Sunteți pe pagina 1din 28

Organizarea intreprinderilor

Forma cea mai simpla de intreprindere este cea individuala sau familiala. Intreprinzatorul aduce ca
aport capitalul si munca, ceilalti factori ii achizitioneaza, cauta finantare aditionala si organizeaza
relatiile intre factorii din interiorul intreprinderii. In schimbul lor castiga beneficiul sau excedentul
care s-ar putea produce. Responsabilitatea este nelimitata, ceea ce vrea sa insemene ca toate bunurile
sale personale activeaza ca o garantie. Acest tip de firma, transmisibila prin mostenire, permite un
anumit cumul capitalist si achizitia de cunostinte economice, dar capacitatea de credit in aceste
circumstante este redusa si formula poate fi valabila numai pentru companiile mici.
O prima solutie pentru a dobandi o mai mare capacitate financiara este societatea colectiva. Este
formata din diferiti asociati ce aduc ca aport capitalul lor, raspund intr-o forma limitata cu toate
bunurile lor. De fiecare data cand un asociat moare sau se decide sa abandoneze, intreprinderea se
dizolva si trebuie sa se formeze din nou. Societatile in comandita sunt formate din doua tipuri de
asociati, colectivele, cu raspundere limitata si comanditarii, a caror responsabilitate se limiteaza la
aportul de capital. Aceste doua tipuri de intreprinderi sunt foarte putin intalnite in viata de zi cu zi.
Societatile cooperatiste sunt formate din lucratorii care aduc capitalul necesar, numit fond social.
Administratia si gestiunea obisnuiesc sa fie conduse de aceeasi asociati.
n societatile cu responsabilitate limitata pierderile vor fi suportate doar de capitalul social, adus ca
aport de asociati, dar ca diferenta fata de societatile anonime, au stabilite anumite limite in transmisia
proprietatii si marimea companiei. Este o forma pentru intreprinderile mici si mijlocii si care
beneficiaza de un tratament fiscal mai favorabil decat societatile anonime.
Intreprinderea capitalista moderna este prin excelenta societatea anonima. Capitalul este impartit in
parti cota, ce se numesc actiuni. Fiecare proprietar raspunde doar cu capitalul pe care l-a adus ca
aport si poate vinde si transmite actiunile sale fara sa afecteze activitatea firmei. Acest tip de
organizatie permite concentrarea de capitaluri indispensabile pentru marile corporatii moderne.
Principala problema care apare este separatia intre proprietate si directiune.
Societatile anonime sunt conduse de un Consiliu de
Administratie care este ales de Adunarea Generala a
Actionarilor. Consilierii sunt mari actionari ai societatii,
dar cum este foarte frecvent ca capitalul social sa fie
impartit, este posibil ca suma actiunilor detinute de
membrii Consiliului sa reprezinte doar o mica parte a
capitalului. La randul sau, Consiliul de Administratie
obisnuieste sa-i insarcineze pe consilierii delegati,
administratorii, cu gestiunea intreprinderii.
In final, intreprinderile publice, care pot sau nu sa ia forma de societate anonima, sunt acelea la
care cea mai mica parte a capitalului apartine unei corporatii de Drept public. Participarea publica se
justifica prin motive de interes general (prestarea de servicii publice), economic (insuficienta
initiativei private), sau social (lupta impotriva somajului).

