Nucleul Atomic

Stuctura si proprietati Definitorii pentru individualizarea oricarui nucleu sunt numarul si tipul particulelor ce il alcatuiesc: Protonii si Neutronii(particule numite nucleoni).

Nucleu

Protoni Neutroni

Atom

Invelis electronic

Electroni

De retinut!

Protonul si neutronul au mase aproximativ egale cu a 12-a parte din masa atomului de Carbon, izotopul 12.

Electronul are masa de aproximativ 1823 de ori mai mica decat a 12-a parte din masa atomului de Carbon, izotopul 12.

Protonul si electronul au sarcini electrice egales i de semn opus, sarcina electrica a protonului fiind pozitiva si cea a electronului negative.

Intr-un atom, care este neutru din punct de vedere electric, numarul de electroni din invelisul de electroni este egal cu numarul de protoni din nucleu.

Neutronul este o particular neutral din punct de vedere electric.

E=simbolul chimic A=numarul de masa Z=sarcina nucleara Ex: ; ; ;

Numarul de protoni se noteaza cu Z si determina marimea sarcinii positive a nucleului; aceasta reprezinta o caracteristica extrem de importanta deoarece determina numarul de electroni din invelisul atomului electroneutru. De numarul si distributia electronilor din invelisul electronic al atomului depend fundamental proprietatile fizico-chimice ale elementului. Nucleul este partea centrala a atomului ce concentreaza aproximativ 99,99% din msa atomului.

Desi ponderea in masa atomului este atat de mare, diferenta de dimensiuni dintre nucleu si atom este de aproximativ .

Caracterizarea oricarui nulceu se face prin urmatoare numere:

Numarul atomic notat cu Z; acesta mai poarta si numele de

numar de ordine, numar protonic sau sarcina nucleara. Acest numar indica numarul sarcinilor pozitive elementare din nucleu, adica numarul protonilor.

Numarul de masa, notat cu A; mai poarta numele de numar

nucleonic si ne indica suma dintre numarul de protoni si numarul de neutron din nucleul atomului.

A nu se face confuzie intre numarul de masa si masa atomica. Conform definitiei, numarul de masa are intotdeauna valori

natural nenule ce corespund numarului de particule ce alcatuiesc nucleul considerat.

Masa atomica este o marime ce ne arata de cate ori este mai

greu un atom fata de a 12-a parte din masa izotopului de C, ce prin conventie a fost aleasa ca unitate atomica de masa. Cu exceptia atomului pentru toti ceilalti atomi de C, masa

atomica are valori fractionare.

Numarul de neutroni, notat cu N; ne indica numarul de neutron

ce intra in alcatuirea nucleului.

A=Z+N
Este sufficient sa cunoastem oricare 2 dintre numere pentru a-l afla pe cel de-al 3-lea si prin urmare sa stabilim structura atomului acelui element.

La modul general simblizarea unui nuclid este: Prin notiunea de nuclid intelegem un anumit atom dat; adica pe langa nucleul de compozitie considerat si invelisul electronic corespunzator. Prin prisma celor 3 numere ce caracterizeaza orice nuclide pute vorbi de gradele de inrudire dintre diferiti nuclizi, astfel: despre nuclizi, ce se caracterizeaza prin acelasi set dar au numere de neutroni diferiti, deci si numar de masa diferit, spunem ca sunt izotopi (izotopos=acelasi loc in sistemul periodic). ; ; ;

Pornind de la definitia data izotopilor, putem defini elemental chimic, astfel: Elementul chimic reprezinta totalitatea speciilor atomice ce poseda acelasi numar atomic Z, cu exceptia a 20 de elemente, restul elementelor sunt amestecuri poliizotopice(alcatuite din 2 sau mai multi izotopi).

Ponderea de participare a fiecarui izotop este in directa legatura cu stabilitatea acestuia; cu cat izotopul va fi mai stabil, cu atat va avea o pondere de participare mai mare in alcatuirea elementului. Pornind de la aceste consideratii ajungem sa definim masa atomica relativa. Daca in cazul masei atomice ne refeream la un atom, in cazul masei atomice relative ne referim la un element si prin urmare aceasta va trebui sa reflecte compozitia izotopica.

( )

= masa atomica relativa.

=procentul de participare al izotopului i. =masa atomica a izotopului i. In calcule mai putin exacte si tinand cont de faptul ca masa atomica este foarte aopropiata de numarul de masa, relatia ( ) se foloseste cel mai adesea:

=masa atomica relativa. =procesul de participare. =numarul de masa al izotopului .

Ex: Stiind ca este alcatuit din 2 izotopi -75% si -25% sa

se calculeze masa atomica relativa( ). =

Nuclizii ce au acelasi

dar

diferit si respectiv

diferit,

poarta numele de izotoni(izotonos=de aceeasi tarie). Ex:

Nuclizii ce au acelasi

dar

si

diferit se numesc

izobari(izobaros=de aceeasi greutate).

