Influena dreptului european asupra dreptului intern al statelor membre. Cazul Romniei.

Student : Anton Elena Alexandra Studii Europene, anul 1, FR

Aplicabilitatea dreptului comunitar si rolul statelor membre Dreptul comunitar, ca sistem autonom de drept, pentru a fi aplicabil, trebuie sa se integreze in sistemul de drept intern al statelor membre. Aceasta integrare presupune ca el sa faca parte din dreptul national al fiecarui stat comunitar, deci sa se aplice in mod direct. Aplicabilitatea directa a dreptului comunitar se impune astfel ca principiu de baza , din care decurge un al doilea principiu, legat de ierarhia celor doua sistemem si anume prioritatea dreptului comunitar fata de cel intern. Curtea de justitie a stabilit ca, potrivit acestui principiu, dreptul comunitar este integrat direct in dreptul statelor membre, fara a le permite acestora sa aleaga intre teoriile dualiste sau moniste, intrucat se impune aplicarea mecanismului, nemaifiind nevoie de masuri luate pe plan intern pentru aplicarea dreptului comunitar. Ca urmare a acestei situatii, persoanle fizice sau juridice pot invoca dreptul comunitar in fata autoritatilor nationale, inclusive tribunal, atat pentru a li se recunoaste drepturile, cat si pentru a li se anula efectul unor acte juridice interne care sunt contrare dreptului comunitar. Conform art. 10 al Tratatului de instituire a Comunitatii Europene , statele membre iau toate masurile generale sau particulare coresunzatoare pentru a asigura executarea obligatiilor decurgand din Tratat sau rezultand din actele institutiilor Comunitatii. Ii faciliteaza astfel indeplinirea misiunii sale. Statele membre se abtin de la orice masura susceptibila sa puna in pericol realizarea scopurilor Tratatului. Obligatia statelor de a pune in executare dispozitiile tratatelor si a dreptului derivate rezulta din dispozitiile tratatului, care dau expresie principiului primordialitatii dreptului comunitar in ordinea juridical a statelor membre. Masurile generale sau particulare ce revin statelor in virtutea dispozitiilor Tratatului antreneaza implicarea autoritatilor pe trei domenii: legislative, administrative si judecatoresc, dupa cum urmeaza : a. Pe plan legislative implicarea statelor este diferita, in functie de natura actului comunitar ce urmeaza a fi aplicat. In masura in care se aplica un act juridic comunitar adoptat intrun domeniu de competenta exclusive a Comunitatii, acesta beneficiaza de aplicabilitate directa in legislatia statelor membre. Punerea in aplicare a surselor dreptului derivate depinde de felul actului, respectiv daca este vorba de regulament, decizie sau directiva. Regulamentele se aplica, in principiu, in mod direct, fara sa fie necesara interventia legislative a statelor membre. In unele situatii, statele pot adopta masuri legislative in completarea dispozitiilor regulamentelor, vizand astfel masuri practice de aplicabilitate a acestora. Directivele implica masuri legislative la nivel national, avand in vedere ca, prin dispozitiile lor, stabilesc doar rezultate ce trebuie obtinute, mijloacele de realizare practica a acestora fiind lasata la aprecierea autoritatilor statelor membre. Deciziile pot implica, de asemenea, luarea unor masuri legislative de catre statele membre, atunci cand sunt adresate acestora. b. Pe plan administrative, aplicarea normelor comunitare implica interventia autoritatilor nationale, in functie de domeniul de competenta comunitara in cadrul carea s-a elaborate actul respective. Masurile administrative de punere in executare a actelor juridice comunitare sunt adoptate potrivit procedurilor proprii existente in statele membre.

c. Pe plan judecatoresc, instantele nationale sunt considerate ca instante de drept comun, fiind competente sa aplice dreptul comunitar in actiunile aflate pe rol.