Metodologia de elaborare a documentaiilor tehnice pentrulucrrile de cercetare, proiectare, inginerie
tehnologic i execuie fizic n domeniul automatizrilor 1. Introducere Cercetarea tiinific ca
activitate de investigare consacrat descoperirii, evidenierii, verificrii i punerii n slujba omului i
progresului social a unor noi cunotine, poate fi delimitat n urmtoarele tipuri:
A.Cercetare stiintifica
activitate care are ca scop largirea orizontului cunoasterii umane printr-o activitate sistematica
(teorectica si experimentala) orientata catre un anumit domeniu.
In cadrul acestei activitati se pot diferentia:
a.Cercetare stiintifica fundamentala orientata catre dobandirea de cunostinte stiintifice noi, precum si
spre formularea si verificarea de noi ipoteze si teorii, fara a avea insa un scop comercial sau industrial
(studii, analize, elaborare software);
b. Cercetare stiintifica aplicativa orientata catre obiective practice, concretizata in investigatii cu
caracter original in scopul dobandirii unor cunostinte noi necesare pentru dezvoltarea de noi produse,
procese si servicii sau pentru a imbunatati produsele,procesele sau serviciile existente.
B. Dezvoltarea tehnologica este o continuare a cercetarii stintifice, prin care se realizeaza
dezvoltarea, transferul si aplicarea rezultatelor cercetarii in economie si in societate si care are ca
scop introducerea si materializarea de noi produse, procese si servicii, precum si perfectionarea celor
existente.
Dezvoltarea tehnologica include ca activitati:
Intocmirea documentatiei necesare realizarii unor noi produse sau modernizari (datetehnologice,
proiecte, etc);
Intocmirea documentatiei necesare unor tehnologii noi sau perfectionarea celor existente (proiecte
know-how);
Proiectarea, realizarea si experimentarea de modele experimentale/functionale si tehnologii de
laborator;
Proiectarea, realizarea si experimentarea prototipurilor sau instalatiilor pilot;
Proiectarea pentru introducere in fabricatie
C. Inovarea este activitatea orientata catre generarea,asimilarea si exploatarea noutatilor in domeniul
economic si social (introducerea in circuitul economic a unui nou produs sau a uneinoi tehnologii sau
ameliorarea celor existente)
Cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica se afla in stransa legatura si conditionare reciproca,
realizanduse cu ajutorul unor activitati conexe
Formarea si perfectionarea personalului ocupat in aceste activitati;
Informarea stiintifica si tehnica;
Conceperea si realizarea de echipamente pentru propriile nevoi ale sectorului;
Intretinerea si repararea echipamentului propriu;
Stocarea de cunostinte (pentru a fi utilizate ulterior);
Activitatea publicistica si participarea la reuniuni stiintifice.
2. Domeniul de aplicare al metodologiei
Metodologia de cercetare, proiectare inginerie tehnologica si executii fizice se aplica lucrarilor de
cercetare, proiectare, inginerie tehnologica si executie fizica precum si activitatilor deasistenta
tehnica, instruirea personalului in domeniul automatizarilor, oferte tehnice, studii deprognoza,
avizari, expertize, etc.
Aceasta metodologie, constituie un indrumar in domeniul automatizarilor industriale si are ca obiect
urmatoarele:
Definirea categoriilor de lucrari de cercetare stiintifica, inginerie tehnologica, si executii fizice,
inclusiv prestatii de servicii pentru realizarea echipamentelor si instalatiilor de automatizare, tinand
seama de legislatia si dispozitiile in vigoare;
Stabilirea modului in care se desfasoara lucrarile privind elaborarea, avizarea,omologarea/certificarea
si aprobarea documentatiilor tehnico-eco nomice, obligatiile colectivelor de elaborare la cercetarea,
proi
ectarea, executia, punerea in functiune si exploatarea obiectivelor conform acestor documentatii;
Stabilirea continutului documentatiilor tehnice si economice realizate pentru diferite activitati si faze
de cercetare si proiectare;
Realizarea corelarii activitatii de cercetare si proiectare cu principalele companiiexecutante , cu
proiectantii generali, beneficiari si colaboratori externi;
Utilizarea ca ghid pentru personalul din cercetare, proiectare, executii fizice pentru intocmirea si
prezentarea in mod unitar a documentatiilor elaborate ;
Rationalizarea activitatii de elaborare a lucrarilor, a continutului si eficientizarea acestor activitati;
Rationalizarea formularisticii utilizate si a unor parti ale documentatiilor realizate in proiectare si
cercetare pentru a mari eficienta acestei activitati.
3. Prezentarea fazelor activitatii de cercetare stiintifica
Fazele activitatii de cercetare stiintifica sunt:
Analiza de proces;
Analiza de sistem;
Analiza functionala;
Studiu tehnic si documentare;
Model experimental/Model functional;
Prototip;
Omologare prototip;
Introducerea in fabricatie.
Analiza de process sta la baza declansarii activitatilor care au ca obiectiv cercetarea,proiectarea
sistemelor informatice. Amploarea aceste faze depinde de specificitatea lucrarii,implica cercetare la
lucrari noi si analiza specifica la lucrarile care se repeta.
Continutul specific acestei faze este:
Date generale despre sistemul cercetat (denumire, colectiv de elaborare, etc)
Memoriu tehnic avand urmatorul continut:
Obiectul lucrarii si baza lucrarii;
Prezentarea procesului tehnologic cu specificarea: descrierii, organizarea pe unitati tehnologice si
subunitati, amplasare,regimuri de functionare, date despreaparatura de automatizare
(pneumatic,electronic, analogic, numeric), starea generala de functionare, precizie, extinderi
prevazute si stadiul realizarii lor,
fluxuri egergetice si de materiale pe unitati si subunitati, aprecieri asupra procesului tehnologic si a
utilajelor (invechit, modern, ultra modern), scheme tehnologice cu automatizari, desene de amplasare
cu precizarea spatiilor allocate pentru sistem, securitatea si sanatatea muncii, productia si calitatea ei,
personalul de exploatare;
Oportunitatea introducerii sistemului informatic;
Prezentarea unor sisteme informatice utilizate in domeniul specific lucrarii pe plan national si
international;
Modalitatea de rezolvare a sarcinilor de informatizare pentru instalatia tehnologica avuta in vedere:
lista cu parametrii datelor te hnologice necesare prelucrarii (denumire, cod, domeniul de masura,
gama semnalului furnizat, limite de alarmare si de blocare perioada de exploatare, legea de variatie a
scalei);
Algoritmii de calcul si utilizare a datelor, inclusiv modelele matematicea tabele si constante utilizate;
Schita structurii de supraveghere, prelucrare date si comanda, algoritmide comanda;
Conditii de mediu, amplasari,distante, vibratii, etc;
Informatii solicitate de sistemul informatic si frecventa lor: modalitati de informare si protocol are
solicitate;
Masuri tehnologice specifice necesare;
Modernizarile si modificarile necesare pentru instalatia tehnologica si instalatia de automatizare
conventionala si analiza oportunitatii introducerii noului sistem;
Analiza eficientei economice;
Propuneri pentru continuarea lucrarii (faze, termene, valori );
Concluzii;
Bibliografie.
Analiza de sistemurmareste definirea solutiilor tehnice pentru sistem, incadrarea/ codul lucrarii,
desfasurarea in etape distinct a acesteia. Ea poate sa prezinte doua-trei variante de studiu cu
recomandarile proiectantului asupra celei mai bune solutii indicate. Analiza de sistem trebuie sa
contina urmatoarele:
Date generale despre sistemul cercetat
Memoriu tehnic continand urmatoarele capitole:
Generalitati
- obiectul lucrarii pentru carese intocmeste documentatia cu precizarea beneficiarului si a executan
tului, baza lucrarii, scurta descriere a procesului tehnologic cu definirea detaliata a programului de
automatizare,performantele cerute pentru sistem (timp de raspuns, ocupare, resurse, etc);
modul de prelucrare a datelor (on-line, off-line, locala, la distanta, creare baze de date, prelucrari pe
baza de date, etc.)
Functiile sistemului:
Functiile se determina in faza de analiza de proces. Inaceasta etapa se elaboreaza documentatia care
contine prezentarea functiilor de baza, inlantuirea acestora si mecani smele de derulare determinate
de evenimente externe sau de operator;
Locul sistemului:
documentatia elaborata privind locul sistemului va contine: planul de situatie cu dispunerea echipa
mentelor, conditiile specifice de mediu care se impun sistemului, amenajarile necesare, ro
lul fiecarui echipament,utilitati necesare sistemului, restrictii (distante minime fata de surse de
perturbatii);
Structura sistemului:se va elabora documentatia tehnica pentru structura sistemului cu evidentierea
conexiunilor dintre subsisteme, structura programelor de aplicatie, cerintele informationale la nivelul
fiecarui subsistem, legaturile cu alte sisteme, definirea globala pentru fiecare subsistem (a functiilor,
colectiilor de date specifice, intrarilor si iesirilor), colectii de date comune tuturor
subsistemelor, cerinte, restrictii referitoare la codificarea datelor, extinderi prevazute/posibile a se
realiza ulterior;
Mijloace tehnice; acest capitol va contine necesarul de mijloace tehnice pentru realizarea sistemului:
tipuri
de echipamente, configuratii, caracteristici tehnice,furnizori, mijloace software necesare (sisteme de
operare, limbaje de programare, software pentru teletransmis ie si teleprelucrare, software pentru
prelucrare date din proces, etc.), evaluarea posibilitatilor de calcul si a actiunilor ce trebuie
intreprinse, evaluarea posibilitatilor de asigurare a mijloacelor software necesare;
Interfete; in acest capitol se vor descrie interfetele care vor fi structurate ,astfel:
Interfete intre echipamente va fi prezentat modul de interfatare hardware si software ntre
echipamente;
Interfete cu procesul documentatia elaborate ca contine descrierea/prezentarea dispozitivelor de
interfatare, liste cu intrari analogice si numerice, repartizarea pe echipamente, dispozitive,
multiplexoare, etc, inclusiv caracteristicele semnalelor, domeniile de masurare,
caracteristicile instrumentelor, limite de alarmare, avertizare etc., liste cu intrarile/iesirile analogice si
numerice cu caracteristicile electrice ale acestora si repartizarea pe echipamente si adrese,
modalitati/cerinte de modernizare a instalatiei tehnologice;
Interfete operator-sistem; in aceasta documentatie se vor indica: protocoale, formate de protocolare,
jurnale de bord, dialogul operator-sistem pentru fiecare terminal, mesaje spre operator specifice
fiecarui
terminal;
Comunicatii necesare in afara sistemului de conducere (suport linietelefonica, radio, TV industrial,
FO, wireless, LAN, WAN)
- Dotari cu mobilier, bancuri de lucru, aparate de masura, echipamente auxiliare de pregatire a datelor
si programelor, etc.;
- Materiale consumabile pentru un an de functionare;
- Piese de schimb pentru un an de functionare;
Siguranta in functionare; in aceasta sectiunese va estima siguranta in functionare si se vor indica
mijloacele posibile decrestere a sigurantei in functionare a sistemului (rezervare, functii realizate la
aparitia unui defect,functii de repunere in functiune la disparitia/inlaturarea defectului, mijloace de
testare/autotestare si diagnosticare);
Estimarea necesarului de resurse umane si financiare pentru realizarea, punerea in functiune si
exploatarea sistemului; ca pitolul va contine: modul de organizarea activitatilor ulterioare, necesarul
de personal pentru realizarea diferitelor faze,modul de organizare la utilizator (schema de personal,
masuri organizatorice);
Graficul de esalonare a lucrarilor care va contine:
- esalonarea realizarii componentelor hardware si software ale si stemului, cu evidentierea stadiilor de
evolutie a sistemului
- graficul achizitionarii si instalarii echipamentelor
- planul pregatirii personalului din unitatea beneficiara si a furnizorului,
- esalonarea cheltuielilor de realizare
Masuri de securitate, sanatatea muncii si protectia mediului in conformitate cu reglementarile
specifice
domeniului de aplicatie
Concluzii: capitolul va cuprinde o sinteza a rezultatelor lucrarii si eventuale propuneri de dezvolta re
ulterioara
Analiza functionala presupune studiul detaliat al tuturor functiilor puse in evidenta in faza analiza de
sistem. Analiza functionala prezinta un caracter sistematic, utilizandu-se formate predefinite pentru
descrierea functiilor, continute in :
Memoriu tehnic:
- inlantuirea functiilor (vor fi enumerate functiile sistemului si modul lor de inlantuire, distribuirea
acestora pe subsisteme)
- structuri de date (se definesc datele din punct de vedere functional, structura lor finala)
- securitate de functionare (prezentarea diferitelor cazuri de defectare a unei parti a sistemului, modul
de detectare a defectelor si solutiile tehnice de functionare degradata, descrierea functi unilor de
comutare in caz de defect,descrierea procedurile de reconfigurare in caz de defect, masuri de
autotestare si autodepanare)
- interfete intre calculatoare (daca este cazul)(se va descrie legatura fizica si caracteristicile acesteia,
procedurile de dialog intre calculatoare, sintaxa si continutul mesajelor informationaleschimbate,
decodificarea de control proprii procedurii de dialog)
- calculul incarcarii si stemului(are ca scop documentarea si confirmarea indeplinirii sarcinilor de
procesare pe baza configuratiei de echipamente alese, se estimeaza timpul de raspuns a sistemului
pentru o functionare normala)
- mesaje editate pe consola (sunt regrupate toate mesajele cu specificarea provenientei lor: initializare
sistem, tranzactii sau functii, comutare, etc)
- repertoriul mesajelor de dialog (sunt regrupate toate mesajele vizualizate de system pe terminalele de
iesire)
- descrierea detaliata a functiilor elementare
- configuratia detaliata a echipamentelor.
Studiu tehnic poate avea ca obiect:
- elaborare a unor metode de calcul, analiza si sinteza a sistemelor de automatizare,
- elaborare de terminologie, prescriptii, tehnologii, expertize tehnice
- analize referitoare asupra comportarii in exploatare a aparaturii si echipamentelor,
- studii de fiabilitate
- studii de oportunitate si fezabilitate,
- identificarea de proces
- relevee,
- elaborare de modele.
In caz de necesitate, studiile tehnice pot fi insotite de experimentari. Studiul tehnic trebuie sa contina
urmatoarele capitole:
Foaie de capat
Foaie cu colectivul de elaborare
Borderoul documentatie de baza
Memoriu tehnic
Anexe.
Tema pentru studiu tehnic
Breviar de calcul
Detalii privind aspectele economice
Grafice, tabele, instructiuni, recomandari
Buletine de incercari (daca este cazul)
Graficul propus pentru desfasurarea activitatii in continuare



