." (Wunenburger, 1995, p.3). In aceasta acceptiune, imaginatia este redusa la simpla senzatie sau la transpunerea informatiilor intr-o realitate care nu provine din simturi, dar conserva raporturile de situatie si de calitate. Imaginatia ca mobilitate a spiritului: Gaston Bachelard in lucrarea "Aerul si visele", referindu-se la imaginatie spunea: "cercetarile asupra imaginatiei sunt tulburate de falsele lumini ale etimologiei. Vrem totdeauna ca imaginatia sa fie facultatea de a forma imagini. Or, ea este mai curand facultatea de a deforma imaginile oferite de perceptie, ea este mai ales facultatea de a ne elibera de primele imagini, cea de a schimba imaginile. Daca nu exista schimbare de imagini, unire neasteptata de imagini, nu exista imaginatie, nu exista actiune imaginanta." (Bachelard, 1997, p. 5) Ceea ce exista, sustine autorul, este perceptie, amintirea unei perceptii, memoria familiara, obisnuinta. Imaginatia este mobilitatea spiritului si nu doar simpla construire de imagini, deoarece imaginile, o data constituite, se fixeaza, se stabilizeaza, se incheaga, inlaturand posibilitatea imaginatiei de a actiona. "Pentru o psihologie completa, imaginatia este , inainte de toate, un tip de mobilitate spirituala, tipul celei mai mari mobilitati spirituale, al celei mai vivace, al celei mai vii (Bachelard, 1997,p. 6) Imaginatia ca experimentare mintala: Jeanne Bernis considera ca imaginea trebuie interpretata in dublu sens: pe de o parte, sub forma ei cea mai simpla, saracacioasa, debarasata de calitatile obiective, in cadrul perceptiei individuale, caz in care este lipsita de originalitate, iar pe de alta parte, sub forma ei complexa, implicata in momentul creatiei mintale si practice sub forma intelegerii, actiunii si inventiei . "Imaginatia este experimentarea mintala, spiritul orientat catre previziunea apropierilor sau a excluderilor pe care el are puterea sa le prezinte inainte de a le justifica." (Bernis, 1958, p. 97) Imaginatia ca o combinatorica mintala: Paul Popescu - Neveanu considera ca abordarea imaginatiei trebuie sa porneasca de la "dinamismul ei, potentialul combinatoric si transformativ ce duce la aparitia de noi imagini" (Popescu - Neveanu, 1977, p. 359) Una din functiile importante ale combinatoricii imaginative o reprezinta functia analitico - sintetica. Astfel, imaginatia reuneste stimulii dispersati, coreleaza diferite laturi ale vietii psihice umane si proiecteaza noi dimensiuni ale acesteia. Prin caracteristicile ei (depasirea necunoscutului si a limitelor posibilului, construirea anticipata a viitorului etc), imaginatia "se

instituie ca o zona a libertatii si disponibilitatilor, ca o latura constructiva inovatoare, creatoare a sistemului psihic uman, ca un mod de a fi al personalitatii umane. " (Popescu Neveanu, 1977, p. 382) Sintetizand cercetarile realizate in spatiul psihologiei romanesti privind imaginatia, M. Zlate arata ca trei definitii ale imaginatiei se detaseaza: 1. "Imaginatia este procesul psihic de operare cu imagini mintale, de combinare sau constructie imagistica tinzand spre producerea noului in forma unor reconstructii imagistice, a unor tablouri mintale, planuri iconice sau proiecte." (Popescu -Neveanu, Dictionar de psihologie, p. 324). 2. imaginatia este procesul de combinare si recombinare a datelor din experienta anterioara in vederea dobandirii unor imagini noi fara un corespondent in realitate sau in experienta noastra personala, vezi cercetatori de la universitatea din Bucuresti 3. imaginatia este procesul de creare a noului in forma ideala, vezi cercetatorilor de la universitatea din Bucuresti Sintetizand, cele trei definitii fac referire la: tipul de actiune psihica implicat de imaginatie ( acesta fiind constituit din combinarea, recombinarea, crearea informatiilor, spre deosebire de gandire, unde actiunile psihice sunt reprezentate de operatiile ei, sau de memorie, unde actiunile psihice sunt reprezentate de memorarea, stocarea si reactualizarea informatiilor ), forma rezultata ( obtinerea noului, spre deosebire de memorie unde forma rezultata este de ordin reproductiv), sensul formei rezultate (noul obtinut poate fi nou atat pentru individ cat si pentru societate; de aici avem - imaginatia reproductiva si imaginatia creatoare) II. CARACTERISTICILE IMAGINATIEI

