TEMA Teorii ale integrarii europene

Mitrany si functionalismul Spinelli si federalismul Monnet si federalismul functional Neofunctionaiismul Interguvernamentalismul Interguvernamentalismul liberal
Inainte de a analiza aceste doua curente importante din dezbaterea mentionata, este necesar sa prezentam contextul intelectual care a dus la aparitia ideii de integrare europeana. Mai inti, vom examina ideile functionaliste ale lui David Mitrany referitoare la modul in care se poate evita razboiul dintre natiuni, apoi ideile federalistilor europeni, ca in final sa descriem functionalismul federal! al lui "ean Monnet. #lterior, vom analiza neofunctionalismul si interguvernamentalismul, dupa care vom cerceta doua contributii de mai trziu la aceasta polemica, interguvernamentalismul liberal si guvernanta supranationala.

Contextul intelectual
$entru a intelege ideile care au stat la baza primelor incercari de a teoretiza integrarea europeana, este util sa ne referim la unul dintre demersurile dominante de dupa cel de%al Doilea &azboi Mondial, si anume, cum sa se evite un alt razboi. Aceasta conceptie functionalista!, asociata mai ales scrierilor lui David Mitrany, a inspirat miscarea 'atiunilor #nite. Era mai degraba o teorie referitoare la modalitatea de a realiza pacea mondiala dect o teorie despre integrarea regionala si a reprezentat o abordare foarte diferita a problemei fata de cea a federalistilor europeni, care isi propuneau sa subordoneze guvernele nationale unei autoritati federale atotcuprinzatoare. Ideile functionalistilor si ale federalistilor au fost reconciliate in cadrul federalismului functional! promovat de "ean Monnet, conceptie care, la rndul ei, a constituit o sursa importanta de inspiratie intelectuala pentru teoria neofunctionalista a integrarii europene.

Mitrany si functionalismul
David Mitrany ()***%)+,-. s%a nascut in &omnia, dar cea mai mare parte a vietii si%a petrecut%o in Marea /ritanie si in 0#A. El nu a fost un teoretician al integrarii europene. $reocuparea sa era de a construi un sistem functional de promovare a pacii!, care reprezinta titlul pamfletului sau fabian 1, A Working Peace System (Mitrany )+223 prima editie a aparut in )+-1.. $entru Mitrany, cauza esentiala a razboiului era nationalismul. Esecul 4igii 'atiunilor in directia asigurarii securitatii nationale a provocat dispute referitoare la un nou sistem international c5iar inaintea declansarii celui de%al Doilea &azboi Mondial. $entru cei care considerau ca esecul 4igii era cauzat de puterile ei limitate, solutia era constituirea unei federatii internationale. 6u alte cuvinte, 4iga n%a mers suficient de departe si astfel de greseli nu trebuie repetate7 de acum incolo, natiunile trebuie sa dezvolte o conexiune mult mai puternica. Mitrany nu era de acord cu ideea de federatie ca modalitate de uniune interstatala. El era ostil conceptiei unui guvern mondial unic, deoarece considera ca acesta ar constitui o amenintare la adresa libertatii individuale. De asemenea, Mitrany s%a opus dezvoltarii unor federatii regionale, fiind de parerea ca ele pur
N. tr. Societatea Fabiana era o organizatie engleza socialista care a promovat rasturnarea nonviolenta a guvernelor existente, din interior. Ea promova Marxismul pacifist.

si simplu ar reproduce la scara mai mare rivalitatile nationale. 8rice restructurare politica in unitati separate, mai trziu sau mai devreme, va avea aceleasi efecte3 orice sistem international care va inaugura o lume noua va avea efectul contrar unei divizari politice subordonatoare. in locul oricarei dintre aceste posibilitati % o federatie mondiala sau federatii regionale % Mitrany a propus constituirea unei serii complete de institutii functionale internationale distincte, fiecare dintre ele prelund autoritatea asupra unui domeniu concret din viata umana. $roiectul lui prevedea retragerea sarcinilor te5nice individuale de sub controlul guvernelor si remiterea lor acestor institutii functionale. In viziunea lui Mitrany, guvernele ar fi gata sa cedeze controlul, pentru ca nu s%ar simti amenintate de pierderea suveranitatii, de exemplu, in domeniile ocrotirii sanatatii sau al coordonarii graficului trenurilor, si ca guver% nele ar aprecia avanta9ele executarii unor asemenea sarcini la nivel regional sau mondial. $e masura ce tot mai multe domenii de control ar fi cedate, statele vor deveni mai putin apte de actiuni independente. intr%o zi, guvernele nationale ar descoperi ca sunt prinse intr%o retea in continua extindere de activitati si institutii internationale! (Mitrany )+227 1:.. Aceste institutii internationale ar opera la niveluri diferite corespunzatoare functiei exercitate. Mitrany a oferit exemplul sistemelor de comunicatie. 0istemul feroviar ar avea o organizare continentala3 sistemul maritim ar avea o organizare intercontinentala3 aviatia ar avea o organizare mondiala. Dependenta statelor de institutiile speciale in scopul functionarii lor curente ar crea guvernelor dificultati de a rupe legaturile cu acestea, in plus, experienta activitatii in cadrul institutiilor ar determina pregatirea politicienilor, functionarilor de stat si a societatii intregi pentru adoptarea unor atitudini si perspective mai putin nationaliste.