Dreptul social ramura distincta a dreptului european Se poate spune ca dreptul socian European exprima nivelul protectiei pe care fiecare stat membru al Uniunii Europene intelege sa o acorde membrilor societatii, atat in raporturile de munca in care sunt antrenati, cat si atunci cand sunt confruntati cu evenimente care diminueaza resursele lor (boala, invaliditate, imbatranire, etc) sau cresterea sarcinilor lor (aparitia copiilor intr-un cuplu), asftel ingloband atat dreptul comunitar al muncii cat si dreptul securitatii sociale. Constituirea dreptului social intr-o noua ramura de drept confirma o cerinta a evolutiei sistemului de drept, marcata de aparitia unor ramuri noi, apartitia lor facand dovada incontestabila a dependentei sistemului dreptului de evolutia relatiilor sociale, data fiind amplificarea fara recedent a activitatii normative. S-a sustinut ca dreptul social euroean are ca obiectiv infiintarea, existenta si functionarea institutiilor sociale international si se constituie din reglementari in materie adoptate in special de catre Organizatia Internationala a Muncii, Consiliul Europei, Comunitatile Europene si Uniunea Europeana. Aceasta ramura distincta de drept, care contureaza sporirea interesului pentru protecie si solidaritate sociala a tuturor persoanelor aflate pe teritoriul tarii, cu scopul vadid de a le crea conditii de viata demne, trebuie sa aiba in vedere o alta viziune privind riscurile sociale, considerate in literature de splecialitate evenimennte inerente vietii sociale, care apar atunci cand forta de munca este alterata, redusa , pierduta sau imposibil de exercitat. Riscurile sociale se refera cu siguranta si la alte imprejurari si situatii care trebuie rotejate (marginalizarea sociala, egalitatea de sanse intre femei si barbati) sau pe care persoanele interesate doresc sa le protejeze (plati compensatorii in cazul concedierilor colective, daune-interese in executarea necorespunzatoare a contractului de munca, etc.) . Pornim de la ideea ca ramura de drept este ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale dintr-un anumit domeniu al vietii sociale, in baza unei metode specifice de reglementare si a unor principii comune. Criteriile in baza carora se structureaza ramurile sistemului unitar al dreptului sunt :obiectul reglementarii juridice relatiile sociale ce cad sub incidenta normelor juridice; metoda reglementarii modalitate practica de influentare a conduitei in cadrul respectivelor relatii sociale; principiile comune ramurei de drept respective. Relatiile sociale reglementate nu mai au cvasi-dependenta fata de prestatiile sociale care reprezinta interventia statului ci sunt raporturi sociale distincte, care se aplica tuturor persoanelor, fara a se avea in vedere calitatea acestora, de persoana incadrata in munca , de beneficiar al protectiei sociale, de cetatean roman, strain sau apartid. In literatura juridica s-a afirmat ca dreptul social european poate fi carecterizat ca o ramura autonoma de drept, deoarece este alcatuit din norma juridice a caror aplicare nu deinde in general de alte reglementari, mai ales in cazurile privitoare la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractelor individuale si colective de munca si alte raporturi juridice strans legate de acestea. Metoda reglementarii este proprie dreptului social,

ceea ce il diferentiaza de celelalte reamuri de drept, cunoscand o modalitate de influentare a conduitei partilor cu totul deosebita. Aici gasim raporturi juridice complexe in care intalnim norme juridice de drept ale securitatii sociale care reglementeaza constituirea fondurilor de securitate sociala (prestatii asigurate din contributii obligatorii) sau indicarea sursei bugetare de la care se asigura efectuarea prestatiilor (cele necontributive), organizarea acestei activitati, precum si norme juridice care diriguiesc conduita artilor in momentul aparitiei riscului social, pe de o parte, si solidaritatea sociala, pe de alta parte. Dreptul social este evident guvernat de princiii comune normelor de drept ce-l compun, avand o configuratie de sine statatoare in sistemul unitar al dreptului, alaturi de principii ca principiul universalitatii, principiul asigurarii obligatorii, principiul finantarii de la bugetul statului a prestatiilor ne-contributive etc. toate acestea fiind specifice institutiilor dreptului muncii sau a dreptului civil.

