Nu numai cu pine va tri omul, ci cu tot cuvntul care iese din gura lui Dumnezeu (Mt.

4,4)

M ERINDE P ENTRU S UFLET

A NUL 2.
N7

S ERIA C OTIDIANA

10 IANUARIE 2012

Foaie de nvtur duhovniceasc i catehez a Episcopiei Ortodoxe Romne a Italiei

C UVNTUL D OMNULUI
APOSTOLUL ZILEI
EVREI IV, 1-13
1. Sa ne temem, deci, ca nu cumva, cata vreme ni se lasa fagaduinta sa intram in odihna Lui, sa para ca a ramas pe urma cineva dintre voi. 2. Pentru ca si noua ni s-a binevestit ca si acelora, dar cuvantul propovaduirii nu le-a fost lor de folos, nefiind unit cu credinta la cei care l-au auzit. 3. Pe cand noi, fiindca am crezut, intram in odihna, precum s-a zis: M-am jurat intru mania Mea: nu vor intra intru odihna Mea, macar ca lucrurile erau savarsite de la intemeierea lumii. 4. Caci undeva, despre ziua a saptea, a zis astfel: Si S-a odihnit Dumnezeu in ziua a saptea de toate lucrurile Sale. 5. Si in acelasi loc, zice iarasi: Nu vor intra intru odihna Mea!. 6. Deci, de vreme ce ramane ca unii sa intre in odihna, iar aceia carora mai dinainte li s-a bi ne v esti t , pe ntru nesupunerea lor, n-au intrat, 7. Dumnezeu hotaraste din nou o zi, astazi rostind prin gura lui David, dupa atata vreme, precum s-a zis mai sus: Daca veti auzi astazi glasul Lui, nu invartosati inimile voastre. 8. Caci daca Iosua le-ar fi adus odihna, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit, dupa acestea, de o alta zi de odihna. 9. Drept aceea, s-a lasat alta sarbatoare de odihna poporului lui Dumnezeu. 10. Pentru ca cine a intrat in odihna lui Dumnezeu s -a odihnit si el de lucrurile lui, precum Dumnezeu de ale Sale. 11. Sa ne silim, deci, ca sa intram in acea odihna, ca nimeni sa nu cada in aceeasi pilda a neascultarii, 12. Caci cuvantul lui Dumnezeu e viu si lucrator si mai ascutit decat orice sabie cu doua taisuri, si patrunde pana la despartitura sufletului si duhului, dintre incheieturi si maduva, si destoinic este sa judece simtirile si cugetarile inimii, 13. Si nu este nici o faptura ascunsa inaintea Lui, ci toate sunt goale si descoperite, pentru ochii Celui in fata Caruia noi vom da socoteala.

EVANGHELIA ZILEI
LUCA XXI, 12-19
12. Dar, mai inainte de toate acestea, isi vor pune mainile pe voi si va vor prigoni, dandu-va in sinagogi si in temnite, ducandu-va la imparati si la dregatori, pentru numele Meu. 13. Si va fi voua spre marturie. 14. Puneti deci in inimile voastre sa nu ganditi de mai inainte ce veti raspunde; 15. Caci Eu va voi da gura si intelepciune, careia nu-i vor putea sta impotriva, nici sa-i raspunda toti potrivnicii vostri. 16. Si veti fi dati si de parinti si de frati si de neamuri si de prieteni, si vor ucide dintre voi. 17. Si veti fi urati de toti pentru numele Meu. 18. Si par din capul vostru nu va pieri. 19. Prin rabdarea voastra veti dobandi sufletele voastre.

PSALTERION
PSALMUL 133 O cantare a treptelor.
1. Iata acum binecuvantati pe Domnul toate slugile Domnului, care st ati in casa Domnului, in curtile casei Dumnezeului nostru. 2. Noaptea ridicati mainile voastre spre cele sfinte si binecuvantati pe Domnul. 3. Te va binecuvanta Domnul din Sion, Cel ce a facut cerul si pamantul. PSALMUL 134 Aliluia. 1. La ud at i numel e Domnului, laudati slugi pe Domnul, 2. Cei ce stati in casa Domnului, in curtile Dumnezeului nostru. 3. Laudati pe Domnul, ca este bun Domnul; cantati numele Lui, ca este bun. 4. Ca pe Iacob si l-a ales Domnul, pe Israel spre mostenire Lui. 5. Ca eu am cunoscut ca este mare Domnul si Domnul nostru peste toti dumnezeii. 6. Toate cate a vrut Domnul a facut in cer si pe pamant, in mari si in toate adancurile. 7. A ridicat nori de la marginea pamantului; fulgerele spre ploaie le-a