Spinelli si federalismul 8 viziune total diferita asupra asigurarii pacii a aparut in rndurile diverselor miscari de rezistenta din timpul razboiului. Teoria data a reprezentat o miscare specific europeana si, in timp ce Mitrany milita in mod explicit pentru depoliti% zarea procesului de transfer al puterii dinspre guvernele nationale, federalistii au promovat un transfer evident al autoritatii politice. #niunea Europeana a ;ederalistilor (#E;. a fost fondata in decembrie )+-2 in baza miscarilor de rezistenta din perioada razboiului. #E; a fost deosebit de puternica in Italia, unde figura cea mai reprezentativa era Altiero 0pinelli. ;ederalismul a apelat la grupurile de rezistenta, deoarece opta pentru suprimarea nationalismului. Este important sa se tina seama

de faptul ca, in timp ce in Marea /ritanie (si in &usia. cel de%al Doilea &azboi Mondial era un razboi nationalist (in fosta #niune 0ovietica avea loc marele razboi patriotic!., in tari precum ;ranta si Italia se ducea un razboi ideologic. Militantii din cadrul rezistentei proveniti din grupurile democratice comuniste, socialiste si crestine luptau adesea impotriva propriilor compatrioti % sustinatorii regimului de Ia <ic5y din ;ranta neocupata, fascistii din Italia. in perioada in care au fost tinuti pe insula <entotene ca prizonieri politici ai regimului fascist, Altiero 0pinelli si Ernesto &ossi ()*+, % )+2,. au elaborat Manifestul de la <entotene ()+-)., sustinnd crearea unei ;ederatii Europene!. Acest document semnala ca, lasate de sine statatoare, clasele cele mai privilegiate din fostele sisteme nationale! vor urmari la sfrsitul razboiului refacerea ordinii sta% telor%natiune. 6u toate ca aceste state ar putea parea democratice, este o c5estiune de timp pna puterea va reveni in minile claselor privilegiate. Astfel vor reinvia geloziile nationale si, in cele din urma, razboiul dintre state va fi reluat. $entru a impiedica evolutia respectiva a lucrurilor, Manifestul de la <entotene cerea abolirea diviziunii Europei in state suverane nationale. Documentul indemna la propaganda si actiuni in directia reconcilierii miscarilor separate de rezistenta nationala din Europa, care sa reclame cu insistenta constituirea unui stat european federal. #E; a adoptat Manifestul de la <entotene si a inceput sa faca presiuni pentru convocarea unei conferinte internationale care sa elaboreze o constitutie federala pentru Europa. Acest proiect ambitios a avut menirea de a realiza ceea ce Mil=ard a numit valul de speranta intr% o lume mai buna si intr%un alt viitor al rasei umane, care s%a rostogolit de%a lungul Europei! si care includea un flux extraordinar de entuziasm pentru federatia europeana! (Mil=ard )+*-7 ::.. 0trategia #E; era de a exploata distrugerea structurilor politice existente cauzata de razboi pentru a construi un nou inceput pe o temelie total diferita de Europa statelor nationale. 0copul declarat viza o ruptura totala de vec5ea ordine a statelor%natiune si elaborarea unei constitutii federale europene. Totusi, organizarea unui congres a durat destul de mult. in cele din urma, 6ongresul a avut loc la >aga in mai )+-* (vezi 6apitolul :, p. )?1.. In acel moment, sistemele politice nationale erau de9a restabilite, iar reusita 6ongresului a fost initierea unei organizatii interguvernamentale, 6onsiliul Europei, care nu reprezenta noua ordine constitutionala de tip federal la care au sperat federalistii. #lterior, multi federalisti s%au indreptat spre ideea unei integrari treptate, ce a fost concretizata cu succes in cadrul 6omunitatii Europene a 6arbunelui si 8telului (6E68..

