Sunteți pe pagina 1din 119

Subiecte TEORIA GENERALA A DREPTULUI

I. II. III. I#. #. #I.


VII.

#III. I&.
X.

&I. &II.
XIII.

&I#.

Sistemul stiintelor juritice. Metodologi juridic !once"tu l dre"tului St tul si dre"tul Sistemul org nelor judec toresti Sistemul norm ti$e soci l Norm de dre"t si An li% normei juridice I%$o rele de dre"t Te'nic el bor rii ctului norm ti$e Re li% re dre"tului si ( %ele "rocesului de "lic re Inter"ret re normei juridice Prob dre"tului R "ortul juridic si !ontinutul r "ortului juritic R s"undere juridic

dre"tului

Sistemul stiintelor juridice


Stiinte )uridice Soci le
Stiinta este un sistem de cunostinte despre natura ,societate si gandire, cunostinte obtinute prin metode corespunzatoare si exprimate in concepte, categorii, principii si notiuni. Stiinta trebuie inteleasa ca : o institutie o organizatie de oameni care indeplinesc in societate anumite sarcini un ansamblu de procedee, mijoaceprin care se dezvaluie aspecte si legitati noi ale lumi inconjuratoare un fenomen social sistem de idei,reprezentari dar si un sistem care se dezvolta ,produce continuu noi cunostinte , ca valori spirituale. Clasificarea stiintelor sociale : stiinte tip nomotetic : economia, psihologia, sociologia,politologia stiintele istorice stiinte care studiaza aspectele normative ale activitatii umane : stiintele juridice , etica Stiinta dreptului studiaza juridicul in toate formele sale de manifestare , dar in primul rand , ca o dimensiune inalienabila a existentei umane in conditii sacial istorice determinate Stiinta dreptului studiaza legile existentei si ale dezvoltarii statului , instutiile politice si juridice , formele lor ,corelatia cu celelalte componente ale sistemului social , modul in care institutiile politico juridice influenteaza societatea si suporta la randu lor , influenta sociala.

Dreptul fenomen normativ care reprezinta o tentativa de disciplinare,de coordonare a relatiilor sociale , in vederea promovarii unor valori larg receptate de societate cum ar fii : propietatea , siguranta juridica, securitatea libertatilor individuale,socetatea civila.
Stiinta dreptului analizeaza un anumit domeniu al relatiilor si al structurilor sociale domeniu participarii oamenilor la circuitul juridic , ca purtatori de drepturi si obligatii juridice cu toate consecintele care decurg de aici. Stiinta juridical este una de cel mai inalt interes , nu numai pentru unul si altul , ci in generalasfel incat lipsa de interes pentru ea trebuie privita ca expresie a unui caz absolute nestiintific. (Titu Maiorescu , !"#$. "ezvoltarea relatiilor sociale , complexitatea lor , multiplicarea fara precedent a contactelor intra si intersociale , au determinat o dezvoltare colectiva a dreptului si aparitia unor ramuri noi de drept # dreptul familiei:dreptul spatial, dreptul comunitar etc. "reptul fenomen complex al societatiieste studiat din mai multe perspective: din perspective globala, ca un s$stem inchegat, cu regularitati caracteristice , din perspective istorica # fenomen ce si conservaanumite permanente de a lungul dezvoltarii sociale, dar care se transforma , totodata , in cadru acestei dezvoltari% din perspective structural #domeniu cu multiple determinatii calitative, cu elemente component, aflate la randul lor intr o stare de interferenta.

Stiinte )uridice Istorice


Stiintele juridice istorice cerceteaza istoria dreptului dintr o anumita tara &istoria dreptului romanesc'sau dezvoltarea generala a fenomenului juridic &istoria generala a dreptului' Studiul istoriei dreptuluiscoate la iveala existentaunor legi ale aparitiei , ale devenirii sau ale disparitiei unor forme de drept , in strans contact cu legile generale ale dezvoltarii sociale sau cu bazine de civilizatie juridica atestate in timp.
(

)entru noi , studiul istoriei dreptului romanesc are si o alta semnificatie # acest studiu vine sa ateste continuitatea vietuirii in acest spatii a poporului roman, vechile forme ale dreptului , intalnite si pastratein tara noastra , insemnand un argument al duratei convietuiri poporului si al utilizarii unor instrumente juridice similare. Stiinte )uridice de R mur Stiintele juridice de ramura studiaza fenomenele particulare juridice # r murile dre"tului . *xemplu :stiinta dreptului constitutional , a dreptului civil , a dreptului administrativ, a dreptului penal. In acest caz , stiintele de ramura se suprapun sistemului dreptului , criteriul lor de departajare si organizare fiind obiectul reglementarii juridice si metoda specifica de reglementare. "reptul unui stat este alcatuit din numeroase norme si institutii.+cest sistem unitar formeaza sistemul dreptului statului respectiv . ,iecare ramura a sistemului este alcatuita dintr un grup de norme , organic legate , ce reglementeaza o categorie de relatii sociale. Sistemul stiintei dreptului are ca element de baza sub sistemul stiintelor juridice de ramura , dar nu se epuizeaza prin referire la acesta.-otadata stiintele de ramura , care alcatuiesc un sistem , nu se regasesc aidoma in sistemul planului de invatamant superior juridic. Stiinte )uridice Ajut to re In stransa legatura cu stiintele juridice se afla un grup de discipline ajutatoare cum ar fi : criminilastica, medicina legala, stastica juridica, logica juridica.fara sa faca parte din sistem stiintei dreptului , aceste discipline sunt indispensabile cunoasterii unor fenomene de drept sau a bunei aplicarii a normelor juridice.

Teori Gener l

Dre"tului

Cercetarea fenomenului juridic nu poate ramane nici la nivelul cunoasterii formelor consecutive de drept , nici la nivelul cunoasterii formelor dreptului pozitiv , a dreptului activ in viguare intr o anumita tara . Teoria generala a dreptului studiaza notiunile de baza ale dreptului , studiul conceptelor, categoriilor, principiilor. In cadru teoriei generale sunt elaborate instrumentele esentiale prin care dreptul in ansamblul sau este gandit, sunt elaborate concepte ca : cel al dreptului &esenta, continutul, si forma dreptului' norma juridica, raportul juridic , tehnica juridica.
.

-eoria /enerala a "reptului, mai analizeaza si obiectul sau specific, urmarind organizarea sa logica in cadru demersului explicativ,mai coordoneaza, sistematizeaza cunostiintele in stransa cooperare cu limbajul specific al stiintelor de ramura. -eoria /enerala a "reptului cuprinde un set conceptual prin care se explica realitatea juridica.Cauta sa surprinda caracterele proprii si permanente ale fenomenului juridic , spre a l defini si a i contura spatiul in cadru sistemului socia istoric din care face parte. Scopul -eoriei /. "reptuluieste acela de a imbogatii si amplifica & practica' dreptului. 0evoia unei teorii juridice unitare si cuprinzatoare se afla in legatura directa cu capacitatea sa de a oferii solutii exacte sau cat mai apropiate de cerintele reale ale vietii socialein care dreptul isi duce existenta, satisfacatoare , problemelor practice relevante. -./." imagazineaza in functie de realitatea pe care o exprima , o serie de experiente, aparand ca adevaratele complexe de valori , in care viata juridica a pus ceva general valabilsi stabil. -./." ofera instrumente prin care pot aprecia principiil1e precum si metodele si rezultatelecunoasterii mecanismului prin care dreptul influenteaza conduita umana orientand o pe un fagas socialmente util. 22 -eoria generala a dreptului este disciplina care se ocupa cu discriminarea a ceea ce se numeste stiinta dreptului spre deosebire de ceea ce se numeste practica dreptului si cu componentele generale ale stiintei juridice 22

Metodologi juridic
324etoda 32 vine de la grecescul 32methodos22 care inseamna cale, drum ,mod de expunere.)erfectionarea metodei a dus la aparitia stiintei despre metoda metodologia. 4etodologia reprezinta sistemul princiipilor generale de investigatie , deduse din sistemul celor mai generale legi obiective. 4etoda priveste fie un anumit principiu metodologic &metoda particulara', fie un procedeu tehnic oarecare &metoda individuala'. 5 buna cunoastere , explicare, si interpretare a fenomenului juridic reclama o metodologie corespunzatoare , in baza careia sa se realizeze o intelegere stintifica a mecanismului actiunii sociale a dreptului , a functiilor lui, a esentei , a continutului si a formei sale , a legaturilor sale multiple cu societatea. Notiune Metodologiei )uridice
6

4etodologia stiintei dreptului subliniaza necesitatea unor clasificari in procesul definirii semnificatiei metodelor traditionale si al apelului la metode de explicare si interpretare a relatiilor juridice , intr o lume caracterizata printr o mobilitate deosebita a structurilor sale componente. 4etoda de cercetare in stiinta dreptului este o imbinare intre general si specific. Metodologia juridica- acel sistem al unor factori de relativa invarianta intr-un numar suficient de mare de metode , factori ce au ca obiect raportulrile, legaturile, relatiilor care se stabiles cintre diferite metode , in procesul cunoasterii fenomenului juridic.

Metodele !ercet rii )uridice

Metod logic
"reptul este o stiinta eminamente deductiva .cunoasterea pe cale deductiva pleaca si in drept de la premisa ca nu se poate dovedi deductiv nimic decat pornind de la principii anterioare. Inima oricarei deductii # analitice sau sintetice este silogismul ."eductia in drept este in intregime dominata de silogismele de subsumare.+plicatiile logicii nu pot ramane doar la nivelul logice deontice.

Metod com" r ti$


7ogica defineste comparatia ca pe o operatie ce urmareste constatarea unor elemente indentice sau divergente la doua fenomene.Compararea sistemelor de drept ale diverselor state , a trasaturilor ramurilor , ale institutiilor si ale normelor acestora s a dovedit extrem de fructuoasa in procesul metodologic de studiere a fenomenului juridic.Scopurile specifice metodei comparative sunt determinate de raporturile existente intre propietatile obiective ale categoriilor comparate. ,unctiile dreptului comparat nu pot fi disociate de functiile generale ale teoriei generale dreptului & cognitiva , critica, practic aplicativa'.Comparatia ajuta esential la construirea tipologiilor juridicesi a clasificarilor.

Metod istoric
4etoda istorica se implineste strans cu istoria dezvoltarii sociale. Istoria este o modalitate prin care oameni isi reafirma aparenta lor la aceeasi umanitatea , ea este un sector al comunicarii cunostintelor , scindat prin etapa metodologica a comunicarii.+peland la istorie , dreptul isi afla conditiile care ii pot descifra ascendenta cunoscund fenomenele suprapuse de drept, istoria isi procura statornice modalitati de atestare documentara.
8

Metod sociologic
4etoda sociologica , reprezinta o directie de cercetare cu reale foloase pentru cunoasterea realitatii juridice.*xistenta dreptului este intim legata de viata sociala.s ar putea afirma ca acesta legatura se cristalizeaza in raporturi mai directe decat acelea ale moralei, spre exemplu.toate fenomenele juridice sunt fenomene sociale. *vident ca nu toate evenimentele sociale sunt juridice.

Metod c ntit ti$


4etoda cantitativa capata in ultimul timp o tot mai mare pondere in cercetarea stiintifica juridica, cu largi si imediate aplicatii in practica dreptului.In general , azi, teoria juridica nu poate merge decat in stransa corelatie cu nevoile practice ale creerii si ale aplicarii dreptului.

!once"tul dre"tului
9 ":*)- ; latinescul ; directus ; de a dreptul, drept, directie, linie dreapta. A!!EPTIUNILE DREPTULUI "rept stiinta dreptului # ansamblu de idei , notiuni, concepte si principii care explica dreptului si prin intermediul carora dreptul poate fi gandit. "reptul ca ansamblu de norme cere organizeaza viata in comun , este o tehnica a convietuirii umane , destinata sa disciplineze comertul uman si sa apere societatea de excese. "reptul este principiul de directie , de coeziune sociala , el da societatii caracterul de definit , de coerenta. -otalitatea normelor juridice in vigoare dintr un stat poarta denumirea de drept pozitiv.<n drept aplicabil imediat si continuu ,obligatoriu si susceptibil a fi adus la indeplinire printr o forta exteriora , ca o indreptatire legitima a unor instante sociale special abilitate. =uridicul defineste o parte componenta a realitatii sociale , alaturi de politic, etic, economic.etc. ORIGINEA SI APARATIA DREPTULUI
>

Studiul conceptului dreptului implica cu necesitate viziunea istorica ,legata de descifrarea originilor dereptului. "reptul este indisolubil legat de evolutia generala a societatii , de particularitale societatii in diferitele sale trepte de dezvoltare istorica.

Primele Legiuiri
"reptul apare in orientul antic. Intre primele legiuiri &adevarate monumente juridice' se mentioneaza : +. Codul lui ?+4<:+@I &@abilon' , @. 7egile lui 4+0<&India' , C. Codul lui 4<&China' +. Codul lui ?+4<:+@I , conservat in mod miraculos si descoperit la S<S+ are !A! articole.Contine atat norme cu caracter strict juritic , cat si norme morale ,religioase. @. 7egile lui 4+0< cuprind 6(>B versuri , legile cuprindeau pedepse. In europa primele legiuiri au fost * +. 7egile lui 7CC<:/&S)+:-+' sec. X lea @. 7egile lui ":+C50 si S+750 &+-*0+'sec.V lea C. 7*/*+ C*75: XII -+@7* &:54+' sec.V lea ". 7egea S+7IC+&,:+0-+' sec VI lea

Dimensiune Soci l

Dre"tului

"reptul este un produs complex al societatii % normele sale intervin in procesul productiv , stabilind reguli generale pentru actul zilnic , repetat al producerii, , al repartitiei, si al schimbului de produse si activitati.

; 7ibertatea omului este deplina numai in masura in care nu stanjeneste libertatea celorlaltii. 9
"repturile omului nu pot prinde contur , nu pot deveni realitati decat in cadru unei institutii bazata pe coexistenta libertatilor si nu pe afirmarea brutala si pagubitoare pentru semeni, a unor drepturi si a unor interese personale.Superioritatea reflectarii in drept a
A

corelatiei necesare intre drepturi si indatoriri precum si nobletea actului de justitie &ca o activitate independenta intr o societate democratica' alcatuiesc coordonatele care marcheaza decisiv dimensiunea sociala a dreptului. :ealitatea juridica este o dimensiune inalienabila arealitatii sociale in conditii istorice determinate.*xistenta ei nu poate fi desprinsa de existenta celorlalte parti ale unei societati, suportand influenta acestora si exercitand la randu i influenta asupra lor. "reptul suporta influente din partea componentelor cadrului fizic inconjurator si din partea componentelor sistemului social &economia, politica,morala'.In ansamblu, aceste elemente de influenta poarta denumirea de : factori de configurare a dreptului. ,actorii de configurare a dreptului tine cont de toate caracteristicile participarii omului la viata sociala ,de corelaria cu mediul natural si social. ,actorii exteriori exercita influenta asupra dreptului , al progresuluii juridic. Acesti factori sunt :

D.

Cadru natural

# factor de configurare a dreptului.In toate compoentele sale # mediul geografic, factori biologici , fiziologici, demografici acest factor influenteaza dreptul. 4ediul geografic reprezinta un ansamblu de factori care influenteaza viata sociala, dezvoltarea economica, posibilitatii dezvoltarii politice. 0ecesitatea stabilirii corespondentei legilor cu mediul inconjurator a fost intuita de multa vreme in gandirea politico juridica. In realitate , diferentele dintre epocile dreptului nu consta in deosebirile climatice sau geografice , ci in realitatile social economice diferite in care dreptul isi desfasoara actiunea. *x : 4asurile legislative pentru combaterea poluarii mediului, reglementarile prin care se stabileste un regim juridic specific pentru diferitele componente ale cadrului fizic regimul juridic al terenurilor agricole, regimul juridic al spatiului aerian , regimul juridic al marii teritoriale etc. ,actorul demografic exercita o influenta asupra reglementarilor juridice. "iversele imprejurari naturale &evenimente'care nu depind de vointa omului pot construi , prin vointa legii , cauze de nastere , modificare sau stingere a raporturilor juridice .curgerea timpul spre exemplu poate consolida juridic sau stinge un drept &prescriptia achizitiva sau extintiva', un cutremur poate declansa un raport juridic de asigurare de bunuri sau persoane etc. 4anifestarea fortei regulatoare a acestui fascicol de factori apartinand larg spus #cadrului natural, nu se prezinta insa ca o fatalitate , nu in mod automat prezenta acestora se finalizeaza cu efecte juridice.+ctiunea lor este totdeauna corelata unui interes social , este prezenta numai in masura in care luarea lor in consideratie este reclamatita de un interes social.E

!.Cadru social politic


influenteaza dreptul constituindu se ca un factor de configurare cu actiune specifica .,iind un produs social , dreptul se afla intr o permanenta si constructiva relatie cu interesele structurilor sociale.+sa cum s a subliniat in unele lucrari de teoria dreptului, evolutia actuala a raporturilor sociale produce o instrainare a individului , conducand la o treptata degradare a relatiei dreptului cu societatea. +cest factor de configurare are componente complexe a caror nfunctionare conjugata nu poate ramane in nici un sistem ded rept fara urmari. )olitica ar trebui sa stabileasca scopurile guvernarii sociale , iar dreptul sa aleaga mijloacele .

(.

Cadru uman

reprezinta zona centrala de interes pentre orice legiuitor .:eglementand comportamentul omenilor in cadrul unor categorii diverse de raporturi sociale , dreptul se raporteaza permanent la prezenta omului in societate , la capacitatea sa de a influenta si chiar de a transforma socialul.Viata dreptului se desfasoara in totalitate intr un cadru social uman.7egea juridica constituie un important factor de socializare, modeland si stimuland acele comportamente adecvate valorilor."reptul priveste actiunea omului intr un sistem de relatii dat."imensiunea umana a dreptului priveste , inainte de orice , drepturile esentiale ale individului&dreptului fundamentale', drepturi care garanteaza egalitatea deplina a tuturor oamenilor , posibilitatea lor de manifestare nestingherita in temeiul demnitatii si al libertatii, pentru ca omul , dupa natura sa , este o fiinta demna si libera. ,actorii de configurare a dreptului reprezinta importante surse naturale si sociale din care acesta isi trage obiceiul , subiectele, continutul , finalitatile si intr o oarecare masura , chiar forma.

Esent + !ontinutul si (orm Dre"tului

Esent
Ca orice fenomen , dreptul este unitatea unor laturi calitative si cantitative."eterminarea conceptului dreptului prin prizma categoriei filosofice de esenta , continut si forma implica efortul de decelare a trasasturilor si a determinarilor calitative fundamentale ale dreptului , precum si efortul de declarare a trasaturilor si a determinarilor calitative fundamentale ale dreptului, precum si efortul de sesizare a modalitatilor specifice de organizare interna si externa a continutului.
DB

In general esenta unui fenomen reflecta unitatea laturilor, trasaturilor si a raporturilor necesare , relativ stabile care constituie natura launtrica a fenomenului si l fixeaza intr o clasa de fenomene adiacente. Ideea de calitate ; deosebire substantei 9 adica ceea ce deosebeste corpurile intre ele , o nota specifica in definirea calitatii o constituie insusirea sa de a fii o determinare interna proprie obiectului ,granita care delimiteaza un obiect de altul ,un fenomen de altul. "in multitudine determinarilor calitative ale dreptului se desprinde o calitate principala care exprima calitatea intregului , determinarea lui interna % aceasta este calitatea juridicaa vointei si a interesului care prezideaza la la aparitia normelor dreptuluisi care asigura un anumit echilibru inn desfasurarea raporturilor interumane. "reptul se deosebeste de alte sisteme sociale normative , prin calitatea juridica a vointei ce se exprima in integralitatea normelor , cu toate cunostintele privind tratamentul special al normelor de drept . "reptul nu poate ramane in starea de vointa .:atiunea sa practica , legaturile sale constituie interesele fundamentale ale oamenilor si ale structurilor sociale de baza , imprima dreptului trasaturi de eficienta mult mai pronuntate in comparatie cu alte seturi normative .preceptele dreptului isi gasesc concretizarea in in elemente de continut ale acestuia.

!ontinut
Continutul dreptului il constituie ansamblul elementelor , al laturilor si al conexiunilor care dau expresie concreta vointei si intereselor sociale se reclama oficializarea si garantarea pe cale etatica. Continutul dreptului are o latura componenta dominanta 3sistemul normelor juridice2, intr adevar, orice sistem de drept isi realizeaza functiile prin intermediul normei de drept iar mecaniosmul influentei sale asupra relatiilor sociale este esential legat de modul in care etalonul de conduit ape care #lcuprinde norma patrunde in tesatura raporturilor interumane. 0ormele de drept laturi alcatuitoare ale continutului dreptului se infatiseaza in calitate de permise si comditii , precum si instrumente de control social. 7atura normativa reprezinta elementul cel mai pregnant al continutului dreptului . Cercetarea actuala a continutului dreptului este puternic marcata de tendinta explicarii si a conceperii dreptului in sensul cuprinderii factorilor complecsi normativi #sociali, care poate oferii raspunsuri modului activ in care nevoile schimbatoare ale societatii isi gasesc exprimare in drept. Cat despre forma dreptului , cercetarile stiintifice scot la iveala faptul ca studiul dreptului nu poate fi desprins de cel al formei sale.

(orm
DD

,orma dreptului semnifica exprimarea organizarii interioare a structurii continutului, ea desemneaza aspectul exterior al continutului , modul sau de exteriorizare.,orma dreptului apartine intodeauna unui continut, forma goala nu exista. ,orma este chiar legea de alcatuire, modul in care se leaga elementele care compun continutul dreptului.

Avem o forma interna si externa : forma interna a dreptului : este chiar interactiunea ramurilor dreptului , gruparea normelor juridice pe institutii si pe ramuri de drept privat sau public,

forma externa a dreptului : poate fi analizata din mai multe puncte de vedere al :

a' modalitatilor de exprimare a vointei legiuitorului izvoarele

dreptului b' al modalitatilor de sesizare a legislatiei # codificari,incorporari c' al modalitatilor de exprimare a metodelor de drept in felurite acte ale organelor de stat # legi ,decrete, hatarari. In forma dreptului sunt continute si procedeele specifice tehnici juridice cum ar fi : conceptele , procedeele de conceptualizare , clasificarile , tiparele logice ale normei juridice.)roblematica formei dreptului , nuantarea aspectelor multiple ale acestuia in relatia cu continutul, denota recunoasterea importantei acestui aspect al dreptului pentru intelegerea corecta a modului in care dreptul patrunde in tesatura raporturilor sociale, influentand conduita oamenilor si ocrotind valorile sociale majore .

Sistemul Dre"tului

D!

Societatea moderna se caracterizeaza printr o amplificare fara precedent a activitatilor normative.zigzagurile imprevizibile de la o zi la alta , ale sistemului politico social, complica mult sarcina legislatiei si a administratiei si produce Go supraambalare a mecanismului de reglementare juridica. "reptul nu exista prin simpla alaturare a unui numar mai muc sau mai mare de norme juridice, ci el exista ca un sistem. Sistemul dreptului apare ca un ansamblu organizat si logic ,care implica relatia intreg parte, parte componenta a realitatiii sociale&sistemul juridic', in ceea ce priveste legislatia &sistemul legislativ' , la fel si in privinta organizarii dreptului , ca feHnomen normativ , pe ramuri si institutii&sistemul dreptului'. Sistemul dreptului este rezultatul unitatii ramurilor si al institutiilor dreptului .Sistemul dreptului apare ca unitate obiectiv determinata , pe cand sistemul legislativ reprezinta o organizare a legislatiei pe baza unor criterii alese de legiuitor. Normele juridice nu e ista izolate , ele se grupeaza in institutii si ramuri , in felul acesta norma juridica reprezinta elementul de baza al sistemului dreptului , ea formeaza sistemul juridic elementar. 0orma juridica este legata de sistem, este masura sa inerenta , si implica functia pe care o va juca sistemul ca atare. Sistemul dreptului evoca unitatea dreptului si diferenta sa , adica inpartirea pe ramuri si institutii juridice.Cea mai larga grupare de norme juridice o constituie ramura de drept.:amura de drept este asamblul normelor juridice care relementeaza relatiile sociale dintr un anumit domeniu al vietii sociale in baza unor metode specifice de reglementare si a unor principii comune. Criteriile dupa care suunt structurate ramurile sistemului dreptului sunt : a' obiectul reglementarii juridice relatiile ce cad sub incidenta normelor juridice . b' metoda reglementarii # madalitatea practica de influentare a conduitei in cadru respectivelor relatii sociale. c' )rincipiile comune # in baza acestor criterii ramura de drept se stabileste forme specifice de legatura intre normele juridice ce o compun , legaturi ce determina trasaturile de trainicie si unitate a ramurii,asigurandui durabilitate in timp. In cadru fiecarei ramuri de drept , normele juridice se grupeaza in ansambluri normative mai reduse # institutii juridice. Institutia juridica ansamblul normelor care reglementeaza relatii sociale apropiate. totalitatea normelor juridice care apartin unei singure ramuri de drept , norme ce reglementeaza un grup de relatii sociale inrudite , dupa metoda de reglem specifica ramurei respective. "reptul se imparte in dreptul public si cel privat aceasta impartire se cunoastea din vremea romanilor : ius publicum si ius privatum dreptul public se refera la organizarea statului , iar cel privat la interesul fiecaruia. Dreptul public :dreptul constitutional, dreptul administrativ, dreptul penal,dreptul muncii, financiar,procesual . :amurile dreptului ce intra in componenta dreptului public au ca obiect de reglementare : relatiile sociale din domeniul organizarii puterilor publice, distribuirea competentelor in stat forma statului etc si avem in prim plan interesul general.
D(

Dreptul privat : dreptulcivil, comercial. :amurile ce intra in componenta dreptului privat reglementeaza relatiile sociale patrimoniale si personal nepatrimoniale la care participa particularii si avem in prim plan interesul propriu. Dreptul obiectiv i dreptul subiectiv Dreptul obiectiv desemneazI totalitatea regulilor juridice de conduitI sau a normelor juridice din societate. *l reprezintI totalitatea normelor de conduitI instituite de organele statului Ji impuse indivizilor sau colectivitIKii Ln cadrul vieKii sociale, uneori chiar prin forKa de constrMngere a statului. "reptul obiectiv este reprezentat de o multitudine de reguli de conduitI ce influenKeazI Ji orienteazI comportamentul oamenilor Ln societate. +cest drept nu are LnsI o existenKI independentI de voinKa Ji conJtiinKa oamenilor, de interesele grupurilor Ji categoriilor sociale, ci dimpotrivI, exprimI voinKa Ji interesele acestora care sunt obiectivizate Ln normele juridice impuse de puterea publicI. "reptul obiectiv poate fi analizat sub douI aspecte, respectiv: sub aspect static &concretizat Ln acte normative, jurisprudenKI, cutumI, ce reprezintI de fapt izvoare ale dreptului' Ji sub aspect dinamic &concretizat Ln acte de realizare Ji de aplicare a dreptului de cItre autoritIKile competente Ln acest sens.' "reptul obiectiv are urmItoarele tr!s!turi caracteristice: are un caracter normativ # adicI este format din reguli juridice ce stabilesc comportamentul oamenilor Ln societate &care reglementeazI conduita indivizilor'% are un caracter obligatoriu # pentru cI regulile de conduitI care l formeazI sunt obligatorii pentru toate persoanele cIrora li se adreseazI, Ln sensul cI, atunci cMnd nu sunt respectate de bunI voie, intervine forKa coercitivI a statului care impune respectarea acestor norme juridice de cItre destinatarii lor% are un caracter general # pentru cI regulile de conduitI care l alcItuiesc sunt reguli generale ce se adreseazI tuturor subiecKilor de drept, unor categorii de subiecte de drept sau unei persoane anume, ca titularI a unei funcKii% are un caracter de actualitate # deoarece cuprinde norme juridice care se aflI Ln vigoare% dreptul obiectiv este format din reguli de conduit! care, deJi sunt numeroase, sunt totuJi limitate ca num!r% dreptul obiectiv este format din norme de conduit! care sunt impersonale "i tipice abstracte% normele juridice ce l alcItuiesc existI independent de raportul juridic Ln care pIrKile sunt titulare de drepturi Ji obligaKii% dreptul obiectiv cuprinde reguli de conduit! a c!ror aplicare este asigurat!, adicI este garantat! de puterea public! &de stat'% dreptul obiectiv constituie fundamentul drepturilor subiective, cadrul de recunoaJtere Ji de exercitare a acestor drepturi%
D.

dreptul obiectiv este considerat a fi un pilon central al fenomenului drept, pentru cI Ln jurul sIu, de la el Ji Lnspre el iradiazI celelalte manifestIri ale fenomenului juridic &respectiv ideile, teoriile, drepturile subiective etc.'. Cel mai rIspMndit sens al termenului NdreptO este cel de drept obiectiv, de aceea atunci cMnd se foloseJte expresia PdreptO fIrI alte atribute, se LnKelege dreptul Ln sens obiectiv. Dreptul subiectiv # este prerogativa recunoscutI subiectului unui raport juridic de a avea o anumitI conduitI sau de a pretinde unui alt subiect de drept, sI dea, sI facI sau sI nu facI ceva, Ln temeiul normelor juridice. "reptul subiectiv este dreptul pe care o persoanI &fizicI sau juridicI' Ll foloseJte Ji Ll exercitI Ln mod nemijlocit, Ln calitate de titular. "reptul subiectiv, ca aspect al fenomenului juridic, indicI prerogativele &facultIKile' unui subiect de drept de a Ji valorifica sau proteja Lmpotriva terKilor un anumit interes apIrat de dreptul obiectiv. &ex. dreptul de proprietate, dreptul de autor etc.' "reptul subiectiv consacrI juridiceJte acele valori ce configureazI personalitatea umanI &cum ar fi : viaKa, onoarea, numele, demnitatea, proprietatea etc.' valori care, sancKionate prin norme juridice adecvate, devin drepturi ale omului Ji alcItuiesc statutul juridic al acestuia. *xemple de drepturi subiective pot fi: dreptul la viaKI, sInItate Ji integritate corporalI% dreptul la proprietate% dreptul la muncI% dreptul la cIsItorie etc. "repturile subiective decurg Ji sunt strMns legate de dreptul obiectiv, Lntre ele existMnd o legIturI indisolubilI. "repturile subiective nu pot fi concepute fIrI sI fie prevIzute Ln normele juridice% deci ele existI Ji se pot exercita numai dacI sunt recunoscute de dreptul obiectiv, pentru cI numai recunoaJterea Ji ocrotirea printr o normI juridicI a unei valori Li conferI acesteia calitatea de obiect al unui drept subiectiv. "eJi cele douI accepKiuni ale dreptului &dreptul obiectiv Ji dreptul subiectiv', sunt diferite ca semnificaKie terminologicI, ele reprezintI douI ipostaze corelate ale fenomenului unic, care este dreptul. Sunt considerate astfel pentru cI, drepturile subiective nu existI Ji nu pot exista Ln afara dreptului obiectiv, care este, de fapt, fundamentul, acestora, este cadrul de principialitate Ji reglementare juridicI a drepturilor subiective Ji de executare a obligaKiilor corelative. "reptul obiectiv priveJte Ji ocroteJte dreptul subiectiv, iar regula de drept se realizeazI prin exercitarea dreptului subiectiv. "repturile subiective prezintI urmItoarele trsturi caracteristice: sunt prerogative concrete recunoscute unei persoane &fizice sau juridice' de care aceasta se poate prevala Ln relaKiile cu societatea% sunt str#ns legate de titularul lor, ca subiect determinat al unui raport juridic concret% sunt nelimitate ca num!r, dar sunt limitate de lege Ji de moralI% sunt prerogative individuale care sunt e ercitate sub protec$ia puterii publice a statului%
D6

pot avea natur! juridic! diferit!, Ln funcKie de ramura de drept ale cIrei norme juridice le reglementeazI% unui drept subiectiv aparKinMnd unui subiect de drept Li corespunde o obliga$ie corelativ! a altui subiect de drept

De,initi dre"tului * ns mblul regulilor sigur te si g r nt te de c tre st t + c re u c sco" org ni% re si disci"lin re com"ort mentului um nin "rinci" lele rel tii din societ te + intrun clim t s"eci,ic m ni,est rii coe.istentei libert tilor + " r rii dre"turilor esenti le le omului si st tornicirii s"iritului de dre"t te .

Dre"tul si st tul

&tatul este principala institutie politica a societatii.+parut acum sase milenii in urma in 5rientul +ntic&*gipt, @abilon',
S-+-<7 continua si acum sa fie instrumentul conducerii sociale .C a si in cazul dreptului , aparitia statului este determinata de schimbarile petrecute in oranduirea comunei primitive, schimbari care au facut ca vechile forme de organizare si conducere&ginta, tribul' sa nu mai fie suficiente , inpunandu se o forma noua cea politica statala.5data cu aparitia statului , relatiile sociale se pot dezvolta la adapostul unei forte speciale de constrangere pe care o detine statul si o poate utiliza impotriva celor ce se opun. Statul este o necesitate exterioara pentru societatea civila , el fiind scopul imanent al societatii civile , indivizii avand daorii si drepturi in raporturile lor cu statul.2

&ocietatea civila este alcatuita din membri si mecanisme de actiune e trinseci statului care se invecineaza cu acesta, dar se delimiteaza de stat prin obiective si metode de actiune.
Statul joaca un rol importantin dezvoltarea societatii civile , societatea civila este o provocare pentru stat deoarece cenzureaza decizia statala, de multe ori intre stat si societatea civila exista relatii tensionate. Statul aste format din : teritoriu &suprafata delimitata de hotare pe care se ezercita o anumita autoritate. ' populatie &totalitatea cetatenilor care locuiesc si isi desfasoara activitatea pe o anumita suprafata delimitata.' Ca instrument de organizare si conducere sociala , scopul statului este apararea interesului general menirea statului este fericirea cetatenilor.Statul este cel care are ca scop apararea drepturilor inalienabile ale omului si in care politica este subordonata moralei. Statul mai are functia sa asigure democratia si justitia., precum si o functie coercitiva, si cea mai importanta ce de garantare a dreptulrilor omului, asigurarea princiipilor separatiei puterilor in stat etc.
D8

Puterea de stat si formele instutionale


)uterea de stat este o forma determinata si variabila de autoritate &auctoiritas # augere a spori , a consolida'intr o societate exista forme multiple de autoritate de consolidare a unui sistem de valori morale, religiose , politice, juridice.)uterea , ca arbitru al statului este identificata cu forta , fiind de altfel , denumita si forta publica , puterea de stat. )utere de stat are caracter politic, are o sfera generala de aplicare , are agenti specializati care o realizeaza &in caz de nevoie prin forta' si este suverana. "intre toate aceste trasaturi , cea care se distinge in mod deosebit si la care se face in mod curent referire atunci cand este abordata teoretic chestiunea statului , este suveranitatea puterii.

&uveranitatea este dreptul statului de a conduce o societate , de a stabili raporturi cu alte state.
*a are doua laturi una interna si una externa : 7atura interna a suveranitatii priveste puterea sa de comanda in interior si se concretizeaza in elaborarea unor norme cu caracter general obligatoriu si in urmarirea aplicarii lor in practica sociala& suprematia puteri de stat' . 7atura externa priveste comportamentul statului in societatea natiunilor , raporturilor sale cu celelalte state&independendenta si neatarnarea puterii'. Intr un stat democratic , puterea emana de la popor si apartine acestuia.*xercitarea puterii , organizarea canalelor prin care circula puterea , sunt incredintate statului , in planul activitatii statale are loc o divizare , o separare a puterilor. Separatia puterilor se realizeaza in scopul echilibrari lor , pentru a se inpiedica abuzul de putere. Separatia puterilor nu inseamna ca nu puterile nu mai corespondeaza intre ele. )entru realizarea functiilor sale , statul isi organizeaza un sistem de institutii de organe care dau expresie concreta puterilor publice. 4odul lor de functionare , repartizarea competentelor , atribuirea unor prerogative specifice sunt continute in legi, Constitutie, in legile organice si in legile subsecvente acestora.Statul nu exista fara aparatul sau, fiind uneori definit ca unitatea puterii si mecanismului sau.*lementul de baza al mecanismului statului il constituie organul de stat acea parte componenta a

aparatului de stat , investita cu competenta si putere si care se caracterizeaza prin aceea ca cei care o compun au o calitate specifica deputati, functionari sau magistrati. ,iecare categorie de organe aduce la indeplinire o anumita forma de
activitate in temeiul competentei ce i este rezervata prin lege.+ctele acestor organe pot fi realizare la caz de nevoie prin constrangere. +ctivitatea lor este reglata normativ. 0ormele juridice dimensioneaza competenta organelor de stat .