Evolutia dreptului social al Uniunii Europene

Potrivit Tratatului privind Uniunea Europena, Comunitatea Europeana nu este numai o zona de comertliber. In realitate, procesul de constructive europeana a reflectat intotdeauna, dar la un nivel gradual diferit, nevoia mentinerii unui echilibru intre dimensiunea economica si cea sociala. Ca urmare, politica sociala a comunitatii acopera la ora actuala libertatea de circulatie a a lucratorilor, coordonarea organismelor de protective sociala, sanse egale pentru femei si barbate, armonizarea anumitor problem ale legislatiei muncii, sanatatea si securitatea la locul de munca. In literatura de specialitate au fost distinse sase mari etape in crearea dreptului comunitar al muncii. Astfel, in prima etapa, situate intre anii 60 70, instrumentele comunitare au reafirmat libera circulatie a lucratorilor si necesitatea coordonarii sistemelor de securitate sociala pentru lucratorii migrant. Etapa a doua, situate la mijlocul anilor 70, este cea marcata de adoptarea primelor directive in materie de drept al muncii : egalitatea de sanse si sanatatea si securitatea la locul de munca ( directive generale si directive sectoriale care combateau efectele cancerigene ale unor substante chimice utilizate in industria produselor plastice ). In acest cadru, socul petrolier din 1974, ca si primele restructurari industrial, impugn primele directive in materie de concediere colectiva. Cea de-a treia etapa, a anilor 80, a consolidate aquis-ul comunitar in ce priveste egalitarea in sanse si in materie de sanatate si securitate in munca ( directive privind ansamblul agentilor fizici, chimici si biologici). Ea este profund marcata de Actul Unic European, care aduce si o noutate in mecanismul de elaborare a reglementarilor comunitare : recunoasterea dialogului social la nivel euroean.

A patra etapa (1990-1993) este influentata substantial de Carta Sociala Comunitara (1989). Sunt adoptate 15 directive in materie de securitate si sanatate a muncii, o directiva relativa la egalitatea de sanse si atru directive stric legate de legislatia muncii. A cincea etapa (1994-1999), marcata de Protocolul social anexa a Tratatului de la Maastricht, este caracterizata prin rolul activ al negocierii collective, permitand partenerilor sociali sa contribuie direct la reglementarea sociala comunitara. In trei reprize, unele directive au pus inaplicare acordurile intervenite intre partenerii sociali la nivel European ( concediu parental, munca cu timp partial, contracte pe perioada determinate). A sasea etapa, dupa 1999, in prezenta Tratatului de la Amsterdam, care a consolidat notabil cadrul institutional al politicii sociale comunitare, punand capat si exceptiei britanice, a imbogatit dreptul comunitar al muncii prin abordarea unor noi domenii a muncii cum ar fi : angajarea in munca, lupta contra discriminarilor, egalitatea de sanse,rolul partenerilor sociali si, esential, pe plan decisional, implicarea tot mai crescanda a Palamentului European. La aceste sase etape am putea adauga o a saptea, si anume perioada anilor 2000, cand sunt reformulate o serie intreaga de directive si sunt adoptate alte directive spre o liberalizare a pietei fortei de munca.S

Negocierile de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana Contextul politicii sociale