Monnet si federalismul functional $lanul pentru constituirea 6E68 este cunoscut drept $lanul 0c5uman datorita faptului ca Ministrul francez de Externe, &obert 0c5uman, )%a facut public, insa este unanim acceptat ca declaratia a fost elaborata in cadrul 6omisiei de $lanificare Economica a ;rantei (Commissariat du Plan), condusa de te5nocratul "ean Monnet. 6omisia de $lanificare avea rolul de a diri9a reconstructia postbelica si modernizarea economiei franceze, iar experientele acestei sarcini l%au determinat pe Monnet sa constate ineficienta economica a statului%natiune european in lumea moderna. El a considerat indispensabila crearea unei piete comune largi si dinamice!, a unei imense piete continentale la scara europeana! (Monnet )+2@7 @?:.. Totusi, scopul lui nu se reducea doar la crearea unei simple piete comune. Monnet era un planificator7 el nu avea incredere in sistemul pietei libere, care nu a adus multe beneficii ;rantei in trecut. El avea convingerea ca dezvoltarea unor institutii supranationale sta la baza edificarii unei comunitati economice autentice care ar adopta in comun politici economice si proceduri rationale de planificare. 6arbunele si otelul erau vazute doar ca puncte de pornire. Aspiratia era de a extinde integrarea asupra tuturor sectoarelor economiei Europei de <est3 dar un asemenea proiect ar fi parut prea ambitios pentru a obtine dintr%odata probarea. Acest lucru a fost clar semnalat de esecul eforturilor precedente de a integra economiile ;rantei, Italiei, 8landei, /elgiei si a 4uxemburgului. in ecuatie mai exista un factor, elementul%c5eie al planului Monnet7 infiintarea in )+-+ a unui stat suveran al Aermaniei de <est. in viziunea lui Monnet, existenta &epublicii ;ederale Aermane punea doua probleme in plus pe lnga cea de a crea o economie integrata vest% europeana. $rima problema consta in stabilirea unor relatii franco%germane, astfel inct un alt razboi intre cele doua state sa devina imposibil. in opinia franceza acest lucru insemna un control asupra Aermaniei. Administrarea in comun a productiei zacamintelor de carbune si otel ar constitui baza dezvoltarii economice ca prim pas spre o federatie a Europei!. $rin stimularea extinderii acestor industrii in scopuri pasnice s%ar crea o alternativa economica la producerea de materiale de razboi pentru acele regiuni ale Europei care au fost in mare masura dependente de furnizarea materialelor militare. A doua problema cu care s%a confruntat Monnet era una foarte pragmatica, si anume cum sa asigure aprovizionarea industriei franceze a otelului cu carbune cocsificabil din &u5r. $lanul de a constitui un fond comun franco%german de rezerve de carbune si otel ar uni cele doua state printr%o dependenta economica reciproca, pe lnga faptul ca ar elimina controlul direct al guvernelor nationale asupra celor mai importante materii prime pentru purtarea unui nou razboi.

Mitrany ()+22. a numit strategia lui Monnet functionalism federal!. Totusi, nu putem afirma ca Monnet a fost intr%o masura oarecare federalist. El poate fi vazut ca o persoana extrem de pragmatica care a propus crearea 6E68 pentru solutionarea unor probleme foarte practice descrise anterior. in scopul rezolvarii acestor probleme, solutia oferita de Monnet este asemanatoare cu cea a lui Mitrany7 transferul controlului industriilor cruciale din punct de vedere strategic % a carbunelui si a otelului % din sfera guvernelor sub autoritatea unei institutii autonome. Aceasta a fost inalta Autoritate din cadrul 6E68, care in proiectul initial al lui Monnet era singura institutie propusa spre infiintare. 6rearea celorlalte institutii supranationale se datoreaza altor constrngeri (vezi 6apitolul ,.. inalta Autoritate a reprezentat modelul constituirii ulterioare a 6omisiei 6EE, devenita centrala in teoria neofunctionalista a integrarii europene.

Teoriile relatiilor internationale aplicate integrarii europene &ealismul era demersul dominant din cadrul &I in anii B:? ai secolului al CC% lea. Acesta sustinea ca statele suverane constituiau unitatile de analiza fundamentale pentru intelegerea relatiilor internationale. $rin urmare, infiintarea 6E a creat conditii propice pentru cei care doreau sa dezvolte o abordare critica a acestui demers predominant. $rima tentativa teoretica de a intelege integrarea europeana a fost numita neofunctionalism. 6ritica implicita a acestuia la adresa realismului a dus la aparitia unei contrateorii dintr%o perspectiva centrata pe stat, numita interguvernamentalism. Disputa dintre aceste doua pozitionari ma9ore a evoluat in timp, insa problemele%c5eie ale polemicii nu s%au sc5imbat prea mult fata de anii B:?. Neofunctionaiismul $ornind de la studiul 6E68 intreprins de Ernst >aas ()+:*., treptat s%a dezvoltat, in lucrarile unui grup de cercetatori universitari americani, un curent de teorii ale integrarii europene, numit neofunctionalism (vezi Elemente de aprofundare ).).. Acesti teoreticieni s%au inspirat din studiul lui Mitrany si, in special, din cel al lui Monnet. $e lnga >aas, ca reprezentanti de baza ai acestei scoli, trebuie mentionati 4eon 4indberg ()+21, )+22. si $5ilippe 0c5mitter ()+,?.. 'eofunctionaiismul este o teorie pluralista a politicii internationale. 0pre deosebire de teoriile realiste mai traditionale, neofunctionaiismul nu concepea statul ca pe un actor unitar izolat3 nici nu considera ca statele ar fi singurii actori de pe scena internationala. $rin

