Sunteți pe pagina 1din 4

CUNOASTEREA CELORLALI DUP MICARILE I GESTURILE MINILOR

Cercetarile in domeniul comunicarii arata ca in domeniul comunicarii interumane, 55% din totalitatea mesajului pe care il comunicam este trasmis prin limbajul trupului - elementul nonverbal (gesturi si atitudine), 38% este transmis prin elementele paraverbale (tonul, ritmul si volumul vocii) si doar un procent de 7% este transmis prin intermediul cuvintelor (elementul verbal propriu-zis). Limbajul mainii se numara printre cele mai expresive mijloace de exprimare pe care ni le ofera trupul. Ne ajutam de maini pentru a arata ce gandim, pentru a ne face intelese dorintele, pentru a arata care este felul nostru de a fi. Iar mainile pot exprima ceea ce cuvintele nu pot sau refuza sa o faca. De asemenea, mana poate reprezenta legatura noastra cu lumea inconjuratoare, un barometru al abilitatii noastre sociale sau un indicator prin care ne modelam relatiile exterioare. Pozitia mainilor, gesturile pe care le facem cu ajutorul mainilor tradeaza caracterul si comportamentul unei persoane. Il putem citi pe cel cu care vorbim doar privindu-i jocul mainilor si analizandu-i gesturile descrise de maini. Ducerea mainii la gura reprezinta un semnal de alarma pe care il trage organismul in momentul in care este cuprins de panica, de anxietate sau de uimire. Acest gest are aceeasi semnificatie pe care o are si mancatul pielitei de pe buze sau roaderea unghiilor. Arata preocupare si ingrijorare, exprima neliniste. Mai denota si faptul ca ceva este in neregula si ca persoana care face gestul respectiv se simte temporar amenintata. Ducem mana la gura si atunci cand ne gandim la ceva anume, cand suntem stresati sau cand ne preocupa ceva in mod deosebit.

Gestul pe care il fac unele persoane de a-si suge degetul este un gest inconstient prin care incearca sa mai elibereze din tensiunea acumulata. Gestul ducerii mainii la gura mai poate avea si o conotatie erotica, introducerea degetului in gura fiind interpretata drept o provocare de natura sexuala. O persoana care repeta in mod frecvent gestul acoperirii cu mana si vorbeste in timp ce face acest gest este susceptibila de a minti, iar prin gestul pe care il face incearca sa-si mascheze minciuna. Aceeasi regula este valabila si viceversa. Daca aceesi persoana face acest gest in timp ce o alta persoana vorbeste, este semn clar ca replicile interlocutorului nu sunt apreciate ca a fi credibile. In acest caz, apelarea la acest gest constituie declaratia suprema a lipsei de incredere in spusele interlocutorului.

Mainile incrucisate vorbesc si ele despre felul de a fi al unui om. O persoana care isi incruciseaza mainile la spate atunci cand se adreseaza altcuiva denota o persoana foarte sigura pe ea, increzatoare in fortele proprii, o persoana care in relatiile cu ceilalti se pune pe sine pe primul loc. Mainile incrucisate la spate arata fatis ca persoana respectiva se simte superioara celorlalti, constituind in acelasi timp un semn evident de aroganta. In schimb, incrucisarea mainilor in fata denota o atitudine defensiva, un sentiment de nervozitate sau irascibilitate ce poate urca usor spre panica. La fel de posibil este ca acest gest sa nu aiba absolut nici o semnificatie. Cati dintre noi nu incrucisam mainile in fata doar pentru ca nu stim ce sa facem cu ele, pentru a atenua senzatia de frig sau pentru ca pur si simplu ne simtim bine in aceasta pozitie? Incrucisarea mainilor peste piept exprima o atitudine de pioenie, de inchinare in fata cuiva. Este de obicei un gest de veneratie si profunda admiratie des intalnit in lucrarile de arta crestine si un gest pe care noi il facem mai ales cand ne inchinam divinitatii. Pozitia mainilor este extrem de importanta daca dorim sa folosim mainile in locul cuvintelor. Fluturarea mainilor in momentul in care ne adresam unei persoane denota pasiune fata de subiectul abordat, arata inflacarare si implicare totala fata de subiectul abordat. Multe persoane pun mai multa ardoare in gesturile pe care le fac cu mainile decat in cuvintele pe care le rostesc, iar gesturile mainilor pot fi un indice durabil al tipului de personalitate pe care o are persoana respectiva. Astfel, o persoana timida, rezervata, ce adopta o atitudine pasiva in timpul conversatiei, nu va face prea des abuz de gesturile efectuate cu ajutorul mainilor. Persoanele active in schimb, pe langa faptul ca au un debit verbal mai bogat, au si gesturi ale mainilor foarte rapide. Acestea gesticuleaza mult, aruncandu-si mainile in dreapta si in stanga. S-a dovedit in studii de psihologie ca pozitionarea mainilor in forma de coif este un gest pe care il intalnim mai ales la persoanele cu functii inalte. Superiorii se folosesc de acest gest cand se adreseaza angajatilor, incercand sa-si impuna punctul de vedere sau sa transmita anumite sugestii si informatii. Tinem mainile in aceasta pozitie atunci cand suntem foarte sigure de ceea ce spunem si suntem ferm convinsi ca toate avantajele sunt de partea noastra. De asemenea, este considerat drept un semn de proclamare a superioritatii si gestul prin care ne etalam degetul mare. Etalarea acestui deget mai poate fi interpretata si ca un semnal de agresivitate, amenintare sau chiar manie. Felul in care ne tinem mainile exprima insa si alte lucruri. O mana sprijinita pe obraz, cu aratatorul orientat in sus inseamna ca persoana respectiva evalueaza pozitiv ceea ce celalalt incearca sa-i comunice. Daca este insa usor dezinteresata sau cuvintele acestuia nu mai prezinta un interes la fel de mare ca la inceputul conversatiei, pozitia mainilor se va modifica, aceasta sprijinindu-si capul in palma. Folosirea in mod ostentativ a mainii ca suport pentru cap denota o stare de plictiseala acuta, nerabdarea ca interlocutorul sa-si termine cat mai repede expunerea. Atunci cand ne mangaiem barbia cu mana inseamna ca in sinea noastra emitem judecati, evaluam, facem aprecieri. Acest gest presupune ca persoana respectiva se afla in curs de a lua o decizie importanta si inainte de a se hotari asupra celei mai judicioase, cantareste bine toate variantele posibile. In schimb, sentimentul de nesiguranta si incapacitatea de a lua o decizie sunt intarite de gesturi precum scarpinarea gatului, a crestetului capului, a ochilor, a sprancenelor, a