Forma statului :
,orma statului Q forma de guvernamant # a' structura de stat
D>

b' regimul politic ,orma de guvernamant constituie aspectul cel mai pregnant al statului,reprezinta modul de constituire a organelor centrale ale statului , exercitarea puterii prin intermediul acestor organe si impartirea competentei intre ele. Clasificarea generala este in : a' republici &conducatorul este ales de catre popor sau parlament' b' monarhii &conducatorul nu este ales , se face pe cale ereditara : regi ' 'orma de organizare inseamna impartirea interrna a statului in unitati administrativ teritoriale sau in parti politice autonome si raporturile dintre stat, considerat ca intreg si partile sale componente . "in acest punct de vedere statele se impart : state simple&UN SINGUR GU#ERN +!ONSTITUTIE+ O SINGURA !ETATENIE/ state unitare state compuse&E&ISTA MAI MULTE RANDURI DE ORGANE LEGISLATI#E E&E!UTI#E SAU )UDE!AORESTI/ state federative&4+I 4<7-* C50S-I-<-II, ,+C )+:-* "I0-: 5 ,*"*:+-I*, )+:-* )57I-IC+ +<-5054+' :egimul politic a ( componenta a formei statului reprezinte ansamblul metodelor si al mijloacelor de conducere a societatii , cu referire imediata la raporturile dintre stst si individ , la modul concret in care un stat asigura si garanteaza in volum si intensitate , drepturile subiective. Instituia juridic "reptul, ca subsistem al sistemului social este alcItuit la rMndul sIu din subsisteme numite ramuri de drept. *le sunt subsisteme Ln raport cu sistemul dreptului, dar sunt sisteme Ln raport cu instituKiile juridice, care constituie sisteme de norme juridice. "eci, norma juridicI este element al instituKiei juridice, care este parte a ramurii de drept Ji aceasta la rMndul ei, este parte componentI a sistemului dreptului, ca sistem integrativ. (nstitu$ia juridic!, cuprinde ansamblul normelor juridice care reglementeazI o categorie mai restrMnsI de relaKii sociale, generMnd o categorie aparte de raporturi juridice8. *a desemneazI totalitatea de norme juridice ce formeazI un tot unitar norme strMns legate Lntre ele, ce aparKin de regulI unei ramuri de drept, au acelaJi obiect Ji metodI de reglementare specificI ramurii de drept respective, Lndeplinind aceleaJi funcKii. "e exemplu, cIsItoria este reglementatI de un ansamblu de norme juridice ce formeazI institu$ia c!s!toriei% normele juridice care reglementeazI proprietatea formeazI institu$ia dreptului de proprietate. Sunt instituKii juridice care au o sferI mai largI Ji care se Lmpart Ln subdiviziuni ce formeazI la rMndul lor o instituKie juridicI. "e exemplu, institu$ia contractelor cuprinde mai multe instituKii juridice cu statut de subdiviziuni ale sale, cum ar fi: contractul de vMnzare # cumpIrare% contractul de depozit% contractul de Lmprumut% institu$ia familiei cuprinde instituKia Lnfierii, a filiaKiei% institu$ia succesiunii cuprinde instituKia succesiunii legale Ji a succesiunii testamentare.
DA

InstituKia juridicI poate fi alcItuitI din norme ce aparKin exclusiv unei singure ramuri de drept &de exemplu, instituKia cIsItoriei grupeazI norme numai din dreptul familiei', sau poate fi alcItuitI Ji din norme ce revin altor ramuri de drept, situaKii Ln care, instituKia juridicI are un caracter complex Ji constituie clasa instituKiilor juridice fundamentale. InstituKia juridicI are o sferI mai restrMnsI decMt cea a ramurii de drept, este subordonatI acesteia Ji face parte integrantI din ramura de drept. Ramura de drept )amura de drept, cuprinde o grupare mai mare de norme juridice, precum Ji mai multe instituKii juridice legate Lntre ele prin obiectul lor comun, prin principii comune Ji prin unitatea de metodI. Se considerI cI la baza grupIrii normelor juridice Ln ramuri de drept stau urmItoarele criterii: criteriul obiectului comun al reglementIrii normelor juridice considerat a fi criteriu principal obiectiv% criteriul unitIKii de metodI a reglementIrii juridice, considerat criteriul subiectiv, determinat de voinKa legiuitorului% criteriul principiilor comune care stau la baza distincKiunii normelor Ji instituKiilor juridice ce formeazI ramuri de drept. Ramura de drept se poate defini ca fiind un ansamblu distinct de norme juridice, ntre care exist le turi or anice! funcionale "i structurale, norme ce re lementea# o cate orie mai mare de relaii sociale ce au acela"i specific, folosesc aceea"i metod sau complex de metode "i au principii comune. )rivitI Ln mod general, ramura de drept reprezintI unitatea mai multor instituKii juridice, legate organic Lntre ele prin obiectul, metodele Ji principiile lor comune. "elimitarea unei ramuri de drept de alta, este o problemI complexI, pentru cI este destul de dificil de stabilit gradul de diferenKiere a relaKiilor sociale ce vor fi reglementate de o anumitI categorie de norme juridice Ji reunite apoi Lntr o ramurI de drept. :amurile de drept nu sunt izolate unele de altele, Lntre ele existI o strMnsI interdependenKI, o legIturI indisolubilI. *xistI ramuri de drept propriu zise, de sine stItItoare &drept civil, penal, constituKional, administrativ etc.' Ji ramuri de drept noi &dreptul mediului, dreptul comunitar etc.'. Diviziunea dreptului n drept public i drept privat +nalizMnd evoluKia istoricI a sistemului dreptului se constatI, cI el a avut o anumitI structurI Ln cadrul fiecIrui tip de stat, structurI determinatI de forma de proprietate dominantI Ji influenKatI de tradiKiile Ji tehnica legislativI din statul respectiv. )rima Lncercare de diviziune a dreptului, care reprezintI Ji summa divisio a acestuia, LJi are originea Ln dreptul roman Ji aparKine lui <lpian>, care a LmpIrKit dreptul, dupI interesul ocrotit, astfel:
DF

*us publicum &dreptul public' dreptul care are ca scop satisfacerea nevoilor statului% *us privatum &dreptul privat' dreptul care priveJte interesul particularilor. 5 altI Lncercare de grupare a dreptului a fost cea fIcutI de jurisconsultul roman )aul, Ln: *us singulare &dreptul de excepKie'% - *us comune &dreptul comun'. =urisconsulKii romani au procedat Ji la diviziunea dreptului Ln: dreptul cet!$ii sau Ln dreptul popoarelor. Clasificarea lui <lpian Ln *us civilis Ji *us gentium reluatI Ji de alKi jurisconsulKi s a pIstrat pMnI Ln prezent, sub denumirea de: drept intern Ji drept interna$ional. /ruparea dreptului Ln drept public Ji privat pe baza criteriului interesului ocrotit, nu are rigoare juridicI, fapt ce a determinat critici Ji nuanKIri din partea specialiJtilor Ln drept, ducMnd la completarea ulterioarI a criteriilor tradiKionale ce prezideazI aceastI diviziune a dreptului, sau chiar la abandonarea lor, Ln teoria juridicI. Rn dreptul modern, cMnd statul acKioneazI atMt ca persoanI juridicI de drept public, cMt Ji ca persoanI de drept privat, cMnd dreptul public s a apropiat tot mai tare de dreptul privat &prin combinarea interesului general cu interesul particular Ji prin folosirea unor instituKii specifice dreptului privat', s a considerat cI, rigiditatea distincKiei dintre dreptul public Ji privat nu mai are justificare. Se apreciazI cI, utilitatea grupIrii dreptului Ln drept public Ji drept privat, se justificI prin urmItoarele considerente: normele dreptului privat sunt mai stabile decMt cele ale dreptului public &de exemplu, Ln materia obligaKiilor'% pentru calitatea de subiect de drept public nu este necesarI neapIrat dobMndirea capacitIKii de exerciKiu &de exemplu pentru exercitarea dreptului la LnvIKIturI', pe cMnd pentru calitatea de subiect de drept privat, este necesarI deplina capacitate de exerciKiu &de exemplu, pentru Lncheierea unui contract civil'% Ln raporturile de drept public, unul dintre subiecte este statul sau o autoritate publicI, iar pIrKile nu se aflI pe poziKie de egalitate juridicI% Ln raporturile de drept privat, pIrKile se aflI pe poziKie de egalitate juridicI &egalitatea pIrKilor Ln raporturile civile este regula fundamentalI a dreptului privat'DB% regula aplicabilI raporturilor juridice din dreptul public este manifestarea unilateralI de voinKI, iar regula raporturilor juridice de drept privat este aceea a consensualismului% Ln dreptul public predominI normele imperative, ce impun o conduitI obligatorie, de la care nu se poate deroga, iar Ln dreptul privat predominI normele permisive, care permit pIrKilor participante la un raport juridic sI Ji stabileascI conduita Ln mod convenKional. RmpIrKirea Lntregului sistem de drept Ln drept public Ji privat, reprezintI cea mai largI divizare a dreptului. ConsiderIrile fIcute Ln decursul timpului cu privire la aceastI divizareDD, precum Ji tendinKele actuale de divizare, au ca rezultat sublinierea caracterului
!B

dinamic al sistemului dreptului, continua perfecKionare a formei Ji conKinutului dreptului Ji chiar apariKia de noi ramuri de drept &ca de exemplu: dreptul mediului, dreptul economic, dreptul asigurIrilor sociale etc.'. Ramurile dreptului Criteriul de bazI, obiectiv al grupIrii normelor juridice Ln ramuri de drept Ln cadrul sistemului dreptului, Ll constituie obiectul reglementIrii juridice, respectiv, grupul distinct de relaKii sociale pe care acestea le reglementeazI. )rimele ramuri de drept s au conturat Ln orMnduirea burghezI, ca urmare a apariKiei unor coduri &a sistematizIrii dreptului', ceea ce a facilitat apariKia sistemului dreptului, format din drept public Ji drept privat. Rn sistemul dreptului contemporan se disting ca ramuri de drept, ramurile corespunzItoare divizIrii sistemului dreptului Ln drept public Ji drept privat. Rn dreptul public intrI urmItoarele ramuri de drept: dreptul constituKional, dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptul penal, dreptul procesual &civil Ji penal', dreptul internaKional public. Rn dreptul privat intrI urmItoarele ramuri de drept: dreptul civil, dreptul comercial, dreptul internaKional privat, dreptul familiei, dreptul muncii etc. Constituirea ramurilor de drept nu este un proces Lncheiat, dreptul fiind un fenomen dinamic Ji evolutiv existI tendinKa de desprindere dar Ji de apariKie a unor ramuri juridice noi, ca urmare a nevoilor continue ale dezvoltIrii societIKii contemporane. Rn continuare, vom prezenta succint cele mai importante ramuri ale dreptului, elementele definitorii ale acestora, pentru a releva acele trIsIturi ce le unesc Ln sistemul dreptului. a+ Dreptul constitu$ional este ramura dreptului public, ce cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeazI principiile fundamentale ale organizIrii de stat, structura Ji modul de funcKionare a organelor statului, drepturile Ji obligaKiile fundamentale ale cetIKenilor Ln raporturile lor cu statul. 5biectul dreptului constituKional Ll prezintI deci, relaKiile sociale care iau naJtere Ln cursul organizIrii Ji exercitIrii puterii de statD!. :aporturile de drept constituKional, ca raporturi sociale ce apar Ln procesul exercitIrii Ji organizIrii puterii de stat, se stabilesc Lntre diferitele organe ale puterii de stat, Lntre organele puterii de stat Ji cetIKeni, al cIror conKinut Ll constituie drepturile Ji obligaKiile cetIKenilor. )rincipalul izvor de drept constituKional Ll reprezintI ConstituKia, ca lege supremI Ln stat urmatI de legile constituKionale. "atoritI naturii obiectului sIu de reglementare, precum Ji a forKei juridice a normelor care l compun &norme de drept cuprinse de ConstituKie Ji legi constituKionale', dreptul constituKional este considerat ca fiind ramura de bazI, fundamentalI a dreptului intern public. b+ Dreptul administrativ cuprinde ansamblul normelor juridice care reglementeazI raporturile sociale ce formeazI obiectul administraKiei de stat, raporturi ce se statornicesc Ln procesul organizIrii Ji LnfIptuirii activitIKii executive.

!D

Ca ramurI a sistemului dreptului, dreptul administrativ se distinge prin obiectul sIu de reglementare, respectiv, prin raporturile juridice ce se nasc, modificI sau sting Ln cadrul Ji pentru realizarea activitIKii executive, ce constI din organizarea executIrii Ji executarea Ln concret a legilor Ji a celorlalte acte normative. Rn raporturile de drept administrativ &ca Ji Ln cele de drept constituKional' pIrKile apar ca purtItori de drepturi Ji obligaKii Ji ca titulari ai puterii, Ln acelaJi timp. +ceste raporturi se stabilesc, pe de o parte, Lntre diferite organe ale puterii de stat, Ji Lntre organizaKii sau cetIKeni, pe de altI parte. 4etoda de reglementare a acestor raporturi juridice, este metoda imperativI. Subiectul raportului juridic administrativ nu se aflI pe poziKie de egalitate juridicI, iar conduita lor este reglementatI de norme juridice imperative. Izvoarele dreptului administrativ sunt diverse &legi, hotIrMri de guvern, regulamente, ordine, instrucKiuni etc.', ca urmare a diversitIKii domeniilor pe care le reglementeazI normele sale de drept. Violarea normelor de drept administrativ atrage rIspunderea autorului, sancKiunea fiind de regulI, o sancKiune administrativI &contravenKionalI'. c+ Dreptul financiarD( cuprinde ansamblul normelor juridice care se referI la formarea, repartizarea Ji utilizarea fondurilor bIneJti. 0ormele cu caracter financiar sunt instituite atMt de organele puterii de stat cMt Ji de cele ale administraKiei de stat Ji reglementeazI activitatea financiarI a statului, Lntocmirea bugetului, perceperea taxelor Ji impozitelor, modul de cheltuire a fondurilor bIneJti alocate prin bugetul de stat anual, creditul, asigurIrile etc. 0ormele de drept financiar au un dublu caracter: patrimonial Ji organizatoric. 4etoda de reglementare a raporturilor juridice financiare ce apar Ln procesul Lntocmirii, aprobIrii Ji executIrii bugetului de stat, este metoda imperativI. d+ Dreptul penal este ramura de drept alcItuitI din totalitatea normelor juridice, care reglementeazI raporturile sociale ce se nasc Ln acKiunea de prevenire Ji combatere a infracKionalitIKii, norme ce determinI faptele ce constituie infracKiuni, sancKiunile corespunzItoare lor, precum Ji condiKiile de aplicare Ji de executare a acestora. 5biectul de reglementare al normelor juridice penale Ll constituie relaKiile sociale ce se nasc Ln acKiunea de prevenire Ji combatere a infracKionalitIKii. +cest obiect propriu de reglementare Li conferI dreptului penal un caracter autonom, de sine stItItor. 4etoda de reglementare a raporturilor juridice penale este metoda imperativI. Subiectele raportului juridic penal sunt: statul &subiect activ' Ji infractorul &subiect pasiv'. :aporturile juridice penale ca raporturi juridice iau naJtere Ln acKiunea de prevenire Ji de combatere a infracKionalitIKii, pot fi clasificate Ln douI grupe: raporturi de conformare Ji raporturi de conflict. e+ Dreptul procesual penal cuprinde ansamblul normelor juridice ce reglementeazI activitatea organelor de urmIrire penalI Ji a justiKiei Ln soluKionarea cauzelor penale, pentru descoperirea infracKiunilor comise Ji a infractorilor, pentru sancKionarea lor Ji punerea Ln executare a acestor sancKiuni. 0ormele juridice specifice acestei ramuri de drept au ca obiect de reglementare, raporturile organelor de urmIrire penalI Ji a instanKelor judecItoreJti cu cetIKenii, asupra cIrora se rIsfrMnge activitatea lor.
!!

f+ Dreptul procesual civil cuprinde normele juridice referitoare la forma Ji condiKiile de soluKionare de cItre instanKele de judecatI a cauzelor civile, precum Ji executarea hotIrMrilor judecItoreJti pronunKate Ln aceste cauze. 0ormele dreptului procesual civil au ca obiect de reglementare: ordinea dezbaterii de cItre instanKe a cauzelor civile% competenKa teritorialI Ji materialI a instanKelor de judecatI% procedura de administrare a dovezilor% procedura de desfIJurare a dezbaterilor Ln faKa instanKei% forma Ji conKinutul hotIrMrilor judecItoreJti% cIile de atac ce se pot exercita Lmpotriva acestor hotIrMri% executarea hotIrMrilor judecItoreJti etc. 0ormele juridice procesuale civile reglementeazI raporturile dintre organele de LnfIptuire a justiKiei &judecItori, tribunale' Ji cetIKeni, precum Ji raporturile dintre cetIKeni ca pIrKi Ln proces. g+ Dreptul civil este acea ramurI a dreptului privat ce cuprinde totalitatea normelor juridice ce reglementeazI raporturile juridice patrimoniale Ji cele nepatrimoniale &personale' stabilite Lntre persoane fizice Ji juridice aflate pe poziKie de egalitate juridicID.. 5biectul de reglementare al dreptului civil Ll constituie raporturile juridice patrimoniale &care au conKinut economic' Ji raporturile nepatrimoniale &lipsite de conKinut economic'. 4etoda de reglementare utilizatI de dreptul civil este egalitatea juridicI a subiecKilor raporturilor juridice civile. 0ormele juridice civile sunt preponderent supletive sau dispozitive, iar sancKiunile ce intervin Ln cazul nerespectIrii lor au de regulI, caracter reparator. h+ Dreptul familiei cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeazI raporturile personale Ji patrimoniale care rezultI din cIsItorie, rudenie, adopKie, precum Ji din alte raporturi asimilate de lege sub anumite aspecte, cu raporturile de familie. 5biectul de reglementare a normelor juridice de dreptul familiei Ll constituie relaKiile ce se stabilesc Lntre membrii familiei &relaKiile dintre soKi, dintre pIrinKi Ji copii', precum Ji relaKiile dintre aceJtia Ji alte persoane. 4ajoritatea normelor de dreptul familiei se gIsesc Ln Codul familiei, dar Ji Ln legi speciale, ele avMnd de regulI, caracter permisiv. i+ Dreptul muncii cuprinde ansamblul normelor juridice care reglementeazI relaKiile sociale de muncI. 5biectul de reglementare al acestor norme juridice Ll constituie raporturile sociale de muncI ale muncitorilor Ji funcKionarilor, dar Ji alte raporturi sociale ce derivI din raporturile sociale de muncI. 0ormele juridice de dreptul muncii se referI la Lncheierea Ji desfacerea contractului de muncI, la condiKiile muncii, salarizIrii, la disciplina Ji protecKia muncii, acordarea concediilor de odihnI, la pregItiriea profesionalI etc. Dreptul internaional "reptul internaKional este dreptul ce aparKine mai multor state, reprezentMnd voinKa acestora. Subiectele de drept internaKional sunt Ln principal statele, fapt ce l deosebeJte de dreptul intern, unde subiecte de drept pot fi atMt statul cMt Ji persoanele &fizice sau juridice'. 0ormele de drept internaKional reglementeazI relaKiile internaKionale, care sunt Ln principal, relaKii Lntre state suverane Ji independente. "reptul internaKional, se divide Ln: drept interna$ional public Ji drept interna$ional privat. a. $reptul internaional public
!(

*ste definit ca fiind ansamblul normelor juridice care se nasc prin acordul statelor, egale Ln drepturi Ji suverane, acord ce exprimI voinKele concordante ale acestor state Ln relaKiile dintre ele, Ln cadrul comunitIKii internaKionale. 0ormele juridice ce reglementeazI relaKiile dintre state sunt asigurate la nevoie prin constrMngerea exercitatI de state, colectiv sau individual. "reptul internaKional public cuprinde norme juridice create de state, cIrora acestea li se supun, deci nu existI un organ legislativ internaKional. +ceasta, este o particularitate a dreptului internaKional care l deosebeJte de dreptul intern, Ln care normele juridice sunt create de un organ legislativ distinct de destinatarii lor. "e asemenea, Ln dreptul internaKional public nu existI un aparat centralizat care sI asigure prin constrMngere respectarea normelor juridice, care sI rezolve litigiile nIscute Lntre pIrKile participante la raportul juridic. 0ormele dreptului internaKional public au caracter consensual, ele se creeazI prin colaborarea dintre state &pe bazI de tratate, acorduri, pacte etc.', colaborIri Ln cadrul cIrora statele LJi asumI obligaKii Ji dobMndesc drepturi, unele faKI de altele. *xistI LnsI Ji norme de drept internaKional public formate pe cale cutumiarI. b. $reptul internaional privat "reptul internaKional privat cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeazI Ln principal, rezolvarea conflictelor de legi ce se nasc Ln raporturile de drept civil Ln care intervine unul sau mai multe elemente strIine &de extraneitate'. *lementul de extraneitate este acea Lmprejurare de fapt ce creeazI conflictul de legi &Lntre legea naKionalI Ji cea strIinI' Ji care pune problema alegerii legii competente ce urmeazI sI reglementeze raportul respectiv. 0ormele juridice de drept internaKional privat reglementeazI raporturile juridice civile, comerciale, procesual civile, din dreptul muncii sau din dreptul familiei care conKin un element strIin. 5biectul de reglementare al dreptului internaKional privat Ll constituie deci, raporturile sociale Ln care pIrKile sunt persoanele fizice Ji juridice strIine. 0ormele juridice care formeazI aceastI ramurI de drept, sunt de regulI, norme conflictuale, ele desemneazI care anume lege naKionalI &dintre cele cu vocaKie de aplicare', va reglementa raportul juridic respectiv.

Institutii judici re

=ustitia este inerenta societatii , ea reprezinta una dintre cele trei clasice functii ale statului , de fapt este prima virtute a institutiilor sociale asa cum adevarul este cea a sistemelor de gandire. =ustitia se realizeaza prin institutiile sale , institutii guvernamentale de anumite principii , care au la baza faptul ca justitia este un serviciu public . Institutiile judiciare sunt de fapt autoritatile investite de stat sa solutioneze litiigi juridice.5rganizareasi functionarea acestor institutii judiciare are la baza principii fundamentale , unele de rang constitutional. +. )riincipi de organizare
!.

a'

)rincipiul separiatiei :
are ! coordonate separarea jurisdictiilor&instantele judecatoresti si intantele administrative' si separatia organelor care functioneaza in cadrul fiecarei jurisdictii&instantele civile si penale' si &magistrati, judecatori, procurori'.

b'

)rincipiul ierarhiei juridice :

in cazul oricarui litigiu , dac auna din parti este nemultumita , poate cere o noua judecare a litigiului sau , la juristictia ierhic superioara, exercitand caile de atatc &appel sau recurs'.Ierarhizarea jurisdictiilor depinde de natura litigiului si de faza procesului.In varful ierarhiei se afla C<:-*+ "* C+S+-I* SI =<S-I-I*.
c'

)rincipiul independentei si al impartialitatii :

art 8 C50S-I-<-I* *<:5)*+0+ +":*)-<:I75: 54<7<I regasindu se in orice constitutie . In constitutia noastra acest articol are numarul D!. alin. D, !, (. 9 =ustitia este unica, impartiala si egala pentru toti. =udecatorii sunt independenti si e supun numai legii. ;
d'

)rincipiul colegialitatii :

asta inseamna ca litigiul este rezolvat de un complet de judecatori &un colegiu'si nu de un judecator unic.Colegialitatea arata ca justitia este omogena , adica instanta este formata fie numai din magistrati de cariera , fie din particulari ."aca traditia este in favoarea colegialitatii, tendinta contemporana este aceea a judecatorului unic. @. )rincipii de functionare a'principiul egalitatii este un principiu de rang constitutional fiind vorba de egalitatea in fata legii. 0imeni nu poate fi judecat de o jurisdictie creata special , toti justitiabili trebuie supusi la acelorasi forme procesuale , in sensul ca fie sunt judecati toti de un judecator unic , fie de o formatie colegiala , pentru a respecta privilegiul egalitatii , justitiabili trebuie supusi aceluiasi drept , adica in varful organizatiei judiciare trebuie sa se afle o jurisdictie suverana , cu rolul de asigura unitatea dreptului, aceasta este C<:-*+ "* C+S+-I* SI =<S-I-I*. b'principiul greutatii are in vedere gratuitatea accesului la tribunal serviciul public al administrarii justitiei trebuie sa fie gratuit. c'principiul neutralitatii neutralitatea trebuie analizata pe ! coordonate : D. una tehnica #este vorba de :
!6

i.

ii.

sistemul acuzatorial# rolul esential revine partilor in administrarea probelor , intalnindu se sistemul probei legale , judecatorul are rolul sa vecheze respectarea legiiin privinta administrarii probelor . sistemul inchizitorial judecatorul are roluldeterminat in administrarea probelor , putand lua orice masura necesara pentru solutionarea cazului.

! alta social politica judecatorul trebuie sa fie independent de orice interventie olitica , de presiunile sindicale , de grupurile de presiune etc.independenta nu trebuie sa fie doar politica sociala ci si personala, un judecator nu trebuie sa se abata de la textele legale, aplicand propria lui conceptie despre noriunile juridice sau sa se elibereze de 3 tendinta de a devenii moralizatori aplicand propria lui morala mai mult decat textele2. d'principiul continuitati propune o functionare fara intrerupere a institutiilor judiciare, deoarece continuitatea este o trasatura a serviciului public al justitiei.+nul judiciar incepe pe D ian. Si se termina pe (D dec, bineinteles ca judecatorii au drept la vacanta , dar fara a intrerupere oficial pe timpul verii, activitatea instatntei.

%uristictii nationale si internationale


I.

=urisdictiile ordinare # sistemul instantelor judecatoresti obisnuite& judecatorii ,tribunale,curti de apel' a. =udecatoriile i. 5rganizare # judecatoriile sunt instante cu personalitate juridica, fiind organizate in fiecare judet, dar pot exista si sedii secundzare, cu activitate permanenta.)ot fi specializate, in functie de natura litigiului . ii. Competenta trebuie facuta o distinctie intre litigile de drept privat si cele de drept penal.In materie civila ,judecatoriile judeca in prima instanta , toate litigiile, in afara celor de competenta altor instant cum ar fi litigiile administrative, sau cazurile penale ,judecatoriile judeca in prima instanta toate infractiunile cu exceptia altor cazuri prevazute de lege. iii. Compunerea domininata este de principiul colegialitatii, principiu de la care exista exceptia judecatorului unic pentru cazurile privind&pensii de intretinere, rectificari si inregistrari de stare civila , incuviintarea executarii silite, investirea cu formula executorie,
!8

procese verbale, sanctiuni contraventionale, : somatie de plata, gratierea, perchezitie masurile preventive din timpul urmarii penale. In cazul completului de ! sau mai multi judecatori : daca acestia nu ajung la un acord privind sentinta , litigiul se va judeca in completul de divergenta&completul de judecata, presedintele , vicepresedintele instantei, presedintele de sectie , alt judecator desemnat de presedinte'. iv. Conducerea fiecare instanta este condusa de un presedinte , si care are si atributii administrative, unele sectii au chiar si un vicepresedinte depinde de volumul de lucru.+vem conform principiului de colegialitate ! structuri C57*/I<7 "* C50"<C*:*&un presedinte si ! . judecatori alesi in adunarea judecatorilorpe o perioada de ( ani.' SI +"<0+:*+ /*0*:+7+ + =<"*C+-5:I75:&dezbate activitatea anuala a instantei , alege membrii C50SI7I<7<I Superior al 4agistraturii, dezbat proble de drept l proiecte de acte normative'. b. -ribunalele i. 5rganizare #au personalitate juridica si sunt organizate in fiecare judet. ,iecare tribunal are sectii sau complete specializate pentru cauze , civile, penale , comerciale, cauze cu minori, de familie , contencios administrativ, conflicte de munca etc. ii. Competenta # se face o distinctie intre tribunale # tribunale de prima instanta , de apel, si de recurs. In prima instanta se judeca procesele comerciale cu o valuare de peste D miliard lei si procesele comerciale al caror obiect nu este evaluat in bani, procesele civile cu valuare de peste 6 miliarde lei, conflicte de munca,procese de contencios administrativ , creatie intelectuala si propietate intelectuala , nulitatea sau desfacerea adoptiei,erorile comise in procesele penale, punerea in executarea silita a unor hotariri luate in alte tari etc, in materie penala omor, infractiuni savarsite cu intentie,terorism , spalare de bani,trafic de droguri etc. Ca intante de apel tribunalele judeca apelurile formulate impotriva hotararilor judecatoresti. Ca instante de recurs # tribunalele judeca recursurile impotriva hotararilor judecatoresti, hotarari care nu sunt supuse apelului. iii. Compunerea #aceiasi componenta ca la judecatorii, numai ca la appel si recurs completul are ( judecatori.
!>

iv.

Conducerea #conducerea este exercitata de judecatori , presedinte si Colegiul de Conducere.)resedintele tribunalului are atributii de control al instantelor din circumscriptie, iar colegiul de conducere un presedinte si 8 judecatorialesi pe trei ani de adunarea geenrala a judecatorilor.

c. Curtile de apel 5rganizarea #+u personalitate juridica in circumscriptia lor functioneaza mai multe tribunalesi sectiAi specializate pe diferite litigii. ii. Competenta # judeca litigiile de contencios administrativprivin actele autoritatilor administrative, centrale., infractiunile savarsite de judecatori, procurori, notarii,etc., judeca apelurile impotriva tribunalelor de prima instanta, recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor judeecatoresti etc. iii. Compunerea # aceiasi ca si la tribunale. iv. Conducere # conducerea este exercitata de presedinte care are calitatea de ordonator de credite, de vicepresedinte, si de Colegiul de conducere.
i.

II.

=urisdictiile specializate -ribunalele specializate art. (6 din legea (B.S!BB. privind organizarea judiciara si modificata prin !.>S!BB6care prevede ca se pot infinta tribunale specializate pentru cauze , cauzecu minori si familie, conflicte de munca si asigurari. +u personalitate juridica si pot fi create in orice judet, ele preiau cauzele de competenta tribunalului in domeniul in care ua fost infintate. Instantele militare # sunt tribunale militare , -ribunalul -retorial 4ilitar, Curtea 4ilitara de +pel @ucuresti, ce e specifi acestor instante este ca pot judeca si pe tretoriul altor state militari romani membri ai fortelor multinationaleF evident exista o conventie intre statul primitor si statul din care face parte militarul'. *le sunt formate dintr un presedinte si ! judecatori. Sistemul inaltelor jurisdictii : Curtea de casatie , organizare,rol Inalta Curte de Casatie si =ustitie i. 5rganizare # este instanta suprema a :omaniei si are rolul de a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre celelate instante judecatoresti.rol ul este de rang constitutional, art D!8 constitutie. Inalta curte trebuie sa se intalneasca la sfarsitul ficarui an sa stabileasca cazurile de imbunatatire a legislatiei si le comunica 4inisterului
!A

III.

=ustitiei.Inalta curte are . sectii&civila, penala, comerciala,contencios administrativ si fiscal', iar completul are F judecatorii si Sectiile <nite. ii. Competenta #judeca recursurile impotriva hotararilor curti de appel , recursurile in interesul legii :cereri de stramutare conflicte de competenta, infractiunile savarsite de demnitari,si de sefii cultelor religioase. iii. Compunerea # completele de judecata sunt formate din ( judecatori , dar unele au chiar si F judecatori , presedintele si vicepresedintele. iv. Conducerea # este exercitata de presedinte , vicepresedinte si colegiu de conducere&presedinte, vice, si F judecatori alesi pe ( ani de adunarea generala a judecatorilor'. Curtea Internationala de =ustitie de la ?+/+ i. 5rganizarea si compunere curtea este formata din D6 judecatori alesi pentru F ani , alesi de membri +dunarii /enerale si Consiliul de Securitate 50<. ii. Competenta # curtea are ! competente una : consultativa contencioasa

Princi"iile dre"tului

)rincipiile de drept sunt idei conducatoare ale continutului tuturor normelor juridice.*le au un rol constructiv si valorizator avem traditie si inovatie.

,rincipiile generale ale unui sistem constituie ansamblul propozitiilor directoare carora le sunt subordonate atat structura cat si dezvoltarea sistemului.
<n principiu general de drept este rezultatul unei experiente sociale si o reflectare a unor cerinte obiective ale evolutiei societatii , ale convietuirii sociale ale asigurarii acelui echilibru necesar intre drepturile unora si obligatiile altora. )rincipiile de drept sunt extrase din dispozitiile constitutionale sau deduse pe cele intrepretate.continutul lor raspunde la unor necesitati ce se impun in mod esential legiuitoruilui.
D.

+sigurarea bazelor de date legale de functionare a statului


!F

Constituie premisa existentei statului de drept . Caracteristica fundamentala a statului de drept o constituie, in aceasta lumina ,cucerirea legala a puterii si apoi exercitareasa in conformitate cu cerintele legalitatii , ceea ce implica si simtul compromisului adica recunoasterea legitimitatiipartiale a argumentelor celorlalti.
!.

)rincipiul libertatii si legalitatii


Inr o societate democratica , statul organismul politic care dispune de forta si decide cu privire la intrebuintarea ei # garanteaza juric si efectiv libertatea si egalitatea indivizilor , adica procedeaza la propria sa limitare

(. ..

)rincipiul responsabilitatii
:esponsabilitatea insoteste libertatea .

)rincipiul echitatii si al justitiei


+cest principiu readuce in prin plan probleme existenta unor prescriptii fundamentale preexistente , desprinse din ratiune sau dintr o ordine supraindividuala , si al caror scop este acela de a da siguranta vietii sociale.

(unctiile dre"tului

'unctiile dreptului suntacele directiifundamentale ale actiunii mecanismului juridic , la indeplinirea carora participa intregul sistem al dreptului-ramurile, institutiile, normele de drept+, precum si instantele sociale special abilitate , cu atributii in domeniu realizarii dreptului.
Cand analizam functiile dreptului , notiunea dreptului se infatiseaza in complexitatea sa , ca sistem juridic introducand in dezbatere nu numai latura normativa a continutului dreptului, ci si aspectele caracteristice ale crearii dreptului , viata normelor legale si realizarea acestora in stransa legatura cu imprejurarile sociale in care apar si se dezvolta raporturile de drept si care intr o exprimare utilizata in sociologia dreptului determina conditia sociala a legii.
D'

,unctia de institutionalizare sau formalizare juridica a organizarii social politice


5 prima functie a organizarii sacial politice a societatii , dreptul , contitutia, legile organice aigura cadru legal de functionare a intregului sistem de organizare sociala.. "reptul cuprinde si domeniu organizarii sociale.

!'

,unctia de conservare , aparare si garantarea valorilor fundamentale ale societatii


(B

5 alta functie care garanteaza si ocroteste ordinea constitutionala, propietatea , statul si rolul individului, dreptul apare ca un factor implicat in procesul dezvoltarii sociale.,iind instrumentul controlului social , dreptul previne dezordinea , asigura coeziunea interioara a colectivitatilor ,prin programarea unor conduite utile, defineste cadru general de desfasurare a procesuluia proceselor sociale si sanctioneaza conduitele deviante.
('

,unctia de conducere a statu lui "reptul exercita un rol important in conducerea statului.+ctul normativ juridic este un act de conducerea a societatii.7egea este o forma universala de exprimare a a dezideratelor sociale majore."reptul este o tentativa de regularizare a raporturilor iner si intra sociale , el aspira sa stabileasca in avalansa de interese , deseori contradictorii , o armonie in virtutea ideei de valuare. ,unctia normativa +re un rol superior , dreptul este destinat sa asigure subordonarea actiunilor individuale fata de o conduita tip.este o functie sinteza implica si celelalte functii, alaturi de alte forme de reglementare normativa, dreptul prin ansamblul normelor si al institutiilor sale, este un factor de programare a libertatii de actiune a omului. "reptul in realizarea acestui scop , n ar insemna nimic in lipsa normelor care i compun continutul, functia normativa exprima pozitia specifica a dreptului in viata sociala , calitatea sa de a fi si un mijloc eficace de organizare si conducere sociala.

.'

Sistemul norm ti$ soci l

"iversitatea relatiilor sociale dinr o societate determina existenta unei multitudini de norme sociale si , in consecinta , o varietate de forme prin care de influenteaza conduita oamenilor in cadru acestor relatii. 4ultitudine de norme sociale nu se echivaleaza nici un moment cu experienta anarhica a acestora, exista o sransa relatie intre diversele categorii de norme, numeroase forme de colaborare intre ele , determinate de faptul ca diversele seturi normative prezinta propietati si corelatii comune.
(D

Sistemul normelor sociale este alcatuit din urmatoarele categorii de norme : a' 0orme etice si juridice in procesul de aparie a dreptului observam ca s a desprins treptat din normele de morala si din obiceiuri.Influenta moralei asupra dreptului priveste atat procesul de creere cat si cel de aplicare , morala mai apare ca si un criteriu de verificare a corespondentei dreptului cu dreptatea , dreptul pozitiv trebuind sa se construiasca in temeiul unor scopuri morale.)e langa normele morale , normele juridice prezinta unele trasaturi.Norma juridica reglementeaza acele relatii sociale care vizeaza buna desfasurare a raporturilor din societate si care constituie fundamentul intregii ordini sociale b' 0orme obisnuielnice #normele obiceiului reprezinta o categorie importanta a sistemului normelor sociale."reptul s a dezvoltat in stransa legatura cu obiceiul.In mod curent , obiceiul este definit ca o regula de conduita , statornicita in cadrul convietuirii umane printr un uz indelungat.Ca norme sociale , obiceiurile sunt norme de conduita, ele exprima necesitati ale grupurilor sociale, sunt legate de valorile specifice grupului.5biceiul este legislatia proprie fiecarui popor in parte , obiceiul e repetarea unei vointe regulate sociale generale. c' 0orme tehnice #sunt reguli care conduc procesul productiv,ele se statornicesc intre oameni in cadru participarii lor la viata economica si social culturala. d' +rmele politice e' 0orme religioase

Norm juridic

0orma juridica # este celula de baza a dreptului , este sistemul juridic elementar. "reptul nu poate exista si nici nu poate fi explicat in afara realitatii sale normative. In continutul oricarei norme juridice este imagazinata o anumita reprezentare constienta a legiuitorului in legatura cu conduita posibila sau datorata subiectelor participante la relatiile sociale.0ormele juridice impreuna cu relatiile juridice nascute in baza lor alcatuies ordinea de drept , parte componenta a ordinii sociale.5rdinea sociala nu se rezuma numai la ordinea de dret , este mai mult decat guvernarea legii, intrucat ea priveste si activitati, relatii, fara contingenta cu ordinea de drept.
(!

