Sunteți pe pagina 1din 14

Metan

De la Wikipedia, enciclopedia liber

Metan

Formula structural

Identificare Numr CAS ? Informaii generale Nume Alte denumiri Formula chimic Aspect Mas molecular Proprieti Metan ? CH4 gaz incolor 16,042 g/mol

Densitate Starea de agregare Punct de topire Punct de fierbere Solubilitate Hazard Clasificare EU NFPA 704

0,717 kg/m gazoas

3 N

-182,5 C, 91 K -161,6 C, 112 K 35 mg/l (la 17 C) nap

Unitile SI i condiii de temperatur i presiune normale dac nu s-a specificat altfel.

modific

Atomul de carbon este hibridizat sp3, molecula de metan avnd conformaie tetraedric (verde)

Metanul (CH4) este o hidrocarbur saturat, componentul principal al gazelor naturale.

Cuprins
[ascunde]

1 Generaliti 2 Rspndire 3 Metode de sintez

o o o

3.1 Fermentaia anaerob 3.2 Gazul de iluminat 3.3 Metode de laborator

4 Proprieti fizico-chimice

5 Vezi i 6 Legturi externe

Generaliti[modificare]
Metanul a fost descoperit de Alessandro Volta n 1778 n mlul blilor, din aceast cauz fiind numit i gaz de balt. Metanul este capul de serie a alcanilor, o hidrocarbur saturat aciclic, n care atomul de carbon este hibridizat sp3, avnd o geometrie tetraedric de hidrocarburi parafinice.

Rspndire[modificare]
Metanul se gsete sub form de zcminte naturale n stare destul de pur, la noi n ar[Unde?] puritatea metanului fiind de 99%, ns se poate ntlni i n minele de crbuni unde n amestec cu aerul formeaz amestecul exploziv numit gaz grizu (responsabil de exploziile miniere).

Metode de sintez[modificare]
Fermentaia anaerob[modificare]
Metanul este produs prin fermentarea resturilor vegetale sau animale mai ales pe fundul blilor, metoda putnd fi folosit i in cazul epurrilor apelor reziduale din marile orae i nu numai. Plantaiile de orez produc metan n timpul procesului de crestere a plantei.

Gazul de iluminat[modificare]
n gazul de iluminat obinut prin distilarea uscat a huilei exist un procent de circa 20-30%.

Metode de laborator[modificare]

Metoda Moissan

are la baz reacia dintre o carbur (de aluminiu, de beriliu) i ap Al4C3 + 12H2O = 3CH4 + 4Al(OH)3.

Metoda Dumas

folosete ca materie prim acetatul de sodiu (sau de potasiu) prin nclzire cu calce sodat: CH3-COONa + NaOH = CH4 + Na2CO3

Proprieti fizico-chimice[modificare]
Metanul este un gaz incolor, inodor, mai uor dect aerul. Este foarte puin solubil n ap (sub 1%), dar so lubil n alcool i eter. Arde cu flacr puin luminoas, cu degajare mare de caldur (8560kcal/m3). Amestecul de metan i oxigen (sau metan i aer) explodeaz n prezena unei scntei. Aa se explic exploziile care se

produc uneori n minele de crbuni, unde se gsesc cantiti nsemnate de metan sub form de gaz grizzu. Acesta are o comportare deosebit fa de celelalte hidrocarburi, datorita faptului c legtura covalent existent n molecul este foarte stabil, iar acest fapt influeneaz comportamnetul su chimic. Prin arderea complet a metanului cu cantiti insuficiente de aer, n instalaii speciale, se obine negrul de fum -- o surs important pentru sintezele chimice (n special cele pentru fabricarea cauciucului). Prin trecerea metanului mpreun cu vapori de ap peste catalizatori de aluminiu la o temperatur de circa 850 C se obine un amestec de oxid de carbon i hidrogen care poate fi folosit drept gaz de sintez:

Acest gaz de sintez trecut peste un catalizator de fier la 450 C sufer o transformare la nivelul oxidului de carbon, acesta fiind transformat n dioxid de carbon

