IV

Cand am ajuns acasa telefonul meu mobil ma astepta cuminte pe birou acolo unde
il uitasem de dimineata.Aveam o multime de apeluri nepreluate si cateva mesaje.In
mare parte erau de la mama. In ultimele zile uitasem sa o mai sun, oricum ar fi
trebuit sa ma intorc acasa in curand. Acum insa lucrurile isi schimbasera
cursul.Incepeam aventura vietii mele in lumea filmului. Am cazut intr-o stare de
melancolie gandindu-ma la existenta mea monotona si previzibila pe care o
avusesem pana in prezent.Asa ca ma cuprins o teama de necunoscut, frica ca nu
voi putea face fata cerintelor.Mi-am scuturat capul sa alung toate gandurile negre
si mi-am facut curaj sa o sun pe prapastioasa mea mama si sa-i dau vestea cea
mare.

– Buna mama.
– Andy, de ca nu m-ai mai sunat zilele astea , mi-am facut o multime de
griji.Cand vii acasa?
– Scuze mama dar a trebuit sa rezolv o gramada de lucruri cu absolvirea si in
plus nu vin acasa.Stii am gasit o slujba , temporara ce-i drept, dar este o.k.
– Zau?Unde?Despre ce-i vorba?Hai da-mi mai multe detalii.
– Mama nu-mi mai pune o suta de intrebari deodata.Este un job temporar de
asistent personal aici in Los Angeles.Numai trei luni, initial.Contractul poate fi
prelungit sau poate nu…
– Atunci ce sa-ti spun…mult succes si astept stiri de la tine.Am simtit
dezamagirea din tonul ei dar m-am prefacut ca nu-mi dau seama .
– Te pup mama si sigur ca mai vorbim, imbratiseaza-l si pe tata din partea
mea.
Am inchis multumita ca o linistisem pe mama cel putin pentru un timp si m-
am uitat ca mai aveam un mesaj, fireste de la Evy, tradatoarea.
“Am avut o urgenta.Scuze. Nu ma astepta, ajung tarziu.”

Mi-am turnat o cana de cafea rece din filtru si m-am asezat la masa din bucatarie cu
tot mormanul acela de hartii in fata.

O multime de nume, numere de telefon, restaurante, companii de transport aerian,

make up , antrenori de fitness, maseor, producatori, John, Timmy, David, Roberta,
Dr. Johannson…

Deci dimineata cafea, intotdeauna decofeinizata cu zahar si frisca.Prefera

mancarea de la Mc Donalds, intotdeauna sa aiba la indemana dulciuri, Pepsi, unt de
arahide…Vai, are un orar pentru mese si un program de activitati stabilit in detaliu
pe trei saptamani.

Dumnezeule, deja il compatimesc pe baiatul asta.Mi-am creat imediat in minte

imaginea canarului inchis intr-o colivie aurita.
Nu stiam inainte foarte multe lucruri despre el, il vazusem in Twilight si vreo doua
interviuri la tv.Nu-mi bulversase existenta, pentru mine nu era decat inca un
“frumusel “ de la Hollywood. Acum stiam si cate perechi de sosete schimba pe
saptamana. Eram tare hotarata sa-i descopar adevarata fata, vroiam sa stiu daca
aerul de baiat timid era doar o imagine cosmetizata. Inlauntrul meu eram sigura ca
voi da peste un tip fitos cu aer de “eu -sunt –cel- mai -talentat -si –frumos- tip- in-
viata”.

M-a trezit o aroma de …mmm Allure, inconfundabilul parfum al lui Evy.

– Ce faci, ai adormit aici in bucatarie?

Nu era o ciudatenie, in timpul examenelor se intampla des, dar acum era
vorba de cu totul altceva.
– Mda, a trebuit sa citesc astea, si am aratat spre toate hartiile imprastiate pe
masa.
– Stii am obtinut slujba.I-am spus in timp ce incercam sa-mi strang lucrurile.
– - Sigur ca stiu,prostuto, doar eu am aranjat lucrurile.
– Totusi, nu pot sa te inteleg daca ai astfel de relatii de ce nu le folosesti
pentru tine?
– Ei tu ma cunosti foarte bine, munca asta nu este pentru mine. Nu pot sa ma
imaginez alergand de dimineata jumatate de oras pentru a-i duce unui tip o
cafea calda. Hai du-te si te odihneste sa fi pregatita pentru ziua cea mare.
– Mda ai dreptate, am raspuns printre cascaturi si am plecat impleticindu-ma
spre dormitor.