conceptele utilizate, s%au anticipat scrierile de mai trziu privind interdependenta mondiala (Deo5ane si 'ye )+,,.. In prima perioada a integrarii europene, parea ca neofunctionaiismul avea statutul de invingator in dezbaterea teoretica. Acest curent a incercat sa explice cum si de ce ele (statele., benevol, formeaza aliante, se asociaza si fuzioneaza cu vecinii ca sa piarda proprietatile efective ale suveranitatii, in timp ce dobndesc noi te5nici de rezolvare a conflictelor dintre ele! (>aas )+,?7 2)?.. Argumentul viziunii neofunctionaliste a fost construit pe baza a patru idei principale7
(). (@.

6onceptul de stat! este mult mai complex dect sugerasera realistii. Activitatea grupurilor de interese si a actorilor birocratici nu este limitata la arena Actorii nonstatali sunt factori importanti in politica mondiala. Avansarea integrarii europene se datoreaza presiunilor spillover%ului!-. 0pre deosebire de realisti, neofunctionalistii sustineau ca actiunile internationale ale

politica interna.
(1. (-.

statelor reprezinta rezultatul unui proces politic pluralist in care deciziile guvernamentale sunt influentate de presiunile diverselor grupuri de interese si diversilor actori birocratici. in concordanta cu tendinta generala din stiinta politica americana din acea perioada, se presupunea adeseori ca aceste presiuni constituiau explicatia completa privind deciziile guvernamentale. Astfel, daca analistul ar putea identifica cu precizie forta si directia diverselor presiuni, s%ar putea prezice comportamentul guvernamental in relatiile internationale. #tiliznd conceptele numite ulterior transnationalism! si transguverna% mentalism! (Deo5ane si 'ye )+,,7 )@+%)1?., neofunctionalistii au pornit de la premisa ca grupurile de lobby ce actioneaza la nivel national vor contacta grupuri similare din alte tari (transnationalism. si ca departamentele de stat vor intari cooperarea cu omoloagele lor din alte state, fara o reglementare din partea ministerelor de externe corespunzatoare (transguvernamentalism.. $entru a oferi un exemplu in favoarea argumentului ca actorii nonstatali au un rol important in politica internationala, neofunctionalistii s%au referit la activitatile corporatiilor multinationale. Totusi, pentru neofunctionalisti, cel mai important N. tr. in literatura de specialitate se int lnesc si termenii !efect de antrenare progresiva", !efect de transfer", !difuzare functionala".

ctor nonstatal international era 6omisia Europeana. Dupa parerea lor, 6omisia se afla intr%o pozitie unica de diri9are, att a presiunilor interne, ct si a celor internationale asupra guvernelor nationale, astfel inct acestea sa inainteze in procesul de integrare europeana, c5iar si acolo unde guvernele s%ar putea opune. Astfel, se crea o opozitie fata de interpretarile realistilor privind relatiile internationale, care s%au concentrat exclusiv asupra rolului international al statelor. 'eofunctionalistii au apelat la conceptul de spillover! pentru a arata ca odata ce guvernele nationale fac primii pasi in directia integrarii, procesul capata autonomie si implica guvernele mai mult dect acestea si%au propus la inceput. 4indberg ()+217 )?. definea conceptul in felul urmator7 in cea mai generala acceptie, spillover-tiV'se refera la o situatie in care o actiune data, raportata la un o iectiv specific, creea!a o situatie in care o iectivul initial poate fi asigurat doar prin actiuni suplimentare, care, la r"ndul lor, creea!a noi circumstante si nevoia de mai multa actiune, si asa mai departe# $entru primii autori neofunctionalisti sunt importante doua tipuri de spillover7 functional si politic. #n al treilea tip, spillover%ul cultivat, a fost formulat mai trziu de catre teoreticieni pentru a explica rolul 9ucat de 6omisia Europeana in promovarea integrarii. Tipul functional de spillover se referea la faptul ca economiile industriale moderne erau formate din elemente interdependente. in acest sens, era imposibila izolarea unui sector de altele. 6onceptia respectiva i%a determinat pe neofunctionalisti sa avanseze ipoteza urmatoare7 daca statele%membre ar sustine integrarea intr%un anumit sector economic, interdependenta acestuia de altele va duce la un spillover! in restul sectoarelor. 6onstrngerile te5nice vor promova integrarea in cadrul sectoarelor invecinate, iar integrarea intr%un domeniu ar deveni functionala daca sectoarele relationate cu acesta ar fi si ele integrate. De exemplu, daca ar aparea o tentativa comuna de a mari productia de carbune in cadrul statelor%membre, s%ar demonstra necesitatea includerii celorlalte forme de energie in sc5ema data. In caz contrar, daca un stat%membru ar opta, in locul carbunelui, pentru utilizarea petrolului sau a combustibililor nucleari, s%ar anula toate calculele referitoare la productia de carbune. In plus, orice planificare eficienta a furnizarii resurselor energetice totale implica colectarea datelor privind cererea totala pentru perioadele urmatoare, ceea ce necesita elaborarea unor planuri generale asupra productiei industriale din cadrul statelor% membre (pentru alte exemplificari, vezi Elemente de aprofundare ).@..