Capitolul 13 de negociere Politica Sociala face parte din ansamblul celor 31 de caitole de negociere, incadrandu-se asadar in contextual general de negociere. Negocierile rivind capitolul 13 au fost deschise in cadrul Conferintei interguvernamentale pentru aderare, si inchise provizoriu in cadrul Conferintei din aprilie 2002. In ceea ce priveste relatia Romaniei cu UE in privinta politicilor sociale, intr-unul din articolele Acordului European se stabiliea cooperarea in domeniul politicii sociale si al ocuparii fortei de munca intre cele doua parti. Coopearea in domeniul social viza sanatatea si siguranta la locul de munca,ocuparea locurilor de munca si securitatea sociala. In privinta sanatatii si sigurantei, partile se obligau sa dezvolte cooperarea dintre ele, cu scopul de a imbunatati nivelul de protective a sanatatii si securitatii muncitorilor. Punctul de referinta al acestei imbunatatiri era stabilit a fi nivelul de protectie existent in Comunitate. Cooperarea era prevazuta a curinde in special urmatoarele aspect : acordarea de asistenta tehnica, schimburi de experti, cooperarea dintre firme, operatiuni de informare si pregatire profesionala, cooperarea in domeniul sanstatii publice. Cooperarea in aceste domenii va imbraca forma studiilor, a furnizarii de servicii de catre experti si a informarii si pregatirii profesionale. In privinta securitatii sociale, cooperarea dintre pari va incerca sa adapteze sistemul romanesc de securitate sociala la situatia economica si sociala, in primul rand prin furnizarea de servicii de catre experti, de informatii si de pregatire profesionala.

In Avizul sau din iulie 1997, Comisia Europeana considera ca Romania se afla intr-o mare intarziere in toate domeniile politicii sociale, dar in mod special in privinta sanatatii si securitatii in munca, politica de sanatate publica si piata muncii. Concluzia era aceea ca sunt foarte multe de facut in ceea ce priveste apropierea legislatiilor,intarirea administratiilor publice si a unor structure eficiente de executie, pentru ca statul roman sa poata sa satisfaca obligatiile pe care le implica adeziunea. In raortul din noiembrie 1998, Comisia constata ca ritmul general al reformelor ramane in continuare lent,iar progresele sunt modeste. Odata cu publicarea Raportului pe anul 2001 privind progresele Romaniei pe calea aderarii la UE, Comisia a relizat, pe baza consultarilor cu Romania, noua variant a Parteneriaului pentru aderare.aceasta cupride prioritatile sectoriale pe linia regatirilor pentru perioasa 20022003. In ceea ce priveste politica sociala, Parteneritul viaza urmatoarele : Definirea si implementarea unei politici nationale deocupare, in accord cu European Employment Guidelines, care sa includa pregatirea pentru particiarea la activitati specifice Fondului social European; Dezvoltarea capacitatii Agentiei Nationale de Ocuare a Fortei de Munca in vederea implementarii masurilor active si a programelor de ocupare, precum si imbunatatirea cooperarii dintre serviciile locale in domeniul ocuparii si asistentei sociale; Finalizarea reformei de asistenta sociala, inclusiv a descentralizarii financiare a institutiilor implicate; Continuarea armonizarii legislatiei si asigurarea implementarii ei adecvate in domeniiile legislatiti muncii, egalitatile de sanse intre femei si barbate si al sanatatii si securitatii in munca, in special prin adoptarea noului Cod al muncii , intarirea structurilor administrative si de aplicare a legislatiei, inclusiv a inspectoratelor muncii, adoptarea legilsatiei secundare entru combaterea discriminarii si stabilirea calendaruluin de implementare a acesteia; Transpunerea si implementarea legislatiei in domeniul sanatatii publice, dezvoltarea unui sistem national de spupraveghere epidemologica si control al bolilor transmisibile, precum si a unui sistem de monitorizare si informare in domeniul sanatatii publice; Adoptarea legislatiei necesare intaririi capacitatii partenerilor sociali, in special in vederea derularii dialogului bipartid.

