Comunicare orala vs.

comunicare scrisa Factorii comunicarii; Diferenta dintre perspectiva lingvistica si cea comunicativa; Gradabilitate in relatia scris-oral; Dialogism si trasaturi generale ale comunicarii orale. Diferenta se poate observa la canal: comunicare prin viu grai si alta prin scris. Cod: la nivel lexical: Deschiderea de cod e maxima in comunicarea orala, iar in cea scrisa se impune o limba literara standard. Mesa :elaborare a mesa ului in comunicarea scrisa si mai putin elaborat in comunicarea orala. !n comunicarea orala se foloseste limba ul popular, argou, regionalisme. Contextul: "e observa mai mult in comunicarea orala, e foarte sensibil la context. Contextul exterior ne influentea#a foarte mult cand vorbim. Contextul e folosit pt scris, doar pt a crea o mai buna intelegere a mesa ului. $elatia dintre emitator%receptor. "chimbul e f rapid in comunicarea orala, pe cand in cea scrisa e fixa, nu se poate schimba aceasta po#itie. Gradabilitatea scris-oral: monoglosie&scriem asa cum vorbim. "i in comunicarea orala este un cod, un mesa elaborat dupa regulile comunicarii scrise. ' o comunicare orala care respecta niste norme ale scrisului (cand vorbim la un examen oral). *ralitatea primara se transforma in una secundara, exista o intentie, specule#i niste fragmente redate din pct de vedere al altcuiva: texte beletristice, #iar etc. 'xista o gradatie, un amestec intre cele doua tipuri de comunicare. Cum ne raportam la context si receptor ca sa selectam una din posibilitati. +erspectiva lingvistica si comunicativa: se refera la cum este corect, felul cum suntem educati sa udecam ca se vorbeste corect (inceperea propo#itiei cu deci). "i ,deciul, ofera timp de gandire intr-o conversatie. +ai denota nesiguranta, e#itare. ' o marca de a atenua de#acordul. Daca aplicam perspectiva lingvistica le condamnam, dar daca aplicam pe cea comunicativa le gasim anumite functii in comunicare. Dialogism se refera la dialog, dar nu unul real. Fiecare emitator are in minte o imagine a receptorului sau. "i in ca#ul unui text fictional; are un cititor ideal, care sa inteleaga o semnificatie a textului. Cand stau de vorba doua persoane care se cunosc, nu mai e o ideali#are, stii la ce sa te astepti de la receptor. Mesa ul poate sa ofere raspuns la eventuale intrebari ale receptorului. -nticiparea unor intrebari si gasirea raspunsului. .rasaturile generale ale comunicarii orale: -' construita prin adaugare nu prin subordonare: fra#ele sunt scurte, adaugam informatii, e folosita con unctia ,si,, are si un sens temporal uneori. /u vor fi fra#e elaborate, ba#ate pe subordonare, cu un raport imprecis intre propo#itiile care exista intr-un text oral. Daca ne raportam la comunicarea orala care merge dupa regulile comunicarii scrise, e posibil sa apara fra#e elaborate, dar sunt greu de urmarit. +entru a favori#a atentia receptorului, ne raportam la fra#e scurte. -"ituationala: este foarte sensibila la context si tot legat de sensibilitate se vb de un caracter egocentric, este impregnata de persoana emitatorului (comunicarea orala). !n scris tendinta e spre obiectivitate, impersonalitate. Comunicarea orala e plina de subiectivitate. -'mpatica si participativa: /u numai emitatorul isi exprima sentimentele, dar vrea sa obtina un anumit tip de raspuns, de implicare si din partea receptorului. 'xemple: spune tu, nu ai fi facut si tu ca mine etc. -Caracterul mixt al mi loacelor de expresie: mimica, gestica0verbal, ton. /u numai ceea ce spunem e important, ci elementele gestuale, paraverbale, prin ele se poate compensa un enunt incomplet, elipsa, se pot suplini propo#itii. -.ipare mnemotehnice, folosite pentru a permite aducerea aminte a anumitor elemente. 