Calculul normelor de consum pentru material de baz i auxiliare

Materialele de baz sunt : pielea finit, material textile.
Pielea finit - boxul de viel culoare neagr utilizat pentru obinerea reperelor cizmelor nu
poate fi folosit integral. Pierderile de material sunt croire inevitabile, ele trebuie s fie ct mai mici i
pot fi valorificate prin mai multe ci. Deeurile ce pot aprea la croire se pot grupa n mai multe
categorii, astfel deeuri marginale, deeuri normale, deeuri ntre tipare, deeuri prin puni , deeuri
de calitate.
Deeurile marginale - deeuri care se formeaz pe marginea materialului datorit necoincidenei
conturului materialului cu cel al reperului.
Deeuri normale deeuri care se formeaz ntre reperele de acelai fel i de aceeai mrime
datorit configuraie curbe a contururilor.
Deeuri ntre tipare se produc ntre reperele de forme i dimensiuni diferite.
Deeuri prin puni se datoresc faptului c prin tehnologia de croire, reperele nu pot fi aezate
tangente i datorit grosimii mai mari a materialului sau a stivei.
Deeurile datorit calitii sunt acelea care rezult, n urma faptului c pielea prezint defecte. La
croire se va urmri ca defectele materialului s fie dispuse pe intervalele dintre repere. Cnd acesta nu
este posibil unele defecte pot fi incluse pe suprafaa unor repere n zonele mai puin vizibile. Din
acest motiv deeurile datorit calitii se vor neglija.
Pentru determinarea consumului de piele finit se efectueaz aezri teoretice ale reperelor. n
prezent se cunosc urmtoarele metode de calcul a suprafeei abloanelor i anume:
Metoda geometric
Metoda gravimetric sau prin cntrire
Metoda prin planimetrare
Metoda combinat
Metode automate

1. Metoda geometric deci se deseneaz , la scar , fiecare ablon. Pe suprafaa acestuia se
delimiteaz suprafee geometrice cunoscute; apoi se face suma suprafeelor.




2. Metoda prin cntrire se construiete setul de abloane, respectnduse restriciile privind masa
materialului , grosimea i coninutul de umiditateal acestuia.
Se consider o figur geometric cunoscut marcat pe materialul din care se confecioneaz
abloanele, de suprafa i mas g.
Se determin suprafaa S cu relaia:
S=s*G/g
Unde: S suprafaa ablonului
s suprafaa figurii geometrice a materialului
G masa ablonului
g masa figurii geometrice a materialului
3. Metoda prin planimetrare suprafaa abloanelor se determin cu ajutorul planimetrului. Pentru
aflarea suprafeei ablonului se parcurg urmtoarele etape:
1. aezarea pe masa de lucru a ablonului, acesta trebuie s fie perfect neted pentru a nu influena
precizia de msurare.
2. planimetrul se plaseaz cu polul n interiorul ablonului , la o distan care s permit urmrirea
ntregului contur al ablonului cu vrful de copiere, astfel nct n poziia iniial braele planimetrului
s fac un unghi de 90, iar vrful de urmrire s fie n centrul de mas al ablonului. La msurarea
abloanelor care au form alungit , planimetrul se aeaz n poziie iniial n raport cu reperul astfel
nct tipa de copiere s fie sub un unghio de 45 fa de axa longitudional a reperului, iar tija polar
sub un unghi de 90 fa de tija de copiere.
3. punctul de pornire la planimetrare trebuie stabilit, printr-o msurare de prob n acel loc de pe
conturul tiparului unde la deplasarea tijei de copiere tambunul nu se rotete sau se rotete foarte ncet.
Aria ablonului se va determina ca media a trei msurtori individuale.
4. Metoda combinat unele cazuri necesit utilizarea metodei geometrice mpreun cu cea prin
cntrire sau planimetrare , alegerea metodei fiind influenat de conturul abloanelor.
5. Metoda automat datorit progresului tehnic i extinderii sistemelor electronice de calcul n
industria confeciilor de piele, astzi putem calcula suprafaa reperelor mult mai uor, rapid i cu o
precizie mai mare. n acest scop se pot utiliza sisteme specializate cum ar fi: Investronico, lectra
system, shoemaster system, shadis, lassi cad, Crispin dynamics, etc. dar i nespecialiyate Auto Cad.
6. Metoda ptratului se traseaz pe o hirtie milimetric conturul abloanelor. Se delimiteaz zonele
ce corespund unui ptrat pe hrtie milimetric, celelalte zone fiind numrate.


CONCEPTUL DE CALITATE A PRODUSELOR INDUSTRIALE

Calitatea este o noiune complex i dinamic incluznd n sfera sa o serie de condiii tehnice,
economice, estetice, ergonomice, de fiabilitate i mentenabilitate. Pe plan economic calitatea
reprezint o expresie a msurii n care produsele, lucrrile i serviciile satisfac cerinele societii n
limitele unui cost global. n viziunea modern produsul este purttorul material al unui serviciu, al
unei misiuni i n consecin produsul trebuie s ndeplineasc anumite condiii care definesc
noiunea de calitate. Unele laturi calitative ale produsului se manifest numai n sfera consumului iar
altele n sfera produciei. Astfel particularitile unui produs referitoare la calitatea de conformitate
sau reproductibilitate se manifest n sfera produciei i rmn necunoscute pentru consumator.
Beneficiarul este n general interesat numai de modul cum un produs rspunde necesitilor sale, ce
fiabilitate are i ce mentenan necesit. Calitatea produsului este astfel un concept complex
incluznd factori de concepie, fabricaie i utilizare. Se poate utiliza o relaie de estimare a calitii Q
de forma:

( ) ( ) p c q Q
u
=
unde:
q este calitatea definit de cerinele beneficiarului (calitatea de utilizare);
( ) c - indicator al caracteristicilor calitative realizabile prin documentaia tehnic (calitatea
concepiei);
( ) p - indicator al nivelului de conformitate a produciei (fabricaiei) fa de prevederile din
documentaia tehnic (calitatea fabricaiei).
Calitatea produselor este una din preocuprile fundamentale ale ntregii activiti industriale.
Interesul pentru calitate a devenit att de general i de acut nct aproape n toate rile, ridicarea
calitii este unul din obiectivele principale. Producia modern nu mai este posibil fr o activitate
eficient n direcia creterii permanente a calitii. Evoluia soluiilor tehnice, schimbarea
permanent a fabricaiei are la baz ridicarea continu a laturilor calitative sub raport economic sau
funcional. Progresul n domeniul calitii are loc n spiral trecnd prin toate etapele activitii.
Se tie c viaa comercial a produselor industriale are o anumit durat nedepind n prezent
4-5 ani . Reprezentnd curba beneficiilor ( ) x b pe care le aduce sporul de calitate i curba costurilor
calitii ( ) x c , se observ c se poate defini un anumit nivel optim ( )
opt
X corespunztor unei caliti
superioare la costuri convenabile.
Caracteristicile calitative ale produselor pot fi grupate n urmtoarele categorii:
+ funcionale - referitoare la funcia impus (ntreruperea unui circuit, protecia, reglarea unei
anumite mrimi, vitez de rotaie, putere etc.);
+ de material - referitoare la materialele utilizate i procesele tehnologice (tolerane, prelucrri,
calitatea suprafeelor, a mbinrilor sudurilor etc);
+ psihosenzoriale i sociale - referitoare la latura estetic, uurin n utilizare, zgomot, vibraii,
ocuri, miros, praf etc.;
+ de fiabilitate, mentenabilitate i disponibilitate.


I II III IV
I
n
t
e
n
s
i
t
a
t
e
a
v

n
z

r
i
l
o
r
Decalaj
Produs n
fabricaie Produs nou
Viaa
comercial

Fig.1 Etapele specifice ale unui produs industrial
I - pregtirea fabricaiei (cercetare, proiectare, ncercare); II - lansarea produsului n fabricaie; III -
fabricare (nivel de calitate corespunztor - stabilitatea vnzrilor); IV - declinul (uzura moral a
produsului).

l
e
i
/
u
n
i
t
a
t
e
b(x)
c(x)
calitate X Xopt

Fig.2 Reprezentarea calitii optime


Calitatea unui produs este determinat de ansamblul tuturor acestor caracteristici care se pot
observa, ncerca sau msura. Msurarea caracteristicilor de calitate i estimarea calitii formeaz n
prezent obiectul unei noi discipline (de grani) denumit calimetrie.
Pentru o nelegere corect a celor care urmeaz, ne propunem s acceptm urmtoarele
definiii:
Controlul calitii (Quality Control): ansamblul de aciuni (previziune, coordonare, relizare),
destinate s menin sau s mbunteasc, calitatea i s stabilizeze producia la nivelul cel mai
economic ce ine seama de satisfacerea utilizatorului, bazat pe utlizarea informaiilor obinute prin
aplicarea principiilor i metodelor statisticii matematice.
Verificarea calitii (Inspection): procesul de msurare, examinare, ncercare, etalonare sau
oricare alt modalitate de comparare a unitii verificate cu specificaiile care i sunt aplicabile
(unitatea verificat poate fi unitate de produs, un lot de produse, un proces de fabricaie etc.;
rezultatele verificrii calitii formeaz o parte important a informaiilor primare necesare
controlului calitii).
Efectul nedorit al prelurii greite a tehnologiei, cu sens modificat fa de cel din limba
original, s-a manifestat n special prin echivalarea termenului "Inspection" cu "controlul calitii",
conducnd la echivalarea automat i a aciunilor presupuse de cele dou noiuni. n acest fel este
redus o activitate complex la numai o parte a sa, crezndu-se c se svrete controlul calitii,
cnd n realitate acest lucru nu se ntmpla defel. n domeniul controlului calitii loturilor de
produse, legat de confuzia amintit, termenul "Sampling Inspection" a fost tradus prin "control static
de recepie" n loc de "verificare a calitii prin eantionare".
Verificarea calitii loturilor de produse prin eantionare: totalitatea operaiunilor de
prelevare a eantionului dintr-un lot, verificare a calitii unitilor de produs ce compun eantionul i
utilizare a metodologiei statistice specifice, n vederea lurii unei decizii asupra lotului, n funcie de
criteriul de calitate stabilit pentru lot i valoarea adoptat pentru nivelul calitii acestuia.
Inspectia este determinarea conformitatii unui produs in raport cu specificatia, se efectueaza de
producator si se emite un certificat de conformitate.
Controlul produsului este verificarea incadrarii produsului in limitele, parametrii stabiliti.
Controlul proceselor este examinarea unor loturi de produse si in rezultat sa actionam asupra
procesului in caz de neconformiate.
Controlul statistic al proceselor se bazeaza pe unele principii a teoriei probabilitatii si statistica
matematica.
Controlul calitatii este un process managerial universal pentru conducerea operatiilor astfel incit sa se
asigure stabilitatea in limitele date.
Verificarea calitii este confirmarea prin furnizare de dovezi obiective, c au fost ndeplinite
cerinele specificate.
Fisa de control reprezinta un grafic pe care sunt reprezentate limitele de control superioara si/sau
inferioara si pe care sunt plasate valorile unei anumite statistici realizate asupra unei serii de
esantioane, in general in ordine cronologica, sau dupa numerele de esantion. Fisa de control asigura
vizualizarea evolutiei in timp a procesului sub control si intreprinderea masurilor operative de
ajustare a procesului, in caz de necesitate.
Conformitate reprezint ndeplinirea unei cerine (nevoie declarat implicit sau obligatorie).
Calitatea unui produs sau serviciu este determinat de ansamblul nsuirilor sau caracteristicilor sale
utile care se pot observa, msura, ncerca sau cel puin compara cu un etalon.
Indicatorul statistic este expresia numerica a unui fenomen, proces sau a unei categorii economico-
sociale, definite in timp si in spatiu.
Calitatea produsului se realizeaza in procesul de productie insa se constata in procesul de consumare
a acestora. De aceea se impune evidentierea deosebirilor dintre calitatea productiei si calitatea
produselor.
Practic calitatea produselor este problema intregului colectiv care participa la realizarea acestora,
astfel incit toate compartimentele unei firme, societati comerciale, unitati economice, au sarcini in
legatura cu calitatea productiei, iar aceste sarcini pot fi rezumate astfel:
-Unitatile de conceptie, cercetare si proiectare este necesar sa conceapa produsele corespunzatoare
cerintelor calitative de baza, ca rezultat optim intre nevoile sau dorintele beneficiarului si
economicitate (optimizare); este necesar sa emita specificatiile, sa stabileasca garantiile, sa aleaga
materialele, tolerantele si caracteristicile de folosire sau functionare;
-Tehnologul trebuie sa aleaga masinile si echipamentul cel mai potrivit pentru fabricatia in conditiile
de calitate si conform standardelor prescrise si sa aiba in vedere, la stabilirea procesului tehnologic,
toate conditiile de lucru necesate asigurarii calitatii;
-Fabricatia trebuie sa se desfasoare cu respectarea stricta a conditiilor de calitate, urmarind in mod
corespunzator operatiile de atelier si de ansamblu;
-Aprovizionarea este necesar sa aleaga furnizorii corespunzatori din punct de vedera al calitatii si sa
stipuleze clar, in cadrul contractelor realizate cu furnizorii, conditiile de calitate;
-Laboratoarele trebuie sa efectueze toate incercarile de calitate necesare asupra materilelor si
produselor, precum si in legatura cu definitivarea unor procedee impuse de nivelul calitativ solicitat;
-Organele de inspectie si control trebuie sa urmareasca calitatea materiei prime si a materialelor
intrate si sa verifice procesele de fabricatie, reperele realizate si ansamblurile montate, in ceea ce
priveste respectarea specificatiilor;
-Compartimentul de expeditie trebuie sa se ingrijeasca de un ambalaj asigurator si de controlul
calitatii acestuia;
-Unitatea de service este necesar sa dea asistenta tehnica beneficiarilor, sa le explice acestora modul
corect de exploatatre a produselor, sa le puna la dispozitie piesele de rezerva si in caz de nevoie sa
asigure efectuarea reparatiilor in perioada de garantie si post-garantie;
-Conducerea intreprinderii trebuie sa coordoneze pe ansamblu toate preocuparile privind calitatea,
spijinind direct serviciul de control al calitatii.
Obtinerea unei calitati satisfacatoare implica parcurgerea ansamblului de activitati din spirala
calitatii, pornind de la prospectarea pietei si sfarsind cu activitatea de analiza, incercari, desfacere si
service.
Spirala calitatii reprezinta un model conceptual al activitatilor interdependente care isi exercita
influenta lor asupra calitatii unui produs sau servicii in intreaga desfasurare a fazelor incepand cu
identificarea nevoilor pana la evaluarea satisfacerii lor.
CONTROLUL CALITII PRODUSELOR

