Sunteți pe pagina 1din 16

Capitolul 7

Difuzia
7.1 Miscarea Brownian a
n anul 1828 botanistul Rober-Brown a observat c a
particulele de polen aate n ap a prezint a o miscare de-
zordonat a vizibil a la microscop. Particulele de dimen-
siuni de 1 j:, asa cum sunt cele de polen sunt enorme
fat a de dimensiunile moleculelor. Vom numi generic
aceste obiecte ca particule coloidale. Experimental s-a
constat c a:
miscarea particulelor de polen nu se opreste nicio-
dat a
miscarea este mai intens a la temperaturi mai mari
n jurul anului 1860 s-a presupus ca miscarea browni-
an a este determinat a de ciocnirile suferite de particulele
de polen din partea moleculelor mediului care se a a
ntr-o continu a agitatie termic a. Totusi aceast a expli-
catie nu rezolv a problema deoarece moleculele de ap a
sunt mult mai mici dect cele de polen, chiar dac a rata
103
104
ciocnirilor este de 10
12
ciocniri/secund a. Practic cele
mai multe deplas ari ale particulelor de polen datorate
acestor ciocniri sunt extrem de mici si deci nu vor
vizibile. Totusi este posibil ca particulele de polen s a
sufere o deplasare mult mai mare, atunci cnd dintr-o
parte sunt ciocnite de mult mai multe molecule dect
din cealalt a parte. Astfel, Einstein a considerat c a ceea
ce se observ a la microscop sunt deplas arile aleatorii,
mari si rare.
Studiind aceste deplas ari mari si rare nu se conrm a
numai dac a presupunerea este corect a, ci se poate ajunge
si la o caracterizare a misc arii moleculare invizibile.
Pentru simplicare vom considera o miscare aleatorie
ntr-o dimensiune. Consider am c a ntr-un interval de
timp t o particul a se poate deplasa pe distanta 1.
Probabilit atile ca ea sa se deplaseze la dreapta si la
stnga le presupunem egale cu
1
2
.
n Fig. 7.1 este prezentat a situatia unei misc ari aleatorii
din trei pasi. Exist a 8 posibilit ati:
Astfel la nalul misc arii particula este posibil s a ajung a
la coordonatele 31, 1, 1 si 31 de pa axa Ox.
Dac a se calculeaz a media coordonatei la care ajunge
particula rezult a:
hr
3
i =
31 + 1 + 1 1 + 1 1 1 31
8
= 0 (7.1)
105
Figura 7.1: Posibilit atile unei misc ari aleatorii adimensionale format a din trei pasi.
La aproximativ acelasi rezultat se ajunge dac a se con-
sider a un num ar foarte mare de particule care se de-
plaseaz a aleatoriu de-a lungul axei Cr. Totusi proba-
bilitatea ca miscarea s a se termine n origine este mic a
(n acest caz este chiar nul a).
Din acest motiv mai degrab a este bine s a se calculeze
media p atratelor deplas arilor r
2
. n acest caz:
hr
2
i =
91
2
+ 1
2
+ 1
2
+ 1
2
+ 1
2
+ 1
2
+ 1
2
+ 91
2
8
= 31
2
(7.2)
Astfel, se poate deni o "deplasare medie" ca ind
d
:
=
p
hr
2
i =
p
31.
Problema care se pune este aceea de a calcula la
ce distant a ajunge o particul a care execut a o miscare
aleatorie, fat a de pozitia sa initial a, pasul misc arii ind
106
1. Vomnota deplasarea cu /
,
1, unde /
,
= 1. Aceasta
nseamn a c a particula se poate deplasa la dreapta sau
la stnga cu aceeasi probabilitate (0,5). Se consider a
pozitia initial a a particulei n originea axei Cr. Cu r
,
se noteaz a coordonata particulei dup a , pasi. Atunci
putem scrie c a:
hr
2
,
i = h(r
,1
+ /
,
1)
2
i = hr
2
,1
+ 2r
,1
/
,
1 + /
2
,
1
2
i
hr
2
,
i = hr
2
,1
i + 21hr
,1
/
,
i + 1
2
deoarece r
2
,
= 1. Termenul din centru este nul deoarece:
hr
,1
/
,
i = r
,1
(+1) 0. 5 + r
,1
(1) 0. 5 = 0
Rezult a:
hr
2
,
i = hr
2
,1
i + 1
2
Astfel dup a ` pasi:
hr
2
`
i = hr
2
`1
i + 1
2
= ... = `1
2
(7.3)
107
Dac a not am cu t intervalul de timp n care se pro-
duce saltul egal cu 1, denim constanta de difuzie:
1 =
1
2
2t
(7.4)
Cum timpul n care se efectueaz a ` pasi este:
t = `t (7.5)
rezult a:

r
2
`

= 21t (7.6)
Acest rezultat permite determinarea experimental a a
constantei de difuzie 1. Pentru aceasta se noteaz a po-
zitia initial a si nal a a unei particule, durata misc arii
ind t. Se calculeaz a r
2
,2t. Se repet a experimentul
de mai multe ori si apoi se calculeaz a media, consid-
er amc a timpul t nu se schimb a n cursul experimentelor.
Rezult a:
1 = h
r
2
2t
i =
hr
2
i
2t
Putem extinde consideratiile f acute anterior la cazul
bidimensional. mp artim planul n p atrate de latur a 1.
Vom considera c a pasul mediu al misc arii este reprezen-
tat de diagonala p atratului care are m arimea 1
p
2.
Pozitia determinat a de un vector este:
108
:
`
= r
`
c
r
+
`
c

unde c
r
si c

sunt vectorii unitate ai axelor Ox si Oy.


h:
2
`
i = h(r
`
c
r
+
`
c

)
2
i = hr
2
`
i +h
2
`
i +2hr
`

`
c
r
c

i
h:
2
`
i = hr
2
`
i + h
2
`
i
Astfel
h:
2
`
i = 21t + 21t = 41t (7.7)
n cazul tridimensional spatiul va mp artit n cuburi
de latur a 1. Pasul mediu al misc arii se consider a c a este
reprezentat de diagonala cubului 1
p
3. n acest caz:
h:
2
`
i = 61t (7.8)
Modelul poate considerat si pentru miscarea mole-
culelor. Putem determina valorile lui 1 prin introduc-
erea unor pic aturi de cerneal a n ap a si se m asoar a h:
2
`
i.
Cunoscnd timpul t n care se fac m asur atorile din ex-
periment rezult a 1 = 10
9
m
2
s
1
.
Cu aceast a valoare a coecientului de difuzie se poate
calcula timpul n care o microparticul a aat a n centrul
unei celule poate ajunge la marginea ei. Considernd
109
c a raza celulei este 1, timpul mediu n care molecula
parcurge spatiul respectiv este:
t = 1
2
61 (7.9)
Astfel, dac a 1 = 1 jm rezult a t
1
= 0. 2 10
3
s, iar
dac a 1 = 10 jm rezult a t
2
= 20 ms = 100t
1
.
Din acest exemplu rezult a c a difuzia determin a un
transport rapid de substante pe distante mici. Pe dis-
tante mari difuzia determin a un transport lent de sub-
stant a. Astfel, n cazul nervului spinal a c arui lungime
este de 1 m difuzia nu este mecanismul prin care anu-
mite proteine pot s a se deplaseze de-a lungul nervului.
Pentru aceasta organismul a creat motoarele moleculare
care s a sustin a transportul respectiv.
7.2 Legile difuziei
Difuzia este fenomenul care descrie aparitia unui ux
de particule cnd exist a concentratii diferite ale aces-
tora n regiuni diferite. Se constatat a c a uxul are loc
dinspre regiunile cu concentratie mare spre regiunile n
care concentratia este mic a.
Din acest motiv este necesar c a s a se priveasc a con-
centratia ca o m arime local a care variaz a de la punct
la punct. Pentru a deni concentratia ca o m arime lo-
cal a se consider a ntr-un sistem de axe tridimensional
un punct de coordonate (r. . .) n jurul c aruia se alege
110
volumul \ foarte mic, dar sucient de mare pentru a
contine un num ar ` de particule. Atunci concentratia
de molecule n jurul punctului considerat este raportul
dintre num arul ` de particule si volumul \
:(r. . .) =
`
\
(7.10)
n continuare vom folosi notiunea de concentratie care
poate privit a ca raportul dintre masa substantei con-
siderate ` din volumul \ si acest volum
c (r. . .) =
`
\
(7.11)
Dac a se consider a variatia concentratiei doar de-a
lungul axei Ox c = c (r) atunci uxul datorat difuziei
este unul unidimesional adic a are loc de-a lungul axei
Ox. Reamintimc a densitatea uxului de substant a este