In Raportul sau din 2003, Comisia Europeana subliniaza ca, in general Romania indeplineste exigentele ce decurg din negocierile de adeziune in domeniul politicii sociale, iar negocierile asupra Capitolului 13 erau declarate incheiate prin acest report provizoriu. In raportul din octombrie 2004, Comisia preciza ca negocierile referitoare la acest capitol au fost provizoriu inchise si ca statul roman nu a solicita dispozitii tranzitorii. In raport se arata ca in general Romania respecta angajamentele si satisfice exigentele decurgand din negocierile de adeziune in domeniul politicii sociale. In scopul de a indeplini preatativele in vederea adeziuniii, Romania trebuie sa consacre eforturile sale

alinierii legislative in domeniul dreptului muncii, sensibilizarii opiniei publice cu privire la egalitatea de sanse, incurajarea dialogului social si ameliorarea starii de sanatate a opulatiei. In ceea ce priveste acquis-ul comunitar in materie sociala, altul decat diferitele programe de actiune specifice, mai ales in domeniul sanatatii publice si Fondului social European, acquis-ul legislative acopera sanatatea si securitatea muncii, dreptul muncii si conditiile de munca, egalitatea de sanse pentru femei si barbate, coordonarea regimurilor de securitate sociala pentru lucratorii migrant. In toate aceste domenii,legislatia sociala a UE fixeaza prescriptiile minimale insotie de clauzele de salvgardare pentru statele membre cu o legislatie sociala mai avansata. In primele sale rapoarte, Comisia Europeana preciza ca Romania preogreseaza destul de lent in reformele sale in materie de politica sociala, aratandu-se ca in materie de dreptul muncii o lege asupra conflictelor de munca fost adoptata inca din 2000. In asteptarea intrarii in vigoare a noului Cod al muncii, niciun progres nu a fost inregistrat in 2001 si 2002. Dupa intrarea in vigoare a noului Cod,in martie 2003 au fost inregistrate importante progrese in domeniul dreptului muuncii. O parte importanta a acquis-ului trebuie totusi pusa in practica prin adoptarea dispozitiilor de aplicare, si ajustari sunt inca necesare pentru a asigura conformitatea cu directivele europene cu privire la concedierile collective, protectia in munca a tinerilor si transferul intreprinderilor. Raportul din 2004 semnala anumite progrese, mai ales in domeniul transferului intreprinderilor. Sunt inca necesare ajustari in anumite domeniii pentru a ajunge la o aliniere totala a acquis-ului european. Noua legislatie trebuie sa transpuna parti intregi dinacquis-ul comunitar neacoerit prin codul muncii actual, mai ales in ceea ce priveste timpul de munca , concedierile colective, detasarea lucratorilo si comitetele de intreprindere europene. In ceea ce priveste dialogul social, in documentele europene se arata ca acesta a fost lansat la nivel national in 1997 prin adotarea legii care reglementeaza Consiliul Economic si Social. In raportul din 2003 se arata ca structuri de cooperare au fost puse in practica la niveluri regionale si locale. Rolul partenerilor sociali a fost intarit prin adoptarea anumitor initiative pe plan juridic.In ciuda acestor progrese, aranjamentele si acordurile tripartite revaleaza, in virtutea unei obisnuinte si a slabei organizari a organizatiilor independente a angajatorilor. O noua lege adoptata in februarie 2003 fixeaz un cadru pentru crearea, organizarea si functionarea sindicatelor. Masuri incurajatoare au fost luate pentru incurajarea dialogului social bipartite si intarirea rolului partenerilor sociali, dar trebuie facute in continuare eforturi pentru consultarea negocierilor collective bipartite autonome in intreprinderi si la nivelul sectorial si regional. Importante progrese au fost indelinite in materie de sanatate si securitate la locul de munca in cursul anilor 1997, 1998 si 1999, in particular cu privire la numarul directivelor care au fost transpuse; raman insa multe lucruri care trebuie facute. Astfel raportul din 2000 constata ca nici un progress semnificativ nu a fost indeplinit in cursul