Atunci cnd catalizatorii nu sunt prezeni, metanul este stabil pn la circa 900 C. Prin trecerea metanului prin tuburi de cuar la 1000-1200 C se formeaz, cu randamente relativ mici, acetilen, eten, butadien, dar i hidrocarburi aromatice de tipul benzenului, xilenuluin antracenului, etc. Ca orice hidrocarbur saturat, metanul poate suferi reacii de substituie, reaciile de halogenare (clorurare) ale metanului fiind cele mai reprezentative din acest punct de vedere. Acestea conduc n final la o compui mono-, di-, tri-tetra substitui, ns mai poate suferi i reacii de amonooxidare (tratarea cu amoniac si oxigen, respectiv aer), n urma crora se formeaz acid cianhidric (cianurile alcaline, diferite produse intermediare pentru industria materialelor plastice, a fibrelor sintetice, a cauciucului sintetic), sulfura de carbon CS2 (prin tratare cu sulf la 600-700 C, n prezena catalizatorilor), nitrarea (se obine nitrometan, bun dizolvant). Metanul poate suferi i o oxidare catalitic la temperaturi de 600-700 C, n urma creia rezult formaldehida.

Crestere alarmanta a concentratiei de metan in atmosfera

Crestere alarmanta a concentratiei de metan in atmosfera

metan, efect de sera, poluare, incalzirea globala+ZOOM

Galerie foto (1) De 21 de ori: pe o perioada de 100 de ani, metanul are un potential de incalzire globala (GWP) de 21 de ori mai mare decat cel al CO2-ului, si de 56 de ori daca se ia in considerare o perioada de timp de 20 de ani. Ca atare, Organizatia Meteorologica Mondiale (WMO) a tras semnalul de alarma: concentratia de metan in atmosfera a crescut cu 158% fata de nivelul perioadei pre-industriale, in timp ce nivelul de CO2 a crescut doar cu 38%. Potrivit specialistilor, problema rezida in faptul ca, desi metanul exista in concentratii mult mai mici in atmosfera (1,80 parti per milion-ppm) decat anhidrida carbonica (390 ppm), este responsabil de 18% din efectul de sera generat de activitatile umane. Gravitatea acestei stari de fapt a fost subliniata de CO2Balance, o societate implicata in combaterea emisiilor de gaze cu efect de sera mai ales prin reducerea metanului eliberat din gropile de gunoi europene. "Metanul este un gaz al carui efect de sera este de 21- 33 de ori mai mare decat cel al CO2-ului, conform metodelor de evaluare", a explicat Francesco Galanzino de la CO2Balance. In opinia lui Galanzino, desi legile europene obliga statele sa elimine scurgerile de biogaz din gropile de gunoi in proportie de 100%, din ratiuni de protectia a mediului, in realitate, cel putin 25% din gaz scapa din depozitele de deseuri. Si daca pe vremuri nu existau sisteme tehnologice pentru oprirea acestui tip de poluare, astazi exista. Una din principalele surse de metan in atmosfera sunt dejectiile provenite de la bovine si rumegatoare in general, acestea fiind resposansabile de 37% din toate emisiile de metan de pe planeta. Dar circa 60% din

emisiile de metan "au o origine umana", dupa cum a precizat Len Barrie, director al Departamentului de Cercetare al Organizatiei Meteorologice Mondiale. "Daca noi vom continua ca si cum nimic nu s-ar intampla, nu vom atinge nivelurile de concentratie atmosferica necesare pentru a mentine la 2 grade incalzirea globala. Daca intentionam sa scadem nivelurile de gaze cu efect de sera trebuie sa oprim complet emisiile de metan", a explicat Barrie.

Efectul metanului asupra schimbarii climatice


10 Ian 2009 Efectul metanului asupra schimbarii climatice poate fi de doua ori mai mare decat s-a estimat initial.

Metanul (CH4 ), este un gaz incolor, inodor, mai usor decit aerul, a fost descoperit in 1778 in malul baltilor de aceea a fost numit gaz de balta. El este un gaz ce se gaseste in atmosfera pamantului, a carei concentratie era in 1998 de 1745 de parti la miliard crescand 700 parti pe miliard in 1750. (vezi: Wikipedia). Sursele de metan sunt diverse: zone mlastinoase, hidrati gazosi din solul oceanelor, permafrost, oceane, microorganisme de apa dulce, zacaminte organice, gropi de gunoi, sisteme petrolifere, mine active, mine parasite, orezarii etc. Un grup de cecetatori in analiza impactului in timp a metanului asupra incalzirii globale au pornit de la o paralela intre Pamant si o sera obisnuta. Chiar si intr-o zi de iarna rece, se arata, statul intr-o sera poate fi foarte palcut daca afara soarele straluceste. Peretii de sticla ai serei ingaduie patrunderea razelor solare inauntru dar nu permit iesirea integrala a caldurii formate in exterior. Pamantul este similar unei sere, combinatia de gaze care formeaxa atmosfera terestra actioneaza ca un paravan de sticla, lasand sa intre razele solare inauntru dar nepermitand iesirea in spatiu in totalitate a caldurii astfel formate. S-a mai aratat ca stabilirea cantitatii gazelor de sera care contribuie in mare la incalzirea globala poate fi o sarcina dificila. Cu toate acestea, Drew Shindell, un climatolog de la Institutul de cercetari spatial Goddard NASA, New York considera ca trebuie sa privim gazele de sera cand sunt emise initial la nivelul Terrei in loc sa le