Controlul poate fi unitar ("bucat cu bucat" sau 100%) pentru seriile mici sau parial pe baza
unor sondaje la seriile mari. Controlul parial este la rndul su empiric (extragerea fcndu-se dup
reguli empirice) sau statistic (extragere pe baza eantioanelor iar decizia fundamentat de teoria
probabilitilor i statistic matematic). n funcie de etapa procesului de fabricaie controlul poate
fi:
a) control de fabricaie (intermediar) - controlul produselor care are ca scop supravegherea
fabricaiei i reglajul procesului de tehnologie pentru a-l menine sau aduce n limitele prescrise;
b) control de recepie - controlul asupra produselor finite sau semifinite efectuat cu scopul
verificrii calitii n vederea acceptrii sau respingerii.
Controlul statistic este unul din mijloacele moderne de urmrire a procesului de fabricaie i
de estimare a calitii. Introducerea acestei metode necesit parcurgerea urmtoarelor etape: analiza
premergtoare controlului statistic; corectarea i reanalizarea procesului tehnologic; stabilirea
parametrilor i fielor de control.
Piesele sau produsele care urmeaz a fi urmrite pe baza controlului statistic trebuie s
ndeplineasc urmtoarele condiii: s fie fabricate n serie; s aib o anumit pondere n producia
ntregii uniti; s fie executate pe baza unui proces tehnologic automatizat sau semiautomatizat.
Dup modul de estimare a caracteristicii de calitate controlul se mparte n dou mari grupe:
a) controlul pe baz de msurare;
b) controlul pe baz de atribute (atributiv) - la care aprecierea se face prin atribute: bun -
defect; satisfctor - nesatisfctor; alb - cenuiu etc.
Analiza statistic premergtoare are drept scop verificarea stabilitii procesului tehnologic de
fabricaie (metodele statistice nu pot fi aplicate dect la populaii omogene). Pentru aceasta se
folosesc eantioane de volum mare, (n=100300). Dac valorile au o variaie aleatoare i nu
sistematic atunci repartiia variabilei este normal. n aceste condiii procesul de fabricaie este
static stabil. Procesul de fabricaie trebuie analizat i din punct de vedere dinamic, cercetndu-se mai
multe eantioane prelevate succesiv, urmrindu-se reglajul (poziia cmpului de mprtiere) i
precizia (amplitudinea mprtierii) prin intermediul indicatorilor respectivi (media i dispersia). n
cazul controlului atributiv se determin pentru fiecare eantion procentul defectelor i media acestora
sau fraciunea medie defect p .
Un proces tehnologic de fabricaie poate fi stabil din punct de vedere static i dinamic fr a fi
ns "reglat", adic fr a fi ncadrat n limitele specificate de documentaia tehnic sau fr a avea
"precizia" necesar. Reglajul i precizia unui proces tehnologic, caracterizate de media i abaterea
standard o , se estimeaz n funcie de poziia acestora n raport cu limtele trasate. Se admite un cmp
de toleran minim egal cu intervalul natural de variaie INV corespunztor unui nivel de semnificaie
o=0.001,

o = 58 , 6 INV

Tolerana prescris (sau intervalul de toleran specificat) T L L ITS
i S
= = se recomand a
ndeplini condiia 8 , 0 6 , 0 ~ T INV . Valoarea central 2
i S C
L L X + = trebuie s corespund cu
valoarea reglat (diferit de valoarea nominal n cazul abaterilor nesimetrice).
Controlul statistic pe baz de msurare urmrete cei doi parametri de localizare i de variaie
(reglajul i precizia) prin intermediul urmtoarelor perechi de indicatori, medie i amplitudine (
W X ); median i amplitudine ( W M
e
); i medie i abaterea standard ( s X ). Probele au un
volum cuprins ntre 2 i 10 produse. Se alege limita inferioar (2-3 exemplare) atunci cnd controlul
este distructiv sau costisitor i limita superioar (7-10) atunci cnd tolerana T i cmpul de variaie
6,58o au valori apropiate i este necesar o urmrire atent a variaiei caracteristicii pentru a nu
produce rebuturi. Proba se alctuiete din ultimele exemplare luate din producia mainii n ordinea
realizrii lor. Se recomand ca proporia de piese controlate K s reprezinte 5-10% din volumul
lotului n cazul seriilor normale i cca 2% n cazul seriilor de fabricaie foarte mari.



Tabelul 3
Analiza stabilitii dinamice
Cazuri analizate
Relaiile
ntre indicatori
Concluzii
Cazul 1
1
2
k

x


k
= = = ...
2 1

2 2
2
2
1
...
k
o = = o = o
Proces tehnologic stabil ca reglaj i
precizie. Se poate introduce
controlul statistic.
Cazul 2
1
2
k
3


k
= = = ...
2 1

2 2
2
2
1
...
k
o = = o = o
Proces stabil ca reglaj i instabil ca
precizie. Nu se poate introduce
controlul statistic.
Cazul 3
1
2
k
3


k
= = = ...
2 1

2 2
2
2
1
...
k
o = = o = o
Proces instabil ca reglaj i stabil ca
precizie. Nu se poate introduce
control statistic.
Cazul 4
1
2
k
3


k
= = = ...
2 1

2 2
2
2
1
...
k
o = = o = o
Proces instabil ca reglaj i precizie.
Nu se poate introduce control
statistic.

Proporia de exemplare controlate se poate estima cu relaia:
| | %
Q
n
K 100 =

unde: n este volumul probei;
Q - numrul mediu de piese executate ntre dou prelevri
Intevalul At ntre dou probe se determin cu relaia:
nQ
q
t
60
= A

unde: n este numrul exemplarelor din prob;
q - producia orar a mainii;
Q - numrul mediu de piese executate ntre dou prelevri sau dereglri succesive.