Marea majoritate a psihologilor afirma caracterul profund uman al imaginatiei aratand ca: Imaginatia este trasatura distinctiva a reflectarii constiente, intalnita numai la om, indeosebi a laturii proiective si creatoare a constiintei; Se realizeaza cu instrumente specific umane (gandirea si limbajul). Ribot considera imaginatia creatoare si gandirea ca fiind procese solidare si analoage, iar pana la un anumit punct, chiar identice. Wallon nu putea concepe imaginatia in afara unor operatori verbali. Exemple convingatoare despre imposibilitatea conceperii imaginatiei in afara limbajului sunt aduse de Vigotski. El arata ca acei copii la care dezvoltarea limbajului este intarziata sunt inapoiati si in ceea ce priveste imaginatia. La fel, copiii la care dezvoltarea limbajului urmeaza o cale anormala (este vorba de surzi, care din aceasta cauza sunt si muti, incapabili de a comunica prin limbaj) manifesta o pronuntata saracie, limitare, iar uneori un caracter rudimentar al imaginatiei. Concluzia lui Vigotski este aceea ca imaginatia este legata nu numai de aparitia propriu -zisa a limbajului, ci si de momentele de dezvoltare ale acestuia. Imaginatia este un mecanism psihic absolut necesar pentru viata, cunoasterea si activitatea omului;

 Prin imaginatie omul proiecteaza, anticipa produsul activitatii inainte de realizarea lui efectiva, concreta, fapt care elimina sau diminueaza incercarile si erorile, prescurtand procesul activitatii; Imaginatia permite elaborarea unor planuri sau ipoteze in mersul rezolvarii problemelor; fara asemenea ipoteze activitatea subiectului ar fi la intamplare. Prin ipotezele sale realizabile individul se apropie de nemarginirea cunoasterii, se adapteaza anticipativ la ceea ce va urma, creandu-si posibilitatea de a primi confirmarea din partea practicii sociale; Prin intermediul imaginatiei omul isi proiecteaza in viitor traiectoria propriei sale vieti, isi stabileste in legatura cu ea o imagine care capata valente mobilizatoare si stimulatoare pentru activitatea practica; Imaginatia adauga o noua dimensiune vietii psihice - reflectarea viitorului, a posibilului - contribuind in felul acesta la desavarsirea contituitatii ei; o Daca procesele senzoriale reflecta prezentul, cele mnezice trecutul, imaginatia, prin reflectarea viitorului, inchide ciclul temporal. Imaginatia, prin toate functiile ei ne adapteaza la realitate. John Dewey considera ca imaginatia nu se preocupa de ireal, de fictiv, ci ea serveste la extinderea si completarea realului. Permitandu-i individului elaborarea de solutii noi, dandu-i posibilitatea de a se incadra in contexte noi, imaginatia contribuie la dezvoltarea capacitatilor adaptative ale personalitatii umane. o Astfel, prin imaginatie, omul se poate adapta nu numai la realitatea actuala, prezenta, ci si la realitatea posibila, viitoare, nu numai la modificarile produse deja, ci si la cele care urmeaza a se produce intr-un viitor apropiat. In acest context, merita a aminti trasaturile adaptative stabilite de Jeanne Bernis: Compensarea - instinctele si tendintele care nu pot fi realizate in viata reala se descarca in starile de vis si reverie aflate la marginea vietii constiente; Autismul - prin refuzul de a comunica, de a-si schimba opiniile, visatorul inchis in propriile sale vise devine un caracter dificil si atipic; totusi, refugiul gasit in reverie procura placerea naturala care se ataseaza jocului de imagini. Daca viata fictiva ramane subordonata vietii reale, ea serveste ca aparare si eliberare a efortului cotidian al psihismului ramas normal; Iluzia dorintelor zadarnice - dand o anumita forma obiectelor dorintelor, prin imaginatie putem anticipa dificultatea lor, si totodata, posibilitatea de depasire a lor; Inventia morala - imaginatia il detaseaza pe individ de restrictiile cu caracter moral, il orienteaza spre o viziune superioara celei pe care morala pozitiva o declara ca fiind cea mai buna; Intentia - este o forma de imaginatie care presupune iesirea din sine a eului si amplasarea in fata lui ca obiect; pentru artist, proiectul este izvorat din inspiratia sa si se impune ca opera ce trebuie realizata;