, =
`
ot
(7.12)
7.2.1 Prima lege a difuziei (Legea lui Fick)
Densitatea uxului de substant a datorit a difuziei este
proportional a cu gradientul de concentatie (din jurul
punctului considerat).
Gradientul de concentratie este egal cu raportul din-
tre diferenta de concentratie c si distanta dintre cele
111
Figura 7.2: Prima lege a difuziei.
dou a puncte r dintre dou a puncte, adic a c,r. Ast-
fel (Fig. 7.2) legea lui Fick se exprim a matematic astfel:
, (r) = 1
c
r
(7.13)
sau mai exact
, (r) = 1
dc
dr
(7.14)
Dac a c
2
< c
1
atunci c < 0 si , (r) 0, adic a uxul
de particule este n sensul axei Ox. Dac a c
2
< c
1
atunci
c 0 si , (r) < 0, adic a uxul de particule este n
sens contrar axei Ox.
7.2.2 Legea a II -a a difuziei
Aceast a lege leag a variatia concentratiei n timp de
variatia concentratiei n spatiu. Astfel dac a se consid-
112
Figura 7.3: Cazuri particulare ale variatiei concentratiei: a) variatie liniar a, b)
variatie sub form a de clopot.
er a cazul unidimesional, concentatia va depinde doar de
coordonata r si timp t.
Jc (r. t)
Jt
= 1
J
2
c (r. t)
Jr
2
n relatia de mai sus semnul J nseamn a derivare
partial a. Derivata partial a a unei functii de mai multe
variabile, fat a de o variabil a nseamn a derivarea acesteia
considernd celelalte variabile ca ind constante.
Se vor considera 3 cazuri particulare:
a) concentratia constant a : = ct. Atunci
J:
Jt
= 0 si
, = 0. n acest caz nu exist a un ux net de particule n
orice directie.
b) concentratia variaz a liniar cu distanta (Fig 7.3a)
si este stationar a n timp.
n acest caz
J:
Jr
= ct. si
, = 1
J:
Jr
= ct.
113
adic a uxul r amne acelasi n timp.
c) concentratia la un moment dat este sub form a de
clopot (Fig 7.3b). La momentul initial curba concen-
tratiei este cea continu a. Punctele A si B sunt puncte
de inexiune ale curbei : = :(r), adic a puncte n care
J
2
:
Jr
2
= 0.
ntre punctele A si B
J
2
:
Jr
2
< 0 si atunci
J:
Jt
< 0 n
aceast a regiune concentratia de particule scade n timp.
n afara regiunii
J
2
:
Jr
2
0 si
J:
Jt
0, adic a concentratia
creste n timp. n acest mod concentratia tinde s a se
uniformizeze n spatiu.
7.3 Difuzia prin membrane
Membranele articiale (celofanul, colodiul si anumite
mase plastice) si cele biologice sunt total impermeabile.
n general membranelor biologice exist a pori care le
traverseaz a, f acnd leg atura dintre mediul intra si ex-
tracelular.
n functie de diamentrul porilor membranele pot
clasicate astfel (aproximativ)
- diametrul porilor este mai mic de 10 : prin mem-
bran a poate trece doar solventul (membrane semiper-
meabile)
- diametrul porilor este situat ntre 20 - 50 : porul
permite trecerea solventului si a moleculelor mici de
solvit dar nu si a macromoleculelor. Aceasta este cazul
114
membranelor utilizate n dializ a.
- diametrul porilor este mai mare de 100 : porii
permit trecerea si a solventului si a solvitului - acestea
sunt membrane poroase sau permeabile
Difuzia printr-o membran a a substantelor poate avea
loc sub actiunea
- un gradient de presiune hidrostatic a (care caracte-
rizeaz a fenomenul de ltrare) - n cazul solventului
- un gradient de concentratie caracterizat de fenomenul
de difuzie - n cazul moleculelor dizolvate
a) Densitatea debitului volumic al solventului sub
actiunea presiunii