Tabelul 4
ncadrarea unui proces de fabricaie n limitele specificate
Cazuri
reprezentate grafic
Relaii ntre
parametri
Felul procesului Concluzii
Li
Ls Xc

x

INV L L
i S
~
=

=
2
i S
C
L L
X
- precis
- centrat
- fr rebuturi
Nu se corecteaz
X
c
L
s
L
i
6,58o=INI

x

INV L L
i S
>
=
C
X
- precizie mare n
raport cu
documentaia
- centrat
- fr rebuturi
Se corecteaz dac este
justificat economic
L
i
L
s
X
c
6,58o=INV

x

INV L L
i S
<
=
C
X
- imprecis
- centrat
- cu rebuturi
Se crete precizia
L
i
X
c
L
s

x

INV L L
i S
>
=
C
X
- precizie mare n
raport cu
documentaia
- necentrat
- fr rebuturi
Se centreaz i se reduce
precizia dac se justific
economic
Li Xc

x
Ls

INV L L
i S
>
=
C
X
- precizie mare n
raport cu
documentaia
- proces necentrat
cu rebuturi
Se centreaz i se reduce
precizia dac se justific
economic
Li Xc Ls

x

INV L L
i S
<
=
C
X
- imprecis
- necentrat
- cu rebuturi
Se corecteaz procesul
(trecere pe alt main)

Alegerea instrumentelor de msur se face innd seama ca acestea s permit citirea unor
variaii (diviziuni) cel puin egale cu abaterea standard admis = o INV/6,58 i nu mai mic de 1/20
din cmpul de variaie.
Fiele de control se prezint sub forma unor foi, n general de format A4, coninnd
urmtoarele:
1) datele generale (secia, atelierul, maina, produsul, operaia, caracteristica controlat,
limitele admisibile, mrimea probei, intervalul ntre dou luri de prob);
2) data i ora lurii probelor;
3) diagramele mrimilor urmrite;
4) valorile msurate;
5) valorile indicatorilor (medie, abatere standard etc.);
6) concluzia controlului (decizia).

L
CS
_
x
L
SI
L
CI
nr. probei nr. probei
P(x>L
CS
)=0,001
P(x>L
SS
)=0,025
k k
P(x<L
SI
)=0,025
P(x<L
CI
)=0,001

,
L
SS
f(W)
W

Fig.4 Diagramele fielor de control
a - diagrama indicatorului de localizare (media, mediana);
b - diagrama indicatorului variaiei (amplitudinea w sau abaterea s)

Fia trebuie s fie simplu de completat i "expresiv", adic s redea uor informaia
urmtoare. Diagramele parametrului de localizare (media X i mediana
c
M ) conin limitele de
control (superioar
cs
L i inferioar
ci
L ) i limitele de supraveghere (superioar
ss
L i inferioar
si
L )
. Diagramele parametrului de variaie (amplitudinea W i abaterea standard s) au nevoie numai de
limita superioar (de control
'
cs
L i de supraveghere
'
ss
L ) .
Fiele i diagramele utilizate n consemnarea rezultatelor trebuie s fie ct mai sugestive
pentru a permite o interpretare rapid. Dac punctele reprezentate se menin ntre
ss
L i
si
L procesul
tehnologic este stabil. Dac un punct depete limita de supraveghere apare pericolul ca procesul s
devin instabil i ipoteza se confirm prin poziia punctelor vecine (figura 3.3).

A B
C
x
x
k
nr. probei

Fig.5 Exemple de reprezentare a valorilor msurate
din diagramele fielor de control.
Punctele A i B indic o perturbare, iar C indic abaterea inadmisibil.

Modul de variaie a caracteristicii msurate poate s ofere i alte informaii ca: uzur, dereglaj
etc. Limita de supraveghere este o limit de "avertizare", procesul trebuie urmrit cu atenie sporit
atunci cnd aceasta este depit. Limita de control este o limit de "acionare" fiind necesar o
intervenie numai atunci cnd aceasta este depit.
x
x
k
nr. probei
a
x
x
k
nr. probei
b


Fig.6 Moduri de variaie a indicatorului de localizarea caracteristicii urmrite:
a - variaie specific uzurii; b - reglaj necorespunztor (necentrat).

Dac se urmrete un indicator de localizare (media, mediana) cu risc bilateral (limite de
control inferioare
ci
L i superioare
cs
L ) valorile limit sunt date de relaiile cunoscute:


n
z X L
c ci
o
=
o 2



2
2
o
+ =
o
z X L
c cs


Factorul z reprezint cuantila de ordin o/2. Dac o=0,002 din tabelul repartiiei normale
z
o/2
=z
0,001
=3,09 rezultnd astfel intervalul 3,09 adic 6,18o.
Limitele de supraveghere se determin cu relaiile:

n z X L
c ss
o + =
2 / 05 , 0
i n z X L
/ , c si
o =
2 05 0
.

Abaterea standard o se poate estima i cu ajutorul amplitudinii medii W. n cazul cnd
indicatorul urmrit este mediana (M
e
) se tie c aceasta se repartizeaz normal cu valoarea medie
x e
M M M M = = ] [ ] [ i cu abaterea standard:


n n f
M
x
x
e
o
o t

o 2533 , 1 2 /
) ( 2
1
= = =


Tabelul 5
Decizii n cazul controlului de fabricaie
Situaia
Concluzia:
(R = reglaj
P = precizia)
Operaiile necesare
cs ci
L X L < <

cs ci L Y L
' '
< <
R: corespunztor
P: corespunztor
Proces de fabricaie
stabil ca reglaj i
precizie
1) Procesul de fabricaie se continu.
2) ntreaga cantitate de produse se ndeprteaz de
main i se trimite la operaia urmtoare.
3) Se nscrie litera "C" n fi ("continu procesul")
cs ci
L X L < <

cs ci L Y L
' '
< <
R: corespunztor
P: necorespunztor
Proces de fabricaie
stabil ca reglaj i
instabil ca precizie
1) Se oprete maina:
- Nu se modific reglajul.
- Se restabilete precizia.
2) Se ndeprteaz produsele din intervalul de control
respectiv: se controleaz bucat cu bucat, sau se
respinge cnd controlul unitar este neeconomic.
3) n fi se trec:
a) O - oprire - n rndul "concluzia controlorului";
b) cauza;
c) msuri luate.
cs ci
L X L > >

cs ci L Y L
' '
< <
R: instabil
P: stabil
1) Se oprete maina.
2) Se restabilete reglajul.
Restul operaiilor identice cazului 2.
cs ci
L X L > >

cs ci L Y L
' '
> >
R: instabil
P: instabil
1) Se oprete maina.
2) Se restabilete reglajul i precizia.
Restul operaiilor identice cazului 2.


Controlul caracteristicilor atributive este mai simplu dect controlul prin msurare. Precizia
acestei metode fiind mai redus se lucreaz cu probe mai mari (10-50). Se poate utiliza i pentru
caracteristici msurabile acolo unde lipsesec instrumente de msur adecvate, fie c msurarea este
costisitoare, fie c necesit timp mai ndelungat. n aceste cazuri se prevd verificri prin calibre
limitative de tipul "trece - nu trece". Pentru controlul caracteristicilor atributive se folosesc metodele
urmtoare:
a) bazat pe un numr c de produse necorespunztoare;
b) bazat pe procentul p de produse necorespunztoare;
c) bazat pe numrul defectelor u pe exemplar. Calibrele utilizate pot fi cu o singur limit de
control sau cu dou. n cazul unei singure limite de control limita inferioar se consider zero.
Caracteristica controlat are, n cazul controlului prin atribute, o repartiie binomial cu media np i
dispersia np(1-p). Se tie c repartiia binomial poate fi aproximat de cea normal dac dispersia
np(1-p)>9 i de repartiia Poisson dac p<0,01 iar media np>5 (n fiindvolumul eantionului iar p
fraciunea defect).