$e lnga aceasta logica te5nica a spillover%ului functional, neofunctionalistii au formulat ideea de spillover politic, pe care s%a pus mai mult pret dect pe tipul functional in explicarea procesului de integrare. Tipul politic de spillover se referea la intensificarea presiunilor politice in favoarea promovarii integrarii in cadrul statelor implicate. 8data ce s%ar produce integrarea in cadrul unui sector al economiei, grupurile de interese care actioneaza in interiorul acelui sector vor fi nevoite sa exercite la nivel supranational presiuni asupra organizatiei responsabile de administrarea sectorului dat. Astfel, infiintarea 6E68 i%ar determina pe reprezentantii industriilor carbunelui si otelului din statele participante sa orien% teze, cel putin o parte din lobby%ul lor politic, dinspre guvernele nationale inspre noua institutie supranationala, inalta Autoritate. #niunile sindicale si grupurile de consumatori corespunzatoare ar urma acelasi exemplu. %a argumentat ca, in momentul in care aceste grupuri de interese isi vor transfera punctele centrale ale activitatii lor catre nivelul european, ele vor aprecia in scurt timp beneficiile de care pot dispune prin integrarea din sectorul lor. #lterior, ele isi vor da seama de barierele ce nu permiteau realizarea deplina a acestor beneficii. Din moment ce obstacolul principal consta in ineficienta integrarii intr%un sector fara integrarea in alte sectoare, aceste grupuri de interese ar promova avansarea integrarii si ar influenta propriile guverne spre indeplinirea acestui obiectiv. In acelasi timp, ele insele ar constitui o piedica in retragerea guvernelor de la nivelul de integrare de9a atins. Acest lucru era important, deoarece o asemenea retragere ar fi singura alternativa prin care ar putea fi solutionate presiunile cauzate de spillover%ul functional. In plus, guvernele ar fi supuse presiunilor si din partea altor grupuri de interese care, descoperind avanta9ele inregistrate de grupurile omoloage in sectorul integrat, vor realiza ca ar putea profita in mod similar, daca sectoarele economice in care activeaza ar fi de asemenea integrate. Elemente de aprofundare 1.2 TREI EXEMPLE DE SPILLO ER! "#$%TIO$&L
(:. De

la anularea 'arierelor tarifare la o politi(a monetara (omuna

C#iar daca barierele tarifare $adica taxele de import% ar fi eliminate din calea comertului dintre statele&membre, acest lucru in sine nu ar crea o piata comuna. 't t timp c t este admisa fluctuatia cursurilor de sc#imb intre valutele nationale, preturile sunt imprevizibile si nu se poate dezvolta nicio piata cu adevarat unificata. in acelasi timp, guvernele nationale s&ar afla in dificultatea de a controla

performanta economiilor proprii, din moment ce nu mai pot apela la tarife pentru a reglementa importurile. Ele vor fi fortate sa&si utilizeze propriile forte asupra politicii monetare spre a sc#imba mai des cursul valutar, prin aceasta marind instabilitatea monetara si, mai putin probabil, dezvolt nd o piata comuna veritabila. Eliminarea tarifelor va duce, prin urmare, la constr ngerea guvernelor de a ceda si controlul asupra cursului valutar national( s&ar dovedi necesitatea initierii unei politici monetare comune pentru a face posibila existenta pietei comune.
(2. De

la o politi(a monetara (omuna la o politi(a e(onomi(a (omuna) la o

politi(a re*ionala (omuna ) politica monetara comuna ar face aproape imposibil controlul guvernelor asupra economiilor interne, pentru ca le&ar priva de ultimul lor mecanism de reglementare a importurilor si a exporturilor. 'stfel, uniunea monetara ar impune o uniune economica deplina, cu o politica economica diri*ata de un centru unic pentru intreaga regiune a pietei comune. Fara adoptarea unei politici economice unificate, mentinerea uniunii monetare ar fi incerta, deoarece politica economica este factorul determinant al stabilitatii valutare. +aca unele guverne ar adopta politici mai inflationiste dec t alte guverne, valoarea monedei utilizata in tarile care incercasera sa evite inflatia ar fi subminata. +eci, va fi nevoie de un centru de control al politicii macroeconomice, insa astfel guvernele ar fi impiedicate sa sustina regiunile mai slab dezvoltate ale propriilor economii nationale si, in acest mod, centrul isi va asuma si aceasta responsabilitate, implic nd o politica regionala comuna.
(,. De