Apare cu binecuvntarea PS Printe Episcop Siluan, al Episcopiei Ortodoxe Romne a Italiei

PAG. 2

PSALTERION
facut; El scoate vanturile din vistieriile Sale. 8. El a batut pe cei intai-nascuti ai Egiptului, de la om pana la dobitoc. 9. Trimis-a semne si minuni in mijlocul tau, Egipte, lui Faraon si tuturor robilor lui. 10. El a batut neamuri multe si a ucis i mparati puternici: 11. Pe Sihon imparatul Amoreilor si pe Og imparatul Vasanului si toate stapanirile Canaanului. 12. Si a dat pamantul lor mostenire, mostenire lui Israel, poporului Sau. 13. Doamne, numele Tau este in veac si, pomenirea Ta in neam si in neam. 14. Ca va judeca Domnul pe poporul Sau si de slugile Sale se va milostivi. 15. Idolii neamurilor sunt argint si aur, lucruri facute de maini omenesti. 16. Gura au si nu vor grai, ochi au si nu vor vedea. 17. Urechi au si nu vor auzi, ca nu este duh in gura lor. 18. Asemenea lor sa fie toti cei care ii fac pe ei si toti cei ce se incred in ei. 19. Casa lui Israel, binecuvantati pe D o mn ul ; c a s a l ui A ar on, bi nec u va nt ati p e Do m nul ; 20. Casa lui Levi, binecuvantati pe Domnul; cei ce va temeti de Do m nul , bi nec u v ant at i pe Domnul.

(CONTINUARE DIN P AGINA 1)

21. Binecuvantat este Domnul din Sion, Cel ce locuieste in Ierusalim.

Gndul zilei
Cred ca cea mai deformat fiint in capul oamenilor este Dumnezeu. ARSENIE BOCA

PSALMUL 135 Aliluia.

1. Laudati pe Domnul ca este bun, ca in veac este mila Lui. 2. Laud at i pe Dumnezeul dumnezeilor, ca in veac este mila Lui. 3. Laudati pe Domnul domnilor, ca in veac este mila Lui. 4. Singurul Care face minuni mari, ca in veac este mila Lui. 5. Cel ce a facut cerul cu pricepere, ca in veac este mila Lui. 6. Cel ce a intarit pamantul pe ape, ca in veac este mila Lui. 7. Cel ce a facut luminatorii cei mari, ca in veac este mila Lui. 8. Soarele, spre stapanirea zilei, ca in veac este mila Lui. 9. Luna si stelele spre stapanirea noptii, ca in veac este mila Lui. 10. Cel ce a batut Egiptul cu cei intai-nascuti ai lor, ca in veac este mila Lui. 11. Si a scos pe Israel din mijlocul lor, ca in veac este mila Lui. 12. Cu mana tare si cu brat inalt, ca in veac este mila Lui. 13. Cel ce a despartit Marea Rosie in doua; ca in veac este mila Lui. 14. Si a trecut pe Israel prin mijlocul ei, ca in veac este mila Lui. 15. Si a rasturnat pe Faraon si ostirea lui in Marea Rosie, ca in

veac este mila Lui. 16. Cel ce a trecut pe poporul Lui prin pustiu, ca in veac este mila Lui. 17. Cel ce a batut imparati mari, ca in veac este mila Lui. 18. Cel ce a omorat imparati tari, ca in veac este mila Lui. 19. Pe Sihon imparatul Amoreilor, ca in veac este mila Lui. 20. Si pe Og imparatul Vasanului, ca in veac este mila Lui. 21. Si le-a dat pamantul lor mostenire, ca in veac este mila Lui. 22. Mostenire lui Israel, robul Lui, ca in veac este mila Lui. 23. Ca in smerenia noastra si-a adus aminte de noi Domnul, ca in veac este mila Lui. 24. Si ne-a izbavit pe noi de vrajmasii nostri, ca in veac este mila Lui. 25. Cel ce da hrana la tot trupul, ca in veac este mila Lui. 26. Laudati pe Dumnezeul cerului, ca in veac este mila Lui.

