Viziunea asupra lumii in basmul cult Harap Alb

Basmul lui Ion Creanga, intitulat Povestea lui Harap-Alb a fost publicat In revista Convorbiri literare in 1877. Desi basm cult, el porneste de la modelul celui popular, caruia i se adauga anumite note originale. Ca si In basmul popular, si In aceasta creatie apartinand lui Ion Creanga se porneste de la realitate, dar autorul se desprinde de ea trecand In supranatural, deoarece basmul reflecta o lume opusa realitatii zilnic. Viziunea despre lume este una fabuloasa, deoarece sunt prezente multe Intamplari supranaturale, savarsite de multe personaje cu Insusiri iesite din comun. Aceasta viziune este evidenta atat In tema operei, cat si In Intreaga ei structura sau la nivelul personajelor. Astfel, tema basmului o constituie, pe langa lupta dintre bine si rau, idee Intalnita In toate basmele, fie populare, fie culte, probele pe care le trece protagonistul, parcurgand drumul de la conditia de sluga la cea de Imparat. Aceasta tema este puternic reflectata de episoadele care contin Incercarile la care este supus eroul de catre Span si apoi de catre Rosu-Imparat si de antiteza dintre cele doua personaje si Harap-Alb. Din primele secvente narative ale textului aflam de existenta Imparatului si a celor trei fii ai sai. Acesta Ii Instiinteaza ca unul dintre ei, cel mai destoinic, va merge sa-i urmeze la tron fratelui sau, Verde-Imparat, dorinta acestuia constituind intriga actiunii. Singurul care trece proba impusa de tatal lor este mezinul, care este sfatuit si de Sfanta Duminca, dar, plecat la drum, acesta nesocoteste sfatul Imparatului de a se feri de omul span si de cel rosu. Urmeaza episoadele care pun In evidenta etapele devenirii eroului si Incercarile prin care acesta trece dupa ce devine sluga Spanului si dobandeste numele de Harap-Alb. Toate aceste Incercari vor constitui desfasurarea actiunii basmului. Astfel, dupa ce ajung la curtea lui Verde-Imparat, conflictul dintre cele doua personaje, Spanul si Harap-Alb, devine mai amplu, Intrucat fiul Craiului, devenit sluga, va fi trimis sa aduca salatile din gradina ursului, capul batut cu pietre nestemate ale cerbului si pe fata lui Rosu-Imparat. Isi fac aparitia si alte personaje fabuloase: ajutoarele eroului Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila, Pasari-Lati-Lungila sau personaje din lumea micilor vietati furnicile si albinele. La curtea lui Rosu-Imparat eroul si tovarasii sai sunt supusi altor probe pe care le trec Insa cu bine, iar In drum spre Imparatia lui Verde-Imparat fata se Indragosteste de erou. Actiunea atinge punctul culminant cand spanul, demasccat, Incearca sa se razbune, taindu-i capul lui Harap-Alb, care este salvat cu ajutorul apei vii si apei moarte. Finalul este, ca In orice basm, unul Inchis, marcat de un deznodamant bine Inchegat, deoarece, dupa ce eroul Invinge moartea, Isi dobandeste identitatea initiala si se casatoreste cu fata de Imparat, mostenind Imparatia. Dupa cum se observa, actiunea porneste de la un fapt real dorinta lui Verde-Imparat de a avea un urmas la tron, dar toate Inamplarile determinate de aceasta dorinta trec In supranatural: lupta cu ursul, uciderea cerbului si toate Incercarile prin care trece pentru aducerea fetei lui Rosu-Imparat racirea casei, proba ospatului, fuga fetei si gasirea ei etc. Toate aceste Intamplari evidentiaza o lume imaginara, la care se adauga prezenta unor fiinte supranaturale, personaje ciudate, al doilea aspect caracteristic al acestei viziuni fabuloase. Astfel de personaje sunt cei cinci Insotitori ai lui Harap Alb .

Intr-o astfel de lume, In viziunea scriitorului totul este posibil si vointa omului nu cunoaste limite. Asa se explica faptul ca Harap-Alb reuseste sa Invinga toate obstacolele, parcurgand un traseu initiatic. In ajutorul sau vin si alte personase fabuloase (Sfanta Duminica, personaj cu rol de maestru spiritual, cei cinci Insotitori ai sai) sau din lumea animalelor (calul, furnicile, albinele). De asemenea, desi multe dintre personajele lui Ion Creanga sunt aparitii ciudate, ele se apropie prin comportament de oamenii reali, de taranii din Humulestii. La randul lui, Harap-Alb nu are nimic spectaculos In comportarea sa, nu este Inzestrat cu puteri supraomenesti, iar Imparatii, fiii si fiicele lor sunt si mai aproape de real, caci ele capata Insusiri specifice personajelor din creatiile folclorice numai In contextul si atmosfera basmului. Dupa cum se observa, lumea acestei creatii literare porneste de la realitate, trece In supranatural, iar In final se Intoarce din nou la realitate, fiind infatisata de catre autor cu umor si ironie. Nota de originalitate a acestei creatii creste si prin prezenta unei tehnici narative aparte (Imbinarea vorbirii directe cu cea indirecta, a naratiunii cu dialogul, implicarea naratorului In actiune etc. ), a elementelor de oralitate ( locutiuni, interjectii, structuri exclamative, proverbe etc) sau a umorului realizat printr- o diversitate de procedee.