privim cand amestecul lor s-a produs deja. Moleculele de gaz sufera modificari chimice dupa care ele se amesteca si se transforma in atmosfera. Privindu-le astfel nu-ti confera o imagine clara asupra efectului lor. Shindell a mai spus spus ca de exemplu cantitatea de metan din atmosfera este afectata de poluanti care schimba compozitia chimica a metanului, acest lucru insa nu reflecta modul cum metanul influenteaza gazele de sera . Deci nu este direct legat de emisii (gazele care formeaza efectul de sera). O data ce gazele de sera, ca metanul, precum si moleculele de ozon sunt emise in aer ele se amesteca si reactioneaza, fapt care le modifica compozitia. Cand gazele sunt alterate, contributia lor la incalzire pe fondul efectului de sera se modifica si ea. Prin urmare efectul real al unei singure emisii de gaz de sera asupra climei devine foarte greu de stabilit. Gazele de sera cele mai importante sunt: dioxidul de carbon, metanul, oxidul de azot si hidrocarburile halogenate. Aceste gaze se numesc bine amestecate datorita duratei lor intinse de existenta; pot subzista peste un deceniu. Aceste gaze sunt generate atat de surse naturale cat si in urma diverselor activitati umane. Ozonul situat in zona bazala a atmosferei, numit troposferic, are de asemenea efect asupra incalzirii globale. In zona exterioara a atmosferei ozonul protejeaza viata pe Terra de razele ultravioletepericuloase ale Soarelui. Unele din cele mai importante investigatii asupra stadiului incalzirii planetei au la baza o serie de rapoarte ale Intergovernmental Panel on Climate Change(IPCC). Aceste rapoarte implica munca a sute de climatologi. Rapoartele se bazeaza pe masuratori ale gazelor de sera asa cum ele exista in atmosfera dupa ce s-au amestecat cu alte gaze. Shindell a gasit ca exista avantaje in masurarea emisilor gazelor de sera si in izolarea impactului lor, in loc ca ele sa fie analizate dupa ce s-au amestecat in atmosfera. Studiu sau a fost publicat in jurnalul GeophysicalResearchLetters. In urma noilor calcule, efectul metanului asupra incalzirii climatice globale se arata ca ar putea fi dublu fata de cum se considera initial. Noile interpretari releva faptul ca emisiile de metan au avut o pondere deosebita in incalzirea globala, dintre gazele de sera bine amestecate in perioada 1975 si prezent. Raportul extinde aria efectelor sale explicand si efectul metanului asupra poluarii aerului. O componenta majora a poluarii aerului se gaseste in apropierea zonei ozonului troposferic. Raportul IPCC se refera si la efectele cresterii ozonului troposferic asupra climatului, nefiind insa atribuit unei anumite surse in particular. Catalogand efectele climatice in functie de emisii, Shindell si colegii sai au constatat ca efectele emisiilor de metan sunt substantial mai mari. Cu alte cuvinte sursa reala vinovata in parte pentru incalzirea globala nu este smogul ci metanul care duce la cresterea cantitatii de smog . Shindell a afirmat ca daca vom controla metanul, lucru realizabil, atunci este probabil sa reducem incalzirea globala mai mult decat am fi crezut, obtinand astfel un rezultat pozitiv .

2 Metanul: emisiile de CH4 contribuie cu aproape 15% la creterea potenialului efectului de ser. Metanul este principalul componenet al gazului natural ars de ctre utilajele de nclzit. El provine de la descompunerea vegetal: cmpurile inundate de orez, mlatinile, gazele de balt, aparatul digestiv al numeroaselor animale, in special bovinele i termitele, arderile anaerobe (descompunerea vegetaiei in lipsa de O2). CH4provine n egal msur de la scurgerile conductelor de gaze, de la centrele de tratament, de la instalaiile de foraj i de la minele de crbune, de la materiale organice in descompunere (cum ar fi produsele alimentare aflate n depozite). Cercettorii sunt alarmai, ca o nou nclzire a climei va antrena eliberarea unei pri de CH4 natural acumulat n cantiti mari sub gheari i

n calotele polare, provocnd astfel efectul de retroaciune. Altfel spus, renclzirea climei va avea un efect de cretere.

