Arbor invers

de Nichita Stnescu

Arbor invers, cu rdcinile-n vnt, cu tlpile late ca frunza platanului, aproape plutind, abia atingnd anotimpurile anului. Cu minile crestate ca frunza de stejar, cu trunchiul cu scorbur-adnc n care dorm urii cu capul n jos, n zadar spre-un cer de pmnt vrnd s-ajung.

Mereu cu creirul gol, cu ideile rsfirate ca pe-un deal pomii rotai, dus n nori, n scteile celor neluminai. Vzut ca n ap, mereu, i fonind de un vnt de pmnt, cu rdcinile nfipte n curcubeu i-n culori ce nu sunt.

Arbor invers am rmas, rupt din sfer cu sfera aceasta aidoma, geamn... i totul mi pare tiut, dar nimica din ce tiu cu ce este nu se aseamn.