C UVNTUL Z ILEI
PRINTELE SOFRONIE Dumnezeu, Care imi da bucuria Parinti, de Apostoli si de insusi sa ma intalnesc cu voi... Oricat de Hristos, totusi mereu suntem SAHAROV Mantuirea prin dragoste, iar nu prin bogatia cunostintelor intelectuale
Din nou si din nou, multumesc lui buna ar fi soseaua, soferul tot mereu trebuie sa regleze mersul automobilului: sa schimbe viteza, sa modifice putin directia sau sa se intoarca s.a.m.d. Asa si cu viata noastra: Desi inaintea noastra drumul ne este insemnat de nevoiti sa ne tinem masina pe acea linie care trebuie tinuta, pentru a nimeri telul nostru de pe urma. Si iata astazi vreau sa spun fratilor si surorilor nou veniti ca nu in cantitatea cunostintelor sta

Apare cu binecuvntarea PS Printe Episcop Siluan, al Episcopiei Ortodoxe Romne a Italiei

PAG. 3

C UVNTUL Z ILEI
puterea mantuirii, ci in chipul vietii: aspectul, nu gnostic, ci etic alvietii noastre - iata ce ne mantuieste. Mantuieste acea dragoste pe care ne-a poruncit-o Domnul atunci cand la Cina cea de Taina a spus: Sa va iubiti unul pe altul. Aceasta nu inseamna ca noi suntem impotriva oricaror cunostinte. Dimpotriva, porunca lui Dumnezeu ne indatoreaza a "cauta" si a detine deplinatatea cunoasterii - acea deplinatate care este insusi Domnul. Cu toate acestea, chiar daca ne-ar fi cunoasterea absoluta, totusi nu in ea consta mantuirea, ci in chipul vietuirii. Voi ati observat deja ca eu nu am randuiala cronologica in discutiile mele cu voi, in ce priveste anume subiecte mai nainte hotarate, asa cum se obisnuieste in scolile theologice. Dar asa curge viata. Si iata astazi vreau sa spun fratilor si surorilor ca desi noi impartim truda in fizica si intelectuala, totusi unimea si mantuirea vin numai prin dragoste. Si cat de amar imi este sa observ ca in noi traieste o cumplita inclinatie catre dominare si catre intaietate, catre faptul de a vedea pe celalalt mai prejos - si aceasta este prapad pentru om. Adesea intalnim situatia unde oamenii in exterior sunt plini de informatie in tot felul de domenii ale cunoasterii, dar launtric nu au invatat sa iubeasca. In cartea mea despre Staretul Siluan, la sfarsitul descrierii vietii sale adaog cuvantul lui cel de pe urma. Eu iam zis: - Imi pare rau ca sunt tot mereu bolnav si ca nu am mai multa vreme sa dau theologiei. Cu blandetea si linistea lui

(CONTINUARE DIN P AGINA 2)

caracteristica, el m-a intrebat: - Si socotiti aceasta a fi ceva mare? Eu ma purtam cu el ca stiind ca era cel mai inalt dar al bunavoirii lui Dumnezeu catre mine. Si, fireste, nu am putut raspunde la intrebarea lui. Dupa un moment de tacere, imi zice: - Mare, este un singur lucru: a se smeri, a infrange mandria care impiedica a iubi. Am numit aceasta cuvantul cel de pe urma, pentru ca si Domnul vorbeste despre acelasi lucru la Cina cea de Taina. Si apostolul Pavel tot asa zice: Ci ravniti darurile cele mai bune. Si inca mai inalta cale arat voua. De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator. Si de as avea prorocie si as sti tainele toate si toata cunoasterea, si de as avea toata credinta, cat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimica sunt. Si de as imparti toata averea mea, si daca trupul meu as da sa-l arza, iar dragoste nu am, nimic imi foloseste. Dragostea indelungrabda, se daruieste, dragostea nu pizmuieste, dragostea nu se semeteste, nu se faleste, nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se intarata, nu gandeste raul, nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar; toate sufera, toate crede, toate nadajduieste, toate rabda. Dragostea niciodata nu cade; ci, fie prorocii, vor pieri; fie limbi, vor inceta; fie cunoastere, va pieri. Pentru ca din parte cunoastem, si din parte prorocim. Iar cand va veni ceea ce este desavarsit, atunci ce este in parte se va zadarnici.