Metanul si dioxidul de carbon , principalii poluanti rezultati de la depozitele de deseuri municipale sunt emisii din numeroase alte procese naturale sau antropice.Suprapunerea acestor surse poate dezechilbra mecanismele naturale de reglare a concentratiei componentelor atmosferice. Durata de viata a dioxidului de carbon in atmosfera este de aproximativ 100 de ani. Acest aspect este important deoarece creaza premisele acumularii CO2, prin generarea sa la rate care o depasesc pe cea de distrugere. Metanul este un gaz cu viata mai putin lunga (10 ani) dar capacitatea sa de a contribui la efectul de sera este de peste 20 de ori mai mare. Data fiind importanta metanului si a dioxidului de carbon, lucrarile de monitorizare din cadrul tezei s-au axat in principal pe studiul acestor poluanti. Gaze precum dioxidul de carbon, metanul si protoxidul de azot sunt generate de surse naturale si antropice si participa semnificativ la efectul de sera. Vaporii de apa au si ei proprietati de inmagazinare a energiei. Fara contributia acestor constituenti naturali ai atmosferei se estimeaza ca temperatura medie ar fi cu aproximativ 30-33 C mai joasa [Schneider,1989], periclitand dezvoltarea vietii pe Pamant asa cum o cunoastem azi.

Un studiu condus de Borjesson G. [Borjesson et al, 2007] privind emisiile de metan prin stratul de suprafata al deseurilor a evidentiat o variatie pe termen mediu (sezonala) a emisiilor, fluxul avand valorile cele mai mari in perioada septembrie mai si o variatie pe termen scurt (zilnica) in care temperatura scazuta a fost corelata cu scaderea emisiilor de metan.Procesele microbiologice de oxidare a metanului au fost invocate si in acest studiu ca explicatie a variatiilor inregistrate. Din studiul proceselor fizico chimice ce au loc in depozite au reiesit urmatoarele: - compozitia gazului emis poate prezenta mari fluctuatii chiar daca ratele de generare din interiorul stratului de deseu sunt relativ constante; - desi influentele sunt complexe, se poate aprecia ca marimea variatiei este direct proportionala cu umiditatea stratului de deseu, cu cresterea pH-ului levigatului si cu scaderea fractiei de goluri;

- fluctuatiile stoechiometrice sunt mai mari la suprafata depozitului. Concluziile mentionate au fost utilizate in programarea monitorizarii emisiilor de poluanti si in interpretarea rezultatelor acestora. Monitorizarea emisiilor de poluanti atmosferici de la depo

Extractia si prelucrarea gazelor naturale. Zacaminte de gaze naturale se exploateaza prin foraje, urmate de racordarea tubului de sonda, introdus in zacamant la un sistem de conducte care transporta gazul la consumator, dupa reducerea corespunzatoare a presiunii. ntre acestea se intercaleaza acolo unde este necesar, instalatia de epurare a gazului. Aceasta serveste la indepartarea impuritatilor in asa fel incat in conducte sa se trimita metan pur. Trecerea prin solutii bazice permite retinerea combinatilor acide (CO2, si H2S); condensarea ("debenzinarea"), duce la separarea sub forma lichida a hidrocarburilor cu molecula mai mare. O alta cale de separare a hidrocarburilor cu numar mai mare de atomi de carbon consta in absorbtia selectiva pe carbune activ, poros, care fixeaza moleculele cu atat mai puternic cu cat sunt alcatuite din mai multi atomi. La gazele de sonda operatia de epurare este totdeauna necesara, aceste gaze reprezentand amestecuri mai complexe. Un subprodus important al gazelor de sonda il costituie butanii care se lichifiaza, sub presiune nu prea ridicata, si se utilizeaza in butelii drept combustibil casnic ("aragaz") sau se folosesc in ind. chimica (cauciuc). Metanul este o substanta foarte raspandita in natura. El are numeroase intrebuintari de mare insemnatate economica, astfel ca obtinerea lui este o problema importanta. n practica se foloseste in primul rand metanul provenind din surse naturale in stare bruta sau purificat, in zacaminte de gaz metan. Metanul se poate obtine si prin sinteze de elemente sau din carburi metalice. Metanul se formeaza in numeroase procese de fermentatie. Materiile organice provenite din plante, animale, sau microorganisme se transforma in metan , atunci cand sunt supuse degradarii de catre anumite bacterii care nu folosesc oxigenul din aer pentru respiratie. La suprafata baltilor si mlastinilor se observa uneori degajarea unor bule de gaz, care, in contact cu o flacara, o mica explozie cu zgomot caracteristic: este metanul format prin putrezirea materiilor organice in namolul de pe fundul baltilor. Din acest motiv metanul mai poarta numele de "gaz de balti".

