Prin urmare,in locul dreptului initial care s-a stins ia nastere un drept nou,pe care il denumim dreptul nou

creat si care poarta in mod invariabil asupra unei sume de bani,ceea ce inseamna ca in procedura formulata ori de cate ori castiga procesul reclamantul urmeaza sa primeasca o suma de bani.Indiferent de obiectul pretentiilor sale,spre ex: daca reclamantul revendica un teren si castiga procesul el nu va fi pus in posesia terenului,va primi o suma de bani. Iar in virtutea efectului reglator sau fixator, in momentul lui litis contestatio se stabilesc definitiv atat elementele reale cat si elementele personale ale procesului.Prin elemente reale ale procesului,intelegem pretentiile pe care reclamantul le-a formulat in fata magistratului,ceea ce inseamna ca in faza a doua,in fata judecatorului reclamantul trebuie sa formuleze aceleasi pretentii caci daca formuleaza alte prentetii judecatorul nu le poate lua in considerare devreme ce este sclavul formulei si trebuie sa judece procesul in stricta conformitate cu indicatiile pe care le-a primit prin formulari iar prin elemente personale ale procesului intelegem indentitatea judecatorului si identitatea partilor,ceea ce inseamna ca procesul trebuie sa fie judecat de acel judecator care este mentionat in fruntea formulei si trebuie sa se desfasoare intre partile care sunt mentionate in formula,iar daca una dintre parti moare. O alta inovatie a procedurii formulare consta in admiterea reprezentarii in justitie.Reprezentarea in justitie este sistemul potrivit cu care o persoana denumita reprezentant participa la dezbaterile procesului din imputernicirea altei persoane denumita reprezentant.La origini,in epoca foarte vec e,romanii nu au admis reprezentarea in justitie,intrucat se opunea principiului conform caruia nimeni nu poate intenta o actiune a legii in numele altuia.Pe de alta parte,in epoca vec e,in conditiile economiei naturale,inc ise actele juridice si procesele erau adevarate evenimente in viata cetateanului roman,incat nici nu se punea problema reprezentarii,dar spre sfarsitul republicii,in conditiile revolutiei economice,numarul proceselor a sporit foarte mult incat in mod frecvent cetateanul roman avea mai multe procese in acelasi timp,si in locuri diferite,astfel incat reprezentarea in justitie a devenit necesara.!e aceea,pletorul si jurisconsultii au initiat o serie de reforme prin care s-a admis mai intai reprezentarea imperfecta in justitie iar mai apoi,s-a admis c iar si reprezentarea perfecta.In cazul reprezentarii imperfecte in justitie efectele sentintei se conduceau asupra reprezentantului in sensul ca daca reprezentantul castiga procesul,dreptul de creanta asupra sumei de bani la care era

condamnat paratul intra in patrimoniul reprezentantului,urmand ca prin acte distincte,reprezentantul sa transmita asupra reprezentatului acel drept de creanta,pe cand la reprezentarea perfecta efectele sentintei se produceau direct asupra reprezentatului in sensul ca dreptul de creanta nu mai intra in patrimoniul reprezentantului,ci direct in patrimoniul reprezentatului.Reprezentarea imperfecta in justitie s-a putut realiza prin utilizarea formulei cu transpozitiune care are o redactare ce se abate de la regula generala caci potrivit regulii generale si in intensiu a formulei,si in condemnatio,sunt mentionate,aceleasi nume,pe cand la formula cu transpozitiune,in intentio este mentionat un nume iar in condemnatio se mentioneaza un alt nume. "tunci cand,formula cu transpozitiune era utilizata in vederea realizarii operatiei juridice a reprezentarii imperfecte in justitie,in intentio,se mentiona numele reprezentatului deoarece reprezentatul era titularul dreptului de dus in justitie,iar in condemnatio se mentiona numele reprezentantului intrucat reprezentantul participa la dezbaterile procesului si urma sa suporte efectele sentintei.#ata de aceasta redactare a formulei,judecatorul verifica daca cel mentionat in intentio este titularul dreptului dedus in justitie si daca se convingea ca este titular al acelui drept ii dadea castig de cauza celui mentionat in condemnatio,adica reprezentantului,iar mai tarziu,prin reforme ale jurisconsultilor,pe cale de interpretare,a fost admisa si reprezentarea perfecta in justitie."lta inovatie a procedurii formulare a fost in legatura cu sensul,cu intelesul conceptului de actiune in justitie,caci asa cum spuneam,in procedura legisactiunilor,actiunile in justitie au fost create in numar limitat $ % & ,si se aplicau numai la anumite cazuri,pe cand in procedura formulara,actiunea in justitie a dobandit o utilizare generala,in sensul ca,orice pretentie legitima putea fi valorificata,prin actiune in justitie deoarece,in procedura formulara,prin actiune in justitie intelegem cererea adresata de reclamant magistratului de a i se elibera o formula.Intrucat ori de cate ori pretentiile reclamantului se dovedeau legitime magistratul ii elibera o formula,insemnand ca,ori de cate ori pretentiile reclamantului se dovedeau legitime el primea actiune,se putea judeca.'alorificandu-si pretentiile pe cale judiciara,prin proces,textele romane ne infatiseaza numeroase criterii de clasificare a actiunilor din justitie.(ea mai vec e si cea mai importanta,este clasificarea in actiune )in rem) si )im personam),adica actiuni reale si actiuni personale.Prin actiuni reale,erau valorificate,drepturile reale iar prin actiunile personale,erau