perioadei examinate. Raportul din 2003 examineaza progresele vizibile care se traduc prin revizuirea normelor generale asupra protectiei muncii in decembrie 2002, care vizeaza transpunerea a 20 de directive privind sanatatea si securitatea. Pe de alta parte, capacitatea administrative de inspectie a muncii a evoluat intr-o maniera pozitiva si un program national de formare ce se adreseaza inspectorilor muncii inceput in 2002 a continuat in 2003. Raportul din 2004 subliniaza intarirea cooperarii intre diferitele ministere competente si continuarea campaniei de formare a inspectorilor muncii. Totusi, in ciuda acestor evolutii positive, alinierea legislative trebuie intarita in domeniul exigentelor minimale in materie de securitate si sanatate pe santierele de constructii provizorii sau mobile, recum si, mai recent, cu privire la ambianta si agentii fizici ( vibratii, zgomot si campuri electromagnetice). Raportul din 2000 preciza ca in materie de egalitate de sanse legislatia de baza era transpusa. Acelasi report amintea ca aceasta legislatie avea totusi nevoie de a fi armonizatacu directivele specifice referitoare la accesul la locurile de munca, sarcina probei in caz de discriminare, precum si sanatatea si securitatea lucratoarelor insarcincate. In 2002 punerea in practica a planului national de egalitate de sanse a evoluat datorita crearii unui program national de formare asupra reglemantarii egalitatii intre sexedestinate personalului ministerului muncii in departamentele central si teritoriale. Trebuie astfel subliniat ca directiva sarcinii probei a fost transpusa in anul 2002. In 2004, legislatia privind transpunerea acquis-ului in doemniul protectiei maternitatii la locul de munca a fost adoptata, si o modificare importata a legii privind prevenirea si lupa impotriva violentei domestic la sfarsitul anului 2003. In materie de anti-discriminare, legislatia in vigoare reprezinta un avans important, dar si aici sunt inca necesare ajustari. Consiliul national de lupta impotriva discriminiarii a devenit operant in ultimul trimestru al anului 2002. Capacitatea sa poate fi inca ameliorata. Raportul 2004 precizeaza ca legislatia anti-discriminare a fost modificata mai ales pentru definirea discriminarii indirecte, a discriminarii multiple si a victimizarii si pentru ameliorarea asistentei victimelor. Nivelul somajului declarant era de 8% la inceutul anului 2000, dar somajul ascuns era extreme de important. Intre altele, Romania prezenta problem grave cu privire la somajul de lunga durata si diferentele considerabile pe regiuni. Raportul din 2003 prezinta aceleasi problem si aminteste ca nivelul somajului a progresat, ajungand la 8,4% in 2002. Romania era chemata la a dezvolta oferta in materie de formare destinata somerilor, cu scopul cresterii sanselor de a fi angajati.Raportul din 2004 aminteste ca nivelul somajului era de 6,6 % in 2003, ceea ce constituie un recul in raport cu 2002. Statul roman si Comisia Europeana au semnat documentul de evaluare comuna a prioritatilor politice a locurilor de munca in octombrie 2002. Primul plan de actiune pentru cresterea locurlor de munca a fost adoptat in 2002, iar cel de-al doilea in 2004, alaturi de o strategie nationala in favoarea locurilor de munca.

Concluzii Tratatul de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana nu a prevazut masuri special cu privire la Capitolul 13- politica sociala. Statul roman a acceptat in intregime acquis-ul comunitar, fara sa ceara nici o perioada de tranzitie. Acquisul comunitar in domeniul politicii sociale a fost transpus in legislatia romana la un nivel care sa permita semnarea Acordului /Protocolului de aderare. In domeniul politicii sociale Romania a transpus o buna parte a acquis-ului European, ramanand insa multe de facut in implementarea sa, astfel cum reiese din Rapoartele Comisiei. Dupa momentul aderarii, Comisia Europeana va putea analiza daca directivele europene au fost transpuse in mod corespunzator. Astfel, daca va fi sesizata , Curtea de Justitie a UE va face o analiza amanuntita a tanspunerilor dispozitiilor, urmand fie a condamna Romania pentru nerespectarea obligatiilor asumate , fie va respinge cererea cu care a fost sesizata.

Bibliografie :

Academia Romana de cercetare , Dreptul romanesc in contextual exigentelor Uniunii Europene Costel Gilca , Dreptul comunitar al muncii Roxana Mariana Poperscu, Introducere in Dreptul Uniunii Europene