Conformformulei lui Poisseuille debitul volumic printr-
un por este
Q
j
=
:1
4
8j1
j (7.15)
unde 1 este raza porului, 1 este lungimea porului si j
este coecientul de vscozitate al apei si j este difer-
enta de presiune de cap atul porului.
Densitatea uxului volumic printr-un por este:
,
j
=
Q
:1
2
=
1
2
8j1
j (7.16)
Dac a exist a : pori pe unitatea de suprafat a atunci
debitul volumic este chiar densitatea debitului volumic:
115
, = :Q
j
= :
:1
4
8j1
j (7.17)
Se noteaz a cu c = ::1
2
reprezint a fractia din suprafat a
ocupat a de pori si
, = c
1
2
8j1
j = c,
j
(7.18)
Se deneste permeabilitatea hidrostatic a sau coe-
cientul de ltrare al membranei
1 = c
1
2
8j1
(7.19)
Atunci:
, = 1j (7.20)
b) Fluxul de solvit sub actiunea gradientului de con-
centratie
Se consider a densitatea uxului de substant a printr-
un por este
,
j
= 1
c
r
= 1
c
1
(7.21)
unde 1 este lungimea porului.
Dac a c este fractia din suprafat a ocupati de pori
atunci densitatea uxului de substant a prin membran a
este
116
, = c,
j
=
c1
1
c (7.22)
Se deneste permeabilitatea membranei 1
1 =
c1
1
(7.23)
Unitatea de m asur a a permeabilit atii este
[1] =
m
2
s
1
m
= ms
1
Astfel pentru membran a prima legea a difuziei se
scrie ca:
, = 1c (7.24)
Astfel masa care trece prin suprafata membranei o
si timpul t este:
` = ,ot = 1oct (7.25)
Modelul prezentat anterior este unul simplicat. Ex-
ist a si alte fenomene care contribuie la permeabilitatea
membranei celulei. Astfel, anumite molecule se pot di-
zolva n membran a si pot p ar asi membrana pe cealalt a
parte. Acest proces se poate studia cu ajutorul mem-
branelor articiale care nu posed a pori prin suprafata
lor. Pentru aceasta se introduce coecientul de partitie
1. Pentru a ntelege ce reprezint a acest coecient se
consider a urm atorul exemplu. Fie un vas n care se
117
Figura 7.4: Factor de partitie.
a a ap a si ulei. Dac a n vas se introduce si zah ar se
constat a c a o parte din acesta se dizolv a n ap a si o
parte n ulei. Raportul concentratiilor de zah ar n ulei
si ap a reprezint a coecientul de partitie. Acest para-
metru caracterizeaz a gradul n care moleculele de zah ar
prefer a un anumit mediu.
Presupunem o membran a care separ a doua compar-
timente n care exist a solutii de zah ar n ap a cu concen-
tratiile c
1
si c
2
.
Astfel pe o fat a a membranei concentratia de zah ar
n membran a este 1c
1
, iar pe cealalt a fat a concentratia
de zah ar n membran a este 1c
2
. n acest caz rezult a c a
permeabilitatea membranei (f ar a pori) este (7.4):
1 =
11
1
(7.26)
Trebuie remarcat c a pentru glucoz a coecientul de
permeabilitate printr-o membran a articial a 1 t 10
3
118
jms
1
este cu trei patru ordine de m arime mai mic
dect n cazul unei membrane biologice care are pori.
7.3.1 Dializa
Membranele dializante sunt membrane cu diametrul
porilor de 20-50 , care nu permit trecerea macrom-
eleculelor, dar permit trecerea moleculelor mici.
Se nchide amestecul molecular care trebuie separat
ntr-un sac format dintr-o astfel de membran a. Aceasta
se introduce ntr-un recipient continnd o mare canti-
tate de ap a pur a.
Moleculele mici vor difuza n apa din exteriorul sa-
cului si n plus acest lichid numit lichid de dializ a este
renoit pentru a mentine gradientii de concentratii mari.
O aplicatie a acestui fenomen este rinichiul articial sau
hemodializa.