Utilizarea metanului
Metanul Metanul se extrage din zcmintele naturale cu ajutorul sondelor. De aici se transport la consumatori (laboratoare, industrie, termocentrale, locuine, etc.) cu ajutorul conductelor. Metanul mai este utilizat drept combustibil dar azi se pune un accent deosebit pe transformarea lui ntr-o serie de compui chimici de o mare importan practic. Aceast prelucrare se numete chimizarea metanului. Este suficient s

precizm c prin chimizare valoarea unui metru cub de gaz metan crete de circa 30 de ori, ca s ne dm seama de importana economic a acesteia.
Metanul Metanul a fost descoperit de A. Volta n 1778 n mlul blilor i a fost numit gaz de balt. n scoara terestr formeaz zcminte n care puritatea poate atinge 99%. Metanul ara noastr posed zcminte de metan cu puritate ridicat(98 -99%), cele mai importante fiind cele de la Srmel, Copa Mic, Bazna, Nade, incai, Deleni, Bogota etc. Metanul apare i n minele de crbuni unde, mpreun cuaerul, formeaz amestecul exploziv denumit gaz grizu; mai apare n gazele de cocserie i cele de cracare. Metanul Metanul se extrage din zcmintele naturale cu ajutorul sondelor. De aici se transport la consumatori (laboratoare, industrie, termocentrale, locuine, etc.) cu ajutorul conductelor. Metanul mai este utilizat drept combustibil dar azi se pune un accent deosebit pe transformarea lui ntr-o serie de compui chimici de o mare importan practic. Aceast prelucrare se numete chimizarea metanului. Este suficient s precizm c prin chimizare valoarea unui metru cub de gaz metan crete de circa 30 de ori, ca s ne dm seama de importana economic a acesteia. Metanul Produii obinui au diferite ntrebuinri. Astfel, clorura de metil (CH3Cl) este un bun agent frigorific, clorura de metilen (CH2Cl2) i tetraclorura de carbon (CCl4) se ntrebuineaz ca solveni. Tetraclorura de carbon se ntrebuineaz i la stingerea incendiilor.
A fost descoperit de A.Volts in 1778 in malul baltilor si a fost numit prima oara gaz de balta. Metanul este cel mai simplu alcan, o hidrocarbura saturata aciclica, primul termen al seriei de hidrocarburi parafinice. Se gaseste sub forma de zacaminte naturale in stare destul de pura. Tara noastra poseda zacaminte de metan cu puritate ridicata ( 98%-99% ) , cele mai importante fiind cele de la Sarmasel , Copsa Mica , Bazna , Nades , Sincai , Deleni etc.. o5h17hc Cantitati apreciabile de gaz metan se gasesc si in minele de carbuni. Metanul se produce si acolo unde a avut loc o fermentare a celulozei in absenta aerului, sub influenta unor bacterii anaerobe; de aceea, din fundul baltilor, unde continuu plutesc plante, se degaja uneori metan. Este un component in proportie de 20-30% din gazul de iluminat rezultat prin distilarea uscata a huilei. Separarea metanului din gazul de iluminat constituie un izvor pentru obtinerea lui in tarile bogate in zacaminte de carbuni. Ca si petrolul, gazul metan se extrage din zacaminte prin sonde. De la locul de extractie, el este trimis prin conducte pana la centrele de consum. In laborator metanul se poate prepara prin reactia dintre apa si carbura de aluminiu (metoda Moissan): Al4C3 + 12H2O = 3CH5 + 4Al(OH)2 intr-un dispozitiv de preparat gaze la cald. Si carbura de beriliu formeaza cu apa, in mod preponderent, metan. O alta metoda de laborator este descompunerea acetatului de sodiu (sau de potasiu) prin incalzire calce sodata (metoda Dumas): CH3-COONa + NaOH = CH4 + NaCO3 Proprietati fizice Metanul este un gaz incolor, mai usor decat aerul , insolubil in apa , solubil in alcool , eter , benzen . Mirosul gazului metan din conductele industriale si casnice este dat de substantele continand sulf ( mercaptani ) care sunt adaugate special pentru a face gazul usor de recunoscut prin miros ; eventualele scapari de gaze pot fi astfel descoperite la timp. El poate fi prins sub apa fara pierderi insemnate. Legaturile C-H din molecula metanului nu sunt polare ; in schimb apa este dupa cum am vazut un compus polar. Lipsind atractiile electrostatice , moleculele de metan nu vor fi inconjurate de un roi de molecule de apa ( asa cum se intampla cu alte molecule sau ioni , fenomen numit salvatare ) , iar fara aceasta nu are loc dizolvarea . Metanul este mai usor decat aerul Faptul ca metanul este mai usor decat aerul se datoreaza greutatii moleculare mai scazute a moleculei CH4 ( 12 + ( 4 x 1 ) = 16 ) fata de moleculele oxigenului , O2 ( 2 x 16 = 32 ) si azotului , N2 ( 2 x 14 = 28 ) . Un volum de 22,4 l care contine , un mol de gaz , in conditii normale 16 g daca va fi ocupat de metan , fata de circa 29 de g cat va cantari daca va fi ocupat de aer. Metanul se lichefiaza foarte greu Din acest motiv , el se transporta de cele mai multe ori prin conducte , sub presiune , in stare gazoasa.