 Arta posibilului - imaginatia ii pune subiectului problema valorii, fiind conditia esentiala a succesului; cei care au o imaginatie slaba sunt defavorizati deoarece au sentimentul de a fi inchisi in propriile lor limite, pierzand gustul de a-si incerca aptitudinile sau de a le cultiva; Epurarea pasiunilor - un asemenea proces are loc mai ales prin arta: pasiunile inceteaza a mai fi virulente, purificandu-se de elementele perverse si plasandu -se sub semnul eternitatii; Sursa de bunatate - viata imaginativa intensa il face pe om mai bun, ii ofera posibilitatea de a se raporta la altul cu simpatie, de a empatiza; Influentarea personalitatii - imaginatia exercita o puternica influenta asupra formarii diferitelor componente ale personalitatii, si chiar asupra personalitatii ca intreg. III. FUNCTIILE IMAGINATIEI

In analiza functiilor imaginatiei vom apela la trei criterii care sintetizeaza punctele de vedere ale psihologiei traditionale, ale pespectivei psihanalitice si ale psihologiei contemporane: 1. Din perspectiva psihologiei traditionale, Meyerson (in G. Dumas, Nouveau trat de psychologie, 1932) traseaza functiile imaginatiei, tinand cont de dublul aspect al imaginii: concret si semnificativ: Functia de ilustrare -imaginatia ilustreaza continuturile constiintei care prin natura lor pretind figurarea concreta, intuitiva; Functia de realizare -consta in materializarea abstractului, astfel, imaginatia intoarce gandirea spre concretul pe care conceptul il indeparteaza; Functia de indicare -imaginatia marcheaza un continut, il delimiteaza, il asociaza cu altele, il opune unuia sau altuia; Functia de semnificare -imaginatia explica, rezuma, precizeaza, serveste gandirii care generalizeaza, marcheaza fluiditatea gandirii, continuitatea experientei personale, evoca, anticipa si retine ceea ce este semnificativ 2. Din perspectiva psihanalitica, Blazer (1964) identifica urmatoarele functii ale imaginatiei: Descarcare tensionala Proiectare Substituire Compensare 3. Din perspectiva psihologiei contemporane sunt evidentiate trei functii: De expresie a realului, simtit sau gandit; De deformare a realului, fie pentru a-l stimula, fie pentru a-i explora posibilitatile, De relevare a unui real ascuns.

IV.

PROCESELE IMAGINATIEI

In combinarea si recombinarea informatiilor, impresiilor, ideilor din experienta anterioara, imaginatia utilizeaza o serie de procedee, cum ar fi: Aglutinarea - contopirea intr-un intreg a diverselor elemente disparate. Acest procedeu este intalnit in mitologie unde intalnim figuri precum: Sirena, Centaurul, etc; Amplificarea sau diminuarea unor trasaturi fizice sau morale. Procedeul este intalnit in basme si literatura romantica in figuri reprezentative ca: Fat -Frumos, Zmeul cel rau, Ileana Cozanzeana, pitici etc; Diviziunea sau rearanjarea - impartirea in elemente a unor obiecte, procese sau schimbarea ordinii lor (asa cum se intalnesc acestea in arta); Adaptarea unui obiect sau principiu functional la situatiile concrete (de exemplu, in domeniul instrumentelor electro -casnice); Modificarea unor insusiri - forma , marime, culoare; Substitutia - inlocuirea unor obiecte cu altele (in domeniul constructiilor); Schematizarea din domeniul stiintelor exacte sau din domeniul artei - de exemplu caricaturile; Analogia - tranpunerea solutiei gasite intr-un domeniu de activitate, in alt domeniu; (Gordon a descris urmatoare le forme de analogie: personala -identificarea creatorului cu obiectul de studiu, proiectarea lui in datele problemei; directa -raportarea obiectului cercetat la un altul, dintr-un domeniu invecinat; simbolica -considerarea problemei sub forma de imagini globale; fantastica -inlocuirea realului cu fantasticul, magicul); Multiplicarea si omisiunea elementelor componente (balaurul cu sapte capete, trenurile suprapuse); Tipizarea - redarea generalului prin intermediul individualului (se intalneste in literatura, unde se propun personaje -tip). V. FORMELE IMAGINATIEI