Controlul de recepie

Scopul controlului de recepie este de a constata dac nivelul calitii unui lot de produse are
valoarea specificat n vederea acceptrii sau respingerii. Lotul este o cantitate determinat dintr-un
produs de acelai fel obinut n condiii de fabricaie identice, cu aceleai procedee tehnologice i
din aceai categorie de materiale. Controlul de recepie (final) poate fi: prin atribute, prin numr de
defecte i prin msurare. Controlul se poate referi la o singur caracteristic, la mai multe sau la un
grup de caracteristici definitorii pentru calitate. Dac se controleaz mai multe caracteristici se poate
adopta pentru fiecare caracteristic o metodologie aparte sau un plan de control separat. Dac la
control una din caracteristici s-a gsit necorespunztoare, se poate opri controlul asupra celorlalte
caracteristici, lundu-se decizia de respingere a lotului. Controlul statistic prin sondaj nu ofer o
certitudine ci o anumit prezumie asupra calitii la un nivel de probabilitate dat. n consecin
decizia de respingere sau acceptare este caracterizat de un anumit risc i anume:
a) riscul productorului - riscul ca un anumit lot avnd n realitate un procent acceptabil de
defecte s fie respins datorit variaiei aleatoare de eantion (eroare de genul I);
b) riscul beneficiarului - riscul ca un lot avnd n realitate un procent inacceptabil de defecte s
fie acceptat datorit jocului aleator al estimrii pe eantion (eroare de genul II).
Metodele statisticii matematice limiteaz aceste riscuri la valori bine determinate. Controlul
prin sondaj cere ca eantioanele s fie "reprezentative" adic lotul s fie ct mai uniform, iar
eantionul s fie format la ntmplare. Formarea eantioanelor la ntmplare se poate efectua prin trei
metode:
a) pe baza tabelului cu numere ntmpltoare;
b) prin extragere oarb (prelevarea din lot fr nici o discriminare subiectiv - fiecare produs
din lot avnd aceeai probabilitate de a fi extras);
c) prin etape succesive (metod utilizat n cazul cnd produsul se afl ambalat ntr-o unitate de
ambalaj care la rndul su se afl ntr-o unitate mai mare iar aceasta n alt unitate i mai mare).
Se consider un lot a crui calitate este cunoscut, adic pentru volumul lotului N se cunoate
numrul produselor defecte i n consecin sunt cunoscute i probabilitile p - ca un obiect extras s
fie necorespunztor sau q - ca un obiect extras s fie corespunztor. Indiferent prin ce modalitate se
face controlul (prin atribuire, msurare sau numr de defecte), probabilitatea ca ntr-un eantion, de
volum n extras din lot, s existe c obiecte defecte este conform legii binomiale:

( )
c n
q p
c c
n
C c

=

Dac se fixeaz pentru un eantion de volum n criteriul de acceptare A c = , atunci probabilitatea
de acceptare va fi:

( )

=

= s =
c
c
c c
n A
c n
q p
C A c P P
0


Probabilitatea de acceptare P
A
, pentru n i c cunoscui depinde de valoarea lui p (nivelul
calitii). Se poate ridica n acest caz o curb a probabilitii de acceptare n funcie de procentul
defectelor ) ( p f P
A
= , denumit caracteristic operativ (figura 3.5), sau caracteristica de eficacitate.
Considernd p
1
procentul de defecte admisibil (calitate bun) dac se obine pe baza eantioanelor
p<p
1
lotul se accept iar dac p>p
1
lotul se respinge. n ipoteza c procentul real de defecte n lotul
controlat este p
1
, rezult c probabiltatea de a respinge lotul bun ca fiind necorespunztor (riscul de
gen I) este egal cu o, iar probabilitatea acceptrii o =1
A
P .
Caracteristica operativ ideal a planului de control este cea la care pentru
1
p p s acceptarea
este un eveniment sigur iar pentru p>p
2
acceptarea este un eveniment imposibil (figura 3.6). Riscurile
de genul I i II la caracteristica ideal sunt egale cu zero.


Fig.7 Caracteristica operativ (CO)

Caracteristica operativ real nu are forma rigid i poate asigura ndeplinirea urmtoarelor
condiii:
a) dac loturile au nivelul de calitate psp
1
probabilitatea de acceptare s fie cel puin 1-o;
b) dac loturile au nivelul p>p
2
atunci probabilitatea de acceptare s fie cel mult egal cu |.
Forma caracteristicii operative depinde de parametrii n i c (figura 3.7). Valorile p
1
i p
2
definesc
domeniile: domeniul de acceptare (0spsp
1
), domeniile de indiferen (p
1
<p<p
2
) i domeniul de
respingere (p
2
sp<1).
Cu ct panta caracteristicii operative este mai abrupt cu att controlul este mai sever. Eficiena
unui control este caracterizat i de gradul de discriminare
2 1
p p = , care reprezint puterea de
separare a dou loturi cu fraciunile defecte p
1
i p
2
.
n controlul industrial mrimile p
1
i p
2
sunt stabilite de ctre furnizor i beneficiar avnd valori
standardizate. Valoarea p
1
se numete nivel de calitate acceptabil i se noteaz cu AQL
(l.engl.="Acceptabile Quality Level") reprezentnd valoarea maxim a fraciunii defecte pentru care
se consider c lotul este corespunztor.

Fig. 8. Caracteristica operativ ideal


Fig. 9. Influena parametrilor n i c asupra caracteristicii operative:
a influena volumului eantionului; b influena numrului de defecte c
Valoarea AQL este fixat de obicei de ctre beneficiar. Valoarea p
2
denumit nivel de calitate
tolerat, notat cu LQ (l.engl.= "Limiting Quality") reprezint valoarea minim a fraciunii defecte
pentru care se consider c lotul este necorespunztor.







Planuri de control

Planul de control reprezint sistemul de reguli dup care se efectueaz un control. Planul de
control este definit prin: a) mod de verificare (prin atribute sau msurare); b) procedeul de prelevare a
eantioanelor (simplu, dublu, multiplu sau secvenial); c) parametrii controlului ( AQL P
1
;
| o = , ,
2
LQ P i volumul corespunztor n ); d) criteriul de acceptare i de respingere.
Criteriul de acceptare (numrul de acceptare) notat cu A reprezint numrul maxim de obiecte
defecte n eantion pentru care lotul se accept. Criteriul de respingere (numrul de respingere) notat
R reprezint numrul minim de obiecte defecte pentru care lotul se respinge. Pentru control se
stabilesc trei grade de severitate: normal, sever (ntrit) i redus. Controlul sever (ntrit) difer de
controlul normal A i R, volumul eantioanelor rmnnd acelai. Controlul redus difer de controlul
normal prin valorile A, R i volumul eantioanelor.

Planuri de control prin atribute

Planul de control simplu

Controlul simplu const din prelevarea la ntmplare a unui eantion de volum n. Decizia se ia
pe baza numrului de defecte: dac A c > se accept lotul, dac 1 + = > A R c se respinge lotul. ntre
parametrii cunoscui
1
p ,
2
p , o i | conform repartiiei binomiale, se poate scrie sistemul:
pentru
pentru

2
1
p p
p p
=
=

:
:

( ) ( )
( ) ( )

| = = s
o = = s

A
c
c n
c c
n
A
c
c n
c c
n
p p C A c P
p p C A c P
0
2 2
0
1 1
1
1 1



Determinarea parametrilor n i A bazat pe repartiia binomial necesit un volum mare de
calcule. Se tie c repartiia binomial poate fi aproximat de repartiia Poisson i erorile care se
comit sunt neglijabile atunci cnd 1 , 0 s p i 30 > n . Calculele n acest caz sunt mult mai uor de
efectuat. Sistemul devine:


( )
( )
( )
( )

= =
= =

A
c
np
c
A
c
np
c
e
c
np
A P
e
c
np
A P
0
2
0
1
2
1
!
1
!
|
o




n practic exist tabele i diagrame cu parametrii calculai sau se folosesc nomograme. n
figura 3.8 se reprezint o nomogram de calcul avnd n abscisa inferioar valorile medii np n
ipoteza legii Poisson iar abscisa superioar - valorile raportului
1 2
/ p p . n ordonat sunt numerele de
acceptare A. La partea stng a graficului sunt reprezentate patru curbe ( ) ( )
1 2
/ , p p f c = | o iar n
partea dreapt este trasat o familie de curbe pentru o = p i | = p n funcie de media np. Ca
exemplu, s determinm parametrii planului de control simplu, utiliznd nomograma de calcul
cunoscnd: . 10 , 0 ; 05 , 0 ; 02 , 0 ; 01 , 0
2 1
= | = o = = p p Pentru raportul 3 /
2 1
= p p se coboar din
punctul 3 al abscisei superioare o perpendicular intersectndu-se curba 05 , 0 = o i 10 , 0 = | . Se
citete valoarea corespunztoare n ordonat, aflndu-se numrul de acceptare (A=7). Din punctul
A=7 se duce o dreapt paralel cu abscisa i se intersecteaz curbele 05 , 0 = o i 10 , 0 = | (din
dreapta graficului). Se obine n abscisa inferioar 4
1
= np i 3 , 15
2
= np . Cele dou medii se mpart
prin p
1
i p
2
:
400
01 , 0
4
1
1
1
= = =
p
np
n ;

510
03 , 0
3 , 15
2
2
2
= = =
p
np
n ;
Volumul eantionului se obine ca medie ntre
1
n i
2
n :
. 455
2
510 400
2
2 1
=
+
=
+
=
n n
n
Se extrag n obiecte.
Rezultat: c obiecte defecte.
Dac csA
Se accept lotul
Dac c>A
(R=A+1)
Se respinge lotul

Fig. 10. Schema planului de control simplu
Plan de control dublu. n cazul planului de control dublu se preleveaz unul sau dou
eantioane. Fiecrui eantion i corespunde un numr de acceptare i unul de respingere conform
schemei. Acest plan de control se recomand pentru loturile foarte bune sau foarte proaste.