la o politi(a a*ri(ola (omuna la o politi(a monetara (omuna

) alta evolutie, cu aceeasi concluzie ca in exemplul -, ar putea fi sc#itata din perspectiva incercarii de a dezvolta o politica agricola comuna, av nd drept scop uniformizarea preturilor alimentare pe teritoriul a sase state. 'ceasta politica economica s&ar confrunta cu grave dificultati, daca monedelor nationale li s&ar permite sa fluctueze una in raport cu alta. Nivelul comun al preturilor, exprimate printr&o unitate financiara neutra, se va transforma in c teva niveluri de pret, in cazul in care cursurile valutare ar varia. 'stfel, ar aparea constr ngeri ca politica agricola sa fie completata cu dezvoltarea unei corelatii intre cursurile valutare, in acest fel limit nd fluctuatiile. +in acest moment, spillover&ul functional actioneaza

dupa acelasi rationament ca in exemplul -, de la o uniune monetara spre o uniune economica, spre o politica regionala comuna. Din perspectiva lui >aas, forta motrice a integrarii politice era interesul personal bine calculat al elitelor politice7 ##$unii europeni% nu suni fondatorii principali ai comunitatii regionale ce se de!volta& procesul formarii comunitatii este# dominat de grupurile constituite la nivel national, cu interese si o iective specifice, av"nd dorinta si capacitatea de a-si adapta aspiratiile apel"nd la mi'loace supranationale c"nd aceasta directie se adevereste a fi profita ila# (>aas )+227 p. xxxiv. 'eofunctionalistii presupuneau ca presiunile spillover%ului vor fi incura9ate si diri9ate de catre 6omisia Europeana. 0e preconiza ca aceasta institutie sa promoveze aparitia grupurilor de presiune in intreaga 6E, dar si sa stabileasca contacte in culise cu grupuri nationale de interese si cu functionari din statele% membre, care constituiau un alt grup de aliati potentiali impotriva guvernelor nationale (Tran5olm % MiEEelsen )++).. Acesta era al treilea tip de spillover, numit cultivat!, intruct 6omisia Europeana reprezenta autoritatea de cultivare a contactelor si a factorilor de presiune asupra guvernelor. In anii B:? neofunctionalismul se integreaza perfect evenimentelor, mai ales in explicarea tranzitiei istorice de la 6E68 la 6omunitatea Europeana (6E.. insa curentul a fost depasit de evenimentele anilor B2?. inceputul declinului teoriei neofunctionaliste in manifestarea ei initiala s%a produs la inceputul anilor B2?, indeosebi prin recurgerea la procedura de veto de catre de Aaulle, fapt ce a dus la criza scaunului gol! din anii )+2:%)+22 (vezi 6apitolul +.. Auvernele nationale capatasera putere si erau vadit intentionate sa o foloseasca in stabilirea naturii si ritmului integrarii7 in prea'ma anului ()*+, ,aas incercase de'a sa accepte ideea ca de -aulle a distrus Piata Comuna%, prin revi!uirea teoriei sale, astfel inc"t sa 'ustifice perspectivele de!integrarii%, iar in ()+. el anunta de'a desuetudinea teoriei integrarii regionale %# (6aporaso si Deeler )++:7 12%1,..

.nterguvernamentalismul &eplica la teoria neofunctionalista a integrarii europene a venit din partea lui 0tanley >offmann ()+2-3 )+22., care a propus un contraargument. Acest argument se apropia foarte mult de premisele realismului cu privire la rolul statelor sau, mai precis, al guvernelor statelor in relatiile internationale. in esenta, critica lui >offmann la adresa neofunctionalismului se baza pe trei idei. (). Integrarea europeana trebuia tratata lundu%se in seama contextul global. Integrarea regionala era doar un aspect al evolutiei sistemului international mondial. 'eofunctionalistii au prezis un progres implacabil al procesului integrarii3 insa aceste afirmatii se bazau pe o dinamica interna si pe o presupunere implicita ca circumstantele contextului international sunt constante. Aceasta critica a devenit relevanta sub incidenta sc5imbarilor survenite in situatia economica globala a anilor B,? ai secolului CC.
(*.

Auvernele nationale reprezentau actori cu influenta singulara in procesul integrarii europene7 ele diri9au natura si ritmul integrarii in virtutea preocuparii lor de a prote9a si promova interesul national!.

(+.