0ormele juridice sunt , in realitate mijlocul de realizare a idealului in justitie in conformitate cu vointa sociala ce se exprima in continutul prevederilor sale. In general norma Q regula

1. Normele juridice parte inte rant! a normelor sociale


-oate activitIKile sociale se desfIJoarI pe baza unor reguli, a unor norme de comportament ce stabilesc tipul conduitei umane. 0ormele sociale sunt creaKia oamenilor, varietatea lor fiind determinatI de complexitatea Ji varietatea relaKiilor sociale pe care le reglementeazI &relaKii politice, economice, de familie etc.', precum Ji de diversitatea sancKiunilor ce se aplicI Ln cazul LncIlcIrii lor. "eJi normele sociale sunt extrem de variate &morale, religioase, politice, juridice etc.', ele prezintI Ji anumite tr!s!turi comune, cum ar fi: normele sociale se adreseazI unor agenKi potenKiali, cIrora le stabilesc anumite acKiuni obligatorii, permisive sau prohibitive% normele sociale urmIresc Lncurajarea acKiunilor conforme cu Kelurile generale ale societIKii Ji prevId stimulente Ln acest sens% normele sociale urmIresc prevenirea acKiunilor neconforme cu cerinKele generale ale societIKii Ji prevId sancKiuni pentru comportamentele deviante de la cerinKele impuse% normele sociale reflectI condiKiile social economice ale epocii cIreia Li aparKin, precum Ji raporturile dintre clasele Ji grupurile sociale% normele sociale nu sunt statice, ele au caracter dinamic, evolutiv, influenKate de natura orMnduirii sociale. Normele sociale - pot fi definite ca fiind acele reguli de conduit! care stabilesc cum trebuie s! ac$ioneze sau s! se comporte membrii societ!$ii .n anumite condi$ii date, pentru ca ac$iunea lor s! fie at#t eficient! c#t "i pozitiv!. "eci, normele sociale sunt prospective, adicI prefigureazI o acKiune, un component viitor. 0ormele sociale se pot clasifica Ln trei categorii generale, Ln funcKie de domeniile Ln care acKioneazI, astfel: norme ac$ionale # ce privesc activitatea oamenilor Ln raporturile lor cu natura Ji societatea. *le au aceeaJi valoare Ji eficienKI pentru toKi indivizii, fIrI nici o deosebire. Rn aceastI categorie de norme sociale intrI: norme de ordin tehnico productiv, ecologic, economic, administrativ, societar etc. norme comportamentale # ce privesc raporturile dintre individ Ji colectivitate, dintre grupuri Ji categorii sociale &vizeazI, deci comportamentul oamenilor Ln societate'. +ceste norme includ: normele morale, politice, juridice, civice, estetice etc. norme organiza$ionale privesc mecanismul de funcKionare al structurilor organizaKionale &al instituKiilor sociale, al organizaKiilor' cu caracter politic, juridic, cultural, educaKional, militar etc.
((

". Definiia i tr!s!turile caracteristice ale normei juridice


&.'. (oiunea normei juridice& (orma juridic )norma a endi* este elementul constitutiv al dreptului ce repre#int re ula de conduit eneral, obli atorie impersonal, tipic "i permanent, instituit sau sancionat de puterea public )de stat* n scopul asi urrii ordinii sociale, a crei respectare este asi urat la nevoie prin fora de constr+n ere a statului. 0orma juridicI este elementul primar al dreptului, pe baza cIruia se alcItuieJte Lntregul labirint juridic. 0orma juridicI ordoneazI Ji reglementeazI conduita umanI, relaKiile interumane, Ln conformitate cu idealurile Ji valorile societIKii. *a este etalonul &modelul' comportamentului uman impus de puterea de stat, este acel comandament juridic ce previne Ji sancKioneazI comportamentul deviant, garantMnd astfel viabilitatea valorilor societIKii . 0ormele juridice LmpreunI cu relaKiile juridice &ce se nasc Ln baza lor', alcItuiesc ordinea de drept -ordinea juridic!', parte componentI a ordinii sociale, dar Ji garant al afirmIrii Ji menKinerii ordinii sociale, al realizIrii echilibrului social. 5rdinea de drept este nucleul ordinii sociale, deoarece comandamentul juridic este condiKia esenKialI a echilibrului social Ji garanKia funcKionIrii corecte a instituKiilor de stat Ji a realizIrii drepturilor fundamentale ale oamenilor. 0ormele juridice sunt reguli de conduitI care reglementeazI toate domeniile vieKii sociale, economice Ji politice Ji care, ocrotesc toate valorile morale Ji materiale Lmpotriva oricIror atingeri ce li se pot aduce. )ornind de la definiKia datI dreptului, aceea cI este format dintr un Nansamblu de norme juridiceO, se poate spune cI, norma juridicI este o NcelulIO a dreptului, este singularul Ln raport cu dreptul, care este pluralul. 0orma de drept nu trebuie LnKeleasI doar ca o simplI regulI de conduitI, ea are un conKinut mult mai bogat decMt aceasta Ln sensul cI, poate cuprinde Ji unele principii generale de drept, definiKii, descrieri de instituKii juridice, explicarea unor termeni. 0orma juridicI conKine, Ln general, dispoziKii obligatorii, fiind mijlocul de realizare al idealului Ln justiKie, conform cu voinKa socialI. *a conKine practic, ceea ce trebuie sI facI un subiect, ceea ce are dreptul sI facI, i se recomandI sau este obligat sI facI. "e aceea, se impune pentru o corectI Ji completI LnKelegere a normei juridice, sI se prezinte trIsIturile sale caracteristice Ji structura sa. &.&. ,rsturile caracteristice ale normei juridice /./.0. Norma juridic! are un caracter general "i impersonal 0orma juridicI are Ln vedere nu un caz izolat, ci o generalitate de relaKii, aspect ce a fost subliniat Ji de ?egel atunci cMnd caracteriza norma juridicI ca fiind No determinare universalI ce se aplicI unui caz concretO. Caracterul general
(.

al normei juridice Li permite sI Ji LndeplineascI funcKia sa, aceea de a conferi siguranKI Ji certitudine desfIJurIrii relaKiilor sociale, pentru cI, destinatarii ei, cunoscMndu i conKinutul, vor putea sI prevadI consecinKele conduitei pe care doresc sI o urmeze. Sunt LnsI Ji cazuri &limitate ca numIr' cMnd se creeazI o normI juridicI pentru un caz determinat, pentru o situaKie individualI &de exemplu: decret de numire a unor ambasadori, de graKiere individualI etc.'. )entru a fi un etalon cu ajutorul cIruia statul apreciazI conduita indivizilor Ln anumite situaKii concrete, norma juridicI trebuie sI se adreseze unui numIr nelimitat de cazuri, repetabile Ln timp Ji spaKiu. Caracterul difuz, general al normei juridice o deosebeJte de actul individual, care este concret, personal /././. Norma juridic! are un caracter impersonal Caracterul impersonal al normei juridice constI Ln faptul cI, ea nu se adreseazI cuiva anume, ci este incidentI tuturor persoanelor aflate Ln condiKiile determinate de lege. Ti prin acest caracter, norma juridicI se deosebeJte de actul individual care este personal. Caracterul impersonal al normei juridice, acela de a nu se adresa unei persoane prestabilite Ji identificate ca atare, constituie o garanKie Lmpotriva oricIrei discriminIri personale contribuind astfel, la realizarea principiului egalitIKii tuturor persoanelor Ln faKa legii. *galitatea nu LnseamnI LnsI uniformizare, nu LnseamnI cI legea va fi aplicatI identic pentru toKi, pentru cI, Ln conformitate cu principiul de justiKie, cazurile diferite Ln fapt, vor fi tratate diferit Ln drept. "eci, normele juridice sunt impersonale, adicI sunt incidente asupra tuturor indivizilor ce Lndeplinesc condiKiile prevIzute Ln ipoteza lor. )rin caracterul general Ji impersonal al normelor juridice nu se LnKelege cI acestea se vor aplica pe tot teritoriul KIrii sau asupra Lntregii populaKii, Ji nici faptul cI ele pot sI cuprindI toate cazurile Ji situaKiile Ln care se poate afla un subiect de drept. "in acest punct de vedere, normele de drept se pot grupa Ln urmItoarele categorii: norme juridice ce se adreseazI tuturor subiecKilor de drept &de exemplu, normele cuprinse Ln ConstituKie, 7egea cetIKeniei etc.'% norme juridice ce se adreseazI unei singure categorii de subiecKi de drept sau mai multor categorii &cele cuprinse Ln 7egea pensiilor, Statutul funcKionarului public, Codul militar etc.'% norme juridice ce se adreseazI deKinItorului unei funcKii cIruia Li precizeazI competenKele &norme ce precizeazI competenKele )rocurorului /eneral, 4inistrului =ustiKiei etc.'% norme juridice ce vizeazI Lntreg teritoriul KIrii, sau numai unele pIrKi determinante ale teritoriului &zona maritimI, zona de frontierI, etc.'. .
(6

/./.1. Norma juridic! este obligatorie 5bligativitatea # este un caracter esenKial al normei juridice ce rezultI din aceea cI, norma juridicI nu este o simplI indicaKie sau dorinKI, ci ea reprezintI o poruncI, o dispoziKie obligatorie, un comandament impus de puterea publicI, un imperativ a cIrui respectare este obligatorie. ,IrI caracterul obligatoriu, normele de drept &public Ji privat', Ji ar pierde scopul existenKei lor ca norme sociale menite sI stabileascI ordinea de drept Ln societate. "eci, obligativitatea normei juridice este dictatI de finalitatea sa, de scopul sIu, acela de a da garanKii necesare societIKii cI valorile ei vor fi apIrate Ji garantate, asigurMndu se ordinea socialI doritI de legiuitor(. )entru ca norma juridicI sI devinI efectiv obligatorie, ea se bucurI de garanKii statale, de intervenKia unei forKe de constrMngere, Ln cazul Ln care nu este respectatI de bunI voie de cItre destinatarii sIi. Instituirea obligativitIKii normelor juridice a constituit o necesitate pentru respectarea lor, LncI din cele mai vechi timpuri. 5bligativitatea normei juridice LnseamnI, cI ea se aplicI din momentul intrIrii ei Ln vigoare &imediat' pMnI Ln momentul ieJirii ei din vigoare &continuu' Ji Ln mod necondiKionat. 5bligativitatea este o trIsIturI caracteristicI a tuturor normelor juridice, indiferent de domeniul lor de reglementare &public ori privat', sau de forKa juridicI a actului normativ ce le cuprinde &legi, decrete, hotIrMri'. Rn legIturI cu caracterul obligatoriu al normei de drept, se impun urmItoarele precizIri.: normele juridice sunt obligatorii, indiferent dacI sunt imperative, prohibitive sau permisive de conduitI% nu existI grade de obligativitate Ln raport de forKa juridicI a actului Ln care este cuprinsI norma de drept% caracterul de obligativitate nu este corelat de frecvenKa aplicIrii normei juridice, de faptul cI ea se aplicI mai des sau mai rar. /./.2. Norma juridic! are un caracter coercitiv :egula Ln drept este cI, acesta se realizeazI de bunI voie, iar excepKia o constituie constrMngerea care LmbracI haina rIspunderii juridice Ji care intervine Ln cazul nerespectIrii normei juridice. 3laise ,ascal afirma cI P*usti$ia f!r! for$! este neputincioas!4. Caracterul coercitiv este inerent normei de drept, el o individualizeazI Ji o deosebeJte de celelalte norme sociale. 4ijloacele de realizare a constrMngerii sunt variate Ji multiple Ji aparKin Ln special justiKiei Ji administraKiei. /./.5. Norma juridic! are caracter prescriptiv
(8

Caracterul prescriptiv al normei juridice constI Ln faptul cI ea stabileJte, fixeazI sau autorizeazI o anumitI conduitI pentru destinatarii sIi, adicI prescrie un comportament ce constI Lntr o acKiune sau inacKiune umanI conformI cu un anumit scop. 0orma juridicI nu descrie realitatea ci prescrie o conduitI obligatorie. "e exemplu, norma juridicI care stabileJte obligaKia de a repara prejudiciul cauzat, nu constituie o descriere a unei realitIKi, ci prescrierea unui comportament, acela de a repara prejudiciul cauzat. /./.6. Norma juridic! genereaz! efecte juridice 0orma de drept poate genera efecte juridice, constMnd Ln naJterea, modificarea sau stingerea de drepturi Ji obligaKii pentru subiectele de drept aflate Ln relaKie juridicI. +ceste efecte juridice sunt generate indirect de norma juridicI &care este abstractI Ji impersonalI', ele fiind rezultatul unui fapt licit sau ilicit &a unei manifestIri de voinKI' cIruia i se atribuie o semnificaKie juridicI prin aplicarea normei de drept. /./.7. 8nc!lcarea normei juridice antreneaz! r!spunderea juridic! +ceasta este o trIsIturI caracteristicI a normei de drept, care o deosebeJte de celelalte norme sociale &morale, etice, religioase', prin aceea cI, LncIlcarea ei atrage Ln mod nemijlocit rIspunderea juridicI a celui vinovat. Rn funcKie de natura normei juridice LncIlcate, rIspunderea juridicI poate fi: civilI, penalI, administrativI sau disciplinarI. +plicarea constrMngerii juridice Lmpotriva celui ce se face vinovat de LncIlcarea normei juridice urmIreJte atMt restaurarea dreptIKii Ln cazul respectiv, cMt Ji restabilirea autoritIKii normei juridice LncIlcate Ji prin aceasta, menKinerea Ji ocrotirea ordinii de drept Ln societate. .

#. $tructura normei juridice


0orma juridicI are o structurI tehnico legislativI &externI' Ji o structurI logico juridicI &internI'6. &tructura tehnico-legislativ! &externI',
(>

este construcKia externI a normei juridice, modul Ln care ea este exprimatI Lntr un act normativ, partea dinamicI Ji externI a acesteia. +ctul normativ cuprinde mai multe norme juridice, avMnd o anume structurI tehnicI. +stfel, elementele de bazI ale unui act normativ sunt: articolul &ce include Ln structura sa, aliniatul', care se grupeazI Ln secKiuni, secKiunile se grupeazI Ln capitole, iar capitolele Ln titluri. &tructura logico-juridic! &internI', este partea stabilI Ji internI a normei juridice, ce indicI elementele componente ale acesteia. "in punct de vedere al structurii logice, norma juridicI are o alcItuire trihotomicI &este alcItuitI din trei elemente': ipoteza, dispoziKia Ji sancKiunea. +ceste elemente structurale se gIsesc, de regulI, Ln orice normI juridicI, putMnd fi identificate pe baza unei analize logice. Sunt LnsI situaKii cMnd aceste elemente structurale nu sunt descrise Ln aceastI ordine sau se gIsesc disparat, urmMnd a fi deduse pe cale de interpretare logicI8 sau prin coroborarea mai multor norme cu structurI incompletI, pentru a forma o normI completI. )entru interpretarea Ji aplicarea corectI a normelor juridice, trebuie sI se KinI seama atMt de structura logico juridicI cMt Ji de structura tehnico legislativI a acestora. -.'. .lementele normei juridice

%. &poteza
(poteza este acel element constitutiv al normei juridice care arat! .mprejur!rile .n care urmeaz! a fi aplicat! dispozi$ia. *a precizeazI condiKiile, LmprejurIrile sau faptele Ln raport cu care se aplicI regula de conduitI &dispoziKia', precum Ji categoria de subiecte la care face referire conKinutul dispoziKiei. Ipoteza normei juridice, se poate clasifica dupI anumite criterii astfel: a. $up criteriul preci#iei cu care este formulat, ipoteza poate fi: ipotezI strict determinatI Ji ipotezI relativ nedeterminatI &subLnKeleasI'. (poteza strict determinat!, stabileJte cu exactitate condiKiile Ln care urmeazI sI se aplice dispoziKia normei juridice. "e exemplu, art.(A din Codul familiei prevede cI: NInstanKa judecItoreascI poate desface cIsItoria prin divorK atunci cMnd, datoritI unor motive temeinice, raporturile dintre soKi sunt grav vItImate Ji continuarea cIsItoriei nu mai este posibilIO. Rmprejurarea Ln care se poate desface cIsItoria o constituie deci, existenKa unor motive temeinice. <n alt exemplu Ln acest sens, este cel oferit de art.A din Codul penal care prevede cI: N7egea penalI romMnI nu se aplicI infracKiunilor sIvMrJite de cItre reprezentanKii diplomatici ai statelor strIine, sau de alte persoane, care conform convenKiilor internaKionale, nu sunt supuse jurisdicKiei penale a statului romMnO.
(A

Rn acest exemplu, ipoteza este determinatI, ea stabileJte precis care sunt categoriile de persoane exceptate de la jurisdicKia noastrI penalI. Rn art.6( din Codul familiei care prevede cI: PCopilul nIscut Ln timpul cIsItoriei are ca tatI pe soKul mameiO Ji Ln art.8! care stabileJte cI: PCopilul din cIsItorie ia numele de familie comun al ambilor pIrinKiO, ipoteza este de asemenea, absolut determinatI. (poteza relativ determinat! -sub.n$eleas!', existI atunci cMnd condiKiile, LmprejurIrile de aplicare a dispoziKiei normei juridice nu sunt prevIzute cu exactitate, Ln detaliu, ele se subLnKeleg, rezultMnd din contextul reglementIrii. "e exemplu, art.D>. din Codul penal prevede cI: N<ciderea unei persoane se pedepseJte cu Lnchisoare de la DB la !B de ani Ji interzicerea unor drepturiO. +rt.AF Cod penal prevede cI P7ipsirea de libertate a unei persoane Ln mod ilegal se pedepseJte cu Lnchisoare de la D lunI la 6 aniO. Rn aceste norme juridice, Lmprejurarea sIvMrJirii faptei Ji persoana care o sIvMrJeJte nu sunt indicate precis, din contextul reglementIrii se subLnKelege cI indiferent de fIptuitor Ji de LmprejurIrile Ln care acesta a acKionat, va fi sancKionat de lege. b. $up radul de complexitate a mprejurrilor, a condiKiilor cuprinse de legiuitor Ln ipotezI, ea poate fi: ipotezI simplI Ji ipotezI complexI. (poteza simpl!, precizeazI o singurI Lmprejurare, o singurI modalitate tipicI Ln raport cu care se aplicI dispoziKia normei juridice. *xemplu de ipotezI simplI este cel dat de art.!!6 din Codul penal care prevede cI: N-MlhIria sIvMrJitI Ln paguba avutului obJtesc se pedepseJte cu Lnchisoare de la ( la D! ani, interzicerea unor drepturi Ji confiscarea parKialI a averiiO% la art.((! Cod penal, ipoteza are tot forma simplI: N+bsenKa nejustificatI de la unitate sau serviciu care depIJesc trei zile, a oricIrui militar se pedepseJte cu Lnchisoare de la unu la > aniO. (poteza comple ! precizeazI mai multe situaKii, LmprejurIri care fie Lntrunite cumulativ, fie alternativ, determinI incidenKa dispoziKiei. "e pildI, art.> din Codul familiei indicI situaKiile Ln care este opritI cIsItoria, respectiv: Lntre cel ce adoptI sau ascendenKii sIi pe de o parte Ji cel adoptat ori descendenKii acestuia pe de altI parte% Lntre copiii celui ce adoptI Ji cel adoptat sau copiii acestuia% Lntre cei adoptaKi de aceeaJi persoanI. +rt.(> din Codul familiei care stabileJte LmprejurIrile de Lncetare a cIsItoriei: OCIsItoria LnceteazI prin moartea unuia dintre soKi sau prin declararea judecItoreascI a morKii unuia dintre ei. CIsItoria se poate desface, Ln cazuri excepKionale, prin divorKO, constituie un exemplu de ipotezI complexI. <n alt exemplu concludent, folosit frecvent Ln literatura de specialitate pentru a exemplifica ipotezele complexe, alternative, este cel prevIzut Ln art.!BF din Codul penal:O ,urtul sIvMrJit Ln urmItoarele LmprejurIri: de douI sau mai multe persoane LmpreunI% de o persoanI avMnd asupra sa o armI sau o substanKI narcoticI% Lntr un loc public% Lntr un mijloc de transport Ln comun, pe timp de noapte, se pedepseJte cu Lnchisoare de la ( la D6 aniO. Subiectele la care se referI conKinutul normei juridice pot avea calitate diferitI: OtoKiO, NoricineO, NnimeniO, NinfractorulO etc.
(F

Spre exemplificare, art.D>DA din Codul civil, prevede cI: N9ricine este obligat personal este Kinut de a Lndeplini Lndatoririle sale cu toate bunurile sale mobile Ji imobile, prezente Ji viitoareO. Iar, art..(. din ConstituKie dispune cI: NNimeni nu poate fi expropriat decMt pentru cauzI de utilitate publicI, stabilitI potrivit legii, cu dreaptI Ji prealabilI despIgubireO. 7a fel, art.D8 din ConstituKie prevede cI: PNimeni nu e mai presus de legeO.

'. Dispoziia
"ispoziKia este consideratI> ca fiind elementul esenKial, de bazI al normei juridice. Dispozi$ia reprezintI acel element al normei juridice care prevede conduita propriu-zis! -drepturile "i obliga$iile+ pe care trebuie s! o urmeze destinatarii normei juridice .n anumite .mprejur!ri date. "eoarece Ln dispoziKie sunt cuprinse drepturile Ji obligaKiile subiecKilor participanKi la raporturile sociale, se considerI cI ea formeazI conKinutul normei juridice. "ispoziKia cuprinde imperativul normei de drept, obligaKia de a avea o anumitI conduitI, interdicKia sau permisiunea unei conduite. Rn funcKie de anumite criterii, dispoziKia normei juridice se clasificI astfel: a' $up modul de formulare, dispoziKiile pot fi: Dispozi$ii absolut determinate care stabilesc categoric drepturile Ji obligaKiile celor vizaKi, le stabileJte o conduitI precisI% Dispozi$ii relativ determinate care lasI la aprecierea subiectelor raportului juridic conduita ce trebuie urmatI, putMnd alege o variantI sau alta de conduitI. b' $up conduita prescris, dispoziKiile normelor juridice se grupeazI Ln: Dispozi$ii onerative care obligI subiectul de drept sI sIvMrJeascI o acKiune tip. "e exemplu, art.!A Codul familiei prevede cI: OSoKii sunt obliga$i sI poarte Ln timpul cIsItoriei numele comun declaratO% sau art.!F, stabileJte cI OSoKii sunt obliga$i sI contribuie Ln raport cu mijloacele fiecIruia, la cheltuielile cIsItorieiO. +rt.FAF Cod civil prevede cI: N5rice faptI a omului care cauzeazI altuia prejudicii, oblig! pe acela din a cIrui greJealI s a ocazionat, a l reparaO. +ceste dispoziKii sunt considerate imperative, obligatorii, pentru cI impun executarea unei acKiuni fIrI a se putea deroga. Dispozi$ii prohibitive care interzic o anumitI conduitI tip, care obligI subiectul de drept sI se abKinI de la sIvMrJirea unor acKiuni. Sunt semnificative exemplele legate de unele interdicKii privind Lncheierea cIsItoriei. +stfel, art.6 din Codul familiei prevede cI: N:ste oprit sI se cIsItoreascI bIrbatul care este cIsItorit sau femeia care este cIsItoritIO. +rt.8. Codul familiei dispune cI: O :ste oprit! cIsItoria dintre rudele Ln linie dreaptI, precum Ji Lntre cele Ln linie colateralI pMnI la al patrulea grad inclusivO. "ispoziKiile prohibitive pot fi exprimate prin expresii categorice de interdicKie, cum ar fi: Oeste interzisO, Neste opritO, sau ele pot rezulta Ln mod logicA. "ispoziKiile prohibitive sunt considerate &la fel ca Ji dispoziKiile onerative', a fi categorice, imperative, deoarece impun Ln mod categoric subiecKilor de drept, abKinerea de la sIvMrJirea unor acKiuni.
.B

Dispozi$iile permisive sunt acele dispoziKii care lasI la latitudinea subiectelor de drept sI Ji aleagI conduita pe care doresc sI o urmeze, ele nu impun dar nici nu interzic sIvMrJirea anumitor acKiuni. "e exemplu, potrivit art.A68 Cod civil, N5rice persoanI majorI poate dispune de bunurile sale prin testamentO% sau art.8A6 din Codul civil prin dispoziKia sa permisivI, oferI douI alternative de acceptare a succesiunii: NSuccesiunea poate fi acceptatI curat Ji simplu sau sub beneficiu de inventar. Codul familiei cuprinde norme juridice cu dispoziKii permisive, ca de exemplu art.6. care prevede cI: N)aternitatea poate fi tIgIduitI dacI este cu neputinKI ca soKul mamei sI fie tatIl copiluluiO, iar art.6> Codul familiei prevede posibilitatea ca tatIl sI Ji recunoascI fiul din afara cIsItoriei, astfel: NCopilul conceput Ji nIscut Ln afara cIsItoriei poate fi recunoscut de cItre tatIl sIuO. Rn general, pentru redactarea dispoziKiilor permisive, legiuitorul foloseJte expresii ca: NpoateO, Nsunt .n dreptO etc. "ispoziKiile permisive reglementeazI cu precIdere, instituKia familiei Ji a contractelor. Dispozi$iile supletive sunt considerate ca fiind o varietate a dispoziKiilor permisive, deoarece, ca Ji acestea, lasI la latitudinea subiectelor de drept sI opteze pentru conduita pe care sI o urmeze, iar dacI nu se hotIrIsc, organul de stat competent va interveni Ji va suplini voinKa lor. Rn acest sens, codul familiei prevede Ln art..B. cI la desfacerea cIsItoriei prin divorK, soKii se pot .nvoi cu privire la numele purtat Ln timpul cIsItoriei &respectiv soKul care a purtat Ln timpul cIsItoriei numele celuilalt soK sI l poarte Ji dupI divorK'. "acI LnsI, ei nu se Lnvoiesc &deci nu utilizeazI libertatea oferitI', sau dacI instanKa nu a LncuviinKat acest lucru, atunci fiecare dintre ei va purta numele avut Lnainte de cIsItorie. Sau, un alt exemplu, oferit de art.(8. Codul familiei este cel cu privire la LmpIrKirea bunurilor comune Ln caz de divorK% astfel, soKii se pot .nvoi Ji pot conveni asupra LmpIrKirii bunurilor comune, dar Ln situaKia Ln care se ivesc neLnKelegeri, instanKa de judecatI va dispune evaluarea acestor bunuri Ji LmpIrKirea lor Ln conformitate cu legea. )utem afirma cI, o caracteristicI importantI a normelor supletive o constituie faptul cI, atunci cMnd subiectele cIrora li se adreseazI nu folosesc libertatea &permisivitatea' acordatI, norma juridicI le va suplini aceastI voinKI, dispunMnd imperativ. Dispozi$iile de stimulare sunt acele dispoziKii care prevId recompensarea, Lncurajarea unei conduite deosebite. +ceste dispoziKii se LntMlnesc Ln general, Ln normele juridice care reglementeazI raporturile sociale de muncI Ji prevId anumite mijloace de recompensare materialI Ji moralI cum ar fi: premii, recompense materiale, distincKii, decoraKii, ordine etc. +rt.FF din Codul muncii prevede astfel de dispoziKii de stimulare pentru persoanele Lncadrate Ln muncI. c' $up sfera lor de aplicare Ji dupI radul lor de eneralitate, dispoziKiile se clasificI Ln: Dispozi$ii generale au o sferI largI de aplicare Ji de obicei guverneazI o anumitI ramurI de drept Dispozi$iile speciale au o sferI mai restrMnsI de aplicare, Ji, guverneazI de regulI o anumitI categorie de relaKii dintr o ramurI de drept. "ispoziKiile generale pot fi transformate Ln dispoziKii speciale Ji invers, pentru cI o dispoziKie poate fi specialI Ln raport cu o dispoziKie generalI, dar poate fi generalI Ji Ln raport cu o dispoziKie care are sfera de aplicare mai restrMnsI decMt a ei &de exemplu o dispoziKie de excepKie'. "eosebirea dintre cele douI categorii de dispoziKii prezintI interes pentru cI de ea se Kine seama Ln aplicarea regulilor Nspecialul derog! de la general, generalul nu derog! de la specialOF.
.D

Dispozi$iile de e cep$ie sunt o completare a dispoziKiilor generale sau speciale. +stfel, art.. din Codul familiei stabileJte cI: ;*ste permis bIrbatului care a Lmplinit DA ani Ji femeii care a Lmplinit vMrsta de D8 ani sI se cIsItoreascI. Cu toate acestea, pentru motive temeinice, se poate LncuviinKa cIsItoria femeii care a Lmplinit D6 aniO. Se considerI cI, dispoziKiile de excepKie sunt bazate pe dorinKa legiuitorului de a apIra mai eficient anumite valori. +ceste dispoziKii sunt numite uneori NdispoziKii derogatoriiO, deoarece ele prevId o reglementare ce derogI de la reglementarea cuprinsI Lntr o dispoziKie generalI sau specialI. "ispoziKia normei juridice este esenKialI, lipsa ei ar lipsi de conKinut norma juridicI. *a se caracterizeazI prin stipularea necondiKionatI a drepturilor Ji obligaKiilor subiecKilor, prin orientarea fermI a conduitei acestora Lntr o direcKie consideratI socialmente utilI.

(. $anciunea
&anc$iunea este acel element al normei juridice care precizeaz! urm!rile, consecin$ele nerespect!rii dispozi$iei normei juridice. SancKiunea reprezintI reacKia moral juridicI a societIKii organizate faKI de conduita potrivnicI dispoziKiei ce impune o ordine juridicI socialI. *a este un avertisment pentru cei tentaKi sI Lncalce dispoziKia unei norme juridice Ln vigoare, cIrora le indicI dezavantajele ce decurg dintr o conduitI ilicitI. +cest avertisment poate fi considerat garantul moral Ji material al realizIrii conduitei prescrise de norma juridicI din partea subiecKilor raportului juridic. SancKiunea, ca Ji consecinKI a actelor de violare a legii este consideratI ca fiind o mIsurI luatI Lmpotriva voinKei Ji dorinKei celui care prin conduita sa LncalcI dispoziKiile normelor juridice. *a se aplicI de cItre organele de stat competente, Ln scopul restabilirii ordinii de drept LncIlcate, a prevenirii LncIlcIrii ei Ln viitor, prin Lndreptarea celui vinovat. SancKiunile juridice, pentru a Ji spori eficienKa socialI, trebuie sI acKioneze LmpreunI cu sancKiunile morale, politice Ji religioase. SancKiunea este consideratI a fi un element important al normei juridice, deoarece fIrI posibilitatea de sancKionare a conduitelor ce eludeazI dispoziKiile normelor juridice, acestea ar fi reduse la simple precepte de conduitI, lipsite de obligativitate Ji eficacitateDB "e aceea, sancKiunea reprezintI mijlocul de constrMngere exercitat prin intermediul autoritIKii judecItoreJti, care impune realizarea normelor juridice Ji prin aceasta respectarea Ji restabilirea ordinii de drept. SancKiunea se caracterizeazI prin anumite tr!s!turi ce decurg din principiile dreptului, cum ar fi: legalitatea &potrivit cIreia sancKiunea se aplicI Ln conformitate cu prevederile legii', generalitatea &se aplicI pentru toate faptele pe care le prevede legea' celeritatea &se aplicI fIrI LntMrziere, pentru a produce efectul urmIrit', efectivitatea, echitatea etc. SancKiunea juridicI are un dublu rol: rol educativ pentru cI urmIreJte Lndreptarea celui vinovat Ji un rol preventiv pentru cI urmIreJte sI determine abKinerea de la sIvMrJirea unor fapte antisociale.
.!

SancKiunile se clasificI Ln anumite categorii, dupI urmItoarele criterii: a' $up scopul urmrit, sancKiunile se grupeazI Ln: sanc$iuni reparatorii, care urmIresc repararea prejudiciului cauzat Ji restabilirea situaKiei legale anterioare% - sanc$iuni coercitive, care vizeazI aplicarea constrMngerii asupra persoanei vinovate% sanc$iuni de anulare sau de desfiin$are a actelor ilicite. b' $up natura "i dup ravitatea lor, distingem: sanc$iuni penale care la rMndul lor se grupeazI Ln pedepse &principale, complementare Ji accesorii', mIsuri de siguranKI Ji mIsuri educative. sanc$iuni civile care au mai mult un rol reparator Ji vizeazI direct patrimoniul persoanei sancKionate. +ceste sancKiuni pot consta Ln: despIgubiri Ln sarcina autorului prejudiciului, repunerea Ln drepturi, executarea Ln naturI, anularea actului ilicit etc. Rn literatura juridicI de specialitate sancKiunile civile se clasificI Ln: sanc$iuni civile propriu-zise cu rol reparator Ji pedepse civile care au cu precIdere un rol reprimator. SancKiunile civile se referI Ln special la patrimoniul persoanei &revocarea, anularea sau rezoluKiunea actului juridic, plata de despIgubiri', iar pedepsele civile vizeazI de regulI persoana subiectului Ji se Lmpart Ln douI categorii: pedepse civile prin care se LmpiedicI dobMndirea unui drept subiectiv sau se suprimI un astfel de drept &revocarea donaKiei, nedemnitatea succesoralI, exhederarea, decIderea' Ji pedepse prin care se micJoreazI patrimoniul persoanei pedepsite &amenzi civile, prestaKii cItre stat'. sanc$iuni administrative &contravenKionale' dintre care amintim: avertismentul, amenda contravenKionalI, Lnchisoarea contravenKionalI. sanc$iuni disciplinare sunt de regulI mIsuri strMns legate de contractul individual de muncI, Ln special de executarea lui. "in aceastI categorie de sancKiuni fac parte: mustrarea, avertismentul, retragerea unor gradaKii sau trepte de salarizare, reducerea salariului, retrogradarea, transferul disciplinar, desfacerea disciplinarI a contractului de muncI. +ceste sancKiuni sunt stabilite Ln Codul muncii Ji Ln :egulamentele interne de funcKionare. c' $up radul de determinare, sancKiunile se pot clasifica astfel: sanc$iuni absolut determinate care sunt formulate de cItre legiuitor precis, fIrI a putea fi interpretate de organele de aplicare, respectiv fIrI a putea fi mIrite sau micJorate. <n exemplu Ln acest sens Ll constituie nulitatea absolut! a unui contract de vMnzare cumpIrare care are ca obiect un bun care nu mai existI. Sau, un alt exemplu este cel oferit de art.(B din Codul familiei dupI care N@unurile dobMndite Ln timpul cIsItoriei de oricare dintre soKi sunt de la data dobMndiri lor bunuri comuneU.orice convenKie contrarI este nul!O. sanc$iuni relativ determinate care prevId anumite limite minime Ji maxime, Lntre care organul de aplicare poate stabili sancKiunea corectI. "e pildI, art.D>A Cod penal prevede cI: N<ciderea din culpa a unei persoane se pedepseJte cu Lnchisoare de la 0 la 2 aniO
.(

sanc$iuni alternative sunt acele sancKiuni care dau posibilitatea organului de aplicare sI aleagI Lntre douI sau mai multe sancKiuni, pe aceea care i se pare mai potrivitI Ln cazul dat. "e pildI, art.DAF din Codul penal prevede cI: N7ipsirea de libertate a unei persoane Ln mod ilegal, se pedepseJte cu Lnchisoare de la ( luni la ! ani sau cu amendIO, deci, prevede pedeapsa Lnchisorii alternativ cu amenda, organul jurisdicKional putMnd opta pentru un gen de sancKiune sau altul. sanc$iuni cumulative stabilesc aplicarea cumulativI a mai multor sancKiuni pentru aceeaJi faptI ilicitI. *xemplificIm cu art.D>. din Codul penal care stabileJte cI N<ciderea unei persoane se pedepseJte cu Lnchisoare de la DB la !B de ani "i interzicerea unor drepturiO.

1. %ciunea normelor juridice n timp


9rice norm! juridic! are o m!sur! temporal!, adic! are o durat! considerat! a contribui la realizarea scopului s!u juridic. Timpul unei norme juridice define"te durata "i rezisten$a ei, perioada .n care ea va produce efecte juridice. +tunci cMnd normele de drept nu mai rIspund nevoilor sociale, ele trebuie Lnlocuite cu norme noi, fapt ce genereazI succesiunea Ln timp a normelor juridice. )entru a analiza acKiunea normei juridice Ln timp, este necesar sI se examineze trei situaKii distincte: a intrIrii Ln vigoare, a acKiunii Ji a ieJirii din vigoare a normei juridice. '.'. Intrarea n vi oare a normei juridice +ctul normativ presupune un ansamblu de norme juridice structurat Ji organizat tehnico legislativ Ji elaborat de puterea legiuitoare. "in momentul elaborIrii Ji adoptIrii actului normativ, fiecare normI pe care o fixeazI are putere juridicI Ji deci, produce efecte juridice. Intrarea Ln vigoare a unei norme juridice Ln forma actului normativ, este o necesitate impusI de faptul cI o reglementare nouI, ce se adreseazI conduitei umane, trebuie sI fie cunoscutI de cItre destinatarii sIi. Conform principiului de drept cI Nnimeni nu poate invoca necunoa"terea legii4 -;nemo censetur ignorare legem4+, este necesar sI se asigure condiKiile pentru cunoaJterea normelor juridice de cItre toKi cei chemaKi sI le respecte, pentru ca prin cunoaJtere sI Ji dirijeze conduita conform reglementIrilor lor. )rezumKia de cunoaJtere a normei juridice are caracter general valabil pentru toate normele juridice indiferent de forma lor &legi, decrete, hotIrMri', iar celui obligat sI o respecte nu i va folosi nici un mijloc de probI prin care sI dovedeascI necunoaJterea ei. 0ormele juridice intrI Ln vigoare de la data aducerii lor la cunoJtinKI publicI, respectiv de la data publicIrii lor. )ublicarea legilor este obligatorie, pentru cI ele devin executorii numai dupI ce s a Lndeplinit aceastI procedurI.
..