'le functionea#a in ca#ul celor care spun basme populare, balade, cat si pt cei care isi povestesc intamplari personale, care amintesc ce am spus si asa sa ne completam replicile, folosirea anumitor clisee. -Gradul mare de redundanta: aici intra repetitiile, reluarile, reformularile. +e langa aceste elemente care amplifica mesa ul, exista elipse, constructii neterminate, care pot face un mesa mai greu de inteles pt o persoana care nu impartaseste aceleasi cunostinte ca ale emitatorului. Doua persoane care se cunosc pot comunica in cuvinte mai putine decat doi care nu se cunosc. Comentarea unui text dialectal (aplicatii pe texte) $eceptorul e anchetatorul, e o persoana exterioara lumii satului. Daca ne raportam la statutul avut de emitator si receptor nu e similar, e diferit, ii este superior anchetatorului-receptorului, care mai vine cu o intrebare. -dauga in mod constant informatii. "unt informatii personale, care tin de situatia economica a familiei. 1n caracter egocentric: verbe la persoana !, pronume etc. "e face o distinctie intre receptor si destinatar sau intre emitator si sursa. /u intotdeauna emitatorul e si sursa enuntului. !n acest ca#, ea, care e emitatorul, dar nu e si sursa, in replicile redate. 'xista un anumit emitator si receptor in scenele evocate cu vorbirea directa, socrul, soacra si un alt receptor, care e anchetatorul, care e in scena de ba#a, dialectala.

+oate sa existe intre persoana care receptea#a un mesa si persoana la care sa vrea sa se a unga mesa ul. .rebuie facute distinctii, cine e de fapt tinta, la cine se vrea sa a unga mesa ul. Caracterul empatic si participativ: vrea sa implice receptorul in ceea ce spune: pai da, stii, ce mai. Gradul de redundanta: ,stii,, care e marca de includere a receptorului. 'lipsele: ,nu e ca...,, ,ca nuuu,. -par multe reformulari. $epetitiile care apar vi#ea#a anumite elemente: pentru accentuare, un mi loc al existentei. ,aia, are o conotatie depreciativa. Caracterul mixt al mi loacelor de expresie: se presupune ca sunt implicate si gesturi si mimica, atunci cand apare e#itarea si intonatia, cand sunt redate aceste replici. .ipare ca sa-si aduca aminte povestirea: repetitiile care pot fi puncte de reper. !ntervine si deductia receptorului. !n comunicarea orala elementele de portret, descriptive sunt foarte sarace, sunt doar schitate, nu si de#voltate, dar e de#voltata dramati#area, introducerea replicilor. 'xista distinctia intre o interactiune libera, doua persoane care se raportea#a unul la celalalt, si controlata daca intervin anumite distinctii legate de noi. 2ibera e atunci cand vorbim despre toate nimicurile: vreme, la coada la bilete etc, sau una care sa vi#e#e un schimb de informatii sau un tip care sa tina de faptul ca persoanele implicate au aceeasi pregatire profesionala. "e poate combina o interactiune curenta cu una profesionala. Controlata, exista niste roluri institutionali#ate, roluri inegale intre profesor si student. $oluri complementare in conditii de identitate, indiferenta, persoana care doreste un serviciu si cea care il ofera. 'xista si unele norme de gen, ne referim la interactiunea directa, fata in fata. 'xista un anumit standard (interviu de anga are). !nteractiune mediata&interactunea care nu se reali#ea#a fata in fata, ci la telefon sau care e intermediata de televi#iune sau de radio. Daca e o interactiune libera, curenta pot fi doua persoane care stau de vorba. * interactiune mediata prin roluri inegale institutionali#ate poate fi prin conferinte, la o emisiune la radio cu un doctor la care suna eventuali pacienti.