6u toate ca, acolo unde interesele nationale! coincid, guvernele nationale ar putea accepta o integrare mai strnsa in sectoarele te5nice functionale, procesul integrarii nu s% ar extinde spre domeniile securitatea nationala. politicii inalte! /0ig0 politics., cum ar fi apararea si

>offmann a respins parerea neofiinctionalistilor, conform careia guvernele ar ceda in ultima instanta presiunilor de integrare venite din partea grupurilor elitare de interese. Totusi, argumentele sale se indepartau de realismul clasic, care trata statele ca pe niste actori rationali unitari, acordndu%se o importanta redusa politicii interne. in aceasta privinta, pozitia interguvernamentalista a lui >offmann era mult mai complexa dect cea a realistilor, de asemenea, constiinta lui politica era mai profunda dect cea a teoreticienilor neofunctionalisti, care au adoptat o viziune pluralista a proceselor politice destul de simplificata. >offmann sustinea ca argumentul neofunctionalist se baza pe un calcul aritmetic fals! care presupunea ca puterea fiecarui grup de elita (incluznd guvernele nationale. era aproximativ egala, asa inct daca guvernele ar fi depasite numeric de alte grupuri, ele ar pierde. in plus, el mentiona ca nu putem considera deciziile guvernamentale ca o simpla

reactie la influenta unor grupuri de interese, si ca, foarte des, calculele politice generau pozitii guvernamentale fata de care grupurile influente erau ostile (>offmann )+2-7 +1.. Aceste calcule politice erau determinate de preocupari interne, in special in raport cu impactul deciziilor integrative asupra economiei nationale si asupra implicatiilor electorale pentru partidul de guvernamnt. >offmann admitea ca, in afara de guvernele nationale, exista si alti actori care au un rol important in procesul de integrare. El recunostea ca grupurile de interese intr%adevar influentau procesul decizional al guvernului din cadrul sectoarelor politicii 9oase! ( 1o2politics. (ex. politica sociala si regionala.3 dar, precum precizase el, influenta nu se reducea la aceste grupuri. 0e exercitau de asemenea presiuni de catre functionarii de stat (in special privind probleme economice. si partidul sau partidele aflate la conducere, g5idate de politica electorala (>offmann )+2-7 *+.. in orice caz, in viziunea lui, guvernele nationale erau arbitrii finali ai deciziilor de baza. Auvernele erau vazute ca posesori de putere unica din doua motive7 in primul rnd, pentru ca erau inzestrate cu suveranitate legala3 iar in al doilea rnd, pentru ca aveau legitimitate politica ca unicii actori, alesi in mod democratic, in procesul de integrare. Din aceasta perspectiva, daca puterea institutiilor supranationale crestea, aceasta se datora faptului ca guvernele considerau ca lucrul respectiv este in interesul lor national. in viziunea lui >offmann despre procesul de integrare europeana, guvernele aveau mult mai multa autonomie dect in teoria neofunctionalista. $rocesul de integrare ramnea, asadar, in esenta interguvernamental7 el va evolua att ct vor fi dispuse guvernele sa%i permita sa evolueze. Totusi, >offmann a subliniat faptul ca integrarea europeana era doar un aspect al evolutiei politicii internationale. 8 astfel de intelegere a dus la o perspectiva mai restrictiva a autonomiei guvernelor. Din acest punct de vedere, >offmann, asemenea realistilor, a accentuat restrictiile externe asupra autonomiei7 statele erau vazute ca actori independenti, insa guvernele lor erau dependente de pozitia statului in interiorul sistemului mondial.

Inter*u+ernamentalismul li'eral Andre= MoravcsiE ()++1. a dezvoltat ulterior o versiune mai riguroasa a interpretarii interguvernamentale a 6E. 6a si >offmann, MoravcsiE a inceput de la critica neofunctionalismului. El a reluat ideea ca neofunctionalismul a esuat sa explice evolutiile din interiorul 6E, insa a acordat mai multa importanta criticii teoretice. In special, el a mentionat necesitatea de a trata cu seriozitate autocriti% cile neofunctionalistilor insisi. MoravcsiE a identificat trei asemenea autocritici (MoravcsiE )++17 -,*%-*?.7

()?.

teoriile integrarii europene trebuiau sa fie suplimentate (sau c5iar inlocuite. cu teorii mai generale despre reactiile nationale la interdependenta internationala3

()).

dezvoltarea unor reactii comune in materie de politici necesita la fel de multa atentie ca si transferul competentelor catre institutii3 accentul pus pe transferul formal de autoritate catre 6E masca adeseori esecul de a realiza de fapt o renuntare la suveranitate3

()@.

teoriile unicauzale erau inadecvate pentru a trata fenomenul in cauza3 pentru a sesiza complexitatea elaborarii politicilor din 6E nu era suficienta o singura teorie.