Cand eram prunc, ca prunc graiam, ca prunc cugetam, ca prunc socoteam; iar daca m-am facut barbat, am lepadat cele pruncesti. Ca vedem acum ca prin oglinda in ghicitura, dar atunci fata catre fata; acum cunosc in parte, dar atunci voi cunoaste precum si cunoscut sunt. Acum dar ramane credinta, nadejdea, dragostea, acestea trei; iar mai mare intre acestea este dragostea. A o spune cu mai multa putere este cu neputinta. Si in cuvantul pe care l-am numit "cuvantul cel de pe urma" al Cuviosului Siluan, intr-o formula cat se poate de scurta se cuprinde aceeasi putere a dragostei care mantuieste si care este centrul a toata viata, chiar a insesi Dumnezeirii. In scrierileSfantului Ioan din Kronstadt, vorba este numai despre aceasta. Si la multi alti sfinti, pe oricare il vom lua, totul se reduce la aceeasi. De-aceea, mai nainte de toate, noi trebuie sa pazim dragostea si sa tanjim catre ea. Daca ar fi dragoste, intreaga lume crestina ar fi una, dupa chipul unimii Sfintei Treimi. Daca lumea crestina este franta in bucati, aceasta numai datorita faptului ca nu pazesc crestinii poruncile Domnului. Cate discutii, cate eforturi intelectuale de fiecare parte, pentru a dovedi ca ei detin ce este mai bun - si nimic nu a dus la nici un rezultat in veacul nostru, cand au inceput miscarile mondiale ale crestinatatii. Astfel, in viata noastra monastica, de nu ne vom invata a iubi, nu stiu ce indreptatire s-ar putea gasi in favoarea monahismului. Nici nu exista! Dragoste pana la dorirea de a suferi pentru Hristos

Apare cu binecuvntarea PS Printe Episcop Siluan, al Episcopiei Ortodoxe Romne a Italiei

PAG .4

C UVNTUL Z ILEI
si de a-si varsa sangele, este cu putinta si in afara monahismului. Insa monahismul nostru este o anume organizare a intregii vremi potrivit dorintei noastre de a ne mantui, adica de a deveni in stare

(CONTINUARE DIN P AGINA 3)

a primi viata vecinica de la Dumnezeu. De ne vom umplea de o astfel de intelegere, atunci ne va veni o insuflare ce nu paraseste pe om, chiar daca in exterior el va fi redus la ultimul grad de

desertare, ba chiar si omorat, precum a zis Domnul: Nu va temeti de cei ce ucid trupul si dupre aceea nu au mai mult ce face. (continuare n nr. viitor)

S FINTII Z ILEI
n aceast zi svrim pomenirea: Celui ntre sfinti parintelui nostru Grigorie (Grigore), episcopul Nissei. Tot n aceasta zi, pomenirea cuviosului parintelui nostru Dometian, episcopul Meletinei. Tot n aceasta zi, pomenirea celui ntre sfinti parintelui nostru Marchian, preotul si iconomul marii Biserici de la Constantinopol. Tot n aceasta zi, pomenirea sfntului Amonie, care n pace s-a savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Cuviosului Antipa de la Calapodesti.

Cu ale lor sfinte rugciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiete-ne i ne mntuiete pre noi. Amin.

R UGCIUNEA
Doamne, Dumnezeul meu, osandit stau inaintea fetei Tale celei s fi nt e , s i - mi ma r t u r is e s c nevrednicia, neputinta si saracia mea cea mare. Pentru aceasta ma rog Tie: O, izvor dulce si noianul indurarii, deschide stavilele cerului si ploua asupra mea bunatatile indurarii Tale, pentru ca sa pot scoate lacrimi, sa plang, sa spal si sa c u r a te s c s u fl et ul m e u d e intinaciunea pacatelor, cu cainta tare si adevarata. Si ca sa-mi dai acest dar, Stapane, pun mijlocitor pe Inaintemergatorul Ioan, catre care zic: O, invatatorule al pocaintei si marite Proorocule, care esti mai

DE

M ARTI

mare decat toti proorocii, precum insusi Fiul lui Dumnezeu te-a numit in Sfanta Evanghelie, tu care ai aratat poporului pe Stapanul Hristos, tu care L-ai botezat in Iordan si ai vazut cerurile deschizandu-se, tu care ai auzit glasul Parintelui ceresc si ai vazut pe Duhul Sfant ca un porumbel pogorandu-se peste El. Rogu-te, ajuta-mi cu mijlocirea ta, tu care stai in cer inaintea Judecatorului vesnic, si fa-L sa se indure de mine, caci ai multa indrazneala la iubirea Lui.

rele si ma intareste sa-mi petrec viata pe calea cea buna a lui Dumnezeu. O, P roorocul e, lumineaza-mi mintea cu poruncile Domnului, ca sa le tin minte si sa le pazesc pana la sfarsitul vietii mele. Si sa stai langa mine in ora mortii mele, sa ma duci pocait inaintea Stapanului meu, Dumnezeu. Roaga -te inca si pentru toata lumea, ca Dumnezeu sa dea ajutor crestinilor, si celor vii si celor adormiti, sa-i odihneasca in necazurile cele multe, sa le dea toate cele de trebuinta si sa-i invredniceasca Imparatiei Sale. Intinde mana aceea cu care L-ai Amin. botezat si strica cugetele mele cele

Apare cu binecuvntarea PS Printe Episcop Siluan, al Episcopiei Ortodoxe Romne a Italiei