Principalele constante fizice ale metanului sunt prezente in tabelul urmator : FormulaMoleculara p.t. p.f ? (in c.n. ) d aer CH4 -183C -162C 0,7142g/l 0,5536 Arde cu flacara putin luminoasa, cu degajare mare de caldura. Un amestec mare da metan si oxigen sau aer explodeaza in prezenta unei scantei. Asa se explica exploziile care se produc uneori in minele de carbuni, unde se gasesc cantitati insemnate de metan. Pentru ca amestecul de metan si aer, numit gaz grizu, sa nu produca exlozie in mine, lampile aprinse sunt prevazute cu panze metalice, care inconjoara flacara. Produsele de ardere a metanului sunt bioxid de carbon si apa. Proprietatii chimice Metanul este o substanta stabila , putin reactiva in conditii obisnuite. In prezenta unor reactivi energici ca oxigenul sau clorul si in conditii potrivit alese ( de temperatura , presiune si catalizatori) metanul poate fi facut sa reactioneze , ducand la produsi de mare insemnatate practica. Reactiile caracteristice pentru metan sunt reactiile de substitutie. 1.Reactia de halogenare +Cl2 +Cl2 +Cl2 +Cl2 CH4 ?CH3Cl ?CH 2Cl2 ?CHCl3 ? CCl4 -HCl -HCl -HCl -HCl Metanul reactioneaza usor cu clorul si cu bromul , nu reactioneaza cu iodul , iar cu florul reactioneaza violent formand acid fluorhidric si tetrafluo rura de carbon . Din amestecul de derivati clorurati cu diferite grade de substitutie rezultat din reactia de clorurare a metanului , componentii sunt separati prin distilare . Sunt utilizati ca solventi (CCl4 ) , agenti frigorifici (CH3Cl ) , anestezici (CHCl3) si intermediari in sinteze organice . Cea mai importanta metoda de clorurare a metanului este clorurarea termica. Reactiile de clorurare sunt initiate prin incalzirea reactantiilor la temperaturi de 400-500 0 C. CH4 + 2Cl2 = C + 4HCl 2.Reactia de ardere CH4 + 2O2 ? CO2 + 2H2O + Q CH4 + 2O2 + 8N2 ? CO2 + 2H2O + 8N2 Arderea metanului constituie reactia la oxidare a metanului de catre oxigen ; acesta poate sa fie oxigen pur sau oxigenul continut in aer. Reactia de ardere poate fi condusa in doua moduri : ardere completa si ardere incompleta. - Arderea completa consta in transformarea totala a metanului in bioxid de carbon si apa : CH4 + 2O2 = CO2 + 2H2O + energie Metanul este un combustibil foarte larg utilizat. Covalentele oxigenului cu carbonul si oxigenul sunt mult mai stabile decat cele care asigura formarea moleculei O2 ; prin reactia de ardere se degaja foarte multa energie. In cursul reactiei , o parte din aceasta energie este folosita temporar pentru a invinge inertia chimica a moleculelor de metan ; intrand in reactie acestea vor elibera noi cantitati de energie si asftfel, reactia o data inceputa intr-un punct se propaga cu iuteala in intreaga masa a amestecului de metan si oxigen. Daca reactia se executa in arzatoare speciale, in care oxigenul vine in contact cu metanul in mod controlat, obtinem o flacara fierbinte de oxigen si metan in proportiile cerute de ecuatia de reactie , se produce o explozie, care, in anumite imprejurari, poate fi foarte periculoasa . Utilizarea metanului drept combustibil pentru motoare cu explozie este nerentabila din pricina dificultatii de a lichefia metanul, conditie esentiala pentru o buna inmaganizare a sa in rezervoarele vehicolelor . - Arderea incompleta consta in oxidarea partiala a metanului la carbon si apa. Aceasta se realizeaza prin ardere intr-un mediu cu mai putin oxigen decat ar fi necesar pentru a se produce combustia completa. CH4 + O2 = C + 2H2O Observam ca in arderea incompleta s-a folosit numai o molecula de oxigen la o molecula de metan fata de doua molecule de oxigen cate se foloseau la arderea completa. Arderea incompleta este un fenomen nedorit in arzatoare, unde urmarim obtinerea de energie ; atunci flacara ,, afuma " si produce mai putina caldura , deoarece lipseste energia care s-ar degaja daca ar avea loc si reactia carbonului cu oxigenul pentru a da bioxid de carbon , ca la arderea completa. Arderea incompleta a metanului se foloseste insa in scopul producerii industriale a negrului de fum. Prin arderea metanului se degaja o cantitate apreciabila de caldura ( 890,78kj/mol ) . De aceea metanul este un combustibil valoros . Consumarea oxigenului din aer in reactia de ardere a metanului constituie un procedeu de obtinere a azotatului, folosit, de exemplu, in sinteza amoniacului . Prin arderea metanului cu cantitati reduse de aer, rezulta, dupa conditiile de reactie, carbon si vapori de apa sau oxid de carbon si hidrogen: 2CH4 + O2 = 2CO + 4H2 3. Reactia de oxidare la aldehida formica Conditii : 400-600C si catalizatori oxizi de azot CH4+O2 ? CH2O + H2O ( aldehida formica ) Aldeida formica este utilizata la obtinerea novolacului si a bachelitei , la conservarea preparatelor anatomice , formolul fiind o solutie de aldehida formica de concentratie 40%. 4. Reactia de oxidare cu vapori de apa Conditii: Ni , 300-1000C si catalizator Ni CH4 + H2O ? CO +3H2