Primul eantion: n
1
obiecte
Rezultatul: c
1
obiecte defecte
Dac A
1
<c<R
1
Dac c
1sA
1
Se accept lotul
Dac c
1>R
1
Se respinge lotul
Se preleveaz al doilea eantion: n
2
obiecte
Rezultat: c
2
obiecte defecte
c
1
+c
2sA
2
Se accept lotul
c
1
+c
2
>R
2
(R
2
=A
2
+1)
Se respinge lotul


Fig.11. Schema planului de control dublu

Plan de control multiplu. Principiul planului de control multiplu este similar celui simplu sau
dublu cu deosebirea c pot exista eventual mai mult de dou eantioane.

Prelevarea eantionului 1; volumul n
1
Rezultat: c
1
obiecte defecte
Dac A
1
<c<R
1
Dac c
1sA
1
Se accept lotul
Dac c
1>R
1
Se respinge lotul
Prelevarea eantionului 2: volum n
2
Rezultat: c
2
obiecte defecte
Dac A
2
<c
1
+c
2
<R
2
Dac c
1
+c
2sA
2
Se accept lotul
Dac c
1
+c
2>R
2
(R
2
=A
2
+1)
Se respinge lotul
Prelevarea eantionului r: volum n
r
Rezultat: c
r
obiecte defecte
Dac c
1
+c
2
++c
rsA
r
Se accept lotul
Dac c
1
+c
2
++c
r>R
r
Se respinge lotul


Fig. 12. Schema planului de control multiplu

Decizia de acceptare sau de respingere se poate lua dup 1.2.3 sau r eantioane . Planul de
control multiplu necesit n general cel mai mic numr mediu de exemplare controlate. Volumul unui
singur eantion reprezint aproximativ din volumul corespunztor unui plan de control simplu.
Plan de control secvenial. Acest tip de control a fost dezvoltat de ctre A. Wald de la
Universitatea Columbia. Controlul secvenial denumit i "progresiv" se bazeaz pe eantioane care nu
conin dect un singur obiect al crui control conduce la trei posibiliti: acceptare, refuz i
continuarea extragerii cnd nu avem temei pentru acceptare sau respingere. Volumul eantionului
secvenial nu este deci un numr dinainte fixat, ci o mrime aleatoare depinznd de fraciunea real a
lotului (p). Calculele lui Wald se bazeaz pe efectivul mediu minim care permite luarea unei decizii
pentru valorile:
1
, , p | o i
2
p cunoscute. Cele trei decizii se iau pe baza criteriului raportului de
probabiliti. Se tie c extrgnd n obiecte dintr-un lot foarte mare, probbilitatea apariiei a c defecte
este ( ) ( )
c n
c
p p c p P

=
1 1 1
1 , i ( ) ( )
c n
c
p p c p P

=
2 2 2
1 , . Criteriul Wald de decizie se bazeaz pe
rapoartele acestor probabiliti astfel: ( ) ( ) ( ) o | s 1 , ,
1 2
c p P c p P - lotul se accept;
( ) ( ) ( ) o | > 1 , ,
1 2
c p P c p P - lotul se respinge iar dac ( ) ( ) ( ) o | o | < < 1 , 1
1
c p P se continu
extragerea. n mod practic aceste rapoarte nu se calculeaz, ci se utilizeaz o metod grafic avnd n
abscis numrul obiectelor controlate iar n ordonat numrul obiectelor defecte se traseaz dou
drepte nclinate (figura 3.15) funcie de parametrii
2 1
, , , p p | o delimitnd trei zone: de respingere, de
acceptare i de continuare a controlului. Exemplarului n (n ordinea extragerii) i corespunde un
numr de acceptare
n
A i de respingere
n
R definite de relaiile din tabelul 3.12. Pentru o = | rezult
2 1
h h = .
n
A i
n
R reprezint dou drepte cu panta s. n grafic (figura 3.15.a) se traseaz drumul
aleator al controlului (exemplarul bun deplaseaz punctul pe orizontal iar defectul pe vertical).
Planurile secveniale se aplic loturilor foarte mari care ndeplinesc condiia:


s
h
N
1
30 > .

Existnd posibilitatea ca drumul aleator s se menin n zona "incertitudinii" mult timp, se poate
introduce o limit pentru:

s
h
a n
1
= .
n controlul fiabilitii se utilizeaz n general una din urmtoarele metode: controlul prin sondaj
simplu; controlul secvenial (progresiv); controlul utiliznd tabelele repartiiei
2
_ . Fiecrui plan de
control i corespunde o caracteristic operativ care d probabilitatea de acceptare sau de respingere
n funcie de calitatea real a lotului, exprimat prin valoarea ratei defectelor (figura 3.11).


Fig. 13. Caracteristica operativ a controlului fiabilitaii

Caracteristica operativ definete urmtoarele mrimi:
1
- nivelul acceptat al ratei defectrilor i
2

- nivel tolerat al ratei defectrii. Acestor mrimi li se asociaz respectiv riscurile furnizorului o i ale
beneficiarului | , astfel:


( )
( )
)
`

| =
o =
2
1
1
A
A
P
P

Pentru ncercrile trunchiate (la durata T) cu nlocuire se consider un proces Poisson cu
parametrul . Probabilitatea apariiei a cel mult A defectri este:

( )
( )

s
A
c
T n
c
e
c
T n
A c P
0
,
!



unde n este volumul eantionului. Considernd
1
i
2
, se obine sistemul


( )
( )
( )
( )

= s

= s

=

=

T n
A
c
c
T n
A
c
c
e
c
T n
A c P
e
c
T n
A c P
2
1
0
2
0
1
!
!


din a crui rezolvare se obin numrul de acceptare Ai volumul eantionului n . Mrimea nT
reprezint durata cumulat de funcionare a produselor ncercate. Media numrului de cderi n cele
dou ipoteze ( )
2 1
, este nT m
1 1
= i .
2 2
nT m =


ncercri de control
Pentru ncercrile de control, eantioanele au un volum redus i ncercarea are ca scop de a
verifica dac valoarea indicatorului (MTBF, R sau ) se ncadreaz n limitele admisibile cu un
anumit nivel de ncredere ( ) o =1 P . n tabelele 3.14 i 3.15 se indic volumele eantioanelor pentru
valori ale numrului critic c cuprins ntre 0 i 10 cu nivel de ncredere P=0,6 i 0,9 n cazul n care
fiabilitatea minim este mai mare de 0,75. Pentru utilizrile industriale exist planuri de control prin
sondaj simplu tabelate pentru anumite valori o i | i MTBF. Cu tabelul 4.3 se poate stabili volumul
eantionului n funcie de criteriul de acceptare A (numrul de cderi) i de raportul dintre durata de
ncercare i MTBF (la un risc de 10% n ipoteza legii exponeniale simple).