valorificate,drepturile personale sau de creanta,si intrucat fizionomia drepturilor reale difera de fizionomia drepturilor personale si formula actiunilor reale,va avea o redactare diferita fata de formula actiunii personale."stfel,drepturile reale se nasc din raportul juridic stabilit intre o persoana determinata si toti ceilalti membri ai societatii,ceea ce inseamna ca drepturile reale sunt opozabile erda omnes ,adica sunt opozabile fata de toti in sensul ca toti membrii societatii au indatorirea sa respecte exercitarea drepturilor reale de catre titularii lor,iar acela care incalca un drept real,indiferent cine ar fi el ,va fi c emat in justitie. *pre ex,toti membrii societatii au indatorirea sa respecte exercitarea dreptului de proprietate de catre titularul sau,iar acela care incalca proprietatea cuiva va fi c emat in justitie,prin actiunea in revendicare.!e aceea,in intentie a formulei actiunilor reale, se va mentiona numai numele reclamantului,nu se va mentiona si numele paratului. Pe cand drepturile personale sau de creanta izvorasc din raportul juridic stabilit intre doua persoane determinate pe care le denumim creditor si debitor asa incat drepturile personale nu sunt opozabile fata de toti,ci numai fata de debitor,care este o persoana determinata,de aceea in intentie a formulei actiuniloe personale se vor mentiona ambele nume,si numele reclamantului,si numele paratului,deoarece parat poate fi numai debitorul. !e asemenea,actiunile se clasifica in civile si onorare sau pretoriene."ctiunile civile,nu sunt originale,nu sunt creatii ale pretorului ci au un model in legisactiuni.*pre ex,actiunea in revendicare,prin care era sanctionata proprietatea civila romana,are un model in legisactiunea denumita sacramanetul in rem,pe cand actiunile onorare sunt originale,sunt creeate de pretori,si se clasifica la randul lor in + categorii : actiuni in factum , actiun fictici , actiuni cu formula cu transpozitiune. In cazul actiunilor, in factum,pretorul ii infatiseaza judecatorului toate faptele care au generat conflictul dintre parti,urmand ca judecatorul sa verifice,daca acele fapte s-au produs cu adevarat,si daca se convine ca ele s-au produs,v-a pronunta fie o sentinta de condamnare,fie o sentinta de absolvire. In cazul actiunilor fictici pretorul introduce in formula unor actiuni o fictiune,cu scopul de a extinde sfera de aplicare a acelor actiuni.*pre ex,actiunea in revendicare este o actiune civila.#iind o actiune civila,ea poate fi intentata numai