In loc sa reinvie neofunctionalismul, MoravcsiE sustinea ca trebuie luate in serios aceste critici si creata o teorie care ar tine seama de ele. in opinia lui, toate aspectele mentionate pot oferi explicatii daca analiza 6E ar fi incadrata in ceea ce el numea teorii actuale ale economiei politice internationale! (MoravcsiE )++17 -*?.. Abordarea lui MoravcsiE, ca si cea a lui >offmann, porneste de la premisa ca statele sunt actori rationali, insa se departeaza de realismul traditional, considernd ca statul nu este o cutie neagra". In sc5imb, se presupunea ca guvernele statelor functionau conform "ocurilor pe doua niveluri!, dupa cum le numea $utnam ()+**.. Definirea interesului national de catre guverne era conditionata de un proces politic intern. Aceasta constituia prima parte a analizei teoretice si determina pozitia adoptata de guverne in negocierile internationale. Abordarea respectiva s%a fondat pe argumentul neaprofundat al lui >offmann referitor la rolul politicii interne, dar, fata de cercetarea lui >offmann, ea era mai putin complexa in descrierea politicii interne. $erspectiva lui MoravcsiE, pe care el o numeste perspectiva liberala, era identica in esenta cu interpretarea neofunctionalistilor, anterior numita de noi pluralista. ;actorul fundamental ce determina preferintele unui guvern era reprezentat de balanta intereselor economi ce pe arena interna. MoravcsiE a fost deseori criticat din cauza acestei perspective oarecum restrictive privind procesul politic intern (Fincott )++:7 2?)3 ;orster )++*7 1:,%1:+3 6aporaso )+++7 )2@3 Fallace )+++7 ):2%):,.. A doua parte a analizei teoretice viza modul in care erau reconciliate interesele nationale contradictorii in cadrul forului de negocieri al 6onsiliului de Ministri. Acest proces a fost divizat in doua etape consecutive din punct de vedere logic. $rima etapa consta in a9ungerea la un acord asupra unei atitudini comune in materie de politici fata de problema pe care guvernele incercau sa o rezolve. A doua etapa consta in a9ungerea la o intelegere privind acordurile institutionale adecvate. MoravcsiE ()+++7 @)%@@. a oferit exemplul uniunii monetare7 ar fi imposibil de inteles negocierile privind constituirea unei /anci 6entrale Europene fara a intelege mai inti obiectivele pentru realizarea carora a fost infiintata banca.

MoravcsiE ()+++. a aplicat cadrul analitic al interguvernamentalismului liberal la cinci etape esentiale in constructia europeana7 negocierea Tratatelor de la &oma ()+::%)+:*. . consolidarea pietei comune si a $oliticii Agricole 6omune ($A6. ()+:*%)+*1. . organizarea primului experiment in cooperarea monetara si instituirea 0istemului Monetar European (0ME. ()+2+%)+*1. . negocierea Actului #nic European (A#E. ()+*-%)+**. negocierea Tratatului privind #niunea Europeana (T#E. ()+**%)++).. In baza acestor studii de caz, MoravcsiE a formulat urmatoarele concluzii7
()1.

8ptiunile ma9ore in favoarea Europei reflectau preferintele guvernelor nationale, nu preferintele organizatiilor supranationale.

()-.

Aceste preferinte nationale reflectau mai degraba balanta intereselor economice dect dezideratele politice ale politicienilor sau strategiile de securitate nationala.

():.

&ezultatele tratativelor reflectau puterea de negociere corespunzatoare fiecarui stat3 delegarea autoritatii decizionale catre institutiile supranationale denota mai curnd dorinta guvernelor de a se asigura ca anga9amentele tuturor participantilor la intelegerea inc5eiata vor fi indeplinite dect ideologia federalista sau convingerea in eficienta inerenta a organizatiilor internationale.

0electia studiilor de caz facuta de MoravcsiE a fost insa supusa criticii. $recum sustinea 0c5arpf ()+++a7 )2:.7 intruc"t sunt e3aminate doar negocierile interguvernamenta4e, de ce re!ultatele sa nu fi fost determinate de preferintele guvernelor nationale5 intruc"t toate studiile de ca! se focali!ea!a pe consecinte ale integrarii economice, de ce po!itiile de negociere ale guvernelor sa nu fi fost cau!ate de interese economice5 Si intruc"t sunt anali!ate doar deci!iile care solicita acord unanim, de ce re!ultatele sa nu fi fost influentate de autoritatea relativa in cadrul tratativelor corespun!atoare guvernelor implicate5 8 alta situatie ar fi fost daca s%ar fi luat in consideratie deciziile cotidiene mai putin importante, constituind un procenta9 considerabil in deciziile #E. in asa fel, s%ar putea contura o imagine diferita. Actorii supranationali ar avea o influenta mai mare si preferintele nationale ar fi definite mai putin categoric si ar fi sustinute cu mai putina ve5ementa. #lterior, vom examina cteva dintre aceste argumente (6apitolele )+%@)..