Conditii: 400C si catalizatori oxizi de fier CO + H2O ? CO2 + H2 Prin oxidarea metanului cu vapori de apa se obtine un amestec de monoxid de carbon , CO si hidrogen numit gaz de sinteza si utilizat la obtinerea metanonului si in alte sinteze organice . Monoxidul de carbon poate fi convertit la dioxid de carbon , procesul constituind o sursa de hidrogen folosit in sinteza amoniacului si in alte scopuri . 5. Reactia de amonoxidarea Conditii : catalizatori de Pt , 1000C CH4 + NH3 + 3/2O2 ? HCN + 3H2O Oxidarea metanului cu aer in prezenta amoniacului permite obtinerea acidului cianhidric, HCN, folosit in principal, la obtinerea fibrelor sintetice de tip poliacrilonitril si a stiplexului . 6. Reactia de obtinerea acetilenei La temperaturi de circa 30000, in arcul electric , are loc un alt tip de descompunere termica, care duce la hidrogen si acetilina. Conditii : 1500C 2CH4 ? CH = CH +3H2 (acetilena) Obtinerea acetilenei din metan este cea mai importanta cale de chimizare a metanului pentru ca acetilena este punctul de plecare al multor sinteze organice care duc la produse finite importante : cauciuc sintetic , materiale plastice , fibre sintetice etc. 7. Reactia de obtinere a negrului de fum Descompunerea termica a metanului are loc foarte greu. La temperaturi peste 6000 metanul se descompune in elemente ; stim ca aceasta reactie este reversibila : CH4 ? C + 2H2 Reactia de descompunere a metanului in elemente este o reactie puternic endoterma . Caldura necesara reactiei se obtine prin arderea altei parti de metan si de aceea reactia poate fi considerata si ca o oxidare partiala a metanului . CH4 + O2 ? C + 2H2O Negrul de fum se utilizeaza in industria de lacuri si vopsele la obtinerea lacurilor, a cernelurilor tipografice , in industria cauciucurilor , la obtinerea grafitului de mare puritate . Produsele chimice obtinute prin reactiile descrise mai sus si-au gasit largi aplicatii industriale Intrebuintarile metanului sunt multiple si interesante, in special in industria chimica pentru care metanul este una din cele mai valoroase materii prime. Metanul mai este utilizat drept combustibil dar azi se pune un accent deosebit pe transfornarea lui intr-o serie de compusi chimici de o mare importanta practica . Aceasta prelucrare se numeste chimizarea metanului.Este suficient sa precizam ca prin chimizare valoarea unui metru cub de gaz metan creste de circa 30 de ori , ca sa ne dam seama de importanta economica a acestuia. Chimizarea metanului se poate realiza pe urmatoarele cai: 1) Prin oxidare, metanul mai poate forma si negru de fum, conform reactiei: CH4 + O2 ? C + 2H2O negru de fum Randamentul de obtinere a negrului de fum prin acest procedeu este foarte mic si nerentabil. Astazi se fabrica negrul de fum mult mai rentabil din produse petroliere, de exemplu la noi in tara la Pitesti. Negrul de fum este utilizat in prelucrarea cauciucului, obtinerea cernelurilor de tipar, tusuri etc. Cand oxidarea metanului se face cu oxigen