de cetatenii romani,caci actele de drept civil sunt accesibile numai cetatenilor.!aca insa,pretorul introduce in formula actiuni in revendicare,fictiunea ca pelegrinul este cetatean roman atunci actiunea in revendicare poate fi intentata si de acel pelegrin,iar la formula cu transpozitiune,asa cum am vazut ,prin abatere , de la regula generala,in intentio se mentioneaza un nume iar in condemnatio se mentioneaza alt nume si astfel s-au putut realiza o serie de operatiuni juridice cum ar fi cum ar fi reprezentarea in justitie,si reprezentarea in contracte.,ai mentionam,clasificarea in actiuni directe si actiuni utile."ctiunile directe au fost creeate in vederea sanctionarii unor cazuri determinate iar actiunile utile sunt cele extinse de la cazuri pentru care au fost create la cazuri similare,apoi exista actiuni populare si actiuni private."ctiunile populare puteau fi intentate de oricine,deoarece prin intermediul lor erau protejate interese generale ale societatii iar actiunile private puteau fi intentate numai de titularii unor drepturi subiective determinate,mentionam si clasificarea in actiuni penale si actiuni persecturorii.In cazul actiunilor penale,paratul era condamnat sa plateasca o amenda,iar la actiunile persecutorii,paratul era condmanat fie sa restituie un lucru,fie sa repare prejudiciul pe care l-a cauzat. #oarte importanta este clasificarea in actiuni de drept strict si actiuni de buna credinta."ceasta clasificare se intemeiaza pe criteriul interpretarii actului juridic din care izvorasc pretentiile.In cazul actiunilor de drept strict,judecatorul va interpreta actul juridic din care izvorasc pretentiile reclamantului ad literam fara sa il intereseze care a fost intentia partilor atunci cand au inc eiat actul juridic pe cat la actiunile de buna credinta judecatorul interpreteaza actul juridic din care izvorasc pretentiile reclamantului cu scopul de a stabili care a fost intentia partilor atunci cand au inc eiat acel act juridic.In sfarsit,actiunile arbitrarii au fost create cu scopul de a se atenua caracterul pecuniar al sentintei de condamnare deoarece asa cum s-a vazut in procedura formulara ori de cate ori castiga procesul reclamantul urma sa primeasca o suma de bani,invariabila,dar uneori,destul de frecvent,reclamantul avea interesul sa obtina o condamnare ad ipsam rem,adica o condamnare asupra insusi lucrului,sau o condamnare in natura. *pre ex: daca reclamantul intenteaza actiunea in revendicare,pentru a intra in posesia casei parintesti,lui nu ii este indiferent daca primeste o suma de bani sau e pus in posesia acelei case.

Prin urmare,in asemenea cazuri,pentru a asigura o condamnare in natura,romanul a creat actiunile arbitrarium in cazul carora judecatorul are o dubla calitate,si calitatea de arbitru,si calitatea de judecator propriu-zis.In calitate de arbitru,dupa ce se convinge de justetea pretentiilor reclamantului judecatorul ii ordona paratului sa dea satisfactie acelor pretentii,adica sa il puna pe reclamant in posesia lucrului revendicat.!aca paratul executa acel ordin,litigiul se stinge iar reclamantul intra in posesia lucrului revendicat.Insa,paratul nu este obligat sa execute acel ordin,dar daca nu il executa,arbitrul se transforma in judecator propriu-zis si pronunta potrivit regulii generale sentinta de condamnare la o suma de bani,dar in mod exceptional numai in cazul actiunilor arbitrarii,acea suma de bani nu este stabilita de judecatori,si de reclamant,iar reclamantul are tot interesul sa supraevalueze obiectul litigios,de aceea paratul este interesat sa execute ordinul pronuntat de judacator in calitate de arbitru,si astfel,reclamantul intra in posesia lucrului,ceea ce ec ivaleaza cu o condamnare in natura."sa cum spuneam,judecatorul roman,putea pronunta fie o sentinta de condamnare,fie o sentinta de absolvire,sentinta care produce anumite efecte juridice."stfel,sentinta de condamnare,produce doua efecte juridice pe care le denumim forta executorie si forta juridica iar sentinta de absolvire genereaza un singur efect,numai forta juridica. Prin forta executorie a sentintei,intelegem posibilitatea reclamantului de a-l constrange pe parat sa plateasca suma de bani la care a fost condamnat insa atunci cand se refera la executarea silita,jurisconsultii romani,nu folosesc termenii de reclamant si parat ci folosesc termenii de creditor si debitor,iar daca debitorul este insolvabil,adica nu plateste suma de bani la care a fost condamnat,creditorul il c eama in fata magistratului infatisandu-i starea de lucru,iar daca debitorul recunoaste ca nu si-a platit datoria atunci magistratul elibereaza un decret de executare silita care poarta fie asupra persoanei,debitorului insolvabil,fie asupra bunurilor sale. In cazul executarii silite asupra persoanei,debitorul insolvabil este tinut in inc isoarea personala a creditorului,unde este tinut -. de zile,si daca dupa expirarea termenului debitorul totusi nu plateste,el va fi vandut ca sclav transtinderii,ceea ce inseamna in straintate,deoarece,la romani,cetateanul nu putea deveni sclav la Roma,ci numai dincolo de granita,iar executare silita asupra bunurilor se realiza prin doua procedee pe care le denumim venditio bonorum si distractio bonorum.

In cazul lui venidito bonorum,bunurile debitorului insolvabil sunt vandute in bloc$toate odata&,astfel incat,toti creditorii isi valorifica drepturile de creanta,insa acest procedeu prezinta dezavantajul ca atrage imfamia asupra celui supus executarii silite,de aceea s-a creeat de catre senatori,distractio bonorum.Potrivit acestui procedeu bunurile debitorului insolvabil erau vandute cu amanuntul pana cand toti creditorii isi valorificau drepturile de creanta si in plus acest procedeu nu atragea infamia pentru cel supus executarii silite.