8n principiu, actele normative intr! .n vigoare .n momentul public!rii lor .n Monitorul 9ficial al )om#niei, regul! general! prev!zut! .n art.67 din <onstitu$ie.
"e la aceastI regulI, face excepKie situaKia Ln care se prevede Ln mod expres Ln textul actului normativ o datI ulterioarI a intrIrii lui Ln vigoare. 0orma juridicI, din momentul intrIrii sale Ln vigoare, guverneazI relaKiile sociale pe care le reglementeazI, respectarea ei fiind obligatorie. 0u se admite scuza ignoranKei, a sustragerii de la prevederile sale pe motiv de necunoaJtere sau cunoaJtere inexactI, pentru cI, Ln aceastI materie funcKioneazI prezumKia absolutI a cunoaJterii normelor juridice Ln baza cIreia, toKi destinatarii lor trebuie sI le cunoascI Ji sI se supunI lor. "e la aceastI regulI se cunosc douI excepKii: cMnd o parte a teritoriului KIrii este izolat din motiv de forKI majorI, astfel cI necunoaJterea unui act normativ nu se datoreazI unei cauze particulare, ci unor motive obiective% Ln materia convenKiilor, cMnd o persoanI Lncheie un contract &civil sau comercial', fIrI sI cunoascI consecinKele pe care norma juridicI le face sI decurgI din contractul respectiv. Rn acest caz, existI eroare de drept care viciazI voinKa Ji dI posibilitatea celui Ln cauzI sI cearI anularea acelui contract. :egulile privitoare la momentul intrIrii Ln vigoare &cel al publicIrii Ln 4onitorul 5ficial sau cel indicat Ln LnsuJi actul normativ', sunt aplicabile Ln principal, legilor Ji actelor normative emise de /uvern. +ctele normative emise de organele centrale ale administraKiei de stat &ordine, regulamente, instrucKiuni etc.', se difuzeazI organelor subordonate care le aduc la cunoJtinKa destinatarilor lor, iar actele normative emise de organele locale ale administraKiei de stat &decizii ale prefecturilor Ji primIriilor', se aduc la cunoJtinKa destinatarilor prin intermediul publicaKiilor locale. '.&. Aciunea normei juridice "urata normei juridice este determinatI cu ajutorul conceptului juridic NvigoareO, care i conferI forKa de a fi respectatI sau aplicatI conform voinKei legiuitorului, Lntre cele douI limite: Nde laUU.pMnI laUO. Rntre aceste douI limite sau momente stipulate Ln actul normativ, norma juridicI este incidentI tuturor faptelor ce se petrec Ji se includ Ln domeniul relaKiilor sociale reglementate de norma juridicI.
.6

+cKiunea normei juridice Ln timp este guvernatI de urmItoarele principii: principiul activitIKii normei juridice% principiul neretroactivitIKii normei juridice% principiul neultraactivitIKii normei juridice.

a. ,rincipiul activit!$ii normei juridice


Conform acestui principiu de bazI, norma juridicI activeazI, produce efecte juridice pe toatI durata ei de aplicare, respectiv din momentul intrIrii Ln vigoare pMnI Ln momentul ieJirii ei din vigoare. 0orma juridicI nouI este incidentI Ji se aplicI tuturor faptelor prezente Ji viitoare pe motiv cI, tot ce se petrece sub legea nouI trebuie sI i se supunI. 0orma juridicI acKioneazI numai pentru prezent Ji viitor, ea nu Ji Lntinde acKiunea nici Lnainte de intrarea ei Ln vigoare Ji nici dupI ieJirea ei din vigoare. "eci, norma juridicI nici nu retroactiveazI Ji nici nu ultraactiveazI, ea dureazI cu eficienKI deplinI Ji continuI pMnI la ieJirea ei din vigoare, fiind aplicabilI din momentul intrIrii ei Ln vigoare tuturor celor cIrora li se adreseazI. +cest principiu are valoare constituKionalI, fiind instituit prin art.D6 din ConstituKie, care prevede cI: ;=egea dispune numai pentru viitor cu e cep$ia legii penale mai favorabile4. Conform acestui principiu, dar Ji a principiului legalitIKii LncriminIrii, art.DB Ji art.DD din Codul penal, stipuleazI: ;=egea penal! se aplic! infrac$iunilor s!v#r"ite .n timpul c#t ea se afl! .n vigoare. :a nu se aplic! faptelor care, la data c#nd ele au fost s!v#r"ite, nu erau prev!zute ca infrac$iuni4.

b. ,rincipiul neretroactivit!$ii normei juridice


InvocMnd principiul de bazI al acKiunii temporale a normei juridice, acela al activitIKii acesteia, Ji fIcMnd apel la prevederile incluse Ln ConstituKia :omMniei Ji Ln Codul penal, am subliniat de fapt, indirect, caracterul neretroactiv al normei juridice. )rincipiul neretroactivitIKii legii este formulat Ji Ln art.D din Codul civil, potrivit cIruia: ;=egea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactiv!4.. "eci, o lege nouI se aplicI numai situaKiilor juridice ivite dupI intrarea ei Ln vigoare, neputMndu se aplica faptelor sau actelor juridice ce s au petrecut anterior. Conform prevederilor art.D6. din ConstituKie, nici chiar legiuitorul nu poate dispune ca o lege nou adoptatI sI se aplice retroactiv, pentru cI el stabileJte absolut Ji unilateral intrarea Ln vigoare Ji starea de evenimente cu duratI a legilor. :aKiunea instituirii acestui principiu are Ln vedere urmItoarele:

.8

stabilitatea ordinii de drept se poate asigura doar dacI dispoziKiile legiuitorului se pot da numai pentru viitor, eliminMndu se astfel arbitrariul precum Ji acKiunile contrare acestui principiu% echitatea Ji legalitatea aplicIrii normei juridice dupI care un act este valabil Ji legal numai dacI nu este contrar legilor Ln vigoare Ln momentul realizIrii lui% prezenKa normei juridice Ln viaKa socialI. Rn privinKa tratatelor internaKionale, ConvenKia de la Viena din anul DF8D, stabileJte Ln art.!. urmItoarele posibilitIKi de intrare Ln vigoare a acestora &pe baza negocierilor dintre state': la data Ji conform procedurilor stabilite de statele semnatare fie Ln dispoziKiile tratatului, fie printr un acord separat% la data exprimIrii consimKImMntului prin semnIturI, ratificare, schimb de instrumente, alte mijloace stabilite consensual de pIrKi% cMnd consimKImMntul unui stat de a Lncheia un tratat este posterior intrIrii acelui tratat Ln vigoare, pentru acel stat, data consimKImMntului este data intrIrii Ln vigoare a tratatului. CMnd norma juridicI nouI stipuleazI drepturi cMJtigate sub norma juridicI veche, acestea se vor menKine Ln temeiul regulii potrivit cIreia, drepturile odatI cMJtigate nu pot fi nerecunoscute sau retrase pentru cI, s ar LncIlca principiul echitIKii Ji justiKiei. CMnd LnsI, norma juridicI nouI se referI la alte drepturi decMt cele cMJtigate Ln trecut aceasta va opera numai pentru viitor. "e la principiul neretroactivitIKii normei juridice existI LnsI unele e cep$ii, determinate de necesitIKi de ordin practic sau umanitar, cum ar fi: excepKia legilor interpretative, excepKia legii penale mai favorabile Ji retroactivitatea expresI.

- : cep$ia legilor interpretative


7egile interpretative sunt acele legi care explicI dispoziKiile unei legi anterioare &explicI sensul, LnKelesul Ji conKinutul acelei legi', fIrI sI introducI dispoziKii noi. +ceste legi nu modificI norma juridicI anterioarI, nu cuprind dispoziKii noi, ci doar explicI Ji analizeazI textul acesteia. "eoarece, normele juridice interpretative fac corp comun cu normele juridice interpretate, ele sunt retroactive, caracter conferit Ln mod expres de cItre legiuitor. ,uncKia interpretativI a acestor legi, le conferI aJa numita Pretroactivitate naturalIO.

- : cep$ia legii penale mai favorabile


*xcepKia legii penale mai blMnde &favorabile' este stipulatI expres atMt Ln ConstituKia :omMniei cMt Ji Ln Codul penal romMn.
.>

)otrivit acestei excepKii, Ln situaKii tranzitorii trebuie sI se aplice legea penalI ale cIrei dispoziKii sunt mai favorabile infractorului, fie cI aceasta este legea veche, fie cI este legea nouI. +stfel, art.D( din Codul penal prevede cI, NLn cazul Ln care de la sIvMrJirea infracKiunii pMnI la judecata definitivI a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplicI legea cea mai favorabilIO. "eci, Ln astfel de situaKii, norma juridicI penalI care stabileJte un regim sancKionator mai favorabil se va aplica retroactiv, deJi nu era Ln vigoare la data cMnd infractorul a sIvMrJit fapta pe care o incrimineazI. "e regulI, problema aplicIrii legii penale mai favorabile se pune Lntre legea penalI veche &sub imperiul cIreia s a sIvMrJit infracKiunea' Ji legea penalI nouI &sub imperiul cIreia urmeazI sI se judece fapta'. CMnd LnsI, Lntre data sIvMrJirii infracKiunii Ji judecata ei se succed mai multe legi penale, se va aplica oricare dintre legile succesive care este mai favorabilI. Se considerI cI, dacI legea veche este mai favorabilI, trebuie sI se aplice aceasta, pentru cI prevederile sale au fost cunoscute de fIptuitor Ln momentul sIvMrJirii faptei% iar dacI legea nouI este mai favorabilI, se va aplica aceasta, deoarece se considerI cI ea corespunde mai bine nevoilor reale ale luptei Lmpotriva infracKionalitIKii. Rn cazul pedepselor complementare, dacI legea veche este mai favorabilI Ji aceste pedepse au corespondent Ln legea nouI, ele se aplicI Ln limitele prevIzute de aceasta, iar dacI nu mai sunt prevIzute de legea penalI nouI, nu se mai aplicI. Rn cazul pedepselor definitive, Codul penal stipuleazI douI situaKii: cMnd aplicarea legii penale mai favorabile este obligatorie Ji cMnd aplicarea ei este facultativI8. +plicarea legii penale mai favorabile &ca excepKie de la principiul neretroactivitIKii legii' este preferabilI, nu neapIrat pentru cI Ll favorizeazI pe infractor ci, pentru cI, corespunde cel mai bine intereselor apIrIrii sociale Ji politicii penale contemporane. +cest regim juridic LJi gIseJte raKiunea Ln considerente de umanism al legii.

- )etroactivitatea e pres!
:etroactivitatea expresI este acea excepKie de la principiul neretroactivitIKii, ce rezultI chiar din textul normei juridice, Ln sensul cI, Ln textul respectiv existI prevederea expresI cI legea se aplicI Ji unor fapte petrecute anterior. "eci, Ln cazul retroactivitIKii exprese, legiuitorul indicI expres caracterul retroactiv al normelor juridice respective, el fiind singurul Ln drept sI facI o lege sI retroactiveze. Rn doctrinI s a precizat cI Ln privinKa retroactivitIKii exprese se poate folosi fie expresia Nlege retroactivIO, fie prevederea cI Nlegea se aplicI Ji Ln trecutO.

c. ,rincipiul neultraactivit!$ii normei juridice


Conform acestui principiu, norma juridicI nu ultraactiveazI, adicI nu se poate aplica dupI ieJirea ei din vigoare, ea neputMndu Ji extinde efectele dupI acea datI. "e la acest principiu, fac excepKie normele juridice cu caracter temporar sau excepKional, sub imperiul cIrora s a comis fapta.
.A

-: cep$ia normelor juridice temporare


Rn literatura juridicI de specialitate, se considerI cI Ln materie penalI, o lege temporarI este Ln acelaJi timp o lege cu termen, dar Ji o lege excepKionalI. 0ormele juridice temporare &de aplicare scurtI' ultraactiveazI, adicI produc efecte juridice Ji dupI ieJirea lor din vigoare. Rn acest sens, Codul penal prevede Ln art.D8: N7egea penalI temporarI se aplicI Ji infracKiunii sIvMrJite Ln timpul cMt era Ln vigoare, chiar dacI fapta nu a fost urmIritI sau judecatI Ln acest interval de timpO. )rin aceasta, se urmIreJte sI nu rImMnI nepedepsite anumite fapte penale sIvMrJite sub imperiul unor legi temporare, LnlIturMndu se astfel posibilitatea de eludare a legii penale de cItre unii infractori care cunoscMnd caracterul temporar, sIvMrJesc infracKiuni spre sfMrJitul duratei de aplicare a legii penale respective. 5 normI dependentI de o stare excepKionalI prezintI pericolul sustragerii de la descoperirea faptei, precum Ji tergiversarea premeditatI a judecIrii cauzei pMnI la data ajungerii la termen.

'.-. Ie"irea din vi oare a normei juridice


0ormele juridice ies din vigoare, adicI LnceteazI sI mai producI efecte juridice prin urmItoarele modalitIKi: ajungerea la termen, desuetudinea Ji abrogarea normelor juridice.
a.

>jungerea la termen a normelor juridice

rezultI din textul actului normativ. 0ormele juridice temporare sunt acele norme care au stabilitI durata printr o datI fixI, situaKie Ln care se numesc legi cu termen. CMnd legile sunt date pentru anumite situaKii provizorii, excepKionale &stare de rIzboi, calamitate etc.', ele se numesc legi e cep$ionale. "eci, atMt legile cu termen cMt Ji cele excepKionale, fac parte din categoria legilor temporare. 0ormele juridice cu termen sau excepKionale LJi LnceteazI activitatea cMnd ajung la termenul fixat sau cMnd LnceteazI starea excepKionalI care le a generat. "e regulI, formula privitoare la durata lor de aplicare este: N)rezenta lege intrI Ln vigoare la data deUU..Ji se aplicI pMnI la data deUUO. a. Desuetudinea # este o altI modalitate de ieJire din vigoare a normelor juridice, determinatI de trecerea timpului care face ca aplicarea lor sI nu mai fie de actualitate, sI nu mai aibI obiect de reglementare, sI fie depIJite de realitate. 5 normI juridicI cade Ln desuetudine, atunci cMnd ea este neabrogatI, este Ln vigoare doar formal, fIrI sI se mai aplice, deoarece schimbMndu se condiKiile social economice care au generat o, ea nu mai are teren de aplicare deoarece obiectivul ei de reglementare a dispIrut. +ceastI modalitate de ieJire din vigoare a normei juridice se mai numeJte Ji Lnvechirea sau perimarea normei juridice.
.F

"e exemplu, normele juridice care reglementau funcKionarea cooperativelor agricole de producKie, desfiinKate Ln urma evenimentelor revoluKionare din DFAF, au Lncetat sI se mai aplice respectiv, au cIzut Ln desuetudine, fIrI a fi abrogate. Sau, arbitrajul de stat reglementat de vechiul Cod de procedurI civilI, a cIzut Ln desuetudine, deoarece Ln prezent Ln Kara noastrI nu mai existI judecata arbitrilor ci doar a organelor judecItoreJti. 7a fel, se pot aminti Ji unele norme ce reglementeazI relaKiile de proprietate socialistI care deJi nu au fost abrogate, relaKiile sociale respective transformMndu se, normele juridice ce le reglementau au devenit desuete. "esuetudinea intervine de regulI, Ln perioadele de tranziKie din viaKa economicI Ji socialI, cMnd rImMn formal Ln vigoare acele norme juridice al cIror obiect de reglementare specific perioadei anterioare a dispIrut. 7egea rImMne formal Ln vigoare Ji chiar dacI nu mai produce efecte juridice, poate sI influenKeze Ln domeniul normelor morale, a normelor de convieKuire socialI. b. >brogarea este modalitatea clasicI, cea mai frecventI de ieJire din vigoare a normelor juridice. +brogarea este o manifestare de voinKI a legiuitorului, ea fiind cauza de Lncetare a acKiunii normei juridice ale cIrei dispoziKii nu vor mai produce efecte juridice ca urmare a intrIrii Ln vigoare a unei norme juridice noi. +brogarea este de douI feluri: expresI Ji tacitI. >brogarea e pres! poate fi la rMndul ei, directI Ji indirectI. +brogarea expresI directI, existI cMnd noul act normativ stipuleazI Ln mod expres Ji nemijlocit Ln conKinutul sIu, care act normativ, pIrKi sau articole din acel act, se abrogI. "e exemplu, Ln actul normativ nou prevede cI Nde la data intrIrii Ln vigoare a prezentei legi se abrogI legea nrUU.O. +brogarea expresI indirectI, existI cMnd actul normativ nou prevede Ln textul sIu cI se abrogI toate prevederile sau actele normative contrare dispoziKiilor sale, fIrI LnsI sI le menKioneze Ln mod expres. "e exemplu, actul normativ nou stipuleazI cI Npe data intrIrii Ln vigoare a prezentei legi se abrogI orice dispoziKie contrarIO. >brogarea tacit! sau implicit!, existI atunci cMnd legea nouI nu cuprinde nici o prevedere expresI &directI sau indirectI' de abrogare, dar prin reglementIrile pe care le cuprinde se abate de la vechea reglementare. 0orma juridicI nouI reglementeazI diferit Ln comparaKie cu norma juridicI veche, dispoziKiile sale fiind Ln contradicKie Ji incompatibile cu cele anterioareF. )entru abrogarea tacitI a normei juridice anterioare se cere existenKa unei contradicKii Lntre douI norme juridice, a incompatibilitIKii lor Ji deci a imposibilitIKii de a se aplica simultan. +brogarea tacitI poate fi de douI feluri: total!, cMnd legea este scoasI integral din vigoare Ji par$ial!, cMnd sunt scoase din vigoare numai anumite texte de legi &articole, capitole etc.'.
6B

+tMt abrogarea expresI cMt Ji abrogarea tacitI presupune faptul cI s a adoptat un act legislativ nou. )entru existenKa unei tehnici legislative eficiente, pentru favorizarea aplicIrii Ln practicI a principiului legalitIKii precum Ji pentru LnlIturarea eventualelor confuzii sau neLnKelegeri privind abrogarea reglementIrilor precedente, este preferabilI modalitatea abrogIrii exprese directe. +brogarea normei juridice, ca modalitate frecventI de Lncetare a activitIKii ei, contribuie la asigurarea principiului respectIrii normei de drept Ln societate Ji a aplicIrii ei de cItre organele de stat competente. "estinatarii normei juridice trebuie sI i cunoascI atMt conKinutul cMt Ji gradul actualitIKii sale, pentru evitarea conflictului de legi Ln timp Ji a situaKiilor contradictorii legate de caracterul activ al reglementIrilor. +brogarea normei juridice se deosebeJte de derogare, care reprezintI o excepKie, o reglementare diferitI faKI de reglementarea existentI pe care nu o abrogI, ci derogI, se abate de la prevederile sale fIrI sI intre Ln conflict cu ea, limitMndu i astfel sfera de aplicare. +brogarea se distinge Ji de suspendarea unui act normativ pentru anumite cauze determinate. "e exemplu, Ln situaKii excepKionale se pot restrMnge sau suspenda temporar garanKiile constituKionale &cazul legii marKiale etc.'.

". %ciunea normelor juridice n spaiu


Rn privinKa acKiunii normei juridice Ln spaKiu, experienKa istoricI aratI cI principiul care guverneazI aceastI materie este cel potrivit cIruia Nfiecare popor este cMrmuit de dreptul sIuO.

Normele juridice ac$ioneaz! .n spa$iu, adic! asupra teritoriului unui stat, reglement#nd conduita tuturor persoanelor aflate pe acel teritoriu. 'iind emana$ia statului, normele sale juridice ac$ioneaz! .n teritoriul asupra c!ruia statul respectiv ."i e ercit! suveranitatea.
0oKiunea de teritoriu este definitI de art.D.! din Codul penal Ji de ConstituKia :omMniei, ca fiind spaKiul geografic cuprins Lntre frontierele de stat legal stabilite prin acte interne sau convenKii internaKionale Lncheiate Lntre KIrile limitrofe, frontiere care sunt inviolabile ca Ji teritoriul statuluiDB. Rn noKiunea de teritoriu sunt cuprinse, Ln sens juridic urmItoarele elemente: suprafaKa terestrI, apele interioare, marea teritorialI, subsolul Ji spaKiul aerian corespunzItor acestora. )rin extensie, se considerI cI din teritoriul KIrii noastre fac parte Ji navele Ji aeronavele romMneJti oriunde s ar afla, ca urmare a extinderii efectelor spaKiale ale dreptului nostru intern Ji nu ca urmare a lIrgirii noKiunii de teritoriu. Rn acest sens, Codul penal prevede Ln art.D.! Ji art.D.( cI, orice infracKiune comisI pe o navI sau aeronavI romMnI, este consideratI ca fiind sIvMrJitI pe teritoriul :omMniei. *fectele normelor juridice Ln spaKiul unui stat, depind Ji de competenKa teritorialI a organului emitent. +stfel, dacI organul emitent este central, normele emise de acesta au efecte pe tot teritoriul KIrii, iar dacI organul emitent este local, efectele normelor juridice emise se vor limita la unitatea administrativ teritorialI respectivI &judeK, municipiu, oraJ sau comunI'. "e asemenea, organul
6D

legiuitor sau alte organe emitente pot stabili ca normele juridice sI acKioneze pe o porKiune determinatI a teritoriului, pe o anumitI zonI a teritoriului statului &Ln zona de frontierI, Ln zone calamitate, Ln zona portuarI etc.'. 0orma juridicI romMnI se aplicI cetIKenilor statului nostru, conform principiului cetIKeniei romMne, dar Ji asupra cetIKenilor strIini Ji asupra apatrizilor &persoanelor fIrI cetIKenie' aflaKi pe teritoriul :omMniei. 0ormele juridice romMne &ce alcItuiesc legea naKionalI' se aplicI pe teritoriul statului nostru de cItre organele sale judiciare.

Principiul teritorialitii
)rincipiul de bazI care guverneazI aplicarea normelor juridice Ln spaKiu este principiul teritorialit!$ii -locus regit actum+, conform cIruia legea LJi extinde efectele sale asupra Lntregului teritoriu al statului, excluzMnd deci, acKiunea legilor altor state.. )rincipiul teritorialitIKii este un principiu de bazI Ln cadrul acKiunii legii penale Ln spaKiu, fiind consacrat Ln art.( din Codul penal care stipuleazI fIrI echivoc cI: ;=egea penal! se aplic! infrac$iunilor s!v#r"ite pe teritoriul )om#niei4. "eci, din momentul intrIrii Ln vigoare a legilor penale, acestea sunt obligatorii pentru toate persoanele care locuiesc sau se aflI temporar pe teritoriul KIrii noastre. "acI legea penalI stipuleazI stricta aplicare teritorialI a normelor juridice penale, Codul civil prevede Ln art.!., Ln materia regimului juridic al imobilelor, cI: ;Numai imobilele afl!toare .n cuprinsul )om#niei sunt supuse legilor rom#ne, chiar c#nd se posed! de str!ini4. Rn privinKa statutului persoanei fizice, 7egea nr.DB6SF! prevede Ln art.DD cI: ;&tarea, capacitatea "i rela$iile de familie ale persoanei fizice sunt c#rmuite de legea sa na$ional!, dac! prin dispozi$ii speciale nu se prevede altfel4. +plicarea legii personale cu privire la starea civilI Ji capacitatea persoanelor reiese Ji din art.! din Codul civil care dispune cI: ;=egile relative la starea civil! "i capacitatea persoanelor urm!resc pe rom#ni chiar c#nd ei ."i au re"edin$a .n str!in!tate4. Rn ceea ce priveJte forma actelor, se aplicI legea locului, conform regulii Nlocus regit actum4. "eJi principiul teritorialitIKii stabileJte cI legea are efecte pe Lntreg teritoriul statului, excluzMnd astfel efectele legilor strIine, Ln scopul menKinerii Ji dezvoltIrii relaKiilor cu alte state, se impune Ji acceptarea excepKiilor de la acest principiu &a excepKiilor de extrateritorialitate'.

.xcepiile de extrateritorialitate
+ceste excepKii indicI faptul cI principiul teritorialitIKii nu este absolut. *xcepKiile de la principiul teritorialitIKii se aplicI atunci cMnd pe teritoriul unui stat sunt persoane Ji locuri asupra cIrora nu se aplicI normele juridice ale statului respectiv, sau cMnd aplicarea normelor juridice strIine se recunoaJte pe teritoriul altui stat.
6!

+ceste excepKii, nu afecteazI principiul suveranitIKii statului, ci dimpotrivI, asigurI dezvoltarea multilateralI a relaKiilor dintre state, dacI se aplicI cu respectarea principiilor democratice internaKionale &principiul egalitIKii Ji suveranitIKii statelor, al reciprocitIKii, al liberului consimKImMnt etc.'. *xcepKiile de extrateritorialitate, vizeazI: a' imunitatea diplomaticI% b' regimul juridic al consulilor% c' regimul juridic al strIinilor Ji persoanelor fIrI cetIKenie &apatrizilor'% d' regimul juridic al cetIKeanului aflat Ln strIinItate% a. (munitatea diplomatic! :eglementMnd conduita umanI, acKiunea normelor juridice se raporteazI nu numai la spaKiu Ji timp, dar Ji la persoane. -oate persoanele aflate pe teritoriul unui stat sunt obligate sI cunoascI Ji sI respecte dispoziKiile legii naKionale. Sunt LnsI, situaKii de limitare a acKiunii normelor juridice cu privire la anumite persoane, care beneficiazI de imunitate de jurisdicKie. +ceste limitIri sunt de fapt tot expresia suveranitIKii statelor Ji se LntemeiazI pe principiul egalitIKii suverane a acestora, fiind stabilite prin convenKii internaKionale, Ln scopul desfIJurIrii normale a relaKiilor dintre eleDD. ImunitIKile de jurisdicKie privesc anumite persoane Ji locurile unde acestea LJi desfIJoarI activitatea. *le sunt deci, personale, adicI sunt legate de calitatea celui ce beneficiazI de ele. Imunitatea de jurisdicKie este consacratI Ln art.A. Cod penal, care stipuleazI: ;=egea penal! nu se aplic! infrac$iunilor s!v#r"ite de c!tre reprezentan$ii diplomatici ai statelor str!ine sau de alte persoane care, .n conformitate cu conven$iile interna$ionale, nu sunt supuse jurisdic$iei penale a statului rom#n4. "eci, nu vor putea fi trase la rIspundere penalI persoanele care beneficiazI de o imunitate, nici Ln temeiul principiului teritorialitIKii, nici Ln temeiul celorlalte principii &al personalitIKii, realitIKii sau universalitIKii legii penale'. (munitatea diplomatic! constI Ln exceptarea persoanelor care desfIJoarI activitIKi diplomatice de la juridicKia statului strIin pe teritoriul cIruia se gIsesc. 5datI cu apariKia reprezentanKelor diplomatice permanente &pe baza acordului dintre state', la inviolabilitatea persoanelor s a adIugat inviolabilitatea reJedinKei particulare a agentului diplomatic Ji a sediului reprezentanKei diplomatice. +ceastI excepKie a extrateritorialitIKii constI Ln aceea cI, asupra acestor persoane nu au incidenKI normele juridice naKionale. Imunitatea diplomaticI priveJte inviolabilitatea agentului diplomatic, dar Ji pe cea a reprezentanKelor diplomatice &local, locuinKa particularI a diplomatului', a mijloacelor de transport, corespondenKI, acte sau documente. "repturile patrimoniale ale reprezentantului diplomatic sunt inviolabile numai dacI sunt legate de atribuKiile de serviciu.
6(

Inviolabilitatea persoanei agentului diplomatic constI Ln faptul cI acesta nu poate fi reKinut, arestat sau judecat Ln cazul sIvMrJirii unei infracKiuni. Inviolabilitatea implicI Ji faptul cI agenKii ordinii publice ai statului acreditar nu ai acces Ln sediile misiunii diplomatice decMt cu consimKImMntul Jefului misiunii respective. )ersonalul diplomatic este exceptat atMt de la jurisdicKia penalI, cMt Ji de la cea civilI Ji administrativI a KIrii de reJedinKI. "acI LnsI, acesta nesocoteJte legile KIrii de reJedinKI Ln care a fost acreditat, poate fi declarat Npersona non grataO, fiind rechemat Ln KarI sau expulzatD!.
i.

)egimul juridic al consulilor

4isiunile consulare s au creat pentru ocrotirea intereselor economice, culturale Ji juridice ale statului care le stabileJte, precum Ji ale cetIKenilor sIi, care se aflI Ln Kara de reJedinKI. ,uncKionarii consulari stabilesc contacte numai cu autoritIKile locale, nu Ji cu guvernul. )rin convenKii internaKionale Ji bilaterale, imunitIKile consulare au primit, cu excepKia unor infracKiuni grave, o reglementare similarI cu cea a imunitIKilor diplomatice. ,uncKionarii consulari beneficiazI de inviolabilitate personalI, de imunitate de jurisdicKie penalI, de scutiri fiscale Ji vamale. ii. )egimul juridic al str!inilor +re statut juridic de strIin, aceea persoanI fizicI determinatI, care se aflI pe teritoriul unui stat, dar care are cetIKenia altui stat sau nu are cetIKenie. Se cunosc trei forme de reglementare a regimului juridic al strIinilor, respectiv: regimul naKional, regimul special Ji regimul clauzei naKiunii celei mai favorizate. )egimul na$ional reprezintI regimul juridic ce se acordI strIinilor Ln condiKii de reciprocitate Ji constI Ln recunoaJterea pentru aceJtia a drepturilor de care se bucurI proprii cetIKeni &drepturi civile, economice, sociale Ji culturale', cu excepKia drepturilor politice &dreptul de a alege, de a fi ales'. )egimul special constI Ln acordarea pentru cetIKenii strIini Ji a unor drepturi prevIzute Ln pacte Ji tratate internaKionale sau Ln legislaKiile naKionale. )egimul clauzei na$iunii celei mai favorizate - este un regim consacrat Ln acorduri bilaterale, pe baza cIrora statul de reJedinKI acordI strIinilor aflaKi pe teritoriul sIu acelaJi tratament, la fel de avantajos, ca cel acordat cetIKenilor unui stat terK, considerat ca favorizat, deci, le conferI drepturi ce nu pot fi mai restrMnse decMt drepturile recunoscute oricIrui alt stat. +cest regim este de naturI juridicI contractualI, deoarece devine operant numai dupI Lncheierea unei convenKii bilaterale Ln acest sens. 5biectul clauzei naKiunii celei mai favorizate are domenii diverse: exporturi, importuri, tranzit, tarife vamale, acces la instanKe, drepturi de creaKie intelectualI etc. :aKiunea aplicIrii acestui regim implicI diverse facilitIKi de naturI politicI Ji economicI pentru pIrKile implicate, dar Ji LnlIturarea oricIror discriminIri.
6.

iii. )egimul juridic al cet!$eanului aflat .n str!in!tate "e la principiul general al teritorialitIKii existI anumite excepKii legate de unele fapte ce se petrec pe teritoriul mai multor state. "eJi suveranitatea oricIrui stat se Lntinde numai Ln limitele frontierelor sale, sunt cazuri cMnd legea sa naKionalI se aplicI Ji unor fapte ce se petrec Ln afara acestor frontiere, pentru ca astfel de fapte sI nu rImMnI nepedepsite, precum Ji pentru apIrarea unor interese deosebite pentru statul respectiv. 5 persoanI fizicI, fiind cetIKeanul unui stat, este supusI jurisdicKiei statului respectiv oriunde s ar afla, avMnd drepturi Ji libertIKi &deci protecKia statului', dar Ji obligaKii. ConstituKia :omMniei prevede Ln art.6B cI Nfidelitatea faKI de KarI este sacrIO, deci cetIKenii romMni sunt obligaKi sI respecte legile KIrii Ji sI i apere interesele indiferent unde se gIsesc. Rn literatura juridicI de specialitate se considerI cI nu existI de fapt o acKiune spaKialI a normei juridice Ji nici a actelor juridice care o cuprind, ci existI o extensiune spaKialI a forKei ei imperative, ceea ce genereazI de fapt LmpIrKirea normelor juridice Ln douI clase: de drept intern Ji de drept internaKional.

I%$o rele dre"tului

(oiunea de i#vor de drept. /lasificare


)entru ca norma juridicI sI devinI obligatorie, ea trebuie sI Lmbrace o anumitI formI de exprimare. Izvoarele dreptului sunt acele surse complexe, de naturI directivI Ji subiectivI, individualI Ji socialI care duc la apariKia normelor juridiceD. Izvoarele dreptului sunt modalitIKile specifice de exprimare a conKinutului dreptului. *le reprezintI formele, procedeele de exprimare ale normelor juridice, respectiv, actul normativ Ln care sunt cuprinse aceste norme. )rin forma de exprimare a normelor juridice se LnKelege modalitatea de instituire sau de recunoaJtere de cItre puterea de stat a normelor juridice Ln procesul de creare a dreptului. Izvorul de drept este considerat a fi expresia creaKiei Ln drept, el constituie originea, sursa, factorii de creare Ji determinare a dreptului.
66

Izvoarele dreptului se clasificI Ln mai multe categorii, Ln funcKie de anumite criterii: a' "upI criteriul raporturilor dintre coninut "i form, izvoarele dreptului pot fi: izvoare materiale -reale, sociale+ reprezentate prin ideile materializate Ln normele juridice, prin conJtiinKa juridicI a societIKii reflectatI prin tehnica juridicI% izvoarele formale -juridice+ reprezentate prin procedeul, forma specificI prin care se exprimI izvorul material(, procedeul prin care aceste idei sunt materializate Ln reguli de conduitI obligatorii. b' "upI criteriul sursei de cunoa"tere a dreptului, , izvoarele de drept pot fi: izvoare scrise &inscripKii, documente, acte normative etc.'% - izvoare nescrise &tradiKii orale, cutume, date arheologice etc.'. c' "upI criteriul sursei normative, distingem: - izvoare directe &imediate, nemijlocite' sunt actele normative &legi, decrete, hotIrMri etc.' elaborate nemijlocit de stat, avMnd forKI juridicI obligatorie% izvoarele indirecte &mediate, complexe' sunt normele obiJnuielnice &obiceiul juridic', actele organelor nestatale, actele Ji tratatele internaKionale., care capItI forKI juridicI numai dupI ce sunt recunoscute, sancKionate sau consacrate ca atare de cItre autoritatea publicI. Rn funcKie de alte criterii, teoria juridicI clasicI a izvoarelor dreptului distinge urmItoarele clasificIri: izvoare oficiale &legile, actele normative subordonate legilor Ji jurisprudenKa' Ji izvoare neoficiale &obiceiul juridic Ji doctrina'% izvoare fundamentale & ConstituKia, tratatele internaKionale', izvoare generale &legi ordinare, coduri' Ji izvoare detaliatoare &decrete, ordonanKe, decizii'% izvoare poten$iale &ce exprimI posibilitatea de a elabora, modifica sau abroga norme juridice, factorul potenKial fiind voinKa socialI' Ji izvoare actuale &reprezentate de toate actele normative Ln vigoare'%
68

izvoare creatoare & sunt legea, care emanI de la puterea publicI Ji cutuma creaKie a colectivitIKii, pentru cI ele creeazI norme juridice noi' Ji izvoare interpretative &sunt doctrina Ji jurisprudenKa pentru cI ele nu creeazI norme noi, ci doar le interpreteazI pe cele existente'. +naliza izvoarelor dreptului, evidenKiazI cele douI accepKiuni de bazI ale noKiunii de izvor de drept, respectiv, izvorul material Ji izvorul formal al dreptului. (zvoarele materiale ale dreptului, denumite Ji izvoare reale, sunt considerate ca fiind un NdatO al dreptului, realitIKi ce determinI acKiunea legiuitorului, forKe creatoare ale dreptului. Izvoarele materiale constituie geneza regulilor juridice, originea lor. Rn conKinutul izvoarelor materiale intrI: factorii de configurare ai dreptului &naturali, social politici Ji umani', dreptul natural6 Ji raKiunea umanI, conJtiinKa juridicI, starea economicI Ji izvoarele culturale &ideologice'. +ceste elemente determinI Ji definesc conKinutul concret al dreptului pozitiv8, legiuitorul fiind obligat a le lua Ln considerare la elaborarea dreptului. "eoarece Ln aceste elemente constitutive ale izvoarelor de drept sunt concretizate nevoile reale ale vieKii, ele se prezintI sub forma unor adevIrate comandamente sociale. (zvoarele formale ale dreptului reprezintI forma exterioarI a normei de drept, sau forma de exprimare a normei juridice. Studiul izvoarelor formale ale dreptului a preocupat Ji preocupI Ji Ln prezent gMndirea juridicI, datI fiind atMt importanKa teoreticI dar Ji incontestabilele virtuKi practice ale acestora. "ezvoltarea Ji evoluKia istoricI a dreptului demonstreazI pluralitatea izvoarelor dreptului Ln sistemul juridic al fiecIrei KIri. +ceastI pluralitate, diversitate de izvoare de drept este motivatI pe de o parte, de complexitatea Ji multitudinea relaKiilor sociale supuse reglementIrii juridice, iar pe de altI parte, de varietatea formelor Ji instrumentelor de organizare Ji guvernare a societIKii, precum Ji de organizarea activitIKii Ji competenKei autoritIKii publice. -oate tipurile de drept au cunoscut Ln evoluKia lor istoricI o pluralitate de izvoare &acte normative, cutume, precedente judiciare, doctrina etc.'