Ex: Sa se precizeze care este gradul de inrudire dintre nuclizii:

Impunem determinarea setului de 3 numere caracteristice fiecarui nuclid in parte: Rezolvare:

A=Z+N
{ { { {

Pentru: : izotopi : izotoni : izobari si , si si

Nucleul este alcatuit din protoni (pozitivi) si neutroni (electroneutri). Conform legii lui Coulomb, particulele ce sunt incarcate cu sarcini de acelasi semn se resping. Coeziunea nucleului este explicata prin existenta unor transformari permanente ce exista intre protoni si neutroni. Protonul: Neutronul: (masa) (masa)

( )

( )

Transformarile (

) si ( ) au

loc prin intermediul unor particule

subatomice numite mezoni. Existenta acestor transformari duce la aparitia fortelor de schimb, ce asigura coeziunea nucleelor. Practic, putem spune ca rolul neutronilor este de a dilua respingerile dintre protoni. Pe masura ce numarul de protoni din nucleu creste, va trebui un numar de neutron tot mai mare pentru a asigura stabilitatea nucleului. De la oricati de multi neutron am avea, toti izotopii

acestor elemente sunt instabili, descompunandu-se spontan (elementele sunt radioactive).

Stabilitatea nucleelor Pornind de la cele consemnate, vom analiza stabilitatea nucleului. Este clar ca nu toate nucleele, respectiv nu toi nuclizii sunt la fel de stabili, pana si in cadrul unui element stabilitatea izotopilor celorlalte particule este diferita, deci si ponderea este diferita in alcatuirea acestora. Odata cu dezvoltarea tehnicilor experimentale s-a putut face o constatare cu privire la masa unui nuclid: daca consideram masa unui nuclid ca constituente iar masele de repaos ale particulelor (masa protonilor), (masa neutronilor), (masa

electronilor), s-a constatat ca masa determinate in mod teoretic

( )

este mai mare decat

Aceasta ne arata ca sistemul rezultat din combinarea particulelor constituent este mai stabil decat sistemul alcatuit din particulele constituente. Aceasta diferenta de masa
( )

poarta numele

de defect de masa si reprezinta fractiunea de masa ce se transforma in energie si se degaja la formarea unui nuclid (nucleu) din particulele constituente.

Relatia de legatura este data de:

( ) ( )

=energia de legatura

=defect de masa

=viteza luminii in vid

Tinand cont ca energia de legatura reprezinta energie degajata, ar fi normal sa tragem concluzia ca pe masura ce este

mai mare, in masura respective nuclidul(nucleul) corespunzator este mai stabil. Judecata nu este corecta deoarece fiecare nuclid etse particular, astfel: Cand vorbim de izotopul neutroni, 6 electroni. Pe cand vorbim de , in alcatuirea lui intra 92 protoni, 92 , in alcatuirea lui intra: 6 protoni, 6

electroni, 143 neutroni. Din moment ce numarul de particule este atat de diferit, nu putem compara stabilitatea nuclizilor direct prin intermediul energiei de legatura. Aston a avut intuitia de a raporta energia de legatura la numarul de nucleoni ( ) respectiv de a o raporta grafic:

( )

Criteriul

este criteriul absolut de apreciere al

este mai mare,

stabilitatii unui nuclid astfel: pe masura ce

nuclidul(nucleul) este mai stabil. Din reprezentatia grafica a functiei se numeste Curba lui Aston. ( )

un grafic ce

Analizand graficul, putem trage cateva concluzii: Nuclidul cel mai stabil este Portiunea de curba dintre , lui ii corespunde cea mai

mare valoare a energiei de legatura per nucleon. si reprezinta o zona

de platou in care valoarea energiei de legatura per nucleon se modifica relativ putin. Prima portiune a curbei dintre si reprezinta

portiunea ascendenta a curbei cu o panta pronuntata in care se constata o crestere accentuata odata cu cresterea lui . Pentru nuclizii pozitionati pe aceasta portiune vom spune ca sunt cu atat mai stabili cu cat sunt situati mai la dreapta. In anumite conditii, nuclizii mai usori au tendinta de a se combina si de a forma nuclizi mai grei si deci mai stabili. Acest proces se numeste fuziune nucleara(la soare). Nuclizii plasati in ce-a de-a doua parte a curbei constata o scadere lenta a stabilitatii odata cu cresterea lui . Prin urmare, vom spune despre doi nuclizi plasati pe aceasta portiune a curbei ca este mai stabil cel plasat mai la stanga pe curba.

In anumite conditii, nuclizii mai grei se descompun in nuclizi mai usori, deci mai stabili. Acest proces se numeste fisiune nucleara(pompa cu uraniu), proces incontrolabil, se utilizeaza pentu furnizarea de energie.

Criterii de determinare a stabilitatii relative a izotopilor unui element.

Acestea se numesc regulile lui Mattauch. Conform lui Mattauch in sistemul periodic nu exista doi izobari vecini la fel de stabili. Elementele se impart in:
1. Elemente usoare ( ){

- nu este stabil. , , - sunt stabili.

)

2. Elemente medii (

Important de retinut este ca regulile lui Mattauch ne permit relativ usor sa identificam care din izotopii unor elemente este mai stabil. Aplicarea regulilor este un succes(de cele mai multe ori) alteori un esec.