In clasificarea imaginatiei sunt utilizate mai multe criterii. Dintre acestea enumeram: 1. Dupa prezenta sau absenta intentiei, a efortului voluntar in actul imaginativ: imaginatia voluntara o imaginatia reproductiva (in care produsul obtinut este nou doar in raport cu experienta individului); o imaginatia creatoare (produsul creat este nou pentru societate) o visul de perspectiva (visare activa cu ochii deschisi, dirijata prin proiecte realizabile, in acord cu puterile subiectului si cu cerintele societatii) cu scop si imaginatia involuntara o visul din timpul somnului (bazat pe slabirea reglajelor constiente si pe asociatii care au la baza structura inconstientului personal) o reveria (visarea pasiva cu ochii deschisi, relaxarea gandirii, proiectarea fantezista in viitor) fara scop

Imaginatia voluntara este superioara celui involuntare, este mai productiva deoarece determina focalizarea si concentrearea constiintei intr-o directie prestabilita. Dar, in acelasi timp, imaginatia voluntara este mai saracacioasa, mai schematizata deoarece tinde sa urmareasca modelele cognitive standardizate (apeleaza mai ales la procedeele algoritmice ale gandirii). Din aceasta cauza este mai putin originala fiind constransa in respectarea regulilor, normelor impuse de gandire si de domeniul de activitate in care ea se manifesta. Imaginatia involuntara se caracterizeaza prin spontaneitate, apelarea la resursele inconstientului, are un grad mai mare de flexibilitate si libertate. 2. In functie de calitatea produsului imaginativ, Osborn (1959) stabileste trei forme principale , si anume: Formele absurde sau imaginatia de viata : halucinatiile, delirul, complexul de inferioritate, complexul de martir, visul din timpul somnului, reveria, frica anxioasa. Formele abia constructive: imaginea vizuala (imaginea mentala a dorintelor), imaginatia speculativa (sau intuitiva), imaginatia reproductiva (reconstruirea spontana a unor imagini din trecut), vizualizarea structurala (constituirea unei imagini cu sens pornind de la un desen), imaginatia substitutiva (transpunerea in locul sau in rolul altora, avand la baza relatia simpatetica). Formele foarte constructive: imaginatia anticipativa (incearca sa prevada ceea ce se va intampla in viitor, pe baza datelor de care dispune), imaginatia expectativ -creatoare (anticipatia realizata tinde de a fi pusa in aplicare), imaginatia creatoare propriu -zisa ( inventia). 3. In functie de domeniul de activitate in care este implicata putem delimita urmatoarele forme imaginative: imaginatia artistica, imaginatia literara, imaginatia stiintifica, imaginatia tehnica, imaginatia muzicala etc.

VI.

BIBLIOGRAFIE:

Bachelard, G., Aerul si visele. Eseu despre imaginatia miscarii, Ed. Univers, Bucuresti, 1997; Berbis, J., L' imagination, P. U. F., Paris, 1958; Cosmovici, A., Psihologie generala, Ed. Polirom, Iasi, 1996; Marcus, S., Empatia -cercetari experimentale, Ed. Academiei, Bucuresti, 1971; Marcus, S., Imaginatia, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1980; Osborn, A. F., L' imagination Constructive, Dunod, Paris, 1959; Popescu -Neveanu, P., Curs de psihologie generala, Tipografia Universitatii, Bucuresti, 1977; Vigotski, L. S., Opere psihologice alese, Ed. Didactica si Pedagogica, Buceresti, 1971; Wunenburger, J. -J., L'imagination, P. U. F., Paris, 1995;