nasului sau a urechilor. Cel care face un astfel de gest este o persoana nehotarata, indecisa, careia ii ia mult timp si efort sa ia o decizie. Mai mult ca sigur ca fiecare om este unic si limbajul mainilor difera de la persoana la persoana. Incercati sa nu va lasati pacaliti de gesturi si sa le acordati interpretari pe care poate persoana respectiva nu a intentionat sa le exprime. Incercati sa treceti dincolo de gesturile mainilor care vi se par intamplatoare. Incercati sa intelegeti ca si mainile pot vorbi la fel de profund ca si buzele. Invatati sa le vedeti adevaratul sens.

- Minile n solduri sau miscari largi: mpaunare prin marirea corpului. Gesturi ale minii cu parul jocul cu o suvita, aranjarea parului, trecerea minii prin par sunt tot gesturi de mpaunare, autoetalare erotica daca, n plus, privirea sustine gestul, cautnd ceva n jur si oprindu-se scurt pe chipul persoanei de sex opus, uneori cu zmbet. - Minile la spate: retinere, asteptare. - Apucarea unei mini cu cealalta, nsotita de capul naltat, barbia mpinsa nainte este un gest de superioritate si ncredere (familia regala, ofiterii superiori nenarmati, directorul scolii n curte). Cnd una din palme apuca ncheietura minii, avem de-a face cu frustrarea si stapnirea de sine (si tine mna sa nu loveasca). Ridicarea palmei pe brat indica o crestere a frustrarii si furiei, sau ncercare de ascundere a nervozitatii (tin-te bine !). - Minile n buzunar si poate permite sa nu fie amabil; nu vrea sau nu trebuie sa se puna de acord cu vorbitorul. - Minile prinse ntre picioare frustrare. - Daca cineva si prinde nasul cu doua degete, ceva nu-i miroase bine. Daca se freaca la nas, se simte stnjenit. Curatirea nasului ar putea sa nsemne dorinta de a pricepe, ct si ascutirea simtului mirosului. (n corelatie cu ceea ce se spune uneori: n-a avut nas pentru, sau a da o nara n loc de a arunca o privire. ) - O dovada de usoara autopedepsire ar fi faptul de a se trage singur de ureche (reminiscenta din copilarie). Frecarea, astuparea, scobirea, tragerea urechii semnifica intentia ascultatorului de a nu mai auzi raul. mpingerea nainte a ntregii urechi: semnul fie unei atentii mai mari cnd nu-i vine sa creada ceea ce se spune, fie ca a ascultat destul si ar vrea sa vorbeasca. - Scarpinarea gtului de mai multe ori: inconfort sufletesc, jena. Trasul de guler: ncercarea de a se elibera dintr-o situatie stnjenitoare. - Mna ca suport pentru cap indica starea de plictiseala, cu att mai mare cu ct mai mult este folosit bratul si mna (capul pe masa plictiseala maxima). - Mna pusa pe obraz, nchisa, cu degetul aratator ndreptat n sus, exprima apreciere pozitiva. Daca degetul mare sprijina barbia, ascultatorul are pareri critice sau negative. Mngierea barbiei ascultatorul ia o decizie. (Dar, spre ex. de la acest gest se poate evolua spre sprijinirea capului de degetul mare o scadere a interesului.)

- Plesnirea capului cu palma: cineva a uitat sa faca ceea ce i s-a cerut. Lovirea fruntii cu palma nu este intimidat ca am remarcat eroarea; lovirea cefei i-am cauzat o durere de ceafa. Frecarea cefei apare mai ales la cei cu atitudini critice, negative, frecarea fruntii semnalnd atitudini mai deschise, adaptabile. -Mna dusa la tmpla: cauta idei, argumente, contraargumente. -Frecarea radacinii nasului = ascultarea cu atentie ncordata a produs o oboseala, gest de autorelaxare. -Apucarea gtului cu o mna sau ambele: senzatia unui pericol, critica sau atac. -Atingerea propriului corp: dorinta de protectie sau mngiere, ncredintarea ca esti aici, autolinistire mai cenzurata. - Bratele strnse pe lnga corp: reducerea volumului corporal (a te face mic), supunere si cumintenie

Bibliografie:
1) http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/1004/Limbajul-mainilor.html 2) http://interpretare-psihologica.blogspot.com/2011/03/pozitia-mainilor.html 3) http://www.descopera.org/gesturi-ale-mainii-si-bratului/