din aer, azotul existent ramane necombinat: CH4 + aer (O2 + N2) ? CO2 + 2 H2O + N2 Procesul constituind o importanta sursa de azot. 2) Chimizare prin oxidare partiala cu vapori de apa: Prin oxidarea metanului cu vapori de apa se obtine gaz de sinteza: Ni CH4 + H2O ----? CO + 3H2 650-900C gaz de sinteza Gazul de sinteza obtinut este folosit la scara industriala in diverse sinteze de alcooli, aldehide etc.. Prin oxidarea partiala a metanului se obtine, gazul de sinteza din care se pot fabrica: alcool metilic, alcooli superiori, benzine de sinteza. Prin oxidarea catalitica a metanului rezulta la 600-7500 C formaldehida. Hidrogenul separat din gazul de sinteza poate folosi la fabricarea amoniacului, a unor ingrasaminte chimice, etc. 3 )Clorurarea metanului este o cale de obtinere a unor dizolvanti si agenti frigorifici. Prin nitrarea metanului se obtine nitrometanul, folosit ca bun dizolvant si in unele sinteze organice. 4) Prin amonooxidare (tratarea cu amoniac si oxigen, respectiv aer) din metan se fabrica acid cianhidric, din care se obtine, pe langa cianurile alcaline, diferite produse intermediare pentru industria materialelor plastice, a fibrelor sintetice, a cauciucului sintetic, etc. Tot din metan se poate obtine si sulfura de carbon, prin tratare cu sulf la 600-7000 C, in prezenta catalizatorilor). Amonooxidare este reactia metanului cu amoniac si aer, cu formare de acid cianhidric: Pt, 1000C CH4 + NH3 + 3/2O2 ----? HCN + 3 H2O acid cianhidric Produsele chimice obtinute prin reactiile descrise mai sus si-au gasit largi aplicatii industriale in marile combinate chimice ale tarii noastre, fiind prelucrate in continuare, prin alte procese chimice. O alta cale pentru valorificarea metanului o poate constitui utilizarea lui ca agent energetic. Gazul metan este un

combustibil superior carbunelui si chiar produselor petroliere la incalzitul cuptoarelor industriale el prezita avantaje din punct de vedere tehnic si economic: puterea calorifica mai mare, cheltuieli de exploatare si transport mult reduse, iar cele de depozitare inexistente.

Metanul: emisiile de CH4 contribuie cu aproape 15% la creterea potenialului efectului de ser. Metanul este principalul componenet al gazului natural ars de ctre utilajele de nclzit. El provine de la descompunerea vegetal :cmpurile inundate de orez, mlatinile, gazele de balt, aparatul digestiv al numeroaselor animale, in special bovinelei termitele, arderile anaerobe (descompunerea vegetaiei in lipsa de O 2). CH provine n egal msur de la scurgerile conductelor de gaze, de la centrele de tratament, de la instalaiile de foraj i de la minele de crbune, de la materialeorganice in descompunere (cum ar fi produsele alimentare aflate n depozite). Cercettorii sunt alarmai, ca o nounclzire a climei va antrena eliberarea unei pri de CH natural acumulat n cantiti mari sub gheari i n calotele polare, provocnd astfel efectul de retroaciune. Altfel spus, renclzirea climei va avea un efect de cretere.