Pre#entarea i#voarelor formale ale dreptului


Izvoarele formale ale dreptului impuse de evoluKia istoricI a fenomenului juridic sunt: obiceiul juridic &cutuma', jurisprudenKa &practica judiciarI' Ji precedentul judiciar, doctrina, contractul normativ Ji actul normativ. +ceste izvoare reprezintI formele prin care normele juridice sunt exprimate, atMt sub aspect intern &al structurii interne a normei juridice # articole, alineate, paragrafe, pIrKi, capitole etc.' cMt Ji extern &prin ce se exprimI reglementarea juridicI # legi, decrete, hotIrMri de guvern etc.'. +ceste forme variate de exprimare a dreptului au existat Ln toate tipurile de drept, ponderea unora sau altora dintre aceste izvoare fiind diferitI, Ln funcKie de timp Ji spaKiu, dar Ji Ln funcKie de complexitatea relaKiilor sociale ce au constituit obiectul lor de
6>

reglementare. "e exemplu, Lnaintea revoluKiilor burgheze, ponderea izvoarelor de drept o deKinea obiceiul, iar dupI revoluKii, actul normativ a cIpItat ponderea cea mai mare. =urisprudenKa Ji doctrina au fost recunoscute ca fiind izvoare de drept Ln diferite KIri Ji perioade, avMnd un rol important Ln crearea unor norme juridice noi, concurMnd prin aceasta autoritatea legii. &.'. 0biceiul juridic )cutuma* "in punct de vedere istoric, obiceiul socotit ca cel mai important izvor formal al dreptului, constituie cel mai vechi izvor de drept, prima formI Ln care s au exprimat normele juridice. *l a constituit expresia unor necesitIKi legate de conservarea valorilor sociale, fiind rodul unei experienKe de viaKI a unei comunitIKi, a repetIrii unei practici Lndelungate Ln credinKa cI se respectI o regulI de drept. Rn relaKiile dintre ei oamenii aplicI unele reguli care prin repetiKie, duc la convingerea cI sunt utile Ji necesare devenind astfel, obiceiuri. 0u toate obiceiurile pe care le a creat societatea au devenit LnsI, izvoare de drept. )entru ca un obicei din sistemul general al normelor sociale sI treacI Ln sistemul izvoarelor dreptului este nevoie ca el sI fi fost recunoscut &sancKionat' de organele legislative Ji Lncorporat Lntr o normI oficialI sau, instanKa de judecatI sI l valideze ca regulI juridicI la cererea pIrKilor>. 5biceiul reprezintI o practicI socialI LndelungatI &inveterata consuetudo' ce are Ln conKinutul sIu o adevIratI bogIKie sociologicI. 5biceiul sub formI de datini, tradiKii, practici religioase, a constituit principala modalitate de ordonare a relaKiilor sociale Ln comuna primitivI, Ln conformitate cu interesele asigurIrii existenKei Ji securitIKii colectivitIKii. Caracteristic Ln general, societIKilor cu ritm lent de transformare, obiceiul apare ca o convenKie tacitI a membrilor societIKii. "eJi legea cMJtigI teren Ln detrimentul obiceiurilor, acestea continuI sI existe Ji sI acKioneze atMt Ln dreptul public cMt Ji Ln dreptul privat. Rn dreptul public obiceiul se pIstreazI prin aJa numitele NtradiKiiO constituKionale, parlamentare, republicane Ji monarhice, iar Ln dreptul privat, obiceiul acKioneazI Ln special Ln materie civilI Ji comercialI. Rn Kara noastrI, cutumele geto dace au constituit izvor de drept important pentru dreptul pozitiv, reglementMnd atMt relaKiile sociale interne cMt Ji externe. Rn perioada democraKiei militare, reglementarea acelor relaKii era sub forma obiceiurilor nejuridice cIpItMnd forma normei juridice Ln perioada de formare a statului geto dacA. RncepMnd cu secolul al VI lea L.e.n., s a accelerat procesul de transformare a obiceiurilor Ln norme juridice, Ln primul rMnd pentru cI, uniunile tribale aveau un caracter politico juridic pronunKat. Rn prezent, rolul cutumei este subsidiar, obiceiul juridic este invocat Ln Codul civil romMn &Ln art.F>B, referitor la convenKii', Ln ConstituKie &Ln art..D, privitor la protecKia proprietIKii private', Ji Ln Codul familiei &privitor la statutul femeii cIsItorite'. . Rn dreptul internaKional public, alIturi de tratat, un izvor de drept important Ll constituie Ji cutuma internaKionalI, consideratI a fi o practicI constantI a statelor, o expresie tacitI a consimKImMntului lor privind recunoaJterea unei reguli drept regulI de conduitI obligatorie Ln relaKiile dintre eleDD.
6A

Rn dreptul penal, rolul cutumei este exclus pentru cI, cele douI principii, respectiv, principiul legalitIKii pedepsei Ji principiul legalitIKii LncriminIrii, presupun ca izvor de drept penal, legea scrisI. <nele obiceiuri sunt consacrate de lege Ji recunoscute ca fiind necesare Ji utile existenKei Ji dezvoltIrii sale, altele sunt doar acceptate fIrI a fi consacrate, iar alte obiceiuri &numite obiceiuri condamnabile' care contravin legii sunt sancKionate de ea, fIrI a fi acceptate sau consacrate. Inserarea obiceiului juridic Ln dreptul contemporan prezintI atMt avantaje cMt Ji dezavantaje. Ca avantaje se pot specifica, consacrarea de valori morale Ji spirituale ale popoarelor. Ca dezavantaje ale includerii obiceiului juridic Ln categoria izvoarelor de drept contemporane, menKionIm: LntreKinerea discriminIrilor naKionale Ji rasiale, a intoleranKei religioase, a arbitrariului datoritI ambiguitIKii interpretIrii, nesincronizarea cu dinamica actelor normative, lipsa de certitudine oferitI de dreptul scris etc. 5biceiul juridic fiind o componentI a tradiKiei normative, este considerat ca purtItor al trIsIturilor acesteia: conservatorism, rigiditate, lipsI de certitudine. Rn majoritatea sistemelor de drept Ln care obiceiul este acceptat ca Ji izvor de drept, Ln raport cu legea are un rol subsidiar, secundar. *xistI LnsI Ji excepKii, de exemplu, Ln doctrina /ermaniei se susKine cI, cutuma are aceeaJi forKI juridicI ca Ji legea, pe care poate sI o suplineascI, sI o completeze Ji chiar sI deroge de la ea.

&.&. $octrinaD! )1tiina juridic*


"octrina juridicI cuprinde totalitatea analizelor, comentariilor, opiniilor Ji interpretIrilor fIcute de cItre specialiJtii Ln drept cu privire la fenomenul juridic. Rn prezent, doctrina exercitI o influenKI incontestabilI asupra procesului de creare, interpretare, aplicare Ji adaptare a normelor juridice. *a formuleazI principii, elaboreazI concepte Ji categorii juridice, sistematizeazI regulile Ji instituKiile juridice. Cursurile, tratatele, studiile de drept comparat, articolele specialiJtilor Ln drept, constituie fundamentul pregItirii juridice a practicienilor dreptului, a cIror activitate practicI va fi puternic influenKatI de interpretIrile Ji soluKiile date de aceJtia. "octrina este consideratI ca fiind un izvor de drept indirect, interpretativ, cu rol Ln studierea legii, interpretarea Ji chiar criticarea ei, drept pentru care, ea poate sI propunI prin studii de drept comparat, norme Ji soluKii noi adaptate cerinKelor societIKii prezente. "eJi are un rol important Ln cunoaJterea fenomenului juridic, a relaKiilor sociale supuse reglementIrii juridice, Ln interpretarea Ji aplicarea corectI a normelor juridice, Ln perfecKionarea Ji dezvoltarea dreptului, doctrina nu mai poate fi consideratI Ln prezent ca fiind un izvor de drept direct, formal.

&.-.%urisprudena )Practica judiciar* "i precedentul judiciar

6F

=urisprudenKa este alcItuitI din totalitatea hotIrMrilor judecItoreJti pronunKate de cItre instanKele de toate gradele, prin care s au interpretat sau aplicat normele juridice la diferite situaKii concrete. =urisprudenKa este un izvor de drept formal ce include experienKa practicI a organelor judecItoreJti ce aplicI dreptul pozitiv Ji cIruia Li probeazI Ji legitimeazI valabilitatea. =urisprudenKa este rezultatul interpretIrii Ji aplicIrii dreptului, realizatI de organul judiciar asupra voinKei legiuitorului care a redactat norma de drept. "e cele mai multe ori, instanKele de judecatI ajung la soluKii unitare Ln interpretarea Ji aplicarea unor norme juridice. Rn cazul existenKei conflictelor dintre instanKele inferioare, Curtea SupremI de =ustiKie impune acestora o anumitI interpretare, prin pronunKarea unor soluKii constante Ji unitare &decizii ale )lenului CurKii Supreme de =ustiKie'. +stfel de soluKii sunt invocate uneori ca precedente judiciare Ln activitatea judecItoreascI. +ceste decizii LnsI, nu completeazI, nu dezvoltI legea Ji nici nu creeazI norme noi de drept, ci doar explicI sensul real al unei norme juridice &Ll interpreteazI'. *le nu sunt izvor de drept Ji nu au caracter obligatoriu pentru judecItori, dar pot fi avute Ln vedere de cItre instanKele de judecatI, date fiind, prestigiul Ji poziKia organului de la care emanI. +cest lucru s ar motiva prin faptul cI, deciziile instanKelor superioare sunt urmate Ln general de cItre instanKele inferioare pentru a nu Ji expune deciziile ce le pronunKI, desfiinKIrii de cItre acestea, ca urmare a exercitIrii cIilor de atac de cItre pIrKi. =urisprudenKa sau practica judiciarI nu a avut acelaJi rol Ln toate sistemele de drept. Rn antichitate Ji feudalism &la fel ca Ji cutuma', jurisprudenKa a constituit un izvor de drept important, care s a diminuat apoi Ln epoca modernI Ln KIrile europene, odatI cu creJterea ponderii actelor normative. Rn dreptul roman, jurisprudenKa a fost un izvor de drept important, ce a constituit fundamentul evoluKiei acestuia. SoluKiile, hotIrMrile pretorilor au devenit obligatorii pentru toKi magistraKii formMnd dreptul pretorian, considerat a fi sursI importantI pentru instituirea de norme Ji instituKii juridice. "reptul romMnesc contemporan, nu acordI practicii judiciare calitatea de izvor de drept, pentru cI, potrivit principiului separaKiei puterilor Ln stat Ji al legalitIKii, puterea judecItoreascI nu este competentI sI legifereze &sI creeze legea' ci doar sI aplice legea care este edictatI de )arlament &ca putere legislativI Ln stat'. "e altfel, Codul civil romMn Ln art... prevede expres interdicKia ca judecItorul sI creeze norme juridice cu caracter general prin hotIrMrea pe care o pronunKI. *xistI LnsI situaKii Ln practica judiciarI pentru a cIror soluKionare nu existI prevederi normative sau chiar dacI existI nu sunt suficiente sau destul de clare, dar pe care judecItorul este obligat sI le rezolve conform principiilor de drept specifice Ji conJtiinKei sale juridiceD6 &Ln caz contrar va fi vinovat de denegare de dreptate, conform art.(. din Codul civil'. ?otIrMrea pronunKatI de judecItor Lntr o cauzI are forKI obligatorie numai faKI de cauza pentru care s a dat &numai pentru speKa respectivI' nu Ji pentru alte cauze similare. Rn practica judiciarI nu se creeazI norme juridice noi ci numai se interpreteazI sau se completeazI normele juridice existente. )ractica organelor judiciareD8 prezintI LnsI o importanKI deosebitI Lntr un stat de drept, chiar Ji ca izvor subsidiar de drept, ea fiind deosebit de valoroasI Ln procesul rezolvIrii multiplelor probleme social economice Ji politice. "eJi nu primeJte Ln dreptul contemporan romMnesc considerarea de izvor de drept totuJi, activitatea judiciarI a CurKii ConstituKionale de exemplu, poate impune respectarea ConstituKiei chiar Ji legiuitorului, prin declararea neconstituKionalitIKii oricIrui
8B

act emis de cItre acesta. "eci, prin competenKa sa, Curtea ConstituKionalI instituie o jurisprudenKI ce poate nesocoti voinKa legiuitorului, jurisprudenKI din care rezultI decizii importante care pot sI confirme sau sI infirme Ln mod nemijlocit, normele juridice adoptate de forul legislativ. "e asemenea, deciziile pronunKate de Curtea SupremI de =ustiKie Ln soluKionarea recursurilor Ln interesul legii, la sesizarea )rocurorului /eneral, sunt general obligatorii, ca Ji legea, pentru toate instanKele.

&.2. /ontractul normativ


"efiniKia contractului este datI de Codul civil Ln art.F.!. Ln care se precizeazI cI: ;<ontractul este acordul .ntre dou! sau mai multe persoane, spre a constitui sau stinge .ntre d#n"ii un raport juridic4 . Contractul, ca act juridic civil naJte drepturi Ji obligaKii pentru pIrKi &respectiv, naJte, modificI sau stinge raporturi juridice concrete' producMnd efecte juridice doar Ln sarcina pIrKilor. *l nu e considerat Ln doctrinI ca fiind izvor de drept. CMnd LnsI contractul conKine reguli de conduitI cu aplicabilitate largI, &adicI reguli cu caracter general impersonal Ji repetabil' pentru a orienta comportamentul pIrKilor, el are valoarea de act normativ &contract normativ' Ji este izvor al dreptului pozitiv. Rn literatura juridicI de specialitate se considerI cI, contractul normativ este izvor de drept, Ln dreptul constituKional, Ln dreptul internaKional public Ji Ln dreptul muncii Ji securitIKii sociale. Rn domeniul constituKional, contractele normative sunt izvoare de drept, Ln materia organizIrii Ji funcKionIrii structurii federative a statelor &deci, Ln cazul formIrii federaKiilor Ji confederaKiilor de state', ele fiind acte prin care se stabilesc regulile Ji principiile convenite de statele membre Ln vederea existenKei lor federative &asociate', acte ce devin odatI cu crearea statelor federale, adevIrate constituKii ale acestora. Contractul normativ este un izvor important al dreptului muncii Ji securitIKii sociale, unde apare sub forma de contract colectiv de muncI, Lncheiat prin negocieri Lntre angajator Ji sindicate, sau sub formI de statute Ji regulamente de ordine interioarI. *l cuprinde clauze cu caracter economic Ji social Ji stI la baza Lncheierii contractelor individuale de muncI ale salariaKilor cu angajatorul. Contractul colectiv de muncI prevede condiKiile generale ale organizIrii procesului muncii, reglementeazI relaKiile dintre cele douI categorii de subiecte ale raportului juridic de muncI, stabileJte drepturi Ji obligaKii a cIror neLndeplinire este consideratI LncIlcare de lege Ji atrage dupI sine rIspunderea juridicIDF. Contractul colectiv de muncI este considerat Ln doctrinI!B ca fiind o normI convenKionalI ce s a negociat Lntre pIrKi, o modalitate de reglementare a relaKiei sociale de muncI, avMnd putere de lege Ln sfera sa de aplicare.

&.3. 4e ea

8D

Conceptul de lege poate fi utilizat cu douI sensuri. Rn sens larg & lato sensu', legea reprezintI orice act normativ juridic emis de un organ de stat competent, conform unei proceduri prestabilite. +ctele normative cuprind toate formele sub care sunt experimentate normele juridice edictate de organele statului: legi, decrete, hotIrMri Ji ordonanKe ale guvernului, ordine Ji regulamente ministeriale etc. Rn sens strict &stricto sensu', prin lege se LnKelege numai acel act normativ care este elaborat de cItre puterea legislativI &)arlament', dupI o procedurI specialI prestabilitI. +ctele normative au o poziKie predominantI Ln sistemul izvoarelor dreptului &Ln sistemele de drept moderne', sunt izvoare de drept precise. Ca izvoare de drept create de organele publice investite cu competenKe normative &)arlament, /uvern, )reJedinKie, organe administrative locale etc.', actele normative cuprind norme general obligatorii, fiind izvoare de drept importante prin particularitIKile pe care le reprezintI. +stfel, actele normative reflectI schimbIrile rapide Ji dinamice ale transformIrilor sociale, pe de o parte, iar pe de altI parte, prin forma scrisI pe care o LmbracI, prin caracterul general, precis, dar Ji constant, precum Ji prin mijloacele statale specifice de publicitate, constituie garanKii de certitudine Ln raport de alte izvoare de drept. 7ocul central Ln sistemul actelor normative Ll ocupI legea, ca emanaKie directI a autoritIKii statului &a puterii legislative', ca act conJtient elaborat de organul puterii legiuitoare care exprimI voinKa Ji interesele alegItorilor. -oate celelalte acte normative se subordoneazI legii, ele fiind elaborate Ln vederea executIrii legilor. /.2.0. Tr!s!turile legii 7egea prezintI unele trIsIturi specifice, prin care se distinge de celelalte acte normative, cum ar fi: legea este emisI de puterea legiuitoare% legea reprezintI principalul izvor de drept% legea este un izvor de drept oficial% legea are Lntotdeauna caracter normativ &celelalte acte ale organelor executive pot avea atMt caracter normativ cMt Ji individual'% legea se adoptI dupI legi procedurale &ce provin de la organul legiuitor'% legea este revoluKionarI Ln raport cu alte izvoare de drept &ea poate modifica unele situaKii de drept pozitiv, poate modifica sau desfiinKa alte acte normative' care sunt conservatoare% legea este scrisI Ji se poate constata uJor% legea conferI legalitate structurii etatice, formei de guvernImMnt, regimului politic, drepturilor Ji libertIKilor persoanelor etc.% legea este cel mai de seamI instrument de realizare a dreptului% legea este generalI, obligatorie tipicI, impersonalI Ji permanentI.

8!

/.2./. <lasificarea legilor Rn funcKie de anumite criterii, clasificarea legilor se face astfel: a' "upI for$a lor juridic!, legile sunt: legi fundamentale sau constitu$ionale ConstituKia Ji legile constituKionale reprezintI baza juridicI a Lntregii vieKi de stat avMnd forKI juridicI superioarI. 7egile constituKionale sunt cele prin care se revizuieJte ConstituKia% legi organice # ocupI locul secund Ln ierarhia legilor, ele reprezintI o prelungire a materiilor constituKionale Ji intervin Ln domenii de activitate foarte importante, care sunt expres prevIzute de lege!!% legi ordinare codurile Ji legile speciale cuprind norme juridice ale unei ramuri de drept sau domeniu de activitate. *le pot interveni Ln orice domeniu al relaKiilor sociale, cu excepKia celor ce sunt rezervate legilor constituKionale Ji organice!(. b' "upI sfera de cuprindere a rela$iilor sociale reglementate, legile pot fi: legi generale conKin dispoziKii comune pentru o categorie largI de relaKii sociale &codurile'. 7egea generalI este numitI dreptul comun% legi speciale se aplicI pentru disciplinarea, reglementarea unei situaKii particulare faKI de reglementIrile legii comune. Rn caz de concurs cu legea generalI se aplicI principiul Nlex speciali derogat generaliO% legi e cep$ionale se emit Ln situaKii deosebite &cum ar fi: starea de necesitate, starea de rIzboi etc.'% c' "upI criteriul con$inutului lor, legile se diferenKiazI Ln: legile materiale ce reglementeazI activitatea subiectelor de drept &persoane fizice Ji juridice' Ji raporturile dintre ele% legi procedurale ce stabilesc forma de desfIJurare a unei activitIKi publice sau private, precum Ji forma de emitere a actelor juridice Ji de sancKionare a celor ce LncalcI legea materialI. *le cuprind norme de organizare judecItoreascI, norme de competenKI Ji norme de procedurI propriu zisI. d' "upI criteriul reglement!rii juridice, existI: legi cu caracter civil, penal, administrativ, financiar etc. Rn ierarhia lor, legile sunt situate dupI criteriul autoritIKii lor juridice &al forKei juridice', dupI care legile se clasificI Ln legi fundamentale "i legi ordinare. ConstituKia :omMniei prevede Ln art.>! cI: ;,arlamentul adopt! legi constitu$ionale, legi organice "i legi ordinare4. "upI importanKI Ji dupI notele fundamentale, Ln cadrul legilor se remarcI legile constitu$ionale &ConstituKia, legile electorale etc.' care reglementeazI cele mai vitale relaKii sociale, fiind baza juridicI a Lntregii vieKi de stat.

8(

<onstitu$ia

dispune de forKI juridicI superioarI faKI de orice act normativ, datoritI conKinutului reglementIrilor sale Ji procedurii speciale de elaborare Ji de adoptare. *a constI Lntr un sistem Lnchegat de norme juridice cu forKI juridicI superioarI, ce consacrI Ji oglindesc structurile economice Ji formele proprietIKii, organizarea de stat, drepturile, libertIKile Ji Lndatoririle fundamentale ale omului. ConstituKia fixeazI cadrul general al ordinii de drept Ji concretizeazI Ln cel mai Lnalt grad ideea de justiKie Ji dreptate Ln societatea organizatI. -oate celelalte acte normative sunt elaborate pe baza Ji Ln aplicarea ConstituKiei Ji trebuie sI se conformeze spiritului Ji literei acesteia. ConstituKia este cea mai importantI lege Ln stat, fiind denumitI pentru acest considerent Ji =egea fundamental!.

=egile organice deKin un loc secund Ln ierarhia legilor, au o forKI juridicI inferioarI ConstituKiei Ji legilor constituKionale, dar
superioarI celorlalte izvoare de drept datoritI importanKei obiectului lor de reglementare juridicI. 7egile organice sunt considerate o prelungire a normelor constituKionale, pentru cI intervin Ln domeniile de activitate expres prevIzute de ConstituKie ca fiind foarte importante. +ceste legi sunt situate la un nivel intermediar Lntre ConstituKie Ji legile ordinare.

=egile ordinare reglementeazI orice domeniu al relaKiilor sociale, cu excepKia celor rezervate legilor constituKionale Ji organice.
)entru aceste considerente, se impune conformitatea legilor ordinare cu cele organice, Ln caz contrar, ar putea fi declarate neconstituKionale. IniKiativa legislativI pentru aceste legi aparKine )arlamentului, /uvernului Ji chiar cetIKenilor. 7egile ordinare cuprind norme juridice ce reglementeazI raporturi sociale foarte diverse. Rn categoria acestor legi se remarcI codurile considerate legi de sintezI &Codul civil, Codul penal, Codul silvic, Coduri de procedurI, etc.' Ji legile speciale. 7egile ordinare se adoptI de fiecare camerI, potrivit regulei majoritIKii relative sau Ln JedinKa comunI a ambelor Camere, dacI, prin procedura de mediere nu s a ajuns la un acord. "ecretele legi # sunt adoptate de anumite organe executive, Ln situaKii excepKionale, cMnd organul legiuitor nu funcKioneazI Ln condiKii normale. "eJi, nu emanI de la organul legislativ, ele au putere de lege.

Tehnica elaboratrii actelor normative


1. Noiuni introductive &ubstan$a dreptului este determinat! de totalitatea rela$iilor sociale aflate .ntr-un anumit stadiu de dezvoltare "i este inserat! .n ordinea de drept cu ajutorul tehnicii juridice.
8.

*xistenKa normelor juridice Ji a conceptelor juridice este rezultatul activitIKii constructive desfIJurate de organele legislative, LndreptIKite sI reglementeze relaKiile sociale de bazI din societate Ji sI organizeze astfel ordinea de drept a unei naKiuni. +ctivitatea organelor legislative se desfIJoarI pe baza unor reguli de tehnicI juridicI cu ajutorul cIreia are loc transpunerea Ln drept a cerinKelor de fond ale vieKii sociale. -ranspunerea faptelor Ji relaKiilor sociale Ln relaKii normativ juridice implicI o activitate complexI de cunoaJtere deosebitI, dar Ji o muncI calificatI de apreciere valoricI, de evaluare Ji de valorizare a conKinutului acestora. "reptul, devine astfel expresia realitIKilor LnconjurItoare, fiind rezultatul unei legiferIri eficiente, bazatI pe cunoaJterea JtiinKificI a acestor realitIKi. Sarcinile organelor legislative se amplificI ca urmare a dezvoltIrii sociale actuale Ji a complexitIKii relaKiilor interumane, ceea ce determinI Ji perfecKionarea tehnicii juridice. ". )e*nica juridic! Rn procesul de cunoaJtere a dreptului, un rol fundamental Ll are tehnica juridicI precum Ji procedeele tehnice cu ajutorul cIrora cerinKele vieKii sociale primesc aJa numita NJtampilI juridicIO, LmbrIcMnd astfel, forma juridicI. . -ehnica juridicI presupune cunoaJterea Ji utilizarea unui sistem de procedee de ordin material Ji intelectual(, cu scop Ln eficientizarea juridicI a unor reguli de conduitI Ji Ln perfecKionarea permanentI a reglementIrii juridice. 5 condiKie esenKialI pentru o legiferare eficientI este cunoaJterea JtiinKificI a realitIKilor sociale. -ehnica juridicI prin procedeele sale, stabileJte modelele de conduitI Ln funcKie de categoriile de subiecte participante Ji Ln legIturI cu acele categorii de valori ce necesitI ocrotire prin mijloace juridice specifice. 0oKiunea de tehnicI juridicI are un conKinut complex, ce implicI receptarea Ji selectarea de cItre organul legiuitor a comandamentului social, urmat apoi de elaborarea normei de drept, de interpretarea Ji realizarea ei. Cu alte cuvinte, tehnica juridicI cuprinde tehnica legislativI, tehnica interpretIrii Ji realizIrii dreptului. ,e5nica juridic se poate defini ca fiind ansamblul mijloacelor, procedeelor "i conceptelor juridice folosite n procesul de elaborare "i aplicare a dreptului, cu scopul de a da eficien juridic re ulilor de conduit, care primesc form juridic "i devin astfel, aplicabile la complexitatea vieii sociale. . /aracteristicile te5nicii juridice -ehnica juridicI prezintI urmItoarele tr!s!turi: constI dintr un ansamblu de mijloace Ji procedee variate ca numIr Ji formI%
86

mijloacele Ji procedeele utilizate dau formI juridicI nevoilor vieKii sociale% este forma prin care politica legislativI a unui stat este exprimatI Ln drept: noKiunea de tehnicI juridicI are un conKinut complex pentru cI implicI: - receptarea de cItre legiuitor a relaKiilor sociale ce necesitI reglementare% - aprecierea selectivI Ji elaborarea normei juridice de cItre legiuitor% - aplicarea normei juridice Ln practicI &realizarea dreptului'% tehnica juridicI include tehnica legislativI, tehnica realizIrii, interpretIrii Ji aplicIrii dreptului% tehnica juridicI reprezintI Lntregul &genul' Ln raport cu tehnica legislativI care reprezintI partea &specia'% Lntre tehnica juridicI Ji deci tehnica legislativI existI o strMnsI legIturI, o interacKiune reciprocI, raportul dintre ele fiind raport ca de la Lntreg la parte. #. )e*nica le islativ! ConKinutul regulilor de drept se modeleazI Ji se exprimI Lntr o formI specificI prin intermediul activitIKii de tehnicI juridicI Ji legislativI. Cei doi termeni nu sunt sinonimi, chiar dacI termenul de tehnicI juridicI este utilizat mai frecvent, pe motiv cI el include Ji operaKia de legiferare. -ehnica juridicI are o sferI mai largI, Ln care se includ atMt aspectele tehnice legate de elaborarea dreptului, cMt Ji cele legate de realizarea Ji aplicarea lui, pe cMnd tehnica legislativI are o sferI mai restrMnsI deoarece include doar aspectele tehnice ale procesului de elaborare a dreptului. Tehnica legislativI - poate fi definitI ca fiind partea constitutiv! a tehnicii juridice, alc!tuit! dintr-un ansamblu de metode "i procedee tehnice prin care se elaboreaz! actele normative. -ehnica legislativI implicI urmItoarele aspecte: o regulI de drept ajunge Ln forma tehnicI corespunzItoare prin acKiunea conJtientI a legiuitorului% elaborarea dreptului presupune mIiestria Ji experienKa legiuitorului, dar Ji luarea Ln considerare a Lntregului sistem de valori% procedeele tehnice de elaborare a normelor de drept nu sunt alese arbitrar de cItre legiuitor, ci pe baza unor principii ce stau la baza legiferIrii% are rol creator.
88

+. ,e iferarea )olitica legislativI - se desfIJoarI prin operaKia de legiferare Ji cuprinde totalitatea scopurilor, strategiilor Ji instrumentelor folosite de legiuitor pentru asigurarea ordinii juridice Ln societate. -otalitatea formelor Ji metodelor de exprimare a politicii legislative constituie tehnica legislativ!. 7egiferarea cunoaJte douI momente esenKiale: constatarea existenKei situaKiilor sociale ce necesitI o reglementare juridicI &momentul cognitiv'% modelarea normativ juridicI a rezultatelor cognitive. 7egiferarea implicI Ln prezent, tendinKa de inovare, de schimbare a unor soluKii juridice cu altele, considerate a fi mai bune decMt cele existente, legiuitorul folosind Ln acest scop o serie de mijloace Ji procedee tehnice variate Ji complexe.

Principiile le iferrii
)rincipiile legiferIrii, fiind idei de bazI, cIlIuzitoare ale Lntregului proces de elaborare a actelor normative, trebuie urmIrite atMt Ln practica normativI a )arlamentului &ca organ suprem al puterii legislative', cMt Ji Ln practica celorlalte organe ale statului cu competenKI normativI. +ceste principii sunt:

a. ,rincipiul fundament!rii "tiin$ifice a activit!$ii de elaborare a normelor juridice


Rn scopul cunoaJterii aprofundate a realitIKilor sociale, este nevoie ca legiuitorul sI efectueze Ln prealabil, investigaKii economice Ji sociologice. 7egiuitorul este obligat sI asigure, pe baza unui studiu sistematic Ji aprofundat al realitIKii, un raport corect Lntre fapt Ji drept. Rn scopul gIsirii celor mai bune soluKii, se va putea porni de la practicI, folosind raKionamentul. CunoaJterea profundI a relaKiilor sociale ce reclamI reglementare juridicI, se realizeazI cu ajutorul JtiinKelor juridice Ji Ln special prin JtiinKa dreptului care reprezintI un moment hotIrMtor al operei de legiferare.

Rn doctrinI se considerI cI, un proiect legislativ fundamentat JtiinKific trebuie sI cuprindI:


8>

descrierea situaKiilor de fapt ce vor fi transformate Ln situaKii de drept% analiza judecIKilor de valoare cu privire la stabilirea situaKiilor de fapt ce urmeazI a fi transformate Ln situaKiile juridice. 5biect al cercetIrii JtiinKifice Ln domeniul dreptului trebuie sI l constituie prognozele sau proiectele legislative care provin de regulI, de la organisme juridice specializate.

b. ,rincipiul corel!rii sistemului legislativ


Sistemul legislativ &sistemul actelor normative' implicI multiple Ji complexe legIturi Lntre pIrKile sale componente. *l se prezintI ca un tot unitar, format dintr un ansamblu de componente care deJi sunt diferite se aflI Lntr o corelaKie perfectI, ceea ce i conferI rolul de mecanism funcKional. *lementele componente ale sistemului legislativ sunt diferite categorii de acte ce reglementeazI relaKiile sociale, cum ar fi: legi, decrete, hotIrMri, decizii, ordine, instrucKiuni etc. Rntre aceste elemente componente existI atMt o relaKie organicI &toate pot fi grupate Ln sfera largI a termenului NlegiO', cMt Ji o relaKie logicI &sunt grupate dupI criteriul ierarhizIrii', care le conferI forKI juridicI. 7egea este cel mai important act normativ, dar ea nu exclude acKiunea celorlalte componente ale sistemului legislativ Ln reglementarea relaKiilor sociale, chiar dacI acestea trebuie sI se conformeze prevederilor sale. 7egItura dintre componentele sistemului legislativ constI Ln faptul cI, pentru fiecare dintre ele, se rezervI prin lege, domeniile de reglementare. CorelaKia strMnsI dintre aceste componente asigurI funcKionalitatea sistemului legislativ care trebuie sI concorde permanent cu dinamica relaKiilor sociale pe care le reglementeazI.

c. ,rincipiul accesibilit!$ii actului normativ


)entru ca norma juridicI sI fie respectatI de cItre destinatari, ea trebuie fIcutI publicI Lntr un limbaj, stil Ji cu mijloace potrivite, astfel LncMt, nimeni sI nu poatI invoca scuza necunoaJterii ei. 4Iiestria legiuitorului o constituie elaborarea de norme juridice clare, lipsite de echivoc, ce pot fi receptate de toKi cei cIrora li se adreseazI, luMnd Ln considerare faptul cI destinatarii lor au nivele culturale diferite Ji deci receptare diferitI a mesajelor acestora, existMnd astfel posibilitatea unor confuzii, controverse Ji chiar eludarea lor. )entru ca norma juridicI sI fie accesibilI, sunt necesare urmItoarele cerinKe: alegerea formei e terioare a reglement!rii # pentru cI de aceasta depinde valoarea, forKa juridicI, locul sIu Ln sistemul legislativ, legItura sa cu alte acte normative etc. "upI materia reglementatI Ji natura relaKiilor sociale ce sunt supuse reglementIrii organul legiuitor va alege forma exterioarI de reglementare.
8A

alegerea modalit!$ii de reglementare juridic! # adicI a modului de impunere a conduitei prescrise de cItre legiuitor subiectelor de drept. 5 normI juridicI poate reglementa conduita umanI Ln mod imperativ, permisiv sau stimulativ. utilizarea unor procedee de conceptualizare "i a unui limbaj adecvat # este o cerinKI ce priveJte: construcKia Ji structura normei, fixarea tipului de conduitI ce trebuie urmatI, stilul Ji limbajul juridic. 0orma de drept opereazI cu concepte, categorii, Ji definiKii, care sunt cuprinse cu ajutorul procedeelor de conceptualizare Ln articole concrete ale actului normativ. -. .!rile componente ale actului normativ

+ctul normativ
Cuprinde douI categorii de elemente constitutive: elemente facultative: e/punerea de motive, preambulul i formula introductiv!% elemente necesare: titlul actului normativ, 0dispoziiile enerale, 0dispoziiile de coninut, 0dispoziiile finale i cele tranzitorii.
a' : punerea de motive

este un element component facultativ ce se LntMlneJte la cele mai importante acte normative. Rn expunerea de motive se face o prezentare succintI a actului normativ Ji a considerentelor ce au impus elaborarea, apariKia, precum Ji scopul urmIrit prin adoptarea lui. b+ ,reambulul actului normativ # este o introducere, o punere Ln temI asupra motivaKiei social politice a apariKiei actului normativ. )reambulul este un element facultativ ce face consideraKii extrajuridice, fiind o argumentare a actului normativ cu scopul de a l face mai convingItor. "eJi conKinutul sIu nu are forKI juridicI, ci explicativ justificativI, existenKa sa este o decizie a legiuitorului mai ales, Ln legIturI cu actele normative mai importante. c+ 'ormula introductiv! este elementul facultativ ce precizeazI temeiul juridic constituKional sau legal care stI la baza reglementIrilor respective Ji conferI competenKI organului ce adoptI acel act normativ.
8F

d+ Titlul actului normativ este elementul de identificare a legii, necesar, care trebuie sI LndeplineascI urmItoarele cerinKe: sI fie scurt, sugestiv Ji clar exprimat. -itlul exprimI obiectul reglementIrii. "e exemplu: N7egea fondului funciarO, N7egea privind protecKia mediului LnconjurItorO etc.O e+ Dispozi$iile generale # denumite Ji principii generale, reprezintI prima parte a actelor normative. *le cuprind prevederi prin care se determinI obiectul, scopul, sfera relaKiilor reglementate, definirea unor noKiuni, Ji stabilesc principiile pe care se LntemeiazI actele normative. "e exemplu, art.D. din Codul familiei prevede cI: NRn :omMnia statul ocroteJte cIsItoria Ji familiaU.O dupI care urmeazI dispoziKii legate de scopul reglementIrii, definirea noKiunii de familie, de cIsItorie etc. f+ Dispozi$iile de con$inut # formeazI conKinutul propriu zis al actului normativ, alcItuit din propoziKii organizate Ln articole Ji aliniate, ce exprimI regulile stabilite de legiuitor &drepturi Ji obligaKii, conduitI, consecinKele nerespectIrii conduitei impuse'. g+ Dispozi$iile finale se referI de regulI, la data intrIrii Ln vigoare a actului normativ, la aspecte legate de retroactivitatea lui, la abrogarea &totalI, parKialI sau deloc' a altor acte normative. h+ Dispozi$iile tranzitorii sunt facultative Ji se LnsereazI atunci cMnd noua reglementare antreneazI consecinKe asupra reglementIrilor vechi, determinMnd astfel o situaKie tranzitorie. <neori, dispoziKiile tranzitorii se cuprind Lntr un titlu unic cu dispoziKiile finale, alteori cele douI componente sunt prezentate separat, sau una dintre ele poate sI aparI sau nu. +ctele normative mai pot cuprinde pe lMngI aceste elemente constitutive Ji >ne e care fac parte integrantI din acestea Ji au aceeaJi forKI juridicI cu cea a actului normativ la care sunt ataJate. 1. 2lementele de structur! ale actului normativ Structura internI a normei juridice este cuprinsI Ln articolele actului normativ. >rticolul - este deci, elementul structural de bazI al actului normativ, tot aJa cum norma juridicI este elementul structural de bazI al dreptului. +rticolul, prezintI urmItoarele caracteristici: conKine, de regulI, o dispoziKie normativI de sine stItItoare% poate conKine o singurI normI de drept, sau mai multe%
>B

elementele structurale ale normei juridice &ipoteza, dispoziKia Ji sancKiunea' se pot gIsi cumulativ Ln acelaJi articol, Ln articole diferite ale aceluiaJi act normativ, sau chiar Ln alte acte normative% articolele se aflI Ln strMnsI legIturI, structurarea lor fIcMndu se de regulI, Lntr o ordine de expunere logicI% articolele se divid uneori Ln paragrafe Ji aliniate% enumerIrile Ln cadrul unui articol sunt punctate prin litere% unele acte normative importante &ConstituKie, Coduri', au articole cu note marginale ce redau conKinutul articolului respectiv% articolele se pot grupa &pentru o mai bunI sistematizare a actului normativ' Ln secKiuni, capitole, titluri Ji pIrKi ce poartI denumiri. "eci, elementele de structurI ale actului normativ sunt: alineatul, articolul, capitolul, sec$iunile, titlurile "i p!r$ile. 3. 2laborarea actelor normative i etapele ei "enumirea de act juridic o poartI toate formele actelor juridice scrise, legiferate dupI o procedurI prestabilitI de organele competente ale statului sub formI de: legi, decrete, hotIrMri Ji ordonanKe guvernamentale, ordine, decizii, instrucKiuni. 7egiferarea aparKine organului legislativ, Ji parcurge cinci etape:
a. Iniiativa le islativ)iniierea proiectului de le e*

- reprezintI dreptul de sesizare a )arlamentului cu un proiect sau propunere de lege, LnsoKit de obligaKia acestuia de a declanJa mecanismul procedurii legislative. - +rt.>( din ConstituKie prevede cI: NIniKiativa legislativI aparKine /uvernului, deputaKilor, senatorilor, precum Ji unui numIr de cel puKin !6B.BBB de cetIKeni cu drept de votO. Rn acest caz, )arlamentul va supune proiectul sau propunerea legislativI dezbaterii Ln comisii Ji Ln plenul Senatului &este vorba numai de legile organice Ji ordinare, deoarece pentru legile constituKionale este necesarI o procedurI specialI, prevIzutI de ConstituKie'. +utorii propunerilor legislative sunt obligaKi sI le prezinte Ln forma cerutI pentru proiectele de legeA &cu expunere de motive sistematizatI pe capitole, secKiuni, articole Ji aliniate, Ln limbaj accesibil Ji cu respectarea regulilor de procedurI legislativI'. 0u fac obiectul iniKiativei legislative, problemele cu caracter fiscal, internaKional, amnistia Ji graKierea. . b. $e#baterea proiectului de le e # este stabilitI Ln ConstituKia :omMniei Ji Ln :egulamentul de organizare Ji funcKionare a )arlamentului Ji are loc prin prezentarea expunerii de motive, urmatI de dezbaterea pe articole.
c. Adoptarea proiectului de le e # >D

urmeazI procedura stabilitI de art.>. &alin.D Ji !'din ConstituKie: legile organice Ji hotIrMrile privind :egulamentul Camerelor se adoptI cu votul majoritIKii membrilor fiecIrei Camere% legile ordinare Ji hotIrMrile se adoptI cu votul majoritIKii membrilor prezenKi din fiecare CamerI. )ropunerile legislative adoptate de o CamerI se trimit celeilalte Camere a )arlamentului, care dacI le respinge, se retrimit pentru o nouI dezbatere Camerei ce le a adoptat. "acI ele vor fi din nou respinse, respingerea e definitivI. )reJedinKii celor douI Camere vor iniKia procedura de mediere atunci cMnd, una din Camere adoptI o propunere legislativI Lntr o altI redactare decMt cea aprobatI de cealaltI CamerI. "acI comisia de mediere nu rezolvI divergenKa dintre cele douI texte, acestea se vor supune dezbaterii Ln JedinKI comunI a celor douI Camere.
d. Promul area le ii #

se face de cItre )reJedintele :omMniei, dupI ce legea a fost votatI. )romulgarea legii este un act juridic prin care se recunoaJte cI acesta este conKinutul autentic al textului legiiF. votate Ln )arlament, Ji se dispune sI fie publicat Ln 4onitorul 5ficial. )romulgarea se face Ln maximum !B de zile de la data primirii legii.
e. Publicarea le ii #

este etapa finalI a elaborIrii actelor normative, data publicIrii fiind de regulI, data intrIrii Ln vigoare. +rt.>8 din ConstituKie prevede cI: N7egea se publicI Ln 4onitorul 5ficial al :omMniei Ji intrI Ln vigoare de la data publicIrii sau de la data prevIzutI Ln textul eiO. 4. $istematizarea actelor normative Sistemul legislativ cuprinde totalitatea actelor normative, care se aflI Ln strMnsI legIturI. "eoarece actele normative care intrI Ln structura sistemului legislativ sunt foarte variate, se impune sistematizarea lor Ln scopul unei bune cunoaJteri, interpretIri Ji aplicIri. )rin sistematizarea actelor normative se urmIreJte punerea lor Ln ordine, realizarea unei simplificIri, reduceri Ji concentrIri a reglementIrilor. 5peraKiile de sistematizare sunt importante atMt pentru elaborarea, cMt Ji pentru realizarea Ji aplicarea dreptului, deci, pentru perfecKionarea dreptului pozitiv. Formele sistemati#rii Cele mai importante forme de sistematizare a actelor normative sunt: Lncorporarea Ji codificarea.
>!

a. 6ncorporarea

este cea mai veche Ji mai simplI formI de sistematizare a actelor normative. *a constI Ln aJezarea actelor normative Ln funcKie de anumite criterii exterioare &cum ar fi: criteriul cronologic, alfabetic Ji criteriul obiectului reglementIrii juridice', cu scopul de a putea fi cunoscute cu mai multI uJurinKI de cItre practicieni. )rin Lncorporarea actului normativ nu se modificI conKinutul acestuia, deJi se pot corecta eventualele erori gramaticale sau tipografice. Rn funcKie de subiectul care face Lncorporarea, aceasta este de douI feluri: oficialI Ji neoficialI. 8ncorporarea oficial!, este realizatI de un organ de stat care LntocmeJte: colecKii de acte normative, repertorii legislative etc. 8ncorporarea neoficial!, este realizatI de persoane particulare, de organizaKii nestatale, instituKii de cercetare, LnvIKImMnt, edituri, sub formI de Lndrumare legislative.

b. /odificarea

este forma superioarI a sistematizIrii actelor normative Ji constI Ln cuprinderea Lntr un cod ce are forKa juridicI a legii, a normelor juridice ce aparKin aceleiaJi ramuri de drept. )rin codificare, legiuitorul prelucreazI Lntregul material normativ, LndepIrteazI normele perimate Ji repetIrile, completeazI lacunele, Ji ordoneazI logic Lntreg materialul normativ. Codificarea este o operI complexI Ji importantI ce se realizeazI de legiuitor Ln trei etape: adunarea Ji selecKionarea materialului legislativ supus codificIrii &format din acte normative de importanKI generalI'% LmpIrKirea materialului legislativ pe capitole Ji articole, aJezarea logicI a Lntregului material Ji obKinerea unitIKii codului% adoptarea legii de sintezI &prin prezentarea proiectului de cod Ln faKa )arlamentului Ln vederea analizei Ji dezbaterii lui, urmatI de votarea Ji promulgarea lui'. Codificarea, ca formI superioarI de sistematizare, porneJte de la principiile generale ale sistemului dreptului Ji cele specifice unei ramuri de drept Ji redI Lntr un act unic Ji complet toate normele juridice dintr o ramurI a dreptului. "e aceea, Codul
>(

deJi are forKa juridicI a unei legi, este un act legislativ unic, Ln care normele juridice sunt aJezate logic Ji reflectI structura internI a ramurii de drept cIruia Li aparKin. . Rn prezent, ca rezultat al codificIrii normelor juridice ce aparKin aceleiaJi ramuri de drept, Ln sistemul de drept romMnesc existI urmItoarele coduri: Codul civil, Codul penal, Codul de procedurI civilI, Codul de procedurI penalI, Codul familiei, Codul silvic, Codul muncii, Codul aerian etc.

Realizare dreptului
(onceptul realiz!rii dreptului
*laborarea Ji adoptarea normelor juridice Ln conformitate cu cerinKele formale ale sistemului juridic, reprezintI doar o premisI pentru realizarea funcKiei sale, aceea de ordonare Ji de orientare a comportamentului uman. )entru validitatea Ji efectivitatea normelor juridice este necesar ca destinatarii lor sI le cunoascID, sI le respecte Ji sI le execute. :ealizarea dreptului LnseamnI Lndeplinirea rolului Ji scopului sIu, respectiv acela de a orienta conduita practicI a celor cIrora li se adreseazI. reprezintI o condiKie a ordinii de drept, ca nucleu al ordinii sociale, Ji un element constitutiv al conducerii societIKii. implicI participarea unor subiecte multiple, asigurarea cadrului necesar Ji corespunzItor pentru ca aceste subiecte sI Ji valorifice prerogativele legale, dar Ji posibilitatea organelor de stat competente de a acKiona pentru asigurarea mijloacelor de restabilire a ordinii de drept LncIlcate!. reprezintI implementarea normei juridice Ln viaKa socialI, acceptarea de cItre societate Ji Lncorporarea ei Ln psihicul indivizilor. reprezint! procesul complex al implementIrii prevederilor normelor juridice Ln viaKa socialI, proces Ln cadrul cIruia membrii societIKii, ca subiecte de drept, respectI Ji executI dispoziKiile lor, iar organele de stat competente le aplicI1.

>.

". 5ormele realiz!rii dreptului :ealizarea dreptului este mijlocul eficient pentru atingerea obiectivelor de organizare socialI aJa cum au fost stabilite de cItre legiuitor. Rn literatura juridicI de specialitate, se evidenKiazI douI forme principale de realizare a dreptului: realizarea dreptului prin executarea Ji respectarea dispoziKiilor legale de cItre cetIKeni% realizarea dreptului prin aplicarea normelor juridice de cItre organele de stat competente. &.'. Reali#area dreptului prin executarea "i respectarea dispo#iiilor le ale )espectarea "i e ecutarea normelor juridice, ca form! a realiz!rii dreptului, const! .n subordonarea conduitei individuale la conduita prescris! de normele juridice, subordonare care se concretizeaz! at#t .n acte de respectare, c#t "i .n acte de e ecutare a prevederilor acestora. )espectarea "i e ecutarea prevederilor normelor juridice presupune subordonarea conduitei individuale fa$! de conduita-tip con$inut! .n norma juridic!, conduit! concretizat! at#t .n actele de respectare a legii c#t "i .n cele de e ecutare a dispozi$iilor ei. Deci, .n ambele ipoteze -respectare "i e ecutare a legii+, dreptul este un factor de programare a conduitei indivizilor, de regularizare a raporturilor sociale "i de ap!rare a societ!$ii .n fa$a eventualelor e cese. )espectarea "i e ecutarea dispozi$iilor normelor juridice implic! obligativitatea cunoa"terii lor de c!tre cei c!rora li se adreseaz!. ,entru ca destinatarii normelor juridice s! poat! s! le cunoasc! con$inutul, "i s! le respecte, este necesar ca legiuitorul s! le fi eze .ntr-un limbaj accesibil "i s! le fac! publice. ,entru aceste considerente, legiuitorul stabile"te c! nimeni nu se poate scuza pentru fapta sa invoc#nd necunoa"terea legii -;nemo censetur ignorare legem4+ . &.&. Reali#area dreptului prin aplicarea normelor juridice de ctre or anele statului )Aplicarea dreptului* i +plicarea normelor juridice este o altI formI principalI de realizare a dreptului, ce presupune o activitate concretI, de transpunere Ln practicI a prevederilor normelor de drept, desfIJuratI de organele statului, Ln conformitate cu competenKa lor. este deci, o prerogativI a organelor de stat Ji a funcKionarilor de stat, statul fiind organizarea supremI a societIKii ., cu atribuKii atMt Ln edictarea cMt Ji aplicarea normelor juridice.
>6

este acea activitate etaticI, ce constI Ln emiterea de acte de autoritate cu caracter individual, acte care duc la Lndeplinirea prevederilor normelor de drept. >ctul de aplicare a dreptului +ctivitatea complexI de aplicare a dreptului, se exercitI de organele statului Ln forme prevIzute de legiuitor Ji se concretizeazI Lntr un rezultat specific, denumit act de aplicare. Se considerI cI un organ care elaboreazI un act normativ poate elabora Ji acte de aplicare. "e exemplu, un ministru poate elabora un :egulament de funcKionare a unui compartiment din minister, pe baza cIruia poate emite un 5rdin de promovare sau destituire a unei persoane. 'azele procesului de aplicare a dreptului 'azele aplic!rii dreptului sunt etape necesare "i esen$iale .n activitatea de aplicare a normelor juridice, ce presupun at#t opera$ii de generalizare "i abstractizare, c#t "i activit!$i "i procedee tehnice pentru .nf!ptuirea practic! a prevederilor legale. Rn activitatea de aplicare a dreptului, organul de stat competent este obligat sI LndeplineascI unele sarcini care sunt inerente soluKionIrii corecte a unui caz concret. +stfel, organul de stat este dator sI stabileascI circumstanKele de fapt Ji de drept, sI formuleze concluzii Ji sI soluKioneze cauza definitiv. )rocesul de aplicare a dreptului este Ln fapt un proces unitar, fazele de aplicare nu LnseamnI fragmentarea acestui proces, ele se aflI Lntr o relaKie de condiKionare reciprocI permanentI. +ceste faze sunt: a. Stabilirea stIrii de fapt% b. +legerea normei de drept aplicabile% c. Interpretarea normelor de drept% d. *laborarea Ji emiterea actului de aplicare% e. *xecutarea actelor de aplicare a dreptului.

a. &tabilirea st!rii de fapt


>8

Rn aceastI primI etapI, se culeg Ji se consemneazI date concludente pentru cunoaJterea detaliatI a circumstanKelor, a LmprejurIrilor cauzei concrete. 5rganele de aplicare a dreptului vor cerceta LmprejurIrile legate de conduita indivizilor, precum Ji consecinKele unor evenimente ce pot produce prin lege, efecte juridice. Rn scopul emiterii unui act de aplicare Ln acord cu realitatea Ji bine fundamentat, organul de aplicare va consulta documente oficiale, va face reconstituiri ale faptelor petrecute, expertize, va audia martori, va folosi rezultate oferite de cercetarea JtiinKificI etc. Stabilirea stIrii de fapt poate cunoaJte o procedurI specificI mai simplI sau mai complexI, Ln funcKie de particularitIKile actului de aplicare Ln cauzI

b.>legerea normei de drept aplicabile


"upI stabilirea stIrii de fapt, organul de aplicare este obligat sI aleagI, sI selecteze, acele norme juridice pe baza cIrora se va califica juridic starea de fapt stabilitI, deci, se va lua hotIrMrea. Rntre cele douI faze ale aplicIrii dreptului &stabilirea stIrii de fapt Ji alegerea normei legale aplicabile', existI o strMnsI legIturI, fiind considerate a fi douI operaKiuni interdependente. +stfel, stabilirea unei stIri de fapt conforme cu realitatea obiectivI, va uJura activitatea de identificare a dispoziKiilor adecvate, pe cMnd comiterea de erori Ln stabilirea stIrii de fapt, va putea duce la alegerea unor dispoziKii juridice inadecvate cazului concret.

c. (nterpretarea normelor juridice


Interpretarea normelor de drept este operaKiunea logico raKionalI de lImurire a sensului Ji conKinutului acestora. )entru ca cerinKele normei de drept sI poatI fi transpuse Ln viaKa socialI, este necesarI utilizarea celor mai adecvate mijloace Ji procedee de interpretare juridicI.

d. :laborarea "i emiterea actului de aplicare


*laborarea actului de aplicare Ji emiterea sa, constituie ultima fazI a procesului de aplicare a dreptului, fiind rodul efortului raKional Ji al manifestIrii volitive a organului de stat competent. +tMt demersul raKional &stabilirea circumstanKelor cauzei', cMt Ji manifestarea de voinKI &Lncadrarea Lntr o normI Ln vigoare Ji calificarea', sunt realizate de organul de stat Ln temeiul legii Ji Ln vederea aplicIrii normei juridice selectate la un caz concret.

e. : ecutarea actelor de aplicare a dreptului


>>

"upI elaborarea actului de aplicare, acesta va fi adus la cunoJtinKa celor interesaKi, Ln vederea executIrii lui. *xecutarea actului de aplicare a dreptului este o cerinKI a desfIJurIrii normale a relaKiilor sociale, a asigurIrii Ji garantIrii ordinii de drept. )rocesul complex al elaborIrii, adoptIrii Ji transpunerii Ln viaKI a actelor normative, se Lncheie Ji devine o realitate efectivI, prin adoptarea mIsurilor necesare pentru executarea actelor de aplicare a dreptului.

inter"ret re normelor juridice in "rocesul re li% rii dre"tului

1.Noiunea i necesitatea interpret!rii normelor juridice 0ormele juridice sunt generale Ji impersonale, ele urmMnd sI fie aplicate unor cazuri concrete, Ln raport cu specificul acestora. 5rganul de aplicare care dispune de un sistem de norme juridice trebuie sI selecKioneze aceea normI de drept care se aplicI unui caz particular Ji individual. )entru justa Ji corecta aplicare a normelor juridice, pentru atingerea scopului Ln vederea cIruia au fost elaborate, se impune cunoaJterea exactI a prevederilor lor Ji LnKelegerea conKinutului lor, fapt ce necesitI interpretarea acestora. Interpretarea normelor juridice are loc concomitent cu aplicarea lor, pentru cI ele pot fi cunoscute Ji LnKelese numai Ln confruntarea lor cu practica, iar corecta aplicare a acestora presupune justa lor interpretare de cItre organul de aplicare Rn *vul mediu, interpretarea legilor a atins proporKii maxime, nobilii fiind cei ce aveau cele mai largi prerogative, lucru ce a generat multe abuzuri dar Ji opoziKia doctrinarilor &@eccaria Ji 4ontesVuieu', care au negat necesitatea interpretIrii spiritului legii. Rn concepKia lor, judecItorii erau obligaKi sI respecte Lntocmai Nlitera legiiO, consideratI ca fiind atotputernicI, judecItorii naKiunii fiind doar Ngura care roste"te cuvintele legiiO!. Savign$ considera cI ;legile clare nu mai au nevoie de nici o interpretare, iar legile obscure nu se pot interpreta4. 5datI cu dezvoltarea economico socialI se contureazI o anumitI crizI a dreptului, o LntMrziere a legilor faKI de fapte, formulMndu se ideea dupI care, interpretarea normelor juridice nu trebuie sI aparKinI numai legiuitorului, judecItorul dobMndind astfel treptat dreptul de a completa eventuale lacune ale legii.
>A

Rn prezent, interpretarea normei juridice, este consideratI ca fiind necesarI Ji utilI, pentru clarificarea sensului exact al normei juridice, pentru definirea precisI a voinKei legiuitorului, precum Ji pentru pronunKarea de hotIrMri corecte Ji eliminarea arbitrariului.. RnKelegerea corectI a mesajului normei juridice, presupune luarea Ln considerare a intenKiei legiuitorului Ln momentul edictIrii ei. Rn procesul de legiferare existI o preocupare constantI pentru o redactare cMt mai clarI Ji mai concisI a normelor juridice. +ceasta nu exclude LnsI, posibilitatea existenKei unor lacune Ln sistemul legislativ, a unor incertitudini ale limbajului juridic, a unor contradicKii Lntre gMndire Ji limbaj. "e altfel, complexitatea vieKii sociale, nevoile extinse ale societIKii, fac imposibile pentru legiuitor, prevederea tuturor situaKiilor reale Ln scopul reglementIrii lor, dat fiind faptul cI normele juridice au caracter general, iar aplicarea lor se face la cazuri concrete. :ezultI cI, interpretarea legii este nu numai necesarI, dar Ji obligatorie, lucru susKinut prin urmItoarele argumente: normele juridice nu pot sI prevadI toate cazurile, situaKiile la care urmeazI sI se aplice% Ln perioada cMt o normI juridicI activeazI &este Ln vigoare', pot apIrea fapte noi care n au fost prevIzute iniKial% legiuitorul foloseJte un limbaj sintetic, concentrMnd la maxim ideile pe care vrea sI le exprime, interpretul fiind astfel obligat sI identifice toate situaKiile care deJi nu au fost enumerate expres Ln ipoteza normei, au fost avute totuJi Ln vedere de cItre legiuitor% limbajul juridic are o anumitI specificitate &un LnKeles aparte' pentru diferite ramuri de drept, dar Ji faKI de limbajul uzual% posibilitatea existenKei unor norme juridice incompatibile, care prescriu destinatarilor lor directive cIrora nu li se pot conforma% posibilitatea existenKei unor inadvertenKe gramaticale etc. 7uMnd Ln considerare aspectele expuse, interpretarea normelor juridice presupune stabilirea LnKelesului normei juridice Ji clarificarea conKinutului sIu, cunoaJterea conduitei pe care norma juridicI o instituie, interzice, permite sau stimuleazI. Interpretarea normelor juridice poate fi definit ca fiind operaiunea lo ico!raional, de lmurire a sensului "i coninutului exact al normelor juridice, n scopul aplicrii lor corecte la fiecare ca# concret. +ceastI operaKiune se face dupI anumite reguli Ji cu anumite metode specifice dreptului Ji reprezintI o etapI esenKialI Ji necesarI pentru aplicarea dreptului. 5biectul interpretIrii normelor juridice Ll constituie toate cele trei elemente componente ale acesteia: ipoteza, dispoziKia Ji sancKiunea.
>F

Interpretarea normelor juridice nu este reglementatI Lntotdeauna prin norme juridice exprese care sI prevadI nemijlocit genurile Ji metodele de interpretare. *a este guvernatI de o serie de principii Ji reguli generale care au o aplicabilitate comunI Ln toate ramurile dreptului. ". 5elurile interpret!rii normelor juridice Rn interpretarea normelor juridice, organele de aplicare Ji interpretare se folosesc de principiile fundamentale ale diferitelor ramuri de drept, precum Ji de principiile Ji regulile oferite de JtiinKa logicii. +ceste principii Ji reguli generale ale interpretIrii, au o aplicabilitate comunI Ln toate ramurile de drept, deci pentru Lntregul sistem de drept. Caracterul unitar al interpretIrii dreptului, nu exclude LnsI posibilitatea ca Ln procesul interpretIrii sI aparI unele deosebiri ce Kin de caracterul normelor juridice Ji care uneori sunt determinate de gradul de codificare a normelor juridice. "octrina juridicI stabileJte cI Ln dreptul internaKional, obiectul interpretIrii Ll constituie normele juridice cuprinse Ln convenKiile internaKionale, iar interpreKii acestora sunt statele contractante% Ln acest caz, interpretarea este autenticI, iar Ln cazul Ln care este fIcutI de Curtea InternaKionalI de =ustiKie, interpretarea este judiciarI. Dup! subiectul care face interpretarea, dar Ji dup! for$a obligatorie a acesteia, interpretarea normelor juridice este de douI feluri: oficial! "i neoficial!. &.'. Interpretarea oficiala Interpretarea oficialI este efectuatI de cItre organe de stat sau organizaKii obJteJti cu atribuKii Ln elaborarea sau aplicarea normelor juridice. Interpretarea oficialI are caracter obligatoriu fiind denumitI Ji interpretare obligatorie sau interpretare cu forKI juridicI. Rn funcKie de sfera obligativitIKii ei, interpretarea poate fi de douI feluri: general! Ji cazual!.
a. Interpretarea eneral #

denumitI Ln practicI Ji interpretare autentic!, este interpretarea fIcutI de un organ de stat sau organizaKie obJteascI cu atribuKii Ln elaborarea de norme juridice, deci este interpretarea fIcutI de organele legiuitoare sau administrative, ca organe emitente de acte normative. Interpretarea generalI a normei juridice se face cel mai frecvent de cItre organul de stat &)arlament, /uvern' care a emis norma juridicI supusI interpretIrii, sub formI de act normativ, care are caracter general obligatoriu Ji are deci aceeaJi forKI juridicI ca Ji actul pe care l interpreteazI. +cest gen de interpretare se efectueazI Ln virtutea principiului din dreptul romanF, potrivit cIruia
AB

subiecte ale interpretIrii autentice pot fi toate organele cu drept sI elaboreze norme juridice &Ncine edicteaz! legea o "i interpreteaz!O'. +ctul normativ interpretativ face corp comun cu actul interpretat Ji are caracter retroactiv. 5biect al interpretIrii autentice poate fi orice act normativ &lege sau act normativ subordonat legii', iar subiect al acestei forme de interpretare pot fi deci, toate organele cu drept Ln elaborarea de acte normative. Interpretarea legii se face exclusiv de cItre )arlament, celelalte organe de stat putMnd emite numai acte normative Ln baza Ji aplicarea legilor. Scopul interpretIrii legale este de a da o explicaKie corectI LnKelesului Ji fiabilitIKii unui act normativ emis anterior, constituind astfel o premisI a bunei aplicIri a normelor juridice.
b. Interpretarea ca#ual

- este acea formI a interpretIrii oficiale a actelor normative, realizatI de organele de aplicare a dreptului, respectiv de cItre instanKele judecItoreJti sau organele administraKiei de stat, cu ocazia soluKionIrii unor cauze concrete CMnd subiect al interpretIrii cazuale este o instanKI judecItoreascI, aceastI interpretare se mai numeJte Ji interpretare judiciar! sau jurisdic$ional!. Interpretarea cazualI este o interpretare de caz ce priveJte direct procesul de aplicare al dreptului. 5rganul competent ce soluKioneazI o cauzI, pentru a emite un act de aplicare &o hotIrMre judecItoreascI sau un act administrativ', va proceda la interpretarea normei juridice selecKionate pentru soluKionarea cauzei respective. Interpretarea fIcutI Ln aceste LmprejurIri, are forKI juridicI obligatorie numai pentru cazul sau speKa respectivI Ji faKI de participanKii la acest caz, rezultatul interpretIrii fiind cuprins Ln conKinutul actului de aplicare. 5rganul de aplicare a normelor juridice are posibilitatea prin natura activitIKii sale, sI constate eventualele carenKe ale acestora Ji sI informeze organele legiuitoare Ln vederea adoptIrii unor reglementIri corespunzItoare. ,IrI sI aibI capacitatea de a decide asupra edictIrii normelor juridice, activitatea organelor de aplicare serveJte ca izvor de inspiraKie Ji ca material de lucru pe care legiuitorul Ll va prelucra. Rn concluzie, se poate spune cI, actul prin care se face interpretarea generalI &autenticI' este un act normativ cu valoare general obligatorie pentru toKi destinatarii sIi, iar actul prin care se face interpretarea cazualI este un act de aplicare cu valoare obligatorie particularI, pentru un caz concret. &.&. Interpretarea neoficial
AD

denumitI Ji interpretare doctrinar! sau "tiin$ific!, este fIcutI de cItre doctrinI, fiind cuprinsI de obicei, Ln operele JtiinKifice. *ste acea formI a interpretIrii fIcutI de cItre persoane ce nu au calitatea oficialI de organe ale statului, este interpretarea fIcutI de cItre specialiJti Ln domeniul dreptului &oameni de JtiinKI, cercetItori, cadre didactice universitare, persoane oficiale, avocaKi', Ln diferite LmprejurIri ca: pledoarii, articole, lucrIri JtiinKifice, conferinKe etc. Interpretarea doctrinarI este consideratI ca fiind autoritate JtiinKificI &nu Ji juridicI', valoarea ei fiind Ln funcKie de argumentele JtiinKifice pe care se sprijinI. )rin intermediul ei se clarificI LnKelesul unor norme Ji principii de drept, se dezvIluie sensul lor real, se reliefeazI unele carenKe ale activitIKii legislative Ji juridice. Rn decursul istoriei, rolul interpretIrii doctrinare ca izvor de drept a fost diferit. Rn dreptul roman, opera marilor jurisconsulKi &)aul, <lpian, )apinian', a fost punctul de plecare pentru Codul lui Iustinian. Rn feudalism, doctrina a constituit izvor de drept avMnd forKI juridicI obligatorie &de exemplu, glosele'. Rn literatura juridicI de specialitate se considerI cI, clasificarea interpretIrii Ln oficialI Ji neoficialI este insuficientI, deoarece ar lIsa Ln afara sferei ei, interpretarea fIcutI de cItre cetIKeni Ln procesul de realizare a dreptului, ca subiecte cu un rol deosebit Ln acest proces. Se considerI cI, Ln limbaj cotidian se pot interpreta opere literare, artistice, roluri Ln diferite piese de teatru sau film etc., dar Ln sens juridic a interpreta LnseamnI a stabili LnKelesul exact al normelor juridice Ln procesul aplicIrii lor Ji nu a exprima o pIrere despre normele de drept, fapt ce presupune o anumitI calitate Ji pregItire a interpretului. CetIKenii pot interpreta normele juridice Ln faKa instanKelor judecItoreJti sau administrative, dar numai Ln procesul de aplicare Ji Ln legIturI cu aplicarea lor, Ji fIrI sI aibI vreo valoare.

#. 6etodele de interpretare a normelor juridice


-.'. (oiune "i clasificare

Metodele de interpretare cuprind ansamblul regulilor "i procedeelor folosite pentru descoperirea con$inutului e act al normelor juridice, .n scopul realiz!rii "i aplic!rii lor .n cazuri concrete.
"eJi au fost elaborate o serie de procedee diverse Ln scopul interpretIrii normelor juridice, acestea au un caracter unitar, fapt ce demonstreazI existenKa unei metodologii a interpretIrii. Interpretarea normei juridice presupune plasarea ei Ln contextul elaborIrii Ji aplicIrii, Ln contextul lingvistic, sistemic Ji societar. "iferitele reguli Ji metode de interpretare opereazI transpunerea normei juridice Ln diferite contexte, pentru stabilirea semnificaKiei mesajului pe care Ll exprimI Ji pentru formarea unei viziuni de sintezI absolut necesarI rezultatului interpretIriiD8. Indiferent de organul sau persoana care face interpretarea Ji de rezultatul la care se ajunge, interpretarea normelor juridice se poate face dupI urmItoarele metode: metoda gramaticalI, metoda sistematicI, metoda istoricI Ji metoda logicI.
A!

a. 7etoda ramatical 4etoda gramaticalI presupune examinarea textului normei supuse interpretIrii, atMt morfologic cMt Ji sintactic, pentru stabilirea sensului prevederilor cuprinse Ln norma juridicI respectivI. Interpretul va analiza sensul cuvintelor Ji legItura dintre ele, modul lor de folosire Ln text, construcKia frazei etc. "e asemenea, se analizeazI LnKelesul specific al termenilor Ji expresiilor juridice, deoarece aceiaJi termeni sau expresii pot avea sensuri juridice diferite Ln diferite ramuri de drept, sau pot sI difere de sensul obiJnuit din limba literarI. 4etoda gramaticalI, denumitI Ji ad literam, vizeazI descifrarea cMt mai exactI a textului dispoziKiilor legii, prin aplicarea regulilor gramaticale obiJnuite. +stfel, se examineazI structura propoziKiei, acordul cuvintelor, modul de Lmbinare al cuvintelor Ln propoziKii Ji fraze, locul Ji sensul conjuncKiilor NsauO, NoriO, NJiO etc. "e exemplu, art.!8B din Codul penal romMn, prevede cI: N,apta martorului care Lntr o cauzI penalI, civilI, disciplinarI, sau Ln orice altI cauzI Ln care se ascultI martori, face afirmaKii mincinoase, ori nu spune tot ce Jtie privitor la LmprejurIrile esenKiale asupra cIrora a fost Lntrebat, se pedepseJte cu Lnchisoare de la unu la 6 aniO. 4etoda gramaticalI de interpretare poate fi folositI de cItre legiuitor pentru explicarea sensului unor termeni juridici, iar cMnd semnificaKia acestor termeni nu este datI prin texte normative, organele de aplicare a dreptului vor apela la interpretarea datI de doctrina sau practica juridiarID>. b. 7etoda sistematic 4etoda sistematicI constI Ln lImurirea conKinutului unei norme juridice atMt prin stabilirea locului pe care Ll ocupI Ln sistemul de drept, cMt Ji prin coroborarea ei cu alte norme juridice Ln cadrul aceleiaJi instituKii juridice sau ramuri de drept, sau a unor ramuri de drept diferite. +ceastI metodI, presupune Ln acelaJi timp Ji examinarea raportului dintre diferite norme juridice pe baza forKei lor juridice. *xistI multe norme juridice din partea specialI a codurilor care se completeazI prin norme Ji principii din partea generalI a acestoraDA, iar normele incomplete &de trimitere, de referire, Ln alb' LJi capItI conKinutul deplin prin adIugiri realizate cu ajutorul interpretIrii. 0ecesitatea interpretIrii sistematice decurge din legItura indisolubilI ce existI Lntre elementele componente ale dreptului, ce constituie o unitate formatI din pIrKi interdependente. )ornind de la acest considerent, normele juridice nu pot fi LnKelese dacI sunt separate unele de altele, respectiv dacI normele juridice din partea generalI a codurilor sunt separate de cele din partea specialI, normele constituKionale de cele ale unor ramuri de drept etc.
A(

c. 7etoda istorica 4etoda istoricI utilizeazI procedee ce presupun examinarea LmprejurIrilor Ln care a fost elaboratI norma juridicI supusI interpretIrii, Ln scopul stabilirii sensului deplin Ji adevIrat al acesteia. +ceastI metodI are Ln vedere atMt LmprejurIrile istorice Ji social politice ce au determinat emiterea legii &occasio legis', cMt Ji obiectivele urmIrite prin adoptarea ei &ratio legis'. 4etoda istoricI de interpretare presupune studierea izvoarelor documentare, a materialelor pregItitoare adoptIrii legii, a expunerii de motive Ji a discuKiilor purtate cu prilejul dezbaterii Ji adoptIrii ei, a lucrIrilor JtiinKifice, a amendamentelor propuse, a reacKiei presei etc. "e asemenea, metoda istoricI are Ln vedere Ji compararea normei juridice supuse interpretIrii cu norma anterioarI &abrogatI sau modificatI', precum Ji condiKiile ce au determinat modificarea sau abrogarea normei vechi Ji apariKia normei juridice noi. d. 7etoda lo ic 4etoda logicI de interpretare a normei juridice este cea mai des folositI, ea urmIrind sI descifreze raKiunea legii &ratio legis' Ji sensul legii &mens legis'. +ceastI metodI presupune folosirea legilor logicii formale Ln scopul stabilirii conKinutului Ji sensului normei juridice. Rn doctrinI se contestI de cItre unii autori o existenKI separatI a metodei logice pe motiv cI, toate metodele se bazeazI pe logicI, gMndirea logicI fiind inerentI oricIror metode de interpretare. 4ajoritatea autorilor acceptI LnsI metoda logicI de interpretare pe care o trateazI independent de celelalte metode considerMnd cI, deJi fiecare dintre acestea se bazeazI pe o gMndire logicI, existI unele raKionamente care pot fi considerate reguli exclusiv logice. :aKionamentele, argumentele logicii formale, sunt reguli de principiu deosebit de utile pentru rezolvarea unor probleme juridice complexe, care prin frecvenKa lor au dat naJtere unor dictoane latine, astfel: - +rgumentul ;ad absurdum4 se bazeazI pe stabilirea adevIrului tezei de demonstrat prin infirmarea tezei pe care o contrazice. +cest raKionament demonstreazI imposibilitatea logicI a unei situaKii, ceea ce duce la concluzia cI numai o anumitI soluKie este posibilI. "e exemplu, drepturile patrimoniale se Lmpart Ln drepturi reale Ji drepturi de creanKI% drepturile de creanKI nefiind drepturi absolute Ji exclusive, prin utilizarea acestui argument, se considerI cI, dreptul de preemKiune este un drept real. - +rgumentul ;per a contrario4
A.

se bazeazI pe legea logicI a terKului exclus &tertium non datur', ceea ce LnseamnI cI, Ln cazul noKiunilor contradictorii, doar una este adevIratI, cealaltI este falsI iar o a treia posibilitate este exclusI. +cest argument are la bazI postulatul cI ;cine sus$ine o tez!, neag! teza contrar!4 -;?ui dicit de uno, negat de altero4+. . - +rgumentul ;a fortiori rationae4 semnificI cI, raKiunea aplicIrii unei norme juridice este mai puternicI Lntr o altI ipotezI decMt cea prevIzutI expres Ln norma juridicI respectivI. "e exemplu, Ln practica judiciarI se considerI cI, dacI actul civil care Ln principiu este irevocabil, se poate anula pentru eroare chiar dupI ce Ji a produs efectele, cu atMt mai mult se poate anula actul administrativ pentru motiv de eroare, deoarece acesta este Ln principiu, revocabil. Sau, dacI actele civile bilaterale irevocabile Ln principiu, pot fi revocate pentru vicii de consimKImMnt, prin aplicarea acestui argument se deduce cI, pentru actele civile unilaterale care sunt revocabile, posibilitatea anulIrii lor este mai evidentI, mai puternicI :aKionamentul acestui argument constI Ln a admite cI dacI ceva este posibil sau este interzis Lntr un anumit caz, va fi cu atMt mai mult posibil sau mai mult interzis Lntr o altI Lmprejurare similarI. +rgumentul ;a fortiori rationae4 este exprimat prin adagiul latin: Ncine poate mai mult poate "i mai pu$inO &?ui potest plus, potest minus4+. - +rgumentul ;a pari4 se bazeazI pe raKiunea cI, atunci cMnd existI situaKii identice, trebuie sI se pronunKe soluKii identice, conform postulatului @unde este aceea"i ra$iune trebuie s! se pronun$e aceea"i solu$ie4. +cest argument se foloseJte pentru acoperirea lacunelor legii, deci, pentru situaKiile pentru care nu existI dispoziKii legale aplicabile. Conform principiului de justiKie ce pretinde tratarea cazurilor similare Ln mod egal, respectiv a principiului analogiei, soluKia adoptatI Lntr o situaKie nouI trebuie sI fie analogI cu cea datI Lntr un caz precedent similar!!. e. Analo ia +nalogia este un procedeu frecvent folosit Ln procesul interpretIrii. InstituKia analogiei s a creat pentru LnlIturarea eventualelor lacune legislative!( Ji presupune rezolvarea anumitor situaKii ce se ivesc Ln activitatea de aplicare a dreptului pe baza unor norme juridice ce reglementeazI cauze similare cu cele supuse spre soluKionare. )ractica judiciarI a demonstrat cI, anumite cauze nu sunt reglementate expres de lege, fapt ce l obligI pe judecItor sI le soluKioneze fie prin aplicarea unor dispoziKii asemInItoare &analogia legis+, fie folosind principiile de drept -analogia juris+.
A6

Rn dreptul modern, judecItorul nu poate proceda Ln acest fel, deoarece Codul civil romMn obligI judecItorul sI caute Ji sI dea o soluKie chiar Ji Ln cazul Ln care legea este neclarI sau tace, lucru impus de interesele ordinii publice Ji de autoritatea justiKiei. +stfel, art.( din Codul civil prevede cI: N=udecItorul care va refuza de a judeca, sub cuvMnt cI legea nu prevede, sau cI este LntunecatI sau neLndestulItoare, va putea fi urmIrit ca culpabil de denegare de dreptateO. "eci, judecItorul va trebui sI soluKioneze cauza sa apelMnd la instituKia analogiei. +nalogia dreptului este reglementatI expres Ln Codul civil italian, Ln Codul civil elveKian &care prevede cI Ln asemenea cazuri judecItorul este obligat sI hotIrascI ca Ji cum ar fi legiuitor', Ln dreptul internaKional public. +stfel, statutul CurKii InternaKionale de =ustiKie prevede cI, aceastI instanKI poate aplica principiile generale ale dreptului care sunt recunoscute de naKiunile civilizate. +plicarea analogiei legii Ln dreptul penal nu este posibilI, deoarece judecItorul nu poate sI declare anumite fapte ca fiind infracKiuni Ji nici sI stabileascI alte pedepse, decMt cele ce sunt prevIzute expres de legea penalI, pentru a nu se LncIlca astfel, principiul legalitIKii LncriminIrii Ji principiul legalitIKii pedepsei. Rn concluzie, analogia juridicI cunoaJte douI forme: analogia legii -analogia legis+, ce constI Ln aplicarea la o cauzI &raport social' nereglementatI, a unei norme juridice care reglementeazI o cauzI asemInItoare analogia dreptului -analogia iuris+, ce constI Ln soluKionarea unei cauze pe baza principiilor fundamentale ale dreptului. <tilizarea analogiei legii Ji a dreptului trebuie sI se facI Ln aJa fel LncMt sI se evite LncIlcarea legii Ji cIderea Ln arbitrariu, apelMndu se la ea doar cu titlu de necesitate Ji Ln situaKii excepKionale. 0orma juridicI care se creeazI prin aplicarea analogiei este creaKia exclusivI a conJtiinKei juridice a organului de aplicare Ji nu dobMndeJte Ln actul de soluKionare a speKei calitatea de izvor de drept. +. Rezultatele interpret!rii normelor juridice "upI rezultatele produse, interpretarea normelor juridice poate fi de trei feluri: literalI, extensivI Ji restrictivI.
a. Interpretarea literal )ad literam+ sau declarativ

este operaKiunea ce are ca rezultat constatarea de cItre organul de aplicare cI, textul normei juridice este corespunzItor conKinutului raporturilor sociale reglementate. +ceastI situaKie se LntMlneJte Ln cazul textelor clare Ji precis formulate, cMnd textul corespunde conKinutului normei juridice Ji voinKei legiuitorului, organului de aplicare revenindu i sarcina sI aplice dispoziKiile acesteia.
A8

"e exemplu, art.!D din ConstituKie prevede cI N9rice persoan! se poate adresa justiKieiU..O% Ln urma interpretIrii Nad literamO rezultI cI, organul de aplicare are obligaKia de a nu restrMnge sfera persoanelor ce se pot adresa justiKiei.
b. Interpretarea extensiv

este operaKiunea ce are ca rezultat constatarea de cItre organul de aplicare cI, conKinutul normei juridice este mai larg decMt formularea ei textualI, deci se extinde sfera situaKiilor juridice cIrora li se aplicI legea, faKI de cea care rezultI din termenii folosiKi de legiuitor. "e exemplu, Ln art.6D din ConstituKie se prevede cI: N:espectarea ConstituKiei, a supremaKiei sale Ji a legilor este obligatorieO -ermenul de lege se interpreteazI extensiv, Ln sensul cI, fiecare cetIKean al KIrii este obligat sI respecte toate actele normative. c. Interpretarea restrictiv este operaKiunea ce are ca rezultat constatarea cI, formularea textualI a legii este mai largI decMt conKinutul sIu real. )rin interpretare restrictivI se ajunge la aplicarea legii la o sferI de situaKii juridice mai restrMnsI decMt cea care rezultI din termenii folosiKi de legiuitor. "e exemplu, prin interpretarea dispoziKiilor din Codul familiei care prevede cI: N<opiii sunt obligaKi sI LngrijeascI pIrinKii aflaKi la nevoieO, se ajunge la restrMngerea textului respectiv Ln sensul cI, Ln categoria copiilor cu astfel de obligaKii, intrI numai copiii majori Ji capabili. Rn concluzie, Ln cazul Ln care, rezultatul interpretIrii este extensiv sau restrictiv existI deci, o nepotrivire relativI Lntre textul normei juridice Ji conKinutul sIu raportat la sfera relaKiilor sociale pe care le vizeazI.

Prob dre"tului
)robele sunt mijloace legale prin care se urmareste, de regula, formarea convingerii instantei de judecata cu privire la existenta si continutul drepturilor si obligatiilor care formeaza obiectul unui litigiu. m!lD(lg )roblema dovedirii unor drepturi si obligatii nu se ridica doar in fata instantelor de judecata, ci in fata altor autoritati, insa mijloacele de dovada si forta lor probanta sunt aceleasi. Cu toate ca prin dovezi &probe' se incearca convingerea instantei cu privire la exercitarea unor drepturi ale partilor, obiectul probelor nu il constituie drepturile si obligatiile partilor, ci actele si faptele juridice din care aceste drepturi si obligatii rezulta. +ceasta deoarece drepturile, respectiv obilgatiile nu au o existenta materiala care sa permita o dovedire directa a lor, insa o data dovedite actele si faptele din care ele au rezultat, instanta poate sa traga concluziile necesare cu privire la drepturile si obligatiile partilor.
A>

Sarcina probei In procesele civile, asa cum spune si art. DD8F, Cod civil: NCel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeascaO, iar cum prima propunere o face reclamantul inseamna ca, pentru inceput, lui ii revine sarcina de a si dovedi pretentiile. )e parcursul procesului, in masura in care paratul incearca sa inlature pretentiile reclamantului sau chiar sa formuleze pretentii proprii impotriva acestuia, sarcina probei ii revine lui. "e aceea, se poate spune ca pe parcursul unui proces sarcina probei se distribuie intre reclamant si parat. *ste de observat ca, prin exceptie de la regula inscrisa in art. DD8F, Cod civil, potrivit caruia sarcina probei revine pentru inceput reclamantului, legea prevede o seama de cazuri in care de la bun inceput sarcina probei revine paratului. 5 astfel de exceptie ar fi art. 6A, Codul familiei, care, in situatia contestarii unei recunoasteri de paternitate de catre mama, de catre cel recunoscut sau de catre descendentii acestuia, prevede ca dovada paternitatii este in sarcina autorului recunoasterii sau a mostenitorilor sai, cu toate ca autorul recunoasterii sau, dupa caz, mostenitorii sai sunt parati in acest proces. )robele din procesele civile apar ca fiind o problema care priveste cu prioritate partile procesului, deoarece ele sunt acelea care propun instantei de judecata probele prin care inteleg sa si sustina pretentiile. )otrivit art. D(B, Codul de procedura civila,N=udecatorul poate sa intervina activ in materia probatiuniiO, el fiind dator sa staruie, prin toate mijloacele pentru aflarea adevarului, corecta incadrare a faptelor, ceea ce ii permite sa ordone admiterea oricaror probe pe care le considera necesare, chiar daca acestea nu au fost propuse de catre parti si chiar daca partile s ar opune le admiterea acestora. Se mai poate ridica problema daca partile pot sa convina in privinta probelor ce urmeaza a fi admise in cadrul unui proces. S a observat ca reglementarea din Codul civil, in materia probelor, au un caracter dispozitiv. Ca urmare, partile se pot abate de la ele prin intermediul unor conventii, intelegeri incheiate fie anterior, fie in timpul procesului. +ceeasi solutie se desprinde si din art. DDFD, aln. (, C od civil, care dispune ca partile pot conveni ca, si in situatiile prevazute la aln. D si ! din acelasi articol, sa se poata face dovada cu martori, daca acesta priveste dreptul de care ele pot sa dispuna. Cat priveste reglementarea probelor este de observat ca dispozitiile cu privire la probe se gasesc atat in Codul civil, cat si in Codul de procedura civila si Codul comercial. Codul civil, in art. DD8F % D!B8, reglementeaza principalele mijloace de proba, cat si aspectele legate de admisibilitatea acestora. Codul de procedura civila, in art. D8> % !.D, reglementeaza aspectele legate de administrarea probelor in fata instantelor de judecata precum si doua mijloace de proba: probele materiale si cercetarea la fata locului. :eglementarea probelor si a mijloacelor de proba in Codul de procedura penala demonstreaza caracterul unitar al acestei materii, care se constituie intr o procedura distincta cunoscuta sub denumirea de procedura probatorie a procesului penal. In acest fel, probele nu sunt diferentiate in diverse stadii si faze ale procesului. +ceasta inseamna ca o hotarare judecatoreasca se poate baza, in egala masura, atat pe probele obtinute in cursul urmaririi penale, cat si pe cele obtinute in cursul judecatii.
AA

)rin proba se inteleg elementele de fapt care privesc existenta infractiunii, per soana banuita de comiterea ei si stabilirea tuturor imprejurarilor necesare solutionarii juste a cauzei. "in ansamblul probelor, in sensul art. 8(, c.pr.pen. se disting doua mari catego rii: )robele directe )robele indirecte D' )robele directe % +cele probe care privesc faptul principal ce constituie obiectul probei, adica insasi materialitatea faptei. *x: martor ocular !' )robele indirecte % +cele probe ce privesc fapte auxiliare. *x: relatia in care o persoana s a aflat cu inculpatul, comportamentul inculpatului +tat probele directe, cat si cele indirecte se intalnesc in practica. "e regula, intr o cauza exista atat probe directe, cat si probe indirecte. *xista situatii cand avem doar probe indirecte si se pune problema daca sunt suficiente aceste probe pentru aflarea adevarului. =urisprudenta a decis ca o singura proba indirecta nu e suficienta, dar daca exista doua sau mai multe probe aceastea ar putea fundamenta o hotarare de condamnare, daca din inlantuirea lor logica rezulta o concluzie univoca referitoare la vinovatia inculpatului. +dministrarea probelor :egula este ca sarcina probei revine intotdeauna organului judiciar. )artile pot propune probe pe tot parcursul procesului. )ropunerea de probe nu echivaleaza cu o inversare a sarcinei probei, asa cum s a considerat uneori. Cu toate acestea, in proce sul penal exista situatii in care sarcina probei revine acuzatului, invinuit sau inculpat. *ste vorba de cazurile in care au fost administrate probe ce confirma vinovatia, atunci cand se constata ca organul judiciar penal e incapabil sa aduca probe de nevinovatie. Intr o astfel de situatie, daca inculpatul detine probe care i ar putea sta bili nevinovatia, trebuie sa i se recunoasca dreptul de a le prezenta organului judiciar competent, in aceleasi conditii cu probele acuzarii. )e langa prezumtia de nevinovatie, dupa modelul altor proceduri, procedura noastra contine si o prezumtie de culpabilitate, care poate fi rasturnata prin probele de nevinovatie. * vorba de prezumtia prevazuta de art. D.( &(', c.pr.pen. )otrivit acestui text, indiciile temeinice sunt presupunerile sau prezumtiile din care rezulta savarsirea de catre invinuit sau inculpat a unei fapte prevazute de legea
AF

penala. 7a baza administrarii probelor in procesul penal sta principiul libertatii. Conform acestuia, oricare dintre participantii la proces poate utiliza oricare dintre mijloacele de proba prevazute de lege, iar probele obtinute nu au o valoare dinainte stabilite, valoarea lor fiind lasata la aprecierea organui judiciar. 7ibertatea in administrarea probelor e limitata de principiul legalitatii, care obli ga sa fie folosite doar mijloacele de proba prevazute de lege. *numerarea mijloace lor de proba este limitativ, nu exemplificativ. +cestea sunt enumerate in art. 8., c.pr.pen.: "ecalratia invinuitului sau inculpatului% "ecalratia partii vatamate, a partii civile, a partii responsabile civilmente% "ecalratia martorilor% 4ijloacele materiale de proba% Inscrisurile% Inregistrarile audio video, fotografiile, expertizele, constatarile medico legale% Constatarile tehnico stiintifice% 7a baza administrarii probelor in procesul penal sta si principiul loialitatii, cu prins in art. 8A &D !', c.pr.pen. 7oialitatea interzice organului judiciar utilizarea vi clesugurilor si tertipurilor in obtinerea de probe in procesul penal. +rt. 8A, c.pr.pen. interzice obtinerea de declaratii prin amenintare sau viloente si interzice determina rea la comiterea sau la continuarea comiterii unei fapte penale, in scopul obtinerii de probe. 4ijloacele de proba prevazute de Codul civil sunt: D' Inscrisurile !' 4arturia
(' 4arturisirea .' )rezumtiile

FB

&N$(R&$7R&,2 "efinitie si clasificare : )rin inscris se intelege consemnarea de date despre acte si fapte juridice, cu un mijloc adecvat pe un anumit suport material. Sensul juridic al termenului NinscrisO nu coincide cu cel din vorbirea obisnuita &cand se are in vedere consemnarea, pe hartie, a unor date' ci desemneaza consemnarile facute pe hartie, carton, lemn, banda magnetica. Inscrisurile sunt mijloace de proba demne de crezare datorita insusirilor lor de a conserva in timp date, acte si fapte juridice, in comparatie de exemplu cu memoria unui martor Inscrisurile cunosc mai multe clasificari, dupa diferite criterii . "upa scopul urmarit la intocmirea lor, inscrisurile se impart in :
preconstituite,

cele intocmite special pentru a servi ca probe % nepreconstituite, sunt celelalte inscrisuri . "upa efectul lor, inscrisurile intocmite sunt de trei feluri : originare, sunt inscrisurile intocmite pentru a dovedi incheierea, modificarea sau incetarea unui act juridic civil % recognitive, sunt inscrisurile intocmite pentru a recunoaste existenta altor inscrisuri care au fost distruse sau pierdute % confirmative, sunt inscrisurile prin care se inlatura anulabilitatea unui act juridic civil

Specii de inscrisuri : Cele mai importante specii de inscrisuri sunt inscrisul autentic si cel sub semnatura privata

I(8/RI894 A9,.(,I/
FD

+rt. DD>D Cod civil defineste : N +ctul autentic este acela care s a facut cu solemnitatile cerute de lege, de un functionar public, care are dreptul de a functiona in locul unde actul s a facutO )rincipalele categorii de acte autentice sunt :

inscrisurile autentice notariale, adica cele intocmite de notarul de stat % hotararile organelor jurisdictionale & si hotararile judecatoresti' actele de stare civila .

Stabilirea puterii doveditoare a inscrisului autentic implica facerea urmatoarelor distinctii

mentiunile ce reprezinta constatari personale ale agentului instrumentator , facute cu propriile simturi, fac dovada deplina, ele neputand fi combatute decat prin procedura mentiunile ce privesc declaratiile partilor, facute in fata agentului instrumentator, dar a caror vericitate nu poate fi fi verificate de acesta, fac dovada pana la proba contarie% mentiunile straine de obiectul inscrisului pot avea valoarea inceputului de proba scrisa

I(8/RI894 89: 8.7(A,9RA PRI;A,A Se nemeste N inscris sub semnatura privata N acel inscris care este semnat de cel ori cei de la care provine N "in definitie rezulta ca exista o singura conditie cu caracter genaral pentru valabilitatea inscrisului sub semnatura privata : semnatura autorului ori autorilor actului, inscrisului. Semnatura In sensul de aici este numai cea executata de mana autorului inscrisului. )rin urmare, nu indeplineste aceasta conditie, NsemnaturaO: dactilografiata, litografiata, executata prin parafa ori prin punere de deget.

F!

+rt. DD>F din Codul Civil reglementeaza despre aceasta cerinta : N +ctele sub semnatura privata, care cuprind conventii sinalagmatice, nu sunt valabile daca nu s au facut in atatea exemplare originale cate sunt parti cu interes contrar . *ste de ajuns un singur exemplar pentru toate perosoanele care au acelasi interes. "espre aceasta conditie Codul Civil mentioneaza in art .DDAB : N+ctul sub semnatura privata prin care o parte se obliga catre alta a I plati o suma de bani sau o catime oarecare, trebuie sa fie scris in intregul lui de acela care l a subscris, sau cel putin de acesta, inainte de a subsemna, sa adauge la finele actului cuvintele N bun si aprobat NO aratand totdeauna in litere suma sau catimea lucrurilor si apoi sa iscaleasca N . Codul Civil reglementeaza acest aspect prin mai multe dispozitii . +rt. DD>. : N +ctulU.sub semnatura privata are tot efectul intre parti despre drepturi si obligatiile ce constata, precum si despre aceea ce este mentionat in act, peste obiceiul principal al conventiei, cand mentionarea are un raport oarecare cu acest obiect N

6%R)7R&% 8 .R9'% (7 6%R)9R& 9R& )2$)%69N&%,% :

4arturia este relatarea orala, facuta de o persoana, in fata instantei de judecata, cu privire la acte sau fapte litigioase, savarsite in trecut, despre care are cunostinta personal. :egula generala este urmatoarea : fapte juridice stricto sensu pot fi dovedite, neingradit cu martori . juridice stricto sensu pot fi dovedite, neingradit cu martori . :egulile si exceptiile de probare cu martori sunt continute in art. DDFD DDFA din Codul Civil :

art. DDFD N "ovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste suma de !6B lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decat sau prin act autentic sub semnatura privata . 0u se va primi niciodata o dovada prin martori in contra
F(

sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde ca s ar fi zis inaintea, la timpul sau u urma confectionarii actului, chiar cu privire la o suma sau valoare ce nu depaseste !6B lei N art. DDF!, stabileste anumite reguli de aplicare a prevederilor art DDFD N +rticolul precedent nu se aplica in cazul cand cererea depaseste !6B lei numai prin unirea capitalului cu dobanzile N . art. DDF( N Cel care a format cererea in judecata pentru o suma mai mare de !6B lei, chiar de va voi a si restrange cererea la !6B lei nu va fi primit a infatisa dovada prin martori N art. DDF. N "ovada prin marotri nu se admite nici in cazul cand cererea in judecata este pentru o suma mai mica de !6B lei, dar care este un rest dintr o creanta mai mare, necontestata prin inscris N art. DDF6 N Cand in aceeasi instanta o parte face mai multe cereri, pentru care nu are inscrisuri, daca toate aceste cereri, unindu se, trec peste suma de !6B lei, dovada prin martori nu poate fi admisa, chiar cand creditorul ar pretinde ca aceste creante provin din diferite cauze si ca s au nascut in diferite epoci, afara numai daca creditorul a dobandit aceste drepturi de la alte persoane N

*xceptiile de la regulile de mai sus sunt prevazute in art. DDF> : N :egulile mai sus precizate nu se aplica in cazul cand exista un inceput de dovada scrisa N . Se numeste inceput de dovada orice scriptura a aceluia in contra caruia s a format petitia, sau a celui ce il reprezinta si care scriptura face a fi crezut faptul pretins N.

art. DDFA dispune # N +ceste reguli nu se aplica insa totdeauna cand creditorului nu i a fost cu putinta a si procura o dovada scrisa despre obligatia ce pretinde, sau a conserva sovada luata, precum : 7a obligatiile care se nasc din cvasicontracte si din delicte sau cvasidelicte % !. 7a depozitul necesar, in caz de incendiu, ruina, tumult sau naufragiu si la depozitele ce fac calatorii in ospataria unde trag % despre toate acestea judecatorul va avea in vedere calitatea persoanelor si circumstantelor faptului % (. 7a obligatiile contractante in caz de accidente neprevazute, cand nu era cu putinta partilor a face inscrisuri % .. Cand creditorul a pierdut titlul ce I servea de dovada scrisa, din cauza de forta majora neprevazuta . )uterea doveditoare a marturiei

F.

Codul Civil nu precizeaza forta probanta a marturiei, deci, ea este lasata la libera alegere a judecatorilor, bazata pe intima lor convingere. 6%R)7R&$&R2% 8 R2(7N9%$)2R2% :

4arturisirea este recunoastera de catre o persoana a unui act sau fapt pe care o alta persoana isi intemeiaza o pretentie si care este de natura sa produca efecte contra autorului ei . "in punct de vedere al dreptului civil, marturisirea este un act juridic, si din punct de vedere al dreptului procesula civil este un mijloc de proba . 4arturisirea, ca act juridic este irevocabila, deci nu poate fi revocata de catre autorul ei, N afara numai de va proba ca a facut o din eroare de fapt N & art. D!B8 Codul Civil ' Se disting, in Codul Civil art D!B. D!B8, doua tipuri de marturisiri : marturisirea judiciara, si cea extrajudiciara .

art. D!B. prevede: N Se poate opune unei parti marturisirea ce a facut sau inaintea inceperii judecatii, sau in cursul judecatii N art. D!B6 : N 4arturisirea extrajudiciara verbala nu poate servi de dovada cand obiectul contestatiei nu poate fi dovedit prin martori N % art. D!B8 : N 4arturisirea judiciara se poate face inaintea judecatorului de insasi partea prigonitoare, sau de un imputernicit special al ei spre a face marturisire N .

"upa modul de exprimare, se distinge intre marturisirea expresa si cea tacita "upa structura, exista trei feluri de marturisiri :

marturisirea simpla & ori fara rezerve ' # este recunoasterea pretentiei reclamantului, facuta de catre parat, asa cum a fost formulata pretentia % marturisirea calificata # consta in recunoasterea de catre parat a faptului invocat de reclamant, dar si a altor imprejurari, strans legate de faptul invocat, anterior ori concomitent faptului pretins, care schimba semnificatia sa juridica
F6

marturisirea complexa # consta in recunoasterea de catre parat a faptului pretins de reclamant dar si a altei imprejurari, ulterioare, care anihileaza pe primul .

Solutia in drept este asta & se lasa forta probanta la aprecierea judecatorului ' dar, in fapt, marturisirea are, in continuare, o incontestabila putere doveditoare . Interogatoriul este mijlocul procesual de administrare a probei marturisirii 4arturisirea realizata pe calea interogatoriului este denumita marturisire provocata, iar cea fara interogator se numeste marturisire spontana .

.R2;76)&&,2 Conform art. DDFF din Codul Civil prezumtiile sunt N consecintele ce legea sau magistratul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut N 5 alta definitie a prezumtiilor exista in doctrina : prezumtia este considerarea unui fapt ca existent, dedus din experienta altui fapt, vecin si conex, fie ca inducerea existentei unui fapt necunoscut din cunoasterea altui fapt, datorita legaturii ce exista intre cele doua fapte . )rezumtia este o presupunere facuta de legiuitor sau de judecator . "upa autorul lor, prezumtiile se impart in doua categorii :

prezumtiile legale # sunt cele ce reprezimta opera legiuitorului % prezumtiile simple # sunt acelea stabilite de magistrat & judecator '

"upa forta lor probanta, prezumtiile legale se impart in :


prezumtii absolute # cele ce nu pot fi rasturnate prin proba contrarie prezumtii relative # cele ce pot fi rasturnate prin proba contrarie, fie mai usor, fie mai greu .
F8

Sunt prezumtii legale : N+ctele ce legea le declara nule pentru ca le priveste facute in frauda dispozitiilor sale

In cazurile cand legea declara ca dobandirea dreptului de proprietate sau liberatiunea unui debitor rezulta din oarecare imprejurari determinate % & +brogat ' )uterea ce legea acorda autoritatii lucrului judecat N

Sunt prezumtii absolute :


prezumtia puterii lucrului judecat prezumtia privind limita maxima, de (BB zile, si cea minima, de DAB zile, dinaintea nasterii copilului care marcheaza timpul legal al conceptiunii

RAPORTUL )URIDI!
1. Noiunea i tr!s!turile raportului juridic )rin raport juridic se LnKelege o relaKie socialI reglementatI de norma juridicI. ViaKa socialI reprezintI reKeaua vie a legIturilor dintre oameni. Rn cadrul relaKiilor sociale, oamenii acKioneazI pentru satisfacerea trebuinKelor Ji intereselor economice, social culturale, politice etc. +tunci cMnd aceste relaKii sociale cad sub incidenKa normelor de drept, ele se transformI Ln raporturi juridice. +stfel, schimbul de produse Lntre diferiKi subiecKi ai relaKiilor economice, reprezintI o categorie distinctI de relaKii sociale. )rin reglementarea juridicI a acestora, se trece de la o relaKie socialI purI Ji simplI la un raport juridic. +lIturi de aceste raporturi juridice nIscute pe fondul unor relaKii sociale preexistente, existI Ji raporturi juridice care se nasc, se modificI sau se sting ca urmare a acKiunii exclusive a normei juridice. +stfel, raporturile juridice ce se nasc Ln activitatea judiciarI nu au la bazI o relaKie socialI preexistentI, ci doar un fapt juridic care dI naJtere, modificI sau stinge un raport juridic.
F>

@unIoarI, raportul juridic dintre infractor Ji organele judecItoreJti, care are ca obiect tragerea la rIspundere a acestuia, se naJte pe baza unui fapt juridic conduita ilicitI fIrI a avea la bazI o relaKie socialI preexistentI. "upI cum se poate constata, raporturile juridice pot avea la bazI o relaKie socialI sau un fapt juridic. :aporturile juridice care au la bazI o relaKie socialI, dobMndesc aceastI calitate Ln virtutea reglementIrii relaKiei sociale preexistente de cItre o normI juridicI. Rn schimb, raporturile juridice care au la bazI un fapt juridic, nu coexistI cu o relaKie socialI preexistentI, ci ele se instituie ca atare Ln virtutea normelor juridice, pe baza unui fapt juridic. :aportul juridic se caracterizeazI prin anumite trIsIturi specifice, care Ll deosebesc de celelalte relaKii sociale care nu ajung sI fie reglementate de o normI de drept. Sub acest aspect, raporturile juridice sunt: a. raporturi sociale% b. raporturi care se desfIJoarI Lntre titulari de drepturi Ji obligaKii% c. voliKionale. ". )r!s!turile raportului juridic a. Raporturile juridice sunt raporturi sociale prin subieci, conKinut Ji finalitIKi. Caracterul social al raporturilor juridice derivI, Ln primul rMnd, din faptul cI participanKii la acestea sunt oamenii. Rn cadrul raporturilor juridice, oamenii apar ca purtItori ai capacitIKii juridice, care le conferI calitatea de subiect de drept. ConKinutul raporturilor juridice este Ji el eminamente social, deoarece el rezidI Ln facultIKi umane ocrotite de regulile de drept. Rnzestrarea capabilitIKilor umane cu forKI juridicI, conferI oamenilor garanKia valorificIrii potenKialului lor uman, profesional, social, politic, economic etc. Rn sfMrJit, caracterul social al raporturilor juridice este determinat de finalitIKile acestora. Rn raporturile juridice, pIrKile urmIresc atingerea unor interese sociale sau a unor interese puse Ln slujba realizIrii aspiraKiilor, trebuinKelor Ji intereselor umane.
b. Raporturile juridice se desf!oar! ntre titulari de drepturi i obli aii.

+ceastI trIsIturI a raporturilor juridice pune Ln evidenKI faptul cI participanKii la aceste raporturi sociale nu sunt numai oameni, ci au o calitate Ln plus, Ji anume, ei sunt titulari de drepturi Ji obligaKii. )entru a le fi conferitI aceastI calitate, ei sunt LnzestraKi de norma de drept cu calitatea de subiecKi de drept, pe baza capacitIKii juridice. Rn virtutea acestei capacitIKi juridice, ei devin purtItori de drepturi Ji obligaKii, iar Ln raporturile juridice se manifestI ca atare, exercitMnd drepturile Ji asumMndu Ji obligaKiile prevIzute de lege Ln nume propriu. )e aceastI bazI, realizarea raporturilor juridice este asiguratI de forKa coercitivI a puterii publice.
FA

c. Raporturile juridice se mai caracterizeaz! prin faptul c! ele sunt raporturi voliionale.

+ceastI trIsIturI a raporturilor juridice derivI din natura raporturilor juridice. )e de o parte, aceste raporturi se nasc Ln virtutea unei norme de drept, care la rMndul ei este expresia voinKei statale. )e de altI parte, calitatea de subiect al raportului juridic se naJte tot ca urmare a unei manifestIri de voinKI, de aceastI datI a celui care devine titularul unor drepturi, respectiv al unor obligaKii Ln cadrul unei relaKii sociale. "upI cum se poate observa, raportul juridic presupune o dublI manifestare de voinKI. )e de o parte, este vorba de o voinKI statalI, care exprimI conKinutul normei juridice ce stI la baza raportului juridic, iar, pe de altI parte, de voinKa concretI a participanKilor la raporturile juridice, care stI la baza faptelor juridice, ce pun Ln miJcare naJterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice. #. Definiia raportului juridic WinMnd seama de trIsIturile examinate mai sus, putem spune cI raporturile juridice sunt relaKii sociale reglementate sau instituite de normele juridice Ji Ln care participanKii apar ca titulari de drepturi Ji obligaKii, garantate de forKa coercitivI a puterii publice. 2lementele structurale ale raportului juridic Rn literatura noastrI juridicI, sunt considerate elemente structurale ale raportului juridic: +. subiecKii raportului juridic% @. conKinutul raportului juridic% C. obiectul raportului juridic.
%. $ubiecii raportului juridic.

:aporturile juridice fiind raporturi sociale, Ln mod necesar subiecKii acestora nu pot fi decMt oamenii. )entru ca oamenii sI devinI subiecKi ai raporturilor juridice, ei trebuie sI fie abilitaKi de lege sI poarte aceastI calitate. 5amenii apar ca subiecKi ai raporturilor juridice fie Ln mod individual, fie Ln colectiv. Subiectele raportului juridic pot fi
FF

individuale sau colective. Statul recunoaJte oamenilor calitatea de subiect de drept prin intermediul normelor juridice Ji o garanteazI, inclusiv prin forKa coercitivI a puterii publice. 1. $ubiectele individuale ale raporturilor juridice 8n r#ndul subiectelor individuale ale raporturilor juridice figureaz! omul privit .n individualitatea sa. ,entru ca omul s! devin! subiect individual de drept este nevoie de o norm! juridic!, .n virtutea c!reia acesta s! fie declarat persoan. 5mul care dobMndeJte calitatea de persoanI este subiect al raportului juridic. Rn decursul timpului, aceastI calitate a fost acordatI omului Ln dreptul roman.. "e aici, s a ajuns la persona ca subiect de drept, noKiune ce sugera Lnzestrarea fiinKei umane cu un statut juridic, respectiv cu calitatea de subiect de drept. Rn zilele noastre, persoana este subiectul individual de drept, care are aceastI vocaKie Ln toate ramurile dreptului. Rn funcKie de ramura de drept Ln care persoana apare ca subiect de drept, ea poartI denumiri diferite: persoanI fizicI Ln dreptul privat, cetIKean, strIin sau apatrid Ln dreptul public etc. Rnzestrarea omului cu calitatea de persoanI este legatI de capacitatea juridicI, prin care se LnKelege aptitudinea generalI Ji abstractI de a avea drepturi Ji obligaKii. 0aJterea capacitIKii juridice, Lntinderea acesteia, volumul drepturilor Ji Lndatoririlor aferente se stabilesc prin lege Ji depind de ramura de drept Ln care subiectul urmeazI a se manifesta ca purtItor de drepturi Ji obligaKii. "acI vom observa suma acestor drepturi Ji obligaKii recunoscute persoanei Ln toate ramurile de drept, putem sI distingem Lntre capacitatea juridicI generalI Ji capacitatea juridicI specialI. Capacitatea juridicI generalI reprezintI aptitudinea generalI Ji abstractI de a participa ca titular de drepturi Ji obligaKii juridice la orice tip de raporturi juridice. Capacitatea juridicI generalI existI numai Ln cazurile Ln care posibilitatea de a avea drepturi Ji obligaKii coincide cu posibilitatea legalI a exercitIrii acestora Ln nume propriu Ji de a Ji asuma aceste drepturi Ji obligaKii prin acte proprii. <n exemplu edificator Ll constituie capacitatea electoralI, caz Ln care nu se poate face nici o distincKie Lntre dobMndirea drepturilor electorale Ji capacitatea exercitIrii acestora, Ln sensul cI odatI dobMndite aceste drepturi, ele pot fi exercitate de LndatI ce condiKiile naJterii raportului juridic au fost LnfiinKate. .ersoana fizic! reprezintI cel mai rIspMndit subiect individual de drept. *a reprezintI subiectul de drept din cadrul raporturilor juridice de drept civil. Rn virtutea prevederilor art.. din "ecretul nr.(DSDF6. Xcapacitatea civilI este recunoscutI tuturor persoanelor.X Se poate observa cI Ln dreptul civil noKiunea de persoanI Ji persoanI fizicI sunt identice, deoarece orice persoanI se bucurI de capacitate juridicI. .er a contrario, Ln alte ramuri de drept, aceastI regulI nu se aplicI Ji, deci, acolo persoana are numai capacitatea juridicI recunoscutI de reglementIrile specifice.
DBB

:evenind la dreptul civil, capacitatea civilI are douI componente: capacitatea de folosinKI Ji capacitatea de exerciKiu. )otrivit art.6 alin.! din "ecretul nr.(DSDF6., capacitatea de folosinKI este aptitudinea generalI Ji abstractI de a avea drepturi Ji obligaKii, iar nu drepturi Ji obligaKii concrete. Capacitatea de folosinKI a persoanei fizice rezidI Ln aptitudinea acesteia de a avea toate drepturile Ji toate obligaKiile civile. Capacitatea de folosinKI se dobMndeJte la naJtere. 5 excepKie de la aceastI regulI o constituie drepturile copilului care sunt recunoscute de la concepKie cu condiKia sI se nascI viu 8&nfans conceptus pro nato *abetur, <uotiens de ejus commodis a itur copilul conceput este considerat nIscut, dacI este vorba de interesele sale'. Capacitatea de folosinKI LnceteazI ca urmare a morKii persoanei fizice, constatatI prin act de deces sau hotIrMre judecItoreascI. (apacitatea de e/erciiu reprezintI aptitudinea persoanei de a Ji exercita drepturile Ji de a Ji asuma obligaKiile prin Lncheierea de acte juridice proprii. 0aJterea capacitIKii de exerciKiu este legatI de existenKa unei anumite experienKe de viaKI Ji a discernImMntului. "e aceea, persoana fizicI se bucurI de capacitate de exerciKiu restrMnsI numai de la vMrsta de D. ani, iar de capacitate de exerciKiu deplinI de la Lmplinirea vMrstei de DA ani, aceasta fiind legatI Ji de capacitatea de gMndire a celui Ln cauzI. Rncetarea capacitIKii de exerciKiu a persoanei este legatI de Lncetarea capacitIKii de folosinKI. *a poate interveni ca urmare a morKii persoanei sau Ln urma punerii sub interdicKie judecItoreascI a persoanei majore, datoratI alienaKiei sau debilitIKii mintale. ". $ubiectele colective de drept ale raporturilor juridice Cele mai cunoscute subiecte colective de drept sunt statul, autoritIKile publice Ji persoanele juridice.
a. $tatul

apare ca subiect de drept Ln raporturi juridice interne Ji Ln raporturi juridice de drept internaKional. Rn raporturile juridice interne, statul acKioneazI Ln calitate de subiect de drept Ln cadrul raporturilor juridice de putere, raporturi specifice dreptului public, Ln virtutea cIrora se definesc relaKiile dintre popor Ji stat, dintre stat Ji cetIKeni, dintre stat Ji partidele politice sau societatea civilI. 4area majoritate a acestor raporturi sunt supuse normelor dreptului constituKional. Rn astfel de raporturi juridice statul este titularul dreptului de a reglementa relaKiile sociale, Ln conformitate cu mandatul LncredinKat de corpul electoral, de a asigura realizarea serviciilor publice, de a acorda cetIKenia romMnI, de a o retrage Ji de a aproba renunKarea la aceasta, de a asigura statutul legal pentru strIini, apatrizi, azilanKi etc. "e asemenea, Ln raporturile de drept constituKional, statul apare ca titular de
DBD

drepturi Ji obligaKii Ln raporturile cu unitIKile administrativ teritoriale, cu autoritIKile administraKiei publice locale. Calitatea statului de subiect de drept constituKional rezultI din drepturile Ji obligaKiile conferite de lege. . . b. %utorit!ile publice 0 subiecte de drept 0 +utoritIKile publice definite de ConstituKia :omMniei sunt )arlamentul cu cele douI Camere, Senatul Ji Camera "eputaKilor, cele douI reprezentante ale puterii executive )reJedintele :omMniei Ji /uvernul , componentele administraKiei publice centrale de specialitate ministerele, celelalte organe centrale de specialitate Ji autoritIKile administrative autonome, autoritIKile administraKiei publice locale consilii locale Ji primari , autoritatea judecItoreascI reprezentatI de instanKele judecItoreJti judecItorii, tribunale, curKi de apel Ji Curtea SupremI de =ustiKie , de 6inisterul .ublic Ji parchetele sale, precum Ji de Consiliul Superior al 4agistraturii Ji Curtea ConstituKionalI. +ceste autoritIKi publice sunt subiecte de drept Ji subiecte ale raporturilor juridice Ln mIsura Ln care legea le conferI atribuKii, respectiv obligaKii pe care ele trebuie sI le ducI la Lndeplinire Ln mod difuz sau intrMnd Ln raporturi juridice cu alte subiecte de drept. "e exemplu, )arlamentul Ln adoptarea legii este subiect de drept, fIrI a fi subiect al unor raporturi juridice. *l este LnsI subiect al raporturilor juridice de drept constituKional ce se instituie Lntre )arlament Ji /uvern ca urmare a acordIrii votului de Lncredere etc. +utoritIKile publice pot fi persoane juridice, respectiv ele pot acKiona Ln nume propriu Ln raporturile juridice de drept civil sau de drept comercial Ln condiKiile prevIzute de lege.
c. .ersoanele juridice

reprezintI acel subiect colectiv de drepturi care poate acKiona Ln raporturile juridice civile Ji comerciale. )entru a fi Ln prezenKa unei persoane juridice, legislaKia romMneascI cere ca o grupare umanI sI dispunI de o organizare de sine stItItoare, de un patrimoniu propriu Ji de un scop, care sI fie Ln concordanKI cu interesul general. )ersoanele juridice sunt extrem de diferite Ji Ln rMndul lor intrI societIKile comerciale, regiile autonome, societIKile comerciale naKionale, instituKiile publice, partidele politice, unitIKile administrativ teritoriale, asociaKiile Ji fundaKiile, statul Ji autoritIKile publice ale acesteia.
DB!

"obMndirea personalitIKii juridice de cItre aceste subiecte de drept este supusI unor reglementIri juridice diferite Ln funcKie de specificul organizIrii Ji funcKionIrii acestora. +stfel, dacI statul, autoritIKile publice, partidele politice Ji instituKiile publice dobMndesc capacitate juridicI civilI Ln virtutea legii, societIKile comerciale se constituie Ln urma Lndeplinirii unor proceduri administrative, asociaKiile Ji fundaKiile pe baza unor hotIrMri judecItoreJti etc. '. (oninutul raportului juridic +lIturi de subiectele de drept, conKinutul raportului juridic constituie un alt element structural al acestuia. :aportarea structuralI a conKinutului la raportul juridic Kine de faptul cI el rezidI Ln drepturile Ji obligaKiile pIrKilor, respectiv ale subiectelor raportului juridic. "repturile care le au subiectele raporturilor juridice se numesc drepturi subiective. Rn limbaj juridic, prin drept subiectiv se LnKelege prerogativa recunoscutI de lege pentru satisfacerea unui interes personal. Rn literatura de specialitate, dreptul subiectiv a fost definit ca un interes ocrotit de lege &=elline1', ca puterea care permite unui individ de a acKiona asupra unei persoane sau asupra patrimoniului altuia &Carbonnier' sau ca facultate ori Lndrituire individualI a unei persoane sau organizaKii Lntr un raport juridic determinat &0.)opa'. Rn practicI, drepturi subiective sunt dreptul de proprietate pe care Ll are persoana cIreia Li aparKine un bun, dreptul pe care copilul Ll are la nume, dreptul la salariu pe care o persoanI LncadratI Ln muncI Ll are Ln raport cu patronul sIu etc. +Ja cum se poate observa, drepturile subiective sunt, pe de o parte, prerogative individuale ce apar Ln raport cu interesele personale nIscute dintr o stare de fapt &bunul aparKine persoanei, munca este prestatI contra platI, numele se impune pentru nou nIscut ca urmare a nevoii de identitate socialI etc.', iar pe de altI parte, naJterea lor este legatI de dreptul pozitiv, de ocrotirea conferitI de acesta. 0e vom gIsi Ln prezenKa unui drept subiectiv de fiecare datI cMnd legea &dreptul pozitiv' ne recunoaJte o prerogativI privitoare la un interes individual a cIrui realizare sau ocrotire Li permite titularului: a' sI aibI o anumitI atitudine faKI de dreptul sIu% b' sI cearI o anumitI atitudine din partea celuilalt subiect al raportului juridic% c' sI solicite ocrotirea, pe cale statalI, a interesului sIu. Rn marea lor diversitate, drepturile subiective se clasificI Ln drepturi patrimoniale &al cIror conKinut poate fi exprimat Ln bani' Ji drepturi extrapatrimoniale &al cIror conKinut nu poate fi exprimat Ln bani'. "esigur, Ln fiecare caz, exercitarea acestora LnregistreazI aspecte specifice impuse de natura normelor juridice care le reglementeazI. *xaminarea dreptului subiectiv nu poate
DB(

fi despIrKitI de examinarea obligaKiei juridice. Rn cadrul raporturilor juridice, drepturile Ji obligaKiile sunt corelative. +colo unde existI un drept subiectiv, vom LntMlni Ji o obligaKie juridicI. 5bligaKia juridicI apare Ln cadrul raporturilor juridice atunci cMnd titularul dreptului subiectiv poate cere executarea unei prestaKii din partea altuia. 5bligaKiile juridice pot fi obligaKii de a face &remiterea unui bun Lmprumutat, construirea unei case etc.', de a nu face &obligaKia de a respecta libertatea individualI' sau de a da &transferul proprietIKii asupra unui bun'. (. 9biectul raportului juridic 0oKiunea de obiect al raportului juridic desemneazI acKiunea sau inacKiunea subiectelor raportului juridic. Subiectul activ al raportului juridic poate sI LntreprindI diverse acKiuni sau sI solicite celuilalt subiect astfel de acKiuni Ln procesul derulIrii raportului juridic. Se poate astfel aprecia cI obiectul raportului juridic Ll constituie conduita subiecKilor acestuia desfIJuratI Ln vederea materializIrii drepturilor subiective Ji a obligaKiilor. Rn literatura de specialitate este susKinutI Ji ideea potrivit cIreia obiectul raportului juridic Ll constituie bunurile la care se referI conKinutul raportului juridic. Rn opinia noastrI numai conduita pIrKilor pune Ln miJcare bunurile, numai ea face ca dreptul subiectiv sI fiinKeze, ceea ce ne determinI sI o considerIm ca un element structural al raportului juridic. 5aptele juridice Na"terea, modificarea "i stingerea raporturilor juridice sunt dependente de anumite .mprejur!ri e terioare raportului juridic. >tunci c#nd legea leag! na"terea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice de anumite .mprejur!ri, acestea dob#ndesc calitatea de fapte juridice. ,aptele juridice sunt, de regulI, prevIzute Ln ipoteza normelor juridice care reglementeazI un anumit raport juridic. *le aparKin astfel, sub aspectul reglementIrii, dreptului pozitiv, iar sub aspect practic intrI Ln rMndul premiselor raportului juridic, fiind o cauzI exterioarI fapticI a naJterii, modificIrii sau LncetIrii acestora. +pariKia acestor LmprejurIri duce la naJterea raportului juridic, la individualizarea subiectelor sale Ji la concretizarea conKinutului Ji a obiectului raportului juridic. "e asemenea, faptele juridice pot modifica sau stinge raportul juridic. Rn felul acesta, existenKa raportului juridic este dependentI de dinamica faptelor juridice care stau la baza naJterii, modificIrii sau stingerii acestora. "esigur, faptele juridice se leagI Ln mod specific de un anumit raport juridic. 0u existI fapte juridice universale care sI stea la baza
DB.

oricIrui raport juridic. "eterminarea faptelor juridice este o prerogativI a legiuitorului, el fiind acela care stabileJte ce LmprejurIri pot da naJtere, modifica sau stinge un raport juridic. +ceste LmprejurIri, atunci cMnd intervin, fac sI se nascI anumite raporturi juridice &moartea raporturi de succesiune', sI le modifice &calamitIKile naturale se instituie Ln forKI majorI care LmpiedicI executarea obligaKiilor contractuale' sau sI le stingI &trecerea timpului duce la exigibilitatea creanKelor etc.' %ciunile umane sunt cele mai numeroase fapte juridice. *le se Lmpart Ln aciuni licite Ji aciuni ilicite. %ciunile licite se numesc acte juridice. *le sunt manifestIri de voinKI Lndreptate Ln mod expres spre naJterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice. <n contract de vMnzare cumpIrare este un astfel de act juridic Ln virtutea cIruia se naJte un raport juridic, Ln cadrul cIruia prind viaKI cele vizate prin acordul de voinKI al pIrKilor. Se naJte, astfel, un cumpIrItor Ji un vMnzItor, fiecare are o anumitI conduitI care materializeazI drepturile Ji obligaKiile pIrKilor contractante. "esigur, actele juridice individuale nu pot fi confundate de actele juridice normative, care nu produc prin ele Lnsele efecte juridice. 5 altI categorie a acKiunilor o constituie aciunile ilicite, care reprezintI LncIlcIri ale legii. *le poartI denumiri diferite Ln funcKie de ramura de drept Ln care intervin. +stfel, acKiunile ilicite din dreptul penal se numesc infracKiuni, cele din dreptul administrativ abateri administrative, Ln rMndul cIrora o categorie distinctI o constituie contravenKiile, delicte Ln domeniul dreptului civil etc.

raspunderea juridica
1. R!spunderea juridic! 5orm! a r!spunderii sociale :Ispunderea nu este specificI numai dreptului, ea poate fi LntMlnitI Ln orice domeniu al vieKii sociale, acolo unde se LncalcI o regulI de conduitI. :Ispunderea este un element component esenKial a oricIrei forme de organizare, ea existMnd LncI din societatea primitivI. Instituirea Ji orientarea comportamentului uman Ln societate se face cu ajutorul normelor morale, religioase, politice, juridice. 5rice abatere de la aceste norme atrage o rIspundere moralI, religioasI, politicI sau juridicI. :Ispunderea constI Ln obligaKia de a suporta consecinKele nerespectIrii unor reguli de conduitI de cItre autorul faptei contrare acestor reguli Ji care poartI amprenta
DB6

dezaprobIrii sociale a unei astfel de conduite!. "eci, natura normei LncIlcate, determinI natura formei de rIspundere% toate formele de rIspundere ce se pot institui fiind manifestIri ale rIspunderii sociale. ,ormele rIspunderii sociale nu sunt izolate unele de altele, Lntre ele existI interacKiune, corelaKie, care are ca rezultat formarea nivelului general al rIspunderii sociale. :Ispunderea socialI este acea instituKie socialI ce se referI la modelul de conduitI pe care membrii societIKii Ll aleg, raportat atMt la interesele generale ale societIKii cMt Ji la cerinKele obiective ale dezvoltIrii sociale. :Ispunderea socialI presupune supunerea individului, o atitudine conJtientI Ji activI a acestuia, ce rezultI dintr un act de voinKI Ji de conJtiinKI, dintr o hotIrMre a acestuia. +legerea modelului de comportament din multiplele variante posibile, stI la baza rIspunderii individului. Comportamentul individului este supus permanent unei aprecieri care este instituKionalizatI cu ajutorul normelor sociale care modeleazI acest comportament Ji Ll dirijeazI Ln direcKia doritI de ordinea socialI existentI. )rin intermediul rIspunderii sociale se urmIreJte promovarea Ji conservarea valorilor sociale recunoscute Lntr o societate datI Lmpotriva tuturor celor ce nesocotesc ordinea socialI, Ln scopul asigurIrii Ji promovIrii acestei ordini Ji a binelui public. *a se manifestI ca o expresie a cerinKelor impuse de societate Ji vizeazI direct conservarea sistemului social. :Ispunderea socialI este de ordin normativ Ji implicI sancKionarea socialI a individului, Ln cazul neconcordanKei Lntre conduita sa Ji normele sociale, deci Ln cazul nerespectIrii normelor sociale. SancKiunile sociale sunt instituite de societate Ji prescriu individului obligaKii determinate, cu consecinKe de naturI coercitivI. ". Noiunea r!spunderii juridice :Ispunderea juridicI se refer! deci, la comportamentul uman, .n cadrul limitelor stabilite de normele de drept impuse de societatea organizat! .n stat. ,ersoanele care .ncalc! aceste norme de drept, ac$ion#nd cu vinov!$ie, sunt obligate s! suporte consecin$ele acestei conduite, respectiv, sanc$iunile juridice. RntMlnitI Ln toate ramurile dreptului, noKiunea de rIspundere juridicI sugereazI ideea de sancKiune, pentru cI ea intervine Ln cazul LncIlcIrii prevederilor legale Ji are ca efect aplicarea de sancKiuni legale. *lementul comun al formelor rIspunderii juridice este incompatibilitatea dintre conduita subiectului de drept Ji dispoziKia normei juridice..

DB8

:Ispunderea juridicI nu reprezintI o simplI obligaKie de a suporta o sancKiune juridicI &penalI, civilI, contravenKionalI etc.', ea constituie o modalitate de realizare a constrMngerii de stat. +plicarea Ji realizarea sancKiunilor juridice este contrarI voinKei autorului, fapt pentru care, ele se pot finaliza numai cu ajutorul organelor de stat competente care aplicI mIsurile de constrMngere. .:Ispunderea juridicI are ca temei LncIlcarea normelor juridice prevIzute cu sancKiuni juridice, iar sancKiunea juridicI este o premisI a instituKiei rIspunderii juridice. :Ispunderea juridicI este institu$ia dreptului ce implicI un complex de drepturi Ji obligaKii juridice corelative, care se nasc ca urmare a sIvMrJirii unei fapte ilicite, imputabile, ce constituie cadrul de realizare a constrMngerii statului prin aplicarea de sancKiuni juridice corespunzItoare. :Ispunderea juridicI este, deci, un raport juridic social, ce se naJte Ln momentul Ln care existI un fapt imputabil subiectului rIspunzItor Ji constI Ln obligaKia de a suporta sancKiunea normei juridice pentru acel fapt, sancKiune ce se aplicI Ln scopul asigurIrii stabilitIKii raporturilor sociale Ji a respectIrii ordinii de drept. :Ispunderea juridicI prezintI o serie de caracteristici conferite atMt de specificul dreptului, al normelor juridice Ji sancKiunilor juridice, cMt Ji de faptul cI, ea implicI diferite grade de constrMngere statalI.

#. (ondiiile enerale ale r!spunderii juridice *ste necesar a se face o delimitare Lntre temeiul rIspunderii juridice Ji condiKiile rIspunderii juridice. :Ispunderea juridicI LJi are unicul temei Ln faptul ilicit, respectiv Ln conduita ilicitI, Ln absenKa cIreia, indiferent de formele ei, ea nu se poate declanJa. -oate celelalte elemente ce caracterizeazI conKinutul LncIlcIrii normei juridice, respectiv vinovIKia, prejudiciul Ji raportul de cauzalitate, reprezintI condiKiile rIspunderii juridice. Rn literatura de specialitate existI opiniiDD ai cIror autori identificI noKiunea de temei cu cea de condiKie a rIspunderii juridice Ji trateazI global elementele lor de bazI, Ln timp ce alKii separI aceste elemente Ji evidenKiazI un temei obiectiv &conduita ilicitI' Ji un temei subiectiv &vinovIKia'. 2.'. .nunarea condiiilor enerale ale rspunderii juridice )entru a se crea cadrul necesar tragerii la rIspundere juridicI a autorului faptei ilicite, este nevoie de Lntrunirea cumulativI a unor factori esenKiali, ce privesc atMt fapta ilicitI cMt Ji autorul acesteia. +ceJti factori esenKiali constituie elementele sau condiKiile de bazI ale rIspunderii juridice. CondiKiile rIspunderii juridice sunt:
DB>

conduita ilicitI% rezultatul dIunItor &prejudiciul'% raportul de cauzalitate Lntre conduita ilicitI Ji rezultatul dIunItor% vinovIKia autorului faptei ilicite% inexistenKa cauzelor ce LnlIturI rIspunderea juridicI. +ceste condiKii sunt necesare tuturor formelor de rIspundere juridicI, LnsI ele acKioneazI diferit, Ln funcKie de forma rIspunderii juridice. Rn unele forme ale rIspunderii juridice alIturi de aceste condiKii generale sunt necesare Ji condiKii suplimentare specifice, unele fiind prezumate de lege ca existente iar altele subLnKelese. 2.&. /onduita ilicit Conduita ilicitI este faptul juridic ilicit ce determinI naJterea raportului juridic de constrMngere, respectiv a raportului juridic de aplicare a sancKiunii. Conduita ilicitI este acea cauzI a declanJIrii rIspunderii juridice ce constI Ln comportamentul &acKiunea inacKiunea' care nesocoteJte o dispoziKie a legii. Conduita ilicitI este un act al conduitei umane. Conduita umanI este ansamblul de acte Ji fapte concrete ale individului, aflate sub controlul voinKei Ji conJtiinKei sale. +ctele de conduitI sunt Ln strMnsI dependenKI de starea subiectivI a autorului lor &de voinKa acestuia'. +ceste acte sunt relevante din punct de vedere juridic numai dacI se prezintI ca materializIri ale unor stIri subiective. <n act sau un fapt devine ilicit, dacI LncalcI normele juridice Ji dacI reprezintI un pericol social, fiind lezatI astfel Ji ordinea de drept. 0oKiunile de conduitI ilicitI Ji faptI ilicitID( sunt folosite Ln drept, Ln mod alternativ avMnd aceeaJi semnificaKie. Caracterele generale ale conduitei ilicite sunt: antisocialitatea, antijuridicitatea Ji imoralitatea. . Modalit!$ile s!v#r"irii conduitei ilicite 4odalitIKile de sIvMrJire a conduitei ilicite sunt: acKiunea Ji inacKiunea &omisiunea'. >c$iunea -comisiunea+, - este cea mai frecventI modalitate de realizare a conduitei ilicite Ji constI Lntr o manifestare efectivI, ce presupune o serie de acte materiale contrare normelor juridice. +cKiunea este un act conJtient de voinKI obiectivizatI, exteriorizatI, LndreptatI spre un scop determinat. 0u orice act conJtient este LnsI ilicit, ci numai acela ce contravine dispoziKiilor legale. +cKiunea ilicitI constI Ln a face ceva ce nu este permis &a lovi, a fura, a ucide', Ji presupune Lntotdeauna LncIlcarea unei norme juridice ce interzice ceva.
DBA

4ijloacele de realizare ale acKiunii ilicite sunt foarte variate: energia fizicI a agentului, utilizarea diferitelor instrumente, substanKe etc.

(nac$iunea -omisiunea+ - , constI Ln abKinerea de la acKiune a persoanei care este obligatI sI sIvMrJeascI anumite fapte pozitive, adicI sI acKioneze Ln felul stabilit de lege. *a reprezintI atitudinea de pasivitate a persoanei faKI de norma juridicI care Li impune o anumitI activitate. InacKiunea are un caracter conJtient Ji voluntar, fiind o conduitI dirijatI pentru atingerea unor scopuri propuse. Ca modalitate a conduitei ilicite, omisiunea nu este o simplI stare de pasivitate, ea este o acKiune prin omisiune, ce constI Ln nesIvMrJirea unui act concret ce constituia obligaKia subiectului &de exemplu, neacordarea ajutorului unei persoane aflatI Ln primejdie% sustragerea de la stagiul militar obligatoriu% neachitarea unor datorii la termenul prevIzut etc.'. 'ormele conduitei ilicite "i formele r!spunderii juridice "upI gradul de pericol social pe care l prezintI, conduita ilicitI LmbracI diferite forme. -ot Ln funcKie de gradul de periculozitate, se stabilesc Ji se aplicI sancKiuni juridice pentru sIvMrJirea diferitelor fapte ilicite. )entru gruparea formelor conduitei ilicite Ji stabilirea formelor rIspunderii juridice se Kine cont de gradul de pericol social Ji de natura sancKiunilor aferente normelor juridice LncIlcate. "eci, dupI gradul de pericol social al faptelor ilicite se stabilesc formele rIspunderii juridice, se stabilesc Ji individualizeazI sancKiunile juridice. /radarea pericolului social Ji ierarhizarea rezultatelor ce decurg din faptele ilicite, se explicI prin existenKa Ln societate Ln mod obiectiv, a unei ierarhii a valorilor. ,ormele rIspunderii juridice se stabilesc de cItre legiuitor, singurul Ln mIsurI sI aprecieze valorile Ji sI le stabileascI ierarhia, iar Lntinderea rIspunderii juridice este stabilitI de cItre organele de aplicare, Ln funcKie de anumite circumstanKe obiective Ji subiective. "upI gradul de pericol social al faptelor Ji dupI natura sancKiunilor juridice &penale, civile, administrative, disciplinare', formele conduitei ilicite Ji Ln raport de acestea, formele rIspunderii juridice, sunt: infrac$iunea, care atrage r!spunderea penal!% contraven$ia, care atrage r!spunderea administrativ! &contravenKionalI'% abaterea disciplinar!, care atrage r!spunderea de dreptul muncii% faptele ilicite civile, care atrag r!spunderea civil! &delictualI sau contractualI'.
DBF

a+ (nfrac$iunea
este forma conduitei ilicite care prezintI cel mai Lnalt grad de pericol social. Codul penal prevede Ln art.D> cI: ;(nfrac$iunea este fapta ce prezint! pericol social, s!v#r"it! cu vinov!$ie "i prev!zut! de legea penal!4. ,rin pericol social se .n$elege .nsu"irea unei fapte de a aduce atingere sau de a cauza urm!ri grave unor rela$ii sociale ap!rate prin norme de drept. )rezintI pericol social, orice faptI ce aduce atingere normelor juridice Ji implicit valorilor ocrotite de ele. "eosebirea dintre gradul de pericol social al infracKiuniiD8 Ji cel al altor fapte ilicite, constI Ln gradul mai ridicat sau mai scIzut al acestui pericol.. InfracKiunea este conduita ilicitI tipicI, determinatI expres de lege, ce produce consecinKe negative grave Ji care poate fi combItutI numai prin pedeapsI. 0u existI infracKiuni Ln afara temeiului legal, conform adagiului latin Nnullum crimen sine legeO. +rt.! din Codul penal stabileJte cI: N7egea prevede care fapte constituie infracKiuniO. -rIsIturile esenKiale ale infracKiunii sunt: pericolul social al faptei, sIvMrJirea cu vinovIKie a faptei Ji prevederea faptei ca infracKiune de legea penalI. Cele trei trIsIturi ale infracKiunii privesc: aspectul material, obiectiv al infracKiunii &pericolul social'% aspectul moral, subiectiv al infracKiunii &sIvMrJirea cu vinovIKie' Ji aspectul legal al infracKiunii &fapta sI fie prevIzutI de lege'. Subiecte ale infracKiunii pot fi numai persoane fizice, sancKiunea proprie infracKiunii este pedeapsa penalI, care este cea mai gravI sancKiune juridicI, iar forma rIspunderii juridice este rIspunderea penalI. SancKiunile pentru infracKiuni vizeazI de regulI, libertatea persoanei Ji acestea nu pot fi stabilite Ji aplicate decMt de instanKa de judecatI.

b+ <ontraven$ia,
- este forma conduitei ilicite ce prezintI un grad de pericol social mai redus decMt infracKiunea. "omeniul de reglementare al contravenKiilor aparKine dreptului administrativ. +rt.D din 7egea nr.(!SDF8A cu privire la stabilirea Ji sancKionarea contravenKiilor, prevede cI: NContravenKia este fapta sIvMrJitI cu vinovIKie, care prezintI un pericol social mai redus decMt infracKiunea Ji care este prevIzutI Ji sancKionatI ca atare prin legi, decrete sau acte normativeO. -rIsIturile esenKiale ale contravenKiei sunt: existenKa unei fapte sIvMrJite cu vinovIKie% fapta sI prezinte un grad de pericol social mai redus decMt infracKiunea Ji sI fie prevIzutI Ji sancKionatI prin Nlegi contravenKionaleO. +tMt infracKiunea cMt Ji contravenKia sunt fapte ilicite sIvMrJite cu vinovIKie &din intenKie sau culpI', ce prezintI pericol social, fiecare dintre ele putMnd constitui temeiul angajIrii rIspunderii juridice.

DDB

ContravenKia se deosebeJte de infracKiune prin aceea cI, ea reprezintI un pericol social mai redus, cu urmIri mai restrMnse decMt cele produse de infracKiune. ContravenKia este o abatere de la normele de drept administrativD>, avMnd deci un caracter ilicit. Subiectele contravenKiei sunt Ln general, persoanele fizice &conform art.6 din 7egea nr.(!SDF8A', persoanele juridice putMnd fi subiecte ale contravenKiei numai cMnd legea prevede expres aceastI posibilitate. SancKiunile contravenKionale sunt: avertismentul, amenda Ji Lnchisoarea contravenKionalI &conform 7egii (!SDF8A ca lege generalI', la care se pot adIuga Ji alte categorii de sancKiuni &prevIzute Ln diferite legi cu caracter special'. +menda contravenKionalI este sancKiunea, cea mai frecvent utilizatI pentru LncIlcarea ordinii de drept prin fapte contravenKionale Ji reprezintI suma de bani pe care contravenientul trebuie sI o plIteascI, individualizarea sa sI aparKinMnd de regulI, agentului constatator. SancKiunile contravenKionale vizeazI numai Ln cazuri limitate, Ln mod excepKional Ji de regulI pe scurtI duratI, libertatea persoanei. c+'apte ilicite civile sunt acele fapte umane care cauzeazI unei persoane un prejudiciu. )rejudiciul cauzat printr un fapt ilicit poate consta Ln: violarea unui drept subiectiv, garantat prin lege unei persoane, situaKie Ln care este vorba de delict civil, ce dI naJtere r!spunderii civile delictuale% nesocotirea unei obligaKii personale legal asumate, cMnd suntem Ln prezenKa unui fapt ilicit, ce dI naJtere r!spunderii civile contractuale. "elictul civil este un fapt pIgubitor, al cIrui rezultat se numeJte prejudiciu. Subiecte ale prejudiciului civil pot fi atMt persoanele fizice cMt Ji persoanele juridice, sancKiunea specificI este obligaKia de a repara prejudiciul cauzat, iar forma rIspunderii juridice este rIspunderea civilI. Codul civil instituie urmItoarele forme ale rIspunderii civile delictuale &conform art.FFA DBB!' situaKii Ln care rIspunderea este delictualI: rIspunderea pentru fapta proprie% rIspunderea pentru fapta altuia% rIspunderea cauzatI de lucruri, animale Ji de ruina edificiului. Rn general, faptele ilicite civile aduc atingere drepturilor reale, respectiv dreptului de proprietate Ji celorlalte drepturi reale principale ca drepturi absolute &dreptul de folosinKI de superficie, uz, uzufruct, abitaKie Ji servitute', situaKie Ln care, rIspunderea este delictualI.
DDD

*le aduc atingere LnsI Ji drepturilor de creanKI caz Ln care, rIspunderea este contractualI.

c+ >baterea disciplinar!,
- este forma conduitei ilicite ce se manifestI prin LncIlcarea de cItre o persoanI LncadratI Ln muncI, a obligaKiilor de serviciu. +rt.DBB alin.D din Codul muncii defineJte abaterea disciplinarI ca fiind: LncIlcarea cu vinovIKie de cItre cel Lncadrat Ln muncI &U' a obligaKiilor sale, inclusiv a normelor de comportare. +ceste obligaKii de comportare alcItuiesc disciplina muncii. +baterea disciplinarI constituie unicul temei necesar pentru declanJarea rIspunderii disciplinare. *a prezintI un pericol social care este cantonat Ln domeniul raporturilor de muncI dintr o unitate, producMnd urmIri dIunItoare asupra relaKiilor de muncI din acea unitate. +baterea disciplinarI, presupune deci, douI condiKii cumulative: calitatea de angajat% LncIlcarea unei Lndatoriri de serviciu. Ca formI a rIspunderii juridice, rIspunderea disciplinarI intervine pentru LncIlcarea regulilor de disciplinI. Rn cazul Ln care, printr o abatere disciplinarI s au cauzat prejudicii de cItre persoanele Lncadrate Ln muncI, din vina Ji legItura cu munca lor, intervine rIspunderea materialI care se sancKioneazI cu obligaKia salariatului la plata despIgubirilor cuvenite Ji pentru paguba cauzatI. 2.-. Prejudiciul sau re#ultatul duntor )rejudiciul sau rezultatul dIunItor, constituie consecinKa produsI de fapta ilicitI, constMnd Ln tulburarea produsI Ln desfIJurarea normalI a raporturilor sociale Ji a ordinii de drept. )entru a atrage rIspunderea juridicI, rezultatul conduitei ilicite trebuie sI constea Ln prejudicierea intereselor unor persoane determinate sau intereselor societIKii. )rejudiciul este strMns legat de fapta ilicitI, cu care se aflI Lntr un raport de cauzalitate Ji poate consta Ln: cauzarea unui prejudiciu de ordin material, ce constI Lntr o pierdere patrimonialI &ca de exemplu, degradarea unor bunuri, sustragere de obiecte'%
DD!

cauzarea unui prejudiciu de ordin moral prin care se aduce atingere unor valori morale ale omului &cinste, onoare, reputaKie, prestigiu'. ,IrI a face vreo distincKie Lntre prejudiciul material Ji moral, art.FFA Cod civil stabileJte cI, orice faptI a omului care cauzeazI altuia un prejudiciu, dI dreptul celui prejudiciat la despIgubiri. Rn doctrinI!!, s a stabilit cI, prejudiciul pentru a da naJtere obligaKiei Ln reparaKiune trebuie sI aibI urmItoarele caractere: sI fie cert, direct Ji personal Ji urmItoarele condiKii: sI fi adus atingere unui drept sau interes Ji sI nu fi fost LncI reparat. 2.2. Raportul de cau#alitate )le tura cau#al dinte r fapta ilicit "i re#ultatul duntor* *xistenKa raportului cauzal este o condiKie indispensabilI oricIrei forme a rIspunderii juridice. +cesta prezintI diferite particularitIKi, Ln raport cu diferitele forme de rIspundere juridicI. *xistI raport cauzal simplu, cMnd o cauzI genereazI un singur efect Ji raport cauzal complex, cMnd existI un concurs de cauze Ji un concurs de efecte. <auza , este acel fenomen cu caracter activ, ce genereazI efectul Ji care se poate manifesta sub forma acKiunii sau omisiunii. *a este atitudinea voluntarI, conJtientI a omului, comportamentul antisocial ce are ca efect starea de pericol produsI prin lezarea unor relaKii sociale reglementate Ji ocrotite prin normele juridice. . <ondi$ia, se deosebeJte de cauzI, ea fiind fenomenul care ajutI, favorizeazI, mediazI apariKia altui fenomen. ,enomenul condiKie acKioneazI de regulI, pe lMngI fenomenul cauzI, Ji influenKeazI acKiunea cauzei Ln sensul cI, poate favoriza sau frMna procesul dezvoltIrii cauzei Ln efect. 8nt#mplarea, este fenomenul neprevIzut, care are un temei extern, adicI decurge din LmprejurIrile exterioare esenKei lucrurilor Ji care se poate produce sau nu. Spre deosebire de cauzI care este dependentI de voinKa omului, LntMmplarea este independentI de voinKa fIptuitorului. RntMmplarea nu determinI un lanK cauzal, ci Ll poate opri sau Ll poate LntMrzia.
DD(

:aporturile cauzale se clasificI Ln dreptul civil, Ln douI grupe: raporturi cauzale necesare Ji raporturi cauzale LntMmplItoare.

2.3. ;inovia Ainov!$ia este o alt! condi$ie obiectiv! indispensabil! pentru angajarea r!spunderii juridice, ce desemneaz! latura subiectiv! a .nc!lc!rii normelor de drept. VinovIKia este starea subiectivI ce l caracterizeazI pe autorul faptei ilicite Ln momentul LncIlcIrii normelor juridice, stare exprimatI Ln atitudinea psihicI negativI faKI de fapta socialmente periculoasI Ji faKI de consecinKele acesteia. VinovIKia este acea categorie juridicI ce LnglobeazI Ln conKinutul sIu un ansamblu de procese intelective, volitive Ji emoKionale care l determinI pe subiect sI ia decizia ilicitI Ji Ll dirijeazI Ln activitatea de executare fizicI a faptei ilicite. 'ormele vinov!$iei (nten$ia IntenKia &sau dolul' este starea spiritualI Ji moralI ce precede Ji LnsoKeJte sIvMrJirea faptei ilicite. *xistI intenKie atunci cMnd persoana a avut reprezentarea corectI a urmIrilor faptei sale. IntenKia constituie cunoaJterea de cItre fIptuitor a circumstanKelor de fapt &care formeazI conKinutul propriu zis al faptei' Ji conJtiinKa cI acel fapt prezintI un pericol social. IntenKia se caracterizeazI printr un complex de factori psihici dintre care, rolul esenKial Ji definitoriu Ll constituie cunoaJterea caracterului antisocial al faptei Ji acceptarea consecinKelor sale negative. . (nten$ia direct! >rt.0B lit.a din <odul penal prevede c!, ;e ist! inten$ie direct! c#nd infractorul prevede "i urm!re"te rezultatul faptei sale4. "eci, intenKia directI existI atunci cMnd fIptuitorul LJi reprezintI fapta sa, modul de realizare, anticipeazI consecinKele ei ilicite, urmIrind astfel producerea acelor consecinKe. IntenKia directI se caracterizeazI astfel, prin douI elemente: prevederea acKiunii ilicite Ji a rezultatelor acesteia,
DD.

urmIrirea producerii rezultatului dIunItor. . (nten$ia indirect! -eventual!+ >rt.0B lit.b. din <odul penal prevede c! ;e ist! inten$ie indirect! c#nd infractorul prevede rezultatul "i de"i nu-l vrea "i nu-l urm!re"te, el accept! posibilitatea producerii lui4. "eci, Ln cazul intenKiei indirecte, fIptuitorul prevede rezultatul dIunItor al faptei ilicite, el nu urmIreJte producerea acelui rezultat, totuJi sIvMrJeJte fapta ilicitI, acceptMnd posibilitatea producerii rezultatului respectiv. IntenKia indirectI se caracterizeazI Ln acest fel, prin atitudinea de indiferenKI a fIptuitorului faKI de rezultatul faptei sale pe care, deci, nu l urmIreJte dar acKioneazI cu riscul producerii lui. Cele douI elemente specifice intenKiei indirecte sunt: prevederea acKiunii Ji a rezultatului acesteia Ji acceptarea producerii acelui rezultat, deJi nu se doreJte Ji nu se urmIreJte. <ulpa Culpa este o formI mai uJoarI a vinovIKiei, Ln care autorul faptei ilicite prevede rezultatul dIunItor al faptei sale, dar nu urmIreJte Ji nu acceptI posibilitatea producerii lui, crezMnd Ln mod uJuratic cI nu se va produce sau nu prevede un astfel de rezultat, deJi trebuie Ji putea sI l prevadI. "efiniKia culpei este datI de art.DF pct.! &lit.a Ji h' din Codul penal, care se referI la urmItoarele modalitIKi: culpa cu prevedere &imprudenKa, uJurinKa'% culpa simplI &neglijenKa, neatenKia'. <ulpa cu prevedere sau culpa prin impruden$!, existI atunci cMnd fIptuitorul a prevIzut posibilitatea producerii rezultatul faptei sale, LnsI nu a acceptat Ji nu a dorit acest rezultat, sperMnd Ln mod uJuratic, fIrI temei, cI nu se va produce. (mpruden$a, presupune o acKiune Ln contradicKie cu normele de prudenKI, o lipsI de diligenKI.
DD6

Nepriceperea, este inaptitudinea de exercitare a unei activitIKi sau profesii ce presupune cunoaJterea unor reguli, principii, abilitate profesionalI, un anumit nivel de cunoJtinKe de specialitate. Neaten$ia, ce constI Ln faptul cI individul nu s a strIduit sI vadI sau sI LnKeleagI ceea ce Ln mod normal putea Ji trebuia sI observe Ji sI LnKeleagI. CMnd neobservarea sau neLnKelegerea unor LmprejurIri datorate neatenKiei au dus la un rezultat negativ, intervine rIspunderea din culpI. Neglijen$a, presupune omiterea de a lua precauKiile impuse de Lndeplinirea unei obligaKii a individului. *a se poate realiza numai Ln legIturI cu sIvMrJirea unor acte pozitive pe care o persoanI era obligatI sI le facI. (nten$ia dep!"it! -praeterinten$ia' # este o formI a culpei care se grefeazI pe o intenKie -. (auze care nl!tur! r!spunderea juridic! :Ispunderea juridicI intervine dacI s au Lntrunit cumulativ factorii esenKiali ce privesc atMt fapta ilicitI cMt Ji autorul acesteia. "in categoria cauzelor care LnlIturI caracterul ilicit al faptei Ji deci, rIspunderea juridicI, fac parte urmItoarele: legitima apIrare% starea de necesitate% constrMngerea fizicI Ji constrMngerea moralI% cazul fortuit% minoritatea fIptuitorului% iresponsabilitatea% beKia involuntarI% eroarea de fapt. 3.&. 4e itima aprare 'apta s!v#r"it! .n legitim! ap!rare este fapta ce prezint! pericol social, s!v#r"it! de o persoan! pentru a .nl!tura un atac material, direct, injust "i imediat, .ndreptat .mpotriva sa, a altei persoane sau a unui interes public, fapt! ce pune .n pericol grav valorile atacate -art.CC alin./ <od penal+. 8e afl deci n le itim aprare persoana care este inta unei a resiuni "i care are dreptul s riposte#e pentru a se apra, situaie n care riposta este le itim "i corespunde sentimentului eneral de dreptate "i si uran personal.
DD8

. <ondi$iile legitimei ap!r!ri, sunt condiKiile referitoare la atac Ji la apIrare. atacul s! fie material,% atacul s! fie direct, atacul s! fie imediat, actual, atacul s! fie injust, ap!rarea s! fie propor$ional! cu gravitatea atacului ap!rarea s! fie necesar!,% ap!rarea s! fie spontan!, ap!rarea trebuie s! r!m#n! .n limitele necesare, Suntem Ln prezenKa dep!"irii limitelor legitimei ap!r!ri Ln urmItoarele situaKii: cMnd s a declanJat apIrarea Lnainte de Lnceperea propriu zisI a atacului, pe baza unei simple bInuieli% cMnd apIrarea continuI Ji dupI ce atacul a fost respins% cMnd existI o disproporKie vIditI Lntre atac Ji ripostI, Ln sensul cI riposta are o intensitate mult mai mare decMt atacul, consecinKele sale depIJind cu mult atacul. . 3.-. 8tarea de necesitate Starea de necessitate reprezintI dreptul unei persoane de a Ji apIra propria persoanI aflatI Ln faKa unui pericol, grav, iminent Ji de neLnlIturat cu preKul sacrificIrii altei persoane, sau dreptul de a Ji apIra bunurile ameninKate de un pericol cu preKul sacrificIrii bunurilor ce aparKin altor persoane, dacI pericolul nu poate fi LnlIturat altfel. Rn stare de necesitate pericolul inevitabil Ji iminent face ca titularul valorilor ameninKate sI sIvMrJeascI o faptI ilicitI necesarI, indispensabilI pentru salvarea acelor valori. <ondi$iile st!rii de necesitate, sunt cele ce privesc pericolul Ji acKiunea de salvare, respectiv: e isten$a unui pericol% pericolul s! fie iminent, pericolul s! fie inevitabil, pericolul s! fie grav,
DD>

pericolul s! fie fortuit,% ac$iunea de .nl!turare a pericolului trebuie s! se men$in! .n limitele necesit!$ii ac$iunea de salvare s! fie necesar!,% ac$iunea de salvare s! fie o fapt! ilicit!% ac$iunea de salvare s! nu fie s!v#r"it! de c!tre sau pentru a salva o persoan! care avea obliga$ia de a .nfrunta pericolul. 3.2. /onstr+n erea fi#ic . ConstrMngerea fizicI constI Ln presiunea pe care o forKI &energie' activI o exercitI asupra energiei fizice a unei persoane Ji cIreia nu i se poate rezista, astfel LncMt aceastI persoanI sIvMrJeJte o faptI ilicitI. Cel constrMns fizic nu are posibilitatea de miJcare voitI, sau miJcarea sa este dependentI de voinKa altei persoane. 3.3. /onstr+n erea moral ConstrMngerea moralI constI Ln presiunea exercitatI prin ameninKare cu un pericol grav asupra psihicului unei persoane, cIreia Li provoacI o temere serioasI, datoritI cIreia sIvMrJeJte o faptI ilicitI 3.<. /a#ul fortuit )fora major* Cazul fortuit este reglementat Ln art..> din Codul penal. Cazul fortuit$ existI atunci cMnd acKiunea # inacKiunea unei persoane a produs un rezultat ce nu putea fi prevIzut datoritI intervenKiei unor cauze neprevizibile. 3.=. Iresponsabilitatea . Conform art..A Cod penal, iresponsabilitatea este starea de incapacitate psiho fizicI a unei persoane, care datoritI alienaKiei mintale sau altei cauze &fenomene fiziologice, intoxicaKii cu medicamente, narcotice etc.', nu Ji poate da seama de acKiunile sau inacKiunile sale Ji de urmIrile lor, sIvMrJind astfel o faptI ilicitI 3.>. :eia involuntar complet @eKia
DDA

este o stare psiho fizicI anormalI Ln care se gIseJte o persoanI datoritI acKiunii alcoolului sau a altor substanKe excitante sau narcotice asupra organismului Ji facultIKilor sale psihice &art..F Cod penal'. @eKia voluntarI completI nu exclude caracterul ilicit al faptei, deoarece fIptuitorul a putut sI Ji dea seama cI poate ajunge Ln aceastI stare. 3.'?. .roarea de fapt *roarea de fapt constI Ln necunoaJterea totalI &ignoran$! total!, absolut!' a unei stIri, situaKii sau LmprejurIri legate de fapta care se comite, sau cunoaJterea lor greJitI &